1ra-220/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j CP

1ra-220/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-220/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de avocatul Pucas Ina în numele

inculpatului Colesnic Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 și a recursului ordinar declarat de avocatul Cazacu

Dumitru în numele inculpatului Foleșteanu Dumitru, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 iulie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Colesnic Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX,

Foleșteanu Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

recurs).

C O N S T A T Ă:

Vasile și Foleșteanu Dumitru au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 145

alin. (2) lit. i), j) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, la 30 ani închisoare fiecare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Colesnic Vasile și Foleșteanu Dumitru în

beneficiul lui Ichim Elena suma de 34476 lei, cu titlu de prejudiciu material și 100000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 134476 lei.

S-a încasat de la Colesnic V. în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 93

lei, pentru efectuarea expertizei judiciare.

S-a încasat de la Foleșteanu D. în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

117 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare.

S-a încasat în mod solidar de la Colesnic V. și Foleșteanu D. în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 13692 lei.

1

27.03.2017, aproximativ în intervalul de timp dintre orele 17:00 și 20:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul cet. Arapan Vladimir, situat în s. Pitușca, r-nul

Călărași, în urma unui conflict apărut spontan cu cet. Zaharia Ion, intenționat, cu scopul

omorului acestuia, acționând cu o deosebită cruzime, acțiune manifestată prin maltratare

într-o perioadă îndelungată de timp și supunerea acestuia la suferințe fizice enorme, și

anume i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste suprafața

corpului, inclusiv peste cap, după ce l-au doborât la pământ, continuând acțiunile sale

criminale în timp ce Zaharia I. era culcat cu fața la pământ, i-au aplicat multiple lovituri cu

mâinile și picioarele, cu un făraș metalic, cu partea plată metalică și cu coada din lemn a

toporului peste diferite părți ale corpului, inclusiv peste cap, la fel au sărit peste capul

ultimului, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 40 din 28.04.2017,

traumă asociată cranio-cerebrală, toraco-abdominală și membrelor superioare și inferioare,

cu echimoze și excoriații pe față, echimoze pe urechi, hemoragii sub conjunctivă ochiului

stâng și pe mucoasa buzei de sus, plagă pe mucoasa buzei de jos , hemoragii în țesuturile

moi ale capului, hemoragie subarahnoidală, excoriații pe gât, spate, membre superioare,

genunchi, echimoze intense cu excoriații în regiunea abdomenului și feselor, fracturi ale

coastelor 3, 4, 5, 6, 7, 8, 11 și 12 pe dreapta, ce se califică ca vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, care se află în legătură cauzală directă cu decesul lui Zaharia I,

astfel moartea ultimului survenind pe loc de șocul traumatic-hemoragic în urma asocierii

leziunilor menționate.

Astfel, acțiunile lui Colesnic Vasile și Foleșteanu Dumitru au fost calificate în baza

art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal.

Colesnic Vasile, prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă de 10 ani.

În motivarea apelului a făcut trimitere la art. 79 alin. (1) Cod penal și a menționat că

nu este de acord cu sentința atacată prin care a fost stabilită o pedeapsă prea dură.

De asemenea a menționat că inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer.

3.1. De asemenea, sentința a fost atacată cu apel de avocatul Tetelea M. în numele

inculpatului Foleștenu Dumitru, prin care a solicitat casarea acesteia pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

În susținerea apelului a făcut trimitere la art. 76 Cod penal, și anume, recunoașterea

vinovăției în comiterea infracțiunii imputate, cauza fiind examinată în temeiul art. 3641 Cod

de procedură penală.

pronunțată integral la 21 noiembrie 2017, au fost admise din alte motive apelurile declarate,

inclusiv din oficiu, casată parțial sentința în partea încasării cheltuielilor judiciare și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a fost respins demersul acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpați

cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor medico-legale și trecute aceste cheltuieli din

contul mijloacelor bugetului de stat.

2

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima instanță a

constatat pe deplin starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpați, iar probelor

examinate le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a menționat că deși inculpații și-au recunoscut vina, vinovăția

lor se dovedește și prin următorul sistem de probe, și anume: - declarațiile martorului Scoriei

Eugeniu (f.d. 32-38, vol. 1); - declarațiile martorului Căpățîna Vasile (f.d. 21-22, vol. 1); -

declarațiile martorului minor Zaharia Liviu (f.d. 27-28, vol. 1); declarațiile martorului

Arapan Vladimir (f.d. 23-24, vol. 1); - declarațiile martorului Luca Cristina (f.d. 46-47, vol.

1); - declarațiile martorului Lozovan Vasile (48-49, vol. 1); - procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 27 martie 2017 (f.d. 10-15, vol. 1); - precesul-verbal de ridicare din 28

martie 2017 (f.d. 104, vol. 1); - procesul-verbal de ridicare din 28 martie 2017 (f.d. 106, vol.

1); - procesul-verbal de ridicare din 29 martie 2017 (f.d. 108, vol. 1); - procesul-verbal de

colectare a mostrelor de comparație din 25 aprilie 2017 (f.d. 112, vol. 1); - procesul-verbal

de colectare a mostrelor din 25 aprilie 2017 (f.d. 110, vol. 1); -raportul de expertiză judiciară

nr. 146 din 29 martie 2017 (f.d. 122-124, vol. 1); - raportul de expertiză judiciară nr. 148

din 29 martie 2017 (f.d. 125-128, vol. 1); - raportul de expertiză judiciară nr. 40 din 28

aprilie 2017; - procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului nr. 000050 din 28 martie 2017 (f.d. 140-141, vol. 1); - procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului nr. 000051 din 28

martie 2017 (f.d. 142-143, vol. 1); - procesul-verbal de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din 27 aprilie 2017 (144-145, vol. 1); - raportul de

expertiză judiciară nr. 178 din 25 mai 2017 (f.d. 21, vol. 2).

Astfel, instanța de apel analizând probele enunțate mai sus prin prisma art. 100 alin.

(4), 101 Cod de procedură penală, a considerat că prima instanță corect a ajuns la concluzia

de a încadra acțiunile inculpaților în baza prevederilor art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal,

deoarece s-a dovedit că ei intenționat au săvârșit omorul cet. Zaharia I., care a fost comis

profitând de starea de neputință evidentă a victimei, ce se datorează stării avansate de

ebrietate alcoolică, de două persoane și cu deosebită cruzime.

În consecință, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Secui

S. În numele inculpatului Colesnic V. și avocatul Tetelea M. În numele inculpatului

Foleșteanu D. precum că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea aspră, din motiv că prima

instanță corect a ținut cont de art. 7, 75, 76-78 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de rolul fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, de personalitatea

inculpaților și anume că se caracterizează negativ, inculpatul Colesnic fiind anterior judecat.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpații merită aplicarea pedepsei

detențiunii pe viață, însă, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal pedeapsa

detențiune pe viață, înlocuită cu închisoare pe termen de 30 de ani va fi una echitabilă și va

atinge scopul aplicării pedepsei penale.

Tot odată, instanța de apel a menționat că este în situația în care este necesar de a

admite apelurile din alte motive, inclusiv din oficiu, în partea încasării cheltuielilor

judiciare.

3

În acest sens, instanța de apel a menționat că în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, în cazurile obligatorii, prevăzute de art. 143 alin. (1) Cod de procedură

penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, la 08 decembrie 2017, care, prin prisma

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială acesteia, în partea

ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că soluția instanței de apel de a casa sentința

referitor la încasarea cheltuielilor judiciare contravine normelor procesual penale în vigoare.

Astfel, recurentul menționează că potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de

procedură penală „Cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.” Potrivit alin. (3) a aceleiași norme

„Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate”. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin

încasarea cheltuielilor judiciare de la pârțile în proces.

Totodată, menționează că legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de

procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Concluzionând, recurentul indică că în situația când art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, care stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția

instanței judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită.

5.1. Tot odată, sentința primei instanțe și decizia instanței de apel este atacată cu

recurs ordinar la 06 decembrie 2017, de către avocatul Cazacu D. în numele inculpatului

Foleșteanu D., care, prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită

casarea parțială acestora în partea ce ține de aplicarea pedepsei, pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Foleșteanu D. să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului menționează că, având în vedere că Foleșteanu D. vina a

recunoscut-o pe deplin, este la prima abatere de acest gen, anterior nu a fost condamnat

penal, se caracterizează pozitiv, regretă cele săvârșite și se căiește sincer și activ, a

conștientizat gravitatea faptelor sale, astfel apelantul consideră că corectarea lui este

posibilă fără a fi ținut în detenție 30 de ani și nici nu ar fi rațional ca instanța să aplice o

pedeapsă atât de aspră.

Astfel, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal ținând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei apelantul consideră că în cauză nu sunt probe care să justifice

aplicarea celei mai aspre pedepse penale.

Tot odată, apelantul menționează că hotărârile judecătorești urmează a fi casate și în

partea stabilirii modului de încasare a prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, prin care acțiunea civilă înaintată cu privire la încasarea prejudiciului moral

4

urmează a fi casată parțial, încasându-se de la inculpat în beneficiul lui Ichim E.

prejudiciului moral în mărime de 50000 lei și 17238 în calitate de prejudiciu material.

5.2. De asemenea, decizia este atacată la 20 decembrie 2017 de către avocatul Pucas

I. în numele inculpatului Colesnic V., care prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) solicită

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea ce

tine de aplicarea pedepsei.

În motivarea recursului menționează că la stabilirea pedepsei instanțele inferioare au

apreciat eronat circumstanțele care atenuează și agravează pedeapsa, aplicând în mod eronat

o pedeapsă prea aspră.

Astfel, instanța nu a luat în considerație că Colesnic V. a recunoscut vina integral și

se căiește sincer de cele comise, antecedente penale nu are și se caracterizează pozitiv la

locul de trai, de vârsta tânără a acestuia, fapt ce demonstrează că corectarea acestuia este

posibilă și cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași Cod.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror se reține că acesta invocă ca

temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că: hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia instanței de

apel adoptată în latura civilă, prin care a fost casată hotărârea primei instanțe în partea

încasării din contul inculpaților cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

Colegiul penal consideră că sunt nefondate argumentele procurorului asupra soluției

adoptate de instanța de apel referitor la trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului or,

instanța de apel a adoptat soluția în conformitate cu prevederile legale la momentul

examinării cauzei.

Actele cauzei denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, și că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul procurorului este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

5

6.2. Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocatul Cazacu D. în numele

inculpatului Foleșteanu D. și de avocatul Pucas I. în numele inculpatului Colesnic V.

Colegiul penal reține că în speță, se constată că recurenții în esență critică soluțiile adoptate

de instanțele ierarhic inferioare în partea stabilirii pedepsei în privința inculpaților.

În cererea de recurs, recurenții consemnează că inculpații în cadrul examinării cauzei

penale în toate instanțele nu au negat comiterea infracțiunii pentru care au fost condamnați,

se căiesc sincer de cele săvârșite,

În același timp, instanța de recurs constată că, recurenții sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpaților, respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care stau la

baza adoptării soluției de inadmisibilitate vizavi de recursurile declarate, se enunță că,

pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate

de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

infracționale similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului, la caz,

fiind incident art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, în baza căruia au fost condamnați

Foleșteanu Dumitru și Colesnic Vasile.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor

și intereselor părții vătămate, a statului și a întregii societăți perturbate prin infracțiunea

comisă.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate în conformitate cu art. 3641 Cod

de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Foleșteanu

Dumitru și Colesnic Vasile au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 145 alin.

(2) Cod penal la 30 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În acest punct de analiză, este relevant de a specifica despre faptul că prima instanță,

a reținut că, în speța dată, nu sunt prezente careva circumstanțe atenuante, însă persistă

circumstanță agravantă: săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică.

Tot aici, se face remarca că, instanțele sunt în drept să se refere în sentință numai la

circumstanțele atenuante și/sau agravante care au fost cercetate și confirmate în ședința

6

judiciară, ci nu asupra celor la care insistă partea apărării, mai mult că ele în mare parte cad

sub incidența condițiilor necesare pentru examinarea cauzei în procedura reglementată de

art. 3641 Cod de procedură penală.

De altfel, potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și

a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare

care a fost admisă de către instanță prin încheiere, dacă pedeapsa prevăzută de lege este

detențiune pe viață, se aplică pedeapsa închisorii 30 de ani.

Respectiv, Colegiul consideră că sunt nefondate alegațiile recurenților privind

stabilirea unei pedepse prea aspre în privința inculpaților, dat fiind că dânșii și-au recunoscut

vina și se căiesc de cele săvârșite, având în vedere că toate aceste circumstanțe deja au fost

luate în considerare de prima instanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpaților. Or,

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, care atrage incidența procedurii simplificate, nu

poate fi valorificată ulterior și ca o circumstanță atenuantă judiciară, deoarece asta ar

însemna că aceleiași situații de drept i se acordă deja o dublă valență juridică.

Așadar, Colegiul penal statuează că prima instanță și instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpaților, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod

penal.

La fel, față de toate aspectele expuse, Colegiul apreciază că criticile formulate de

recurenți sunt vădit neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvârșirii faptei infracționale

și cele personale ale inculpaților nu sunt de natură să atragă după sine adoptarea unei soluții

de modificare a pedepsei penale în privința acestora, mai mult, neexistând nici motive care,

examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs să caseze hotărârile atacate în acest

sens.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei pentru

casarea soluției de condamnare în privința lui Foleșteanu Dumitru și Colesnic Vasile

adoptată de instanțele de fond, iar pedeapsa stabilită corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea acestuia și a altor persoane.

Cu referire la argumentul avocatului Cazacu D. în numele inculpatului Foleșteanu D.

precum că, hotărârile judecătorești în partea stabilirii modului de încasare a prejudiciului

moral sunt ilegale și neîntemeiate, Colegiul penal îl respinge ca fiind neîntemeiat, or, din

materialele dosarului se evidențiază că, acest argument este invocat pentru prima dată în

instanța de recurs, astfel, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile

menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel

sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Având în vedere cele consemnate supra și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la

7

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate în cererile de

recurs ordinar declarate de avocatul Cazacu D. în numele inculpatului Foleșteanu D. și de

avocatul Pucas I. în numele inculpatului Colesnic V., sunt vădit neîntemeiate.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Colesnic

Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie

2017 și a recursului ordinar declarat de avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului

Foleșteanu Dumitru, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 iulie

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în

cauza penală în privința lui Colesnic Vasile XXXXX și Foleșteanu Dumitru XXXXX,

deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

8