1ra-1643/2016 — Art. 287 alin. 3; art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1643/2016 — Art. 287 alin. 3; art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1643/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru

judecând, fără citarea părților recursurile ordinare, declarate de avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpaților Colesnic Veaceslav, Colesnic Dmitri și de partea

vătămată Stanislavov Vladislav, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 10 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Colesnic Veaceslav Nicolae, născut la

25 octombrie 1976, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, or.

Durlești, str. Renașterii, 4.

Colesnic Dmitri Nicolae, născut la 30

aprilie 1986, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, or. Durlești, str.

George Coșbuc 4A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.07.2012 – 10.06.2015;

Instanța de apel: 07.10.2015-16.05.2016;

Instanța de recurs: 28.07.2016 – 29.11.2016.

A C O N S T A T A T:

inculpații Colesnic Veaceslav Nicolae și Colesnic Dmitri Nicolae au fost recunoscuți

vinovați în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3), art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa:

Lui Colesnic Veaceslav Nicolae: în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - 4 ani

închisoare; în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal - 5 ani închisoare.

1

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate

pentru fiecare infracțiune, s-a stabilit lui Colesnic Veaceslav Nicolae pedeapsa

definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Lui Colesnic Dmitri Nicolae: în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - 3 ani

închisoare; în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal - 5 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate

pentru fiecare infracțiune, s-a stabilit lui Colesnic Dmitri Nicolae pedeapsa definitivă

de 5 ani și 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Măsura preventivă în privința inculpaților s-a aplicat - arestul, cu anunțarea

acestora în căutare generală.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din momentul reținerii.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către Stanislavov Vladislav,

privind încasarea prejudiciului moral, fiind încasat în mod solidar din contul lui

Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri în beneficiul lui Stanislavov Vladislav - 30000

lei cu titlul de prejudiciu moral, în rest pretențiile formulate fiind respinse, ca

neîntemeiate.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către Stanislavov

Vladislav către Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri, privind încasarea prejudiciului

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

data de 17 septembrie 2009, în perioada orelor 20:00-21:30 aflându-se în

apropierea magazinului alimentar situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Teilor nr.

23, de comun acord cu fratele său Colesnic Dmitri, s-a implicat în discuția dintre

Stanislavov Vladislav și Poian Igor și a inițiat cu Stanislavov Vladislav un conflict

verbal care s-a transformat într-o altercație fizică, în cadrul căreia încălcând într-un

mod grosolan și demonstrativ ordinea publică, a aplicat violența fizică asupra

ultimului, manifestată prin lovirea victimei cu cuțitul de bucătărie în regiunea

coapsei piciorului stâng, iar Colesnic Dmitri, având la el o sticlă de bere l-a lovit pe

Stanislavov Vladislav cu ea în regiunea umărului, cauzându-i dureri fizice.

Conform raportului de expertiză medico-legală repetat în comisie, nr. 243 din

23 octombrie 2014 la cet. Stanislavov Vladislav s-a constatat: plagă înțepat-tăiată a

coapsei stângi, cu lezarea arterei profunde a femurului (ramură a arterei femurale),

complicată ulterior cu anevrism fals arterior-venos al arterei profunde a femurului

pe stânga, ce a fost produsă prin acțiunea unui obiect înțepător-tăietor care

corespunde timpului și circumstanțelor indicate în încheierea Judecătoriei Buiucani

mun.Chișinău din 02 iulie 2014. Anevrismul fals arterio-venos al arterei profunde a

femurului a coapsei stângi este o complicație a plăgii produsă prin lovitura de cuțit

din data de 17.09.2009 și este în legătură cauzală directă cu aceasta și se califică ca

vătămare corporală medie.

Acțiunile lui Veaceslav Colesnic și Colesnic Dmitri au fost calificate în baza art.

287 alin. (3) Cod penal ca huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care

2

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal

ca vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două persoane.

inculpatului Colesnic Veaceslav, avocatul Vitalie Tăbîrță în numele inculpatului

Colesnic Dmitri, avocatul Tatiana Enachi în numele ambilor inculpați și partea

vătămată Vladislav Stanislavov, au declarat apel, prin care:

3.1. Avocatul Anatolie Barbacar în numele inculpatului Colesnic Veaceslav în

apelul declarat a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a menționat, că prin ordonanța Procuraturii

Buiucani, mun. Chișinău din data de 15 decembrie 2009 a fost dispusă neînceperea

urmăririi penale în privința lui Colesnic Veaceslav din motivul, că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, fiind dispusă pornirea unei proceduri contravenționale în

privința cet. Colesnic Veaceslav în temeiul art. 78 alin. (3) Cod contravențional.

Prin decizia agentului constatator din data de 17 decembrie 2009 Colesnic

Veaceslav a fost recunoscut culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 78

alin. (3) Cod contravențional fiind sancționat cu amendă în mărime de 75 unități

convenționale. La data de 18 decembrie 2009 Colesnic Veaceslav a executat

pedeapsa stabilită prin decizia agentului constatator.

Prin ordonanța Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2010 a fost

dispusă anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de

15.12.2009, fiind dispusă pornirea urmăririi penale în temeiul art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Decizia agentului constatator privind sancționarea lui Colesnic Veaceslav

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (3) Cod

contravențional nu a fost contestată și anulată de către procuror.

La examinarea cauzei în fond instanța de judecată nu a luat în considerație

faptul, că pentru aceleași acțiuni Colesnic Veaceslav a fost supus anterior

răspunderii contravenționale.

În cadrul examinării cauzei în fond au fost audiați în calitate de martori medicii

care i-au acordat asistență medicală lui Stanislavov Vladislav, însă aceștia nu au

confirmat sau infirmat evenimentele din data de 17 septembrie 2009, care au avut

loc în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Teiului nr. 23.

Martorul Poian Igor a declarat instanței de judecată, că la data de 17

septembrie 2009, Stanislavov Vladislav a manifestat un comportament brutal, l-a

îmbrâncit pe Colesnic Veaceslav, apoi l-a lovit cu un scaun, careva obiecte ascuțite,

inclusiv cuțit de bucătărie la Colesnic Veaceslav nu a văzut.

3

Prin urmare, instanța de judecată urma să constate, dacă a avut loc sau nu fapta

imputată inculpatului, adică cauzarea intenționată a leziunilor corporale medii,

comis de două persoane, părții vătămate Stanislavov Vladislav, inclusiv nu a fost

dovedită intenția acestuia de comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond nu a luat în considerație faptul, că în acțiunile lui Colesnic

Veaceslav lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal.

3.2. Avocatul Vitalie Tăbîrță în numele inculpatului Colesnic Dmitri a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a indicat, că sentința de condamnare este bazată,

exclusiv pe declarațiile părții vătămate Stanislavov V. și a discipolului său Dolgu A.,

care sunt contradictorii, fără o apreciere critică din partea instanței de judecată.

Astfel, în timpul urmăririi penale, la confruntări Dolgu A. a declarat, că Colesnic

Dmitri l-a lovit pe Stanislavov V. cu sticla în regiunea umărului. Fiind interogat pe

data de 25.05.2012 Dolgu A. a susținut, că n-a văzut dacă Colesnic Dmitri l-a lovit cu

sticla pe Stanislavov V. În sentință sunt descrise desfășurat declarațiile a 5 martori:

Preașca V., Tabac D., Mutoi G., Zaharevici E., Kustorov V., care absolut nu au nicio

tangență cu cele întâmplate pe data de 17.09.2009. Persoanele date nu sunt martori

oculari, nu au fost la fața locului în momentul incidentului, motiv din care

declarațiile lor nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Instanța a ignorat declarațiile martorilor Jubea S. și Poian I., date la urmărirea

penală și în timpul confruntărilor, care au arătat că Stanislavov V. l-a lovit cu pumnul

în față, apoi cu scaunul în regiunea capului pe Colesnic V., cuțit nu a văzut. Declarații

analogice a dat Poian I. și în ședința de judecată.

Pe cazul din 17.09.2009, a fost emisă ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale, intentată procedura contravențională în baza art. 78 alin. (2) Cod

contravențional în privința lui Colesnic Dmitri și sancționarea lui cu amendă în

mărime de 25 u.c. - 500 lei, care a fost achitată.

Pe 08.04.2010 a fost anulată ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și

intentat dosar penal în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

La 09.06.2010 Colesnic Dmitri a fost interogat în calitate de martor, la data de

20.04.2011 a fost efectuată confruntarea cu martorul Colesnic Dmitri. Pe data de

24.05.2012 în urma nenumăratelor plângeri a lui Stanislavov V. în privința lui

Colesnic Dmitri, a fost pornit dosarul penal în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

În așa circumstanțe au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (7) și art. 90 alin.

(3) pct. 8) Cod de procedură penală.

În sentință, prima instanță a reiterat faptul, că conform declarațiilor lui Dolgu

A., din data de 07.06.2010 (f.d. 64-65) Colesnic Dmitri i-a aplicat lui Stanislavov V. o

lovitură cu o sticlă de bere în regiunea capului, în timp ce la f.d. 64-65 din

07.06.2010, Dolgu A. a declarat că, Colesnic Dmitri l-a lovit pe Stanislavov V., cu sticla

în regiunea umărului.

4

3.3. Avocatul Tatiana Enachi în numele inculpaților a solicitat casarea sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Colesnic Dmitri, iar pe Colesnic

Veaceslav de recunoscut vinovat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal. Acțiunea civilă a o respinge ca neîntemeiată.

În motivarea apelului, avocatul a invocat, că instanța de fond a pus la baza

sentinței declarațiile părții vătămate și a martorilor Jubea S., Dolgu Al., fără a fi

apreciate declarațiile inculpaților și a martorului Poian Ig.

Procesele-verbale de confruntare confirmă faptul, că nimeni, în afară de partea

vătămată nu a văzut momentul, când Colesnic Veaceslav a aplicat lovitura cu cuțitul.

Atât Jubea Sergiu, cât și Poian Igor susțin că partea vătămată a luat un scaun de

bucătărie în mână și se îndrepta spre Colesnic Veaceslav.

A menționat, că la baza învinuirii stă doar raportul de expertiză medico-legală

nr. 243 în comisie din 08.07.2014, fiind ignorate toate celelalte probe care sunt

anexate la dosar, deși celelalte rapoarte de expertiză medico-legală au valoare de

probă și urmează a fi luate în considerare la aprecierea circumstanțelor cauzei, fapt

omis de către instanța de judecată, fără a fi explicate motivele ignorării acestora.

Consideră, că rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar nu indică

cert faptul, că este posibil de stabilit legătura cauzală dintre vătămările suportate și

încăierarea respectivă.

Astfel, în cazul în care nu au fost respectate careva indicații ale medicului

privind tratamentul aplicat părții vătămate ar fi putut să survină anumite consecințe

mai grave, ceea ce și s-a întâmplat, consecințe care nu urmează a fi suportate de

către inculpați.

Ce ține de Colesnic Dmitri, a menționat, că la baza învinuirii lui au fost puse

doar declarațiile părții vătămate și a prietenului acestuia - Dolgu Alexandru, care au

afirmat, că Colesnic Dmitri l-a lovit pe Stanislavov Vladislav cu o sticlă de bere la

umăr. Alte probe la dosar nu se regăsesc.

Referitor la învinuirea adusă lui Colesnic Veaceslav, a menționat faptul, că

acesta nu a recunoscut că a avut vreun cuțit la el, nimeni din cei prezenți la fața

locului nu au confirmat că l-au văzut cu cuțit, în afară de partea vătămată și prietenul

acestuia Dolgu Alexandru, care și-a modificat ulterior declarația, susținând

declarația lui Stanislavov Vladislav.

În privința lui Colesnic Veaceslav a solicitat recalificarea acțiunilor în art. 152

alin. (1) Cod penal, deoarece nu a fost probată aplicarea violenței asupra părții

vătămate, în comun de către inculpați, pentru a stabili ca fiind demonstrată vinovăția

acestora de comiterea infracțiunii de la art. 152 alin. (2) Cod penal.

Cu referire la acțiunea civilă, apelantul a solicitat respingerea acesteia deoarece

partea vătămată a fost cea care a inițiat conflictul și a cauzat traume inculpaților,

viceversa nefiind stabilită în cadrul instanței de judecată.

3.4. În apelul suplimentar avocatul Tatiana Enachi a solicitat casarea integrală a

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a cet. Colesnic Veaceslav și

Colesnic Dmitri, iar acțiunea civilă de respins, ca neîntemeiată.

5

În motivarea apelului suplimentar avocatul a mai invocat, că pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță nu a fost stabilită cert legătura cauzală între

acțiunile cet. Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri și starea de sănătate a părții

vătămate Stanislavov Vladislav.

Nu a fost argumentată selectarea de către prima instanță anume a Raportului

de expertiză medico-legală nr. 243 din 08.07.2014. Or, la materialele cauzei se

regăsesc un șir de Rapoarte de expertiză medico-legală, care se contrazic reciproc,

dar care au aceeași valoare probatorie, în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(3) Cod de procedură penală.

Chiar și ordinea desfășurării acțiunilor în seara de 17.09.2009, demonstrează

nevinovăția inculpaților de faptele care le sunt imputate. Or, nu ei au inițiat discuția

care s-a transformat în ceartă, ci anume cet. Dolgu Alexandr, care l-a contactat pe cet.

Poian Igor, ulterior, observând că nu se descurcă a plecat după antrenorul său de la

sala de forță -Stanislavov Vladislav.

În aceeași ordine de idei, evidențiază și declarațiile martorilor: Dolgu Alexandr,

precum că partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față pe Colesnic Veaceslav (f.d. 10,

11 vol. I), Poiana Igor, că Stanislavov Vladislav l-a lovit pe Colesnic Veaceslav în față,

care a căzut jos, iar Stanislavov Vladislav a luat un scaun de bucătărie și l-a mai lovit

pe Colesnic Veaceslav în regiunea capului (f.d. 13, 14 vol. I), Jubea Sergiu, precum că

Stanislavov Vladislav l-a apucat pe Poian Igor de braț să meargă să discute, iar

ulterior, partea vătămată l-a lovit pe Colesnic V. cu scaunul în cap (f.d.71, vol. I).

Consideră, că nu este clar cum s-a ajuns la concluzia, că antrenorul de la sala de

forță Stanislavov Vladislav a fost cel care a avut de pătimit și a fost bătut de doi băieți

fără pregătire sau dezvoltare fizică deosebită.

Despre prejudiciile exagerate cauzate părții vătămate, se denotă și din

răspunsul Comisiei Naționale pentru Dizabilități și Capacitate de Muncă, prin care se

confirmă că Stanislavov Vladislav prezintă deficiențe funcțional-structurale ușoare,

care nu permit încadrarea în gradul de dizabilitate, fiind apt de muncă (f.d. 39, vol.

III).

Cu referire la învinuirea lui Colesnic Dmitri de aplicarea unei lovituri la umăr

părții vătămate, consideră că nu au fost probate nicidecum aceste acțiuni sau careva

consecințe. Or, nu este anexat la materialele dosarului vreun raport de expertiză,

care ar confirma legătura cauzală, precum și că anumite traume suferite de către

partea vătămată sunt în urma așa-zisei lovituri la umăr.

3.5. În apelul declarat, partea vătămată Stanislavov V. a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea: încadrării juridice a acțiunilor inculpaților conform art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, aplicării pedepselor prin cumul conform art. 84

alin.(1) Cod penal și admiterii parțiale a acțiunii civile, cu rejudecarea cauzei penale

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

- a-i recunoaște culpabili pe inculpații Colesnic Veaceslav Nicolae și Colesnic

Dmitri Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal (în loc de art. 152 alin. (2) Cod penal) și prin cumul parțial sau integral de

6

pedepse penale sub formă de închisoare aplicate și conform art. 287 alin. (3) Cod

penal, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal a le aplica pedeapsa

penală sub formă de închisoare în limitele prevăzute de sancțiunea acestor articole,

în caz dacă organul procuraturii le va modifica inculpaților învinuirea în sensul

agravării și le va incrimina această componență de infracțiune - art. 151 alin. (2) Cod

penal pentru fapta săvârșită de ei;

- a dispune admiterea integrală a acțiunii civile depuse și a încasa de la

inculpați suma prejudiciului moral solicitat în mărime de 100000 lei și suma

prejudiciului material în mărimea solicitată de - 130000 lei în cadrul examinării

cauzei penale în instanța de fond.

În motivarea apelului partea vătămată a indicat, că în urma săvârșirii

infracțiunii i-au fost cauzate vătămări corporale grave și nu medii, așa cum au

concluzionat de 2 ori medicii.

Prima concluzie medico-legală nr.3245/D din 08.12.2009 este ilegală și

neîntemeiată, în cadrul acestui proces-penal a fost emisă de către expertul medic

legist V. Frumusachi potrivit căreia, plagă tăiată prin armă albă a coapsei stângi,

hematom indurativ a mușchilor coapsei stângi, care a produs acțiunea traumatică cu

obiect tăietor, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duc la dereglarea sănătății

de scurtă durată (peste 6, dar nu mai mult de 21 de zile) și în baza acestui criteriu în

comun se califică ca vătămări corporale ușoare.

Ulterior a fost întocmit raportul de examinare medico-legală nr.525/D din

19.03.2010 întocmit de expertul medic legist M. Buga, fiind efectuată examinarea

medico-legală a documentelor medicale pe numele lui Stanislavov Vladislav C. - 1)

fișa medicală de staționar nr. din 07.09.2009 CNȘPDMU, 2) fișa medicală de

internare în staționar nr. 18375 din 06.10.2009 PMU și 3) fișa medicală de internare

în staționar nr. 599 din 13.01.2010 în Spitalul Clinic Republican în secția Chirurgie

vasculară, precum și în urma faptului că la data de 18.03.2010, Stanislavov Vladislav

s-a prezentat suplimentar pentru examinarea medico-legală în Centrul de Medicină

Legală. Conform concluziei expertului medic legist M. Buga - la examinarea medico-

legală a documentelor medicale pe numele cet. Stanislavov Vladislav s-a stabilit:

Plagă înțepat-tăiată cu lezarea pachetului vasculo-nervos femoral pe stânga, cu

formare de anevrizm fals în asociere cu hematom masiv, pulsativ și durerors a

coapsei stângi, cu creștere în volum în poziție verticală și la efort fizic, a fost produsă

posibil în timpul și circumstanțele indicate, cu ajutorul unui obiect înțepător-tăietor,

prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu se califică ca

vătămări corporale grave. Producerea vătămărilor corporale depistate la Stanislavov

Vladislav la căderea de la propria înălțime sau prin automutilare se exclude.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1301 din 21.06.2010 întocmit

de expertul medic legist M.Buga s-a conchis că: la examinarea medico-legală a

documentelor medicale pe numele cet. Stanislavov Vladislav a.n.1975 s-au stabilit:

Plagă înțepat - tăiată a coapsei stângi cu lezarea pachetului vasculo-nervos femoral,

cu formare de anevrizm fals în asociere cu hematom masiv, pulsativ și dureros a

coapsei stângi, cu creștere în volum în poziție verticală și la efort fizic, a fost produsă

7

posibil în timpul și circumstanțele indicate, cu ajutorul unui obiect înțepător-tăietor,

prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu se califică ca

vătămări corporale grave.

S-a menționat, că la examinarea medico-legală primară din data de 08.12.2009

efectuată de expertul medic legist Frumusachi V. nu au fost prezentate și examinate

fișele medicale de staționar pe numele cet. Stanislavov Vladislav cu nr. 18375 din

06.10.2009 de la CNȘPMU și nr. 599 din 13.01.2010 de la Spitalul Clinic Republican

și din acest motiv concluziile medico-legale au grade diferite de calificare. Acest

raport de expertiză medico-legală este unul obiectiv și întemeiat în viziunea părții

vătămate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 216 din

16.12.2010 întocmit de comisia de experți medico-legali în componența I. Cuvsinov,

Gr. Mutoi și Gh. Corbu, această comisie de experți, analizând materialele dosarului

penal, documentația medicală și în conformitate cu întrebările adresate a conchis că

la cet. Stanislavov Vladislav s-a depistat o plagă tăiată înțepată a coapsei stângi, care

a fost produsă de un obiect înțepător. La prelucrarea primară a plăgii 17.09.2009

careva date anatomice de lezare a vaselor magistrale sau prezența modificărilor

clinice generale de șoc, hemoragie insuficientă cardio-circulatorie, ce ar determina

pericol iminent - imediat, tardiv sau potențial pentru viață, nu s-a depistat. Reieșind

din cele constatate s-a conchis că plaga tăiată-înțepată la Stanislavov Vladislav

complicată cu hemoragie secundară tardivă și cu anevrizm fals arteriovenos a

arterei femorale profundă stânga, necesitând tratament chirurgical repetat, a

provocat dereglarea sănătății de lungă durată și conform acestui criteriu se califică

ca vătămare corporală medie.

Conform concluziei expertizei medico-legale în comisie nr. 216 din 04.11.2011

întocmită și semnată de aceiași medici legiști I.Cuvsinov, Ch. Corbu și Gr. Mutoi s-a

conchis că: “Plaga tăiată - înțepată cauzată lui Stanislavov V. complicată cu

hemoragie secundară tardivă urmată de anevrizm fals (traumatic) arterior-venos al

arterei femorale profundă stânga (vas periferic) necesitând tratament chirurgical

repetat a provocat dereglarea sănătății de scurtă durată (mai mult de 21 de zile) și

conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Prezența

pericolului pentru viață conform pct. 48 a Regulamentului în vigoare, poate fi numai

în cazul lezării unui vas sangvin mare (magistral) sau la lezarea altor vase sangvine

periferice, doar cu condiția prezenței semnelor clinice obiective, care atestă prezența

pericolului pentru viață.

S-a menționat, că astfel de situații corespunzătoare pct. 48 al Regulamentului la

cet. Stanislavov V. nu s-au depistat, fiind consemnată absența dereglărilor

funcționale a organelor vitale, stabilitatea indicilor hemodinamici și lipsa necesității

în aplicarea măsurilor speciale de terapie intensivă. În documentele medicale, care

includ și rezultatele investigațiilor paraclinice și chirurgicale, nu se atestă existența

unor maladii preexistente, care ar fi fost în corelație de cauzalitate cu leziunile

corporale depistate la Stanislavov V. De asemenea s-a menționat că aprecierea

diferită a gradului de gravitate a vătămărilor corporale în cele 4 rapoarte de

8

expertiză anterioare a fost explicat în această concluzie și în special la concluziile

expertului M. Buga s-a menționat că la examinarea medico-legală repetată (raport

nr. 525/D din 19.03.2010) și la efectuarea expertizei medico-legale (raport nr. 1301

din 21.06.2010) expertul M. Buga a supraapreciat gravitatea diagnosticului stabilit,

calificând neargumentat vătămările corporale ca grave.”

A menționat partea vătămată, că concluziile expertizei medico-legale în comisie

nr. 216 din 04.11.2011 întocmită și semnată de aceiași medici legiști I. Cuvsinov, Ch.

Corbu și Gr. Mutoi vine în contradicție cu pct. 26, 27, 43, 48 al Regulamentului cu

privire la aprecierea medico-legală a vătămărilor integrității corporale aprobate de

Ministerul Sănătății.

Mai invocă partea vătămată că acțiunea civilă urmează a fi admisă integral.

fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Anatolie Barbacar în numele

inculpatului Colesnic Veaceslav, avocatului Vitalie Tăbîrță în numele inculpatului

Colesnic Dmitri, avocatului Tatiana Enachi în numele ambilor inculpați, a părții

vătămate Vladislav Stanislavov fiind menținută sentința fără modificări.

Termenul executării pedepsei inculpaților Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri

urmând a fi calculat din momentul reținerii acestora de către organele care pun în

executare hotărârile judecătorești.

la aprecierea probelor invocate de avocații apelanți, în sensul nevinovăției

inculpaților, nu sunt argumentate.

Din conținutul apelurilor nu se desprinde vreun motiv de natură juridică

capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă la cazul în care

ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu achitarea inculpaților.

Instanța de apel a reținut, că apelanții își întemeiază cerințele cu privire la

aprecierea probelor administrate, dar după cum rezultă din conținutul sentinței,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 101 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a conchis, că starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței.

Inculpații Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri în ședința instanței de fond au

uzat de dreptul la tăcere și de a nu se autoincrimina.

Vinovăția inculpaților Colesnic Veaceslav și Colesnic Dmitri în săvârșirea

infracțiunilor încriminate se dovedește prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice:

- declarațiile părții vătămate Stanislavov Vladislav, care fiind audiat în cadrul

ședinței instanței de apel a susținut declarațiile din cadrul procesului penal;

- declarațiile martorului Dolgu Alexandr Anatol;

- declarațiile martorului Preașca Valeriu Vasile;

- declarațiile martorului Tabac Dumitru Vasile;

- declarațiile martorului Mutoi Grigore Luca;

9

- declarațiile martorului Zaharevici Ecaterina;

- declarațiile martorului Kusturov Vladimir Ivan.

Prezența în acțiunile inculpaților atât a elementelor, care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunilor imputate cât și a celor care caracterizează latura subiectivă

a acestor infracțiuni este dovedită inclusiv și prin materialele cauzei acumulate în

cadrul urmăririi penale, examinate în procesul cercetării judecătorești și verificate în

instanța de apel: procesul - verbal de confruntare între Igor Poian și Vladislav

Stanislavov din 16 iunie 2010, prin care este consemnat faptul că, ultimul își menține

declarațiile făcute (f.d. 84-87 vol.I); proces - verbal de confruntare între Jubea Sergiu

și Vladislav Stanislavov din 01.07.2010, prin care este consemnat faptul că partea

vătămată își menține declarațiile făcute (f.d. 90-91 vol.I); raport de expertiză

medico-legală nr. 243 în comisie din 08 iulie 2014, prin care s-a conchis că la

Vladislav Stanislavov plaga tăiată înțepată complicată cu hemoragie secundară

tardivă urmată de anevrism fals artero-venos al arterei femurale profundă stânga, ce

a fost produsă prin acțiunea unui obiect înțepător-tăietor și corespunde timpului și

circumstanțelor indicate în încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02

iulie 2014, se califică ca vătămare corporală medie (f. d. 102-114 vol. III).

Instanța de apel a statuat, că aceste probe sunt pertinente, concludente și

veridice, iar în ansamblu coroborează între ele, se completează unele pe altele, nu

trezesc nicio îndoială și dovedesc cert, că inculpații Colesnic Veaceslav și Colesnic

Dmitri au comis infracțiunile imputate.

În acest context, instanța de apel a conchis, că nu există temei pentru a da o

nouă apreciere probelor, instanța fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a preluat concluzia primei instanțe și a menționat, că Colesnic

Veaceslav, la 17 septembrie 2009, în perioada 20:00 - 21:30, aflându-se în apropiere

de magazinul alimentar situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Teilor, 23 de comun

acord cu fratele său Colesnic Dmitri, s-a implicat în discuția dintre Vladislav

Stanislavov și Igor Poian și a inițiat cu Vladislav Stanislavov un conflict verbal care s-

a transformat într-o altercație fizică, în cadrul căreia, încălcând într-un mod grosolan

și demonstrativ ordinea publică, a aplicat violența fizică asupra ultimului,

manifestată prin lovirea victimei cu cuțitul de bucătărie în regiunea coapsei

piciorului stâng, iar Dmitri Colesnic având la el o sticlă de bere l-a lovit pe Vladislav

Stanislavov cu ea în regiunea umărului, cauzându-i părții vătămate leziuni corporale

medii și dureri fizice.

Instanța de apel a menționat, că avocații cât și inculpații apelanți insistau la

soluția de achitare, reieșind din declarațiile inculpaților Colesnic Veaceslav și

Colesnic Dmitri, care în cadrul urmăririi penale nu au recunoscut vina, menționând,

că Colesnic Veaceslav nu a avut niciun cuțit și nu l-a lovit cu cuțitul pe Stanislavov

Vladislav în piciorul stâng, iar Colesnic Dmitri că nu l-a lovit pe Stanislavov Vladislav

cu o sticlă de bere în regiunea umărului.

10

Instanța de apel a considerat aceste declarații simple afirmații, care au ca scop

doar disculparea inculpaților de consecințele penale ale faptelor sale, motiv pentru

care instanța de apel, alăturat primei instanțe, le-a apreciat ca atare.

În confirmarea vinovăției inculpaților, instanța de apel a reținut declarațiile

constante ale părții vătămate Stanislavov Vladislav, care a menționat, că în timpul

discuției cu Poian Igor în automobil, de ei s-au apropiat două persoane una dintre

care era pe nume Veaceslav, care a și deschis ușa automobilului, și fratele său care

consuma bere dintr-o sticlă de 0.5 litri. Atunci a observat și prezența unui cuțit la

Veaceslav. El, văzând că persoanele n-au intenția să se calmeze, a ieșit din automobil

în întâmpinarea lor. S-au ferit în spatele automobilului, unde iar a început discuția

vulgară. Colesnic Veaceslav ținea cuțitul în mână și se îndrepta spre el. În acel

moment el a încercat să-l deposedeze de cuțit, atunci și s-a început bătaia în care s-a

implicat și fratele lui Colesnic V., din grupul de oameni care stăteau la masă s-au mai

apropiat persoane. Când s-a început încăierarea el căzând jos, iar fratele lui

Veaceslav, Dmitri l-a lovit cu o sticlă de bere. Cu cuțitul a fost străpuns în regiunea

piciorului numai după ce a căzut jos și a fost lovit cu sticla de bere.

În cadrul ședinței instanței de apel partea vătămată a confirmat faptul, că a fost

lovit cu cuțitul în picior de către Colesnic Veaceslav, după ce a fost lovit cu sticla de

bere de către Colesnic Dmitri.

Declarațiile părții vătămate Stanislavov Vladislav fiind confirmate de către

martorul ocular Dolgu Alexandru, care a menționat, că inițiatorul altercației a fost

Colesnic Veaceslav care l-a îmbrâncit pe Vladislav când ultimul a ieșit din automobil.

În timpul încăierării, Vladislav se bătea cu Colesnic Veaceslav. La acel moment

fratele lui Colesnic Veaceslav, Dmitri l-a lovit lângă gât pe Vladislav cu o sticlă de

bere care s-a și stricat. Sergiu a încercat să-l dea la o parte pe Colesnic Dmitri, la acel

moment Colesnic Veaceslav l-a agresat din nou pe Vladislav. În câteva secunde

Vladislav a strigat că a fost rănit. Când s-a apropiat de Vladislav a văzut că Colesnic

Veaceslav era cu un cuțit în mână, iar Vladislav se ținea de picior.

Martorul Jubea Sergiu în cadrul urmăririi penale a confirmat faptul că Colesnic

Veaceslav avea în mână un cuțit de bucătărie cu care intenționa să-l lovească pe

Stanislavov Vladislav în spate în regiunea laterală dreaptă a corpului. Apropiindu-se

de automobil a văzut că piciorul stâng al lui Stanislavov era însângerat.

În cadrul confruntării dintre Jubea Sergiu cu Stanislavov Vladislav la data de

01.07.2010, Jubea Sergiu a menționat faptul a văzut în mâna lui Colesnic Vladislav un

cuțit de bucătărie, iar ulterior a văzut pe Stanislavov Vladislav cu piciorul însângerat.

Analizând declarațiile părții vătămate Stanislavov Vladislav și a martorului

Alexandru Dolgu și apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a constatat, contrar solicitării

apelanților, că ele demonstrează cu certitudine vina inculpaților Colesnic Veaceslav

și Colesnic Dmitri în comiterea infracțiunilor încriminate.

Astfel, că asupra declarațiilor părții vătămate și a martorului menționat,

instanța de apel nu a stabilit careva temei de a nu le considera credibile, deoarece

11

aceștia au depus declarații cu privire la constatarea faptei prejudiciabile și

identificarea făptuitorilor, cât și nu au fost stabilite careva împrejurări ce ar

determina instanța să dea apreciere critică depozițiilor părții vătămate și a

martorului audiat în prezenta cauză penală, de vreme ce nu a fost dovedită existența

cărorva relații ostile anterioare între inculpați, partea vătămată și martor, fiind

constatat că, inculpații cu partea vătămată și martorul Alexandru Dolgu până la

incidentul din 17 septembrie 2009 nu s-au cunoscut.

Instanța de apel a constatat, că declarațiile părții vătămate Stanislavov

Vladislav coroborează și cu raportul de expertiză medico-legală nr. 243 în comisie

din 08 iulie 2014, prin care s-a conchis că, Vladislav Stanislavov a suferit plagă tăiată

înțepată complicată cu hemoragie secundară tardivă urmată de anevrism fals artero-

venos al arterei femurale profundă stânga, ce a fost produsă prin acțiunea unui

obiect înțepător-tăietor și corespunde timpului și circumstanțelor indicate, și se

califică ca vătămare corporală medie.

Avocații în numele inculpaților au menționat faptul, că partea vătămată

Stanislavov Vladislav în acea seară a manifestat un comportament brutal, l-a

îmbrâncit pe Colesnic Veaceslav, apoi l-a lovit cu un scaun, fapt negat de către

martorul Dolgu Alexendru care a menționat că, inițiatorul altercației a fost Colesnic

Veaceslav care l-a îmbrâncit pe Vladislav.

Instanța de apel a menționat, că dacă în viziunea inculpatului Colesnic

Veaceslav anume partea vătămată a fost inițiatorul conflictului, acest fapt nu

justifică în niciun fel acțiunile huliganice ale inculpatului Colesnic Veaceslav,

manifestate prin încălcarea grosolană a ordinei publice, însoțită de aplicarea

violenței fizice asupra lui Stanislavov Vladislav, manifestată prin aplicarea unei

lovituri cu cuțitul de bucătărie în regiunea coapsei piciorului stâng.

Instanța de apel a admis faptul, că Stanislavov Vladislav l-ar fi lovit cu un scaun

pe Colesnic Vladislav, însă a menționat, că potrivit declarațiilor martorului Jubea S.,

aceasta s-a întâmplat numai după ce s-a inițiat încăierarea și Stanislavov Vladislav a

fost lovit de Colesnic V. cu cuțitul de bucătărie în regiunea coapsei piciorului stâng.

Faptul, că între declarațiile părții vătămate Stanislavov Vladislav și a martorului

Poian Igor sunt niște contradicții și anume că a fost deschis sau închis magazinul în

apropierea căruia s-a petrecut altercația, instanța de apel le-a calificat ca contradicții

neesențiale și care nu schimbă în esență calificarea faptei imputată inculpaților.

Contrar alegațiilor inculpaților și a avocaților acestora, instanța de apel a

constatat în acțiunile inculpaților semnele calificative ale huliganismului agravat.

Astfel instanța de apel a ajuns la concluzia, că inculpații Colesnic Veaceslav și

Colesnic Dmitri la 17 septembrie 2009, în perioada 20:00 - 21:30, aflându-se în

apropiere de magazinul alimentar situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Teilor nr.

23 în urma unui conflict verbal cu Vladislav Stanislavov, care s-a transformat într-o

altercație fizică, încălcând într-un mod grosolan și demonstrativ ordinea publică,

Colesnic V. a aplicat violența fizică asupra lui Vladislav Stanislavov, manifestată prin

lovirea victimei cu cuțitul de bucătărie în regiunea coapsei piciorului stâng, iar

Colesnic D., având la el o sticlă de bere l-a lovit pe Vladislav Stanislavov cu ea în

12

regiunea umărului, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate și a martorilor

audiați în ședința instanței de fond și suplimentar în cea de apel.

Inculpații au manifestat o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând

într-un mod grosolan și demonstrativ ordinea publică.

Totodată, instanța de apel a conchis, că prin acțiunile sale, inculpații au aplicat

violență asupra părții vătămate, într-un loc public și în prezența altor persoane,

manifestată prin lovirea victimei de către Colesnic V. cu cuțitul de bucătărie în

regiunea coapsei piciorului stâng, iar de către Colesnic D. cu o sticlă de bere în

regiunea umărului, este indiscutabil faptul, că inculpații au atentat la regulile sociale

și morale de conviețuire, care au fost încălcate într-un mod grosolan, prin ce au

demonstrat o vădită lipsă de respect față de societate.

De asemenea instanța de apel a indicat, că nu poate fi reținut nici argumentul

privind lipsa laturii subiective în acțiunile inculpaților, precum că inculpații nu au

avut intenția de a încălca grosolan ordinea publică, or, s-a constatat cu certitudine

motivele huliganice ale inculpaților, odată ce partea vătămată cu inculpații careva

relații conflictuale nu au avut până la incident.

În urma acțiunilor huliganice ale inculpaților Colesnic V. și Colesnic D., potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 243 în comisie din 08 iulie 2014, i-a fost

cauzată vătămare corporală medie, anume: plagă tăiată înțepată complicată cu

hemoragie secundară tardivă urmată de anevrism fals artero-venos al arterei

femurale profundă stânga, ce a fost produsă prin acțiunea unui obiect înțepător-

tăietor și corespunde timpului și circumstanțelor indicate.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis, că nu pot fi reținute alegațiile

apelanților, în sensul, că nu au fost administrate probe pertinente și concludente,

care ar confirma culpa inculpaților în săvârșirea faptelor penale ce li se impută.

Or, probele administrate la dosar, fiind verificate sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cât și în cadrul

ședințelor de judecată și care în ansamblu coroborează între ele, au confirmat culpa

inculpaților în săvârșirea infracțiunilor încriminate.

Cu privire la motivele avocatului Tăbîrță V., privitor la încălcarea de către

organul de urmărire penală a prevederilor art. 63 alin. (7), art. 90 alin. (3) pct. 8)

Cod de procedură penală în privința lui Colesnic D., instanța de apel a menționat

următoarele.

La data de 09.06.2010, Colesnic D. a fost audiat ilegal de către ofițerul de

urmărire penală din cadrul SUP al CPs Buiucani, Pruneanu Elena, în calitate de

martor, deși în cadrul efectuării urmăririi penale au fost acumulate probe care

indicau la faptul, că Colesnic D. a participat, având un rol activ, în cadrul acțiunilor

huliganice, în care a aplicat forța fizică asupra lui Stanislavov V.

Același ofițer de urmărire penală la 20.04.2011 efectuează acțiunea procesuală,

confruntarea cu participarea aceluiași martor Colesnic D.

Conform art. 63 alin. (7) Cod de procedură penală „Interogarea în calitate de

martor a persoanei față de care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune se

interzice”.

13

Conform art. 94 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală „ în procesul penal nu

pot fi admise ca probe, și prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri

judecătorești datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de

urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.

Instanța de apel a reținut, că procesele - verbale din 09.06.2010 și 20.04.2011

de audierea martorului Colesnic D. și efectuarea confruntării cu ultimul, întocmite de

către ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP al CPs Buiucani, mun. Chișinău,

Elena Pruneanu care au fost anulate la 11 iunie 2012 prin ordonanța procurorului

din Procuratura sec. Buiucani, mun. Chișinău Cerchez Ig. (f.d. 149, vol. II), care la

moment are putere juridică, nefiind contestată de părți.

Respectiv, probele enunțate nu sunt puse la baza sentinței de condamnare.

Cu privire la cerința părții vătămate Stanislavov V. și avocatului acestuia

privind la recalificarea acțiunilor inculpaților în temeiul art. 151 Cod penal, instanța

de apel nu le-a acceptat, deoarece în vederea excluderii divergenților esențiale la

aprecierea gradului de gravitate a vătămărilor corporale a lui Stanislavov V. la

demersul avocatului părții vătămate, a fost dispusă, efectuarea expertizei medico-

legale în comisie repetată.

Astfel, potrivit raportului de expertiză repetată în comisie nr. 243 din 08 iulie

2014, experții au concluzionat, că la cet. Stanislavov V. s-a constatat: plagă înțepat-

tăiată a coapsei stângi, cu lezarea arterei profunde a femurului, (ramură a arterei

femurale), complicată ulterior cu anevrism fals arterio - venos al arterei profunde a

femurului pe stânga, ce a fost produsă prin acțiunea unui obiect înțepător-tăietor și

corespunde timpului și circumstanțelor indicate, care condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie. Astfel, plaga în

cauză nu întrunește criteriile unei leziuni periculoase pentru viață (pct. 48 al

Regulamentului) și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 din Codul penal, și

condiționând dereglarea sănătății de lungă durată (mai mult de 21 zile) se califică ca

vătămare corporală medie.

Din acest motiv instanța de apel, la fel ca și prima instanță, a pus la baza

concluziei sale privind calificarea infracțiunii în baza art. 152 Cod penal, raportul de

expertiză repetată în comisie nr. 243 din 08 iulie 2014.

Faptul, că pe parcursul procesului penal au fost efectuate mai multe expertize

medico-legale, formulând concluzii diferite la aprecierea gradului de gravitate a

vătămărilor corporale a lui Stanislavov V., instanța de apel a reținut declarațiile lui

Mutoi G., care a efectuat expertiza în comisie și care a indicat, că medicul legist

Frumusachi V., la estimarea gravității vătămării corporale, calificând ca ușoare, a

subapreciat perioada dereglării sănătății (nu mai mult de 21 zile), iar medicul legist

Buga M., la efectuarea expertizei medico-legale fin 21.06.2010 a supraapreciat

gravitatea diagnosticului stabilit, calificând neargumentat vătămările corporale ca

grave.

14

Greșelile în cauză au fost reparate prin raportul de expertiză repetată în

comisie nr. 243 din 08 iulie 2014, prin care leziunile aplicate lui Stanislavov V. au

fost calificate ca vătămare corporală medie.

În același context, instanța de apel a reținut, că important este de menționat și

faptul că, potrivit art. 325 Cod de procedură penală, instanța de judecată efectuează

judecarea cauzei în prima instanță numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite, dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea

învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în

condițiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Instanța de apel a concluzionat, că față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute

în sarcina inculpaților, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (Hotărârea CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle

contra Finlandei).

Instanța de apel a considerat, că nu are temei de a interveni în sentința instanței

de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpaților Colesnic V. și Colesnic D., or la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei a fost acordată deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel, în baza propriei

analize față de solicitarea părții vătămate privind admiterea integrală a acțiunii

civile, a considerat că nu se impune necesitatea de a se da curs, deoarece instanța de

fond just a soluționat acțiunea civilă.

În concluzie, instanța de apel a ajuns la concluzia, că în speța examinată, nu se

constată erori de drept care ar afecta hotărârea atacată și ar impune intervenția

instanței de apel în vederea casării sentinței sub aspectele invocate de apelanți, iar

soluția adoptată de către instanța de fond este întemeiată și motivată.

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpaților Colesnic V., Colesnic D. și partea

vătămată Stanislavov Vladislav.

6.1. Avocatul Zamfir Pavel în numele inculpaților invocând prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței Judecătoriei sect. Buiucani, mun. Chișinău din 10 iunie 2015 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 cu dispunerea rejudecării cauzei de

15

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În motivarea recursului avocatul a indicat următoarele argumente:

- consideră că instanțele de judecată nu și-au motivat soluția, nu au dat

apreciere probelor acumulate la faza urmăririi penale și celor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, nu au eliminat controversele existente și nu au făcut o

încadrare (calificare) certă a pretinselor acțiuni criminale a lui Colesnic D.;

- contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5) Cod de procedură

penală, instanța de fond: nu a descris în sentință fapta criminală, imputată lui

Colesnic D. și considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii; nu a

indicat probele pe care se întemeiază concluziile și motivele pentru care a respins

alte probe, având în vedere că instanța s-a axat numai pe concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 243 din 23 octombrie 2014, fără a da o apreciere la alte 3

rapoarte de expertiză, efectuate anterior; nu a stabilit și descris arma - cuțitul - cu

care se presupune, că Colesnic V. i-a aplicat părții vătămate leziunea;

- deși pe parcursul examinării cauzei învinuiților le-a fost modificată învinuirea

în sensul agravării, instanța nu a elucidat în sentință încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților și motivele pentru modificarea învinuirii. Instanța urma să se refere la

învinuirea formulată în rechizitoriu, deoarece potrivit acestuia, inculpații au fost

învinuiți de comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Totodată, din conținutul Rechizitoriului rezultă, ca inițial a fost pornită o cauză

penală pe indicii calificativi ai infracțiunii, prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

(în baza Raportului de expertiză medico - legală nr. 347 din 04 noiembrie 2011), ca

ulterior să fie conexată la cauza pornită în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, în final

cauza având numărul 2010038038;

- instanța de apel la examinarea cauzei a admis abateri de la principiul efectului

devolutiv și neagravării situației apelantului, prin faptul, că a tratat extins acțiunile

lui Colesnic D., prin încriminarea arbitrară a infracțiunii, prevăzute de art. 152 alin.

(2) lit. e) Cod penal, fără a stabili cert existența intenției comune cu fratele său la

aplicarea leziunilor corporale părții vătămate;

- instanța de fond și cea de apel nu au înlăturat o serie de controverse între

declarațiile martorilor, care, în final, au condus la examinarea unilaterală și

subiectivă a cauzei. În speță, a fost tolerat caracterul contradictoriu al declarațiilor

părții vătămate și martorului Dolgu A. în raport cu declarațiile învinuiților și

martorului Poian I., (care, de fapt, nici nu au fost citate în sentință și nici în decizie);

- referitor la motivele apelurilor declarate de partea apărării, consideră, că deși

instanța de apel le-a redat succint în decizia atacată, totuși nu se expune integral

asupra lor. În speță, instanța de apel urma să combată toate argumentele invocate de

apărători, inclusiv să elimine lacunele și să dea apreciere corectă tuturor

circumstanțelor evidențiate de partea apărării ca fiind esențiale pentru soluționarea

obiectivă a cauzei;

16

- recurentul critică poziția instanței de fond și a celei de apel referitor la

acțiunile și rolul lui Colesnic D. în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 152 alin.

(2) lit. e) Cod penal. Consideră, că pe parcursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, nu s-a stabilit, că Colesnic D. a cunoscut, a văzut și a acționat, de

comun acord, cu fratele său. Prin urmare, din circumstanțele de fapt, concluzionează,

că Colesnic Veaceslav, în ipoteza aplicării cuțitului de bucătărie, a fost în poziția de

exces de autor.

Ținând cont de declarațiile părții vătămate privind prezența la Colesnic V. a

cuțitului de bucătărie și aplicarea acestuia la cauzarea de către el a leziunilor părții

vătămate, consideră, că sunt în prezența unui exces de autor. La acest fapt indică nu

numai circumstanțele cauzei, dar și lipsa unei înțelegeri prealabile dintre inculpați la

cauzarea intenționată a leziunilor medii lui Stanislavov V., precum și faptul, că

evenimentele s-au produs rapid, iar între inculpați nu au fost repartizate rolurile. În

acest context este relevant faptul, că nici organul de urmărire penală și nici instanța

nu a individualizat rolul fiecărui inculpat, fapt confirmat chiar și prin rechizitoriu.

6.2. Partea vătămată Stanislavov Vladislav invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 în partea

respingerii apelului său, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului partea vătămată a indicat următoarele argumente:

- menționează că în partea respingerii apelurilor depuse de avocații inculpaților

consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și întemeiată;

- a suportat mai multe intervenții chirurgicale, însă nu a revenit la starea

anterioară de până la aplicarea loviturii cu cuțitul în picior, are probleme mari cu

restabilirea, menționând că există necesitatea în alte intervenții chirurgicale. A

demonstrat circumstanțele date prin acte medicale, care au fost anexate la

materialele cauzei penale nr.2010038038 încă la etapa de urmărire penală și

ulterior în instanța de judecată.

Menționează, că pe parcurs au fost efectuate mai multe expertize medico -

legale care au concluzii diferite. Din acest motiv a solicitat de la Procuratura

sectorului Buiucani mun. Chișinău și numirea unei expertize medico-legale

suplimentare în comisie.

În cadrul urmăririi penale a înaintat acțiune civilă cu privire la încasarea

prejudiciului material de la inculpații Colesnic V. și Colesnic D., și în acest sens a

depus bonuri de plată cu privire la unele cheltuieli la acea dată în original ofițerului

de urmărire penală pentru a fi anexate la materialele cauzei penale, însă în afară de

suma menționată a mai suportat ulterior cheltuieli. Astfel suma prejudiciului ce

constă în costul medicamentelor procurate pentru tratament, costul serviciilor

medicale pentru intervențiile chirurgicale suportate, costul deplasărilor în or. Kiev

ș.a. constituie suma de 130000 lei la moment, rezervându-și dreptul de a-și

concretiza cerințele pe parcursul examinării cauzei penale și majorarea cuantumului

pretențiilor din acțiunea inițială, deoarece cheltuielile se vor mări.

17

În afară de prejudiciul material cauzat prin vătămarea sănătății i s-a cauzat și

prejudiciu moral, estimat de el la suma de 100000 lei.

Menționează că la data de 12.01.2012 a depus în adresa Procurorului General o

cerere înregistrată la secția de petiție și audiență, prin care a solicitat conform

prevederilor art.274 Cod de procedură penală a iniția o urmărire penală în privința

experților medici-legiști din cadrul Centrului de Medicină Legală Frumusachi V., care

a întocmit raportul de examinare medico - legală nr.3245/D din 08.12.2009, precum

și Cuvșinov I., Corbu Ch. și Mutoi Gr., care au întocmit raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr. 216 din 16.12.2010 și concluzia expertizei medico-legale

suplimentară în comisie nr. 216 din 04.11.2011, care în viziunea lui au comis o

componență de infracțiune prevăzută de art. 312 Cod penal prin faptul că au dat o

concluzie medico-legală falsă;

- a solicitat audierea în ședință de judecată a medicilor legiști care au efectuat

ultimele 2 expertize medico-legale în comisie în acest proces penal - Cuvșinov L.,

Corbu Ch. și Mutoi Gr., pentru a le putea adresa anumite întrebări în privința

concluziilor expuse de ei în aceste rapoarte de expertiză medico-legală. În ședința de

judecată a fost audiat medicul legist Mutoi Gr., care a dat însă unele declarații

evazive și contradictorii în viziunea sa. A solicitat de asemenea a audia în calitate de

martori următoarele persoane medici: Preașca V., Marchitan M., Pașcanean O.,

Custurov V. Toți acești 4 medici au activat în an. 2009 în Instituția Medico - Sanitară

Publică Centrul Național Științifico - Practic Medicina de Urgență, unde și urmează a

fi citați, și în perioadele de internare 17.09.2009 - 22.09.2009 și 06.10.2009 -

12.10.2009 i-au efectuat 2 intervenții chirurgicale lui Stanislavov V., declarațiile

acestor medici fiind necesare pentru a clarifica problema existenței legăturii cauzale

dintre lovitura cu cuțitul aplicată lui Stanislavov V. la data de 17.09.2009 de către

inculpatul Colesnic V.;

- menționează, că în conformitate cu certificatul eliberat pe numele părții

vătămate de Consiliul Național pentru determinarea dizabilității și capacității de

muncă la 17.01.2014 se confirmă faptul că a fost reexpertizat la data de 17.01.2014

de către acest Consiliu, și ca concluzie se menționează faptul că dispune de

capacitate de muncă numai în proporție de 65 %, adică a pierdut 35 % din

capacitatea de muncă în urma traumei și vătămărilor corporale provocate. Astfel

această pierdere a capacității de muncă stabilită este o pierdere a capacității de

muncă generală;

- a depus cerere prin care a solicitat a anexa acte care confirmă poziția sa cu

privire la cauzarea vătămării corporale grave, și nu medii, cum indică medicii legiști;

- a solicitat numirea unei expertize medico-legală repetate în comisie, deoarece

expertizele anterioare au pus la îndoială existența pericolului pentru viață pentru

Stanislavov V. în momentul cauzării vătămărilor corporale, precum și ulterior în

cadrul acordării asistenței medicale urgente și efectuarea intervențiilor chirurgicale,

consideră că este necesar a atrage la efectuarea acestei expertize medico-legale în

comisie, în calitate de specialist în chirurgia vasculară pe șeful secției chirurgie

vasculară a SCR d-l Tabac O., însă acest medic nu a fost atras.

18

- insistă asupra încadrării juridice corecte a acțiunilor inculpaților conform art.

151 alin. (2) Cod penal, deoarece din înscrisurile prezentate reiese clar că vătămarea

a fost una gravă periculoasă pentru viață și sănătate, reieșind din specificul arterei

afectate, din faptul că a pierdut 35 % din capacitatea de muncă în urma acestei

vătămări;

- consideră că pedeapsa aplicată inculpaților a fost individualizată greșit,

contravine prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal;

- acțiunea civilă urma a fi admisă integral în raport cu motivele de fapt și de

drept invocate și din declarațiile depuse și probele prezentate de partea vătămată;

- instanța de apel predispus a acceptat concluziile instanței de fond în partea

contestată de partea vătămată, fără a da o analiză și apreciere detaliată și minuțioasă

fiecărei circumstanțe de fapt și de drept, fiecărui argument și motiv invocat de el,

precum și fiecărui înscris sau mijloc de probă, în special acte medicale;

- instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond și la motivarea soluției

sale cu privire la respingerea argumentelor și motivele de fapt și de drept invocate

de el și confirmate în special prin acte medicale, a acceptat concluziile instanței de

fond și a adoptat o soluție, doar în baza probelor indicate de instanța de fond;

- critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel;

- reieșind din circumstanțele de fapt și de drept expuse mai sus, consideră că a

fost pronunțată o hotărâre nemotivată, deoarece nu se conține răspuns la toate

obiecțiile și argumentele invocate de partea vătămată în cadrul examinării cauzei

penale în ordine de apel;

- instanța de apel a neglijat probele-cheie invocate de partea vătămată în

sprijinul poziției sale privind greșita încadrare juridică a acțiunilor inculpaților

conform art. 152 alin. (2) Cod penal și nu conform art. 151 alin. (2) Cod penal, cum

ar fi trebuit să fie, și acest fapt constituie un viciu fundamental.

solicitând declararea inadmisibilității acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

concluzionează, că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Potrivit conținutului recursurilor declarate de avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpaților Colesnic V., Colesnic D. și de partea vătămată Stanislavov V., Colegiul

lărgit reține, că recurenții invocă temei de drept prevederile pct. pct. 6) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

19

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs constată, că erorile de drept invocate de către recurenți se

regăsesc în decizia contestată a instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Reieșind din prevederile legale enunțate supra, rezultă obligativitatea instanței

de recurs de a verifica, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Colegiul penal menționează, că conform art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

De asemenea Colegiul penal subliniază, că decizia instanței de apel, conform

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată

de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În acest sens sunt relevante și prevederile punctului 22.2 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, care

stipulează că: ,, … în decizie se expune concluzia generală a instanței pe marginea

apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării soluției respective.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în

apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului”.

20

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată conține răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel nu s-a conformat prevederilor legale

citate la judecarea cauzei în ordine de apel, reieșind din următoarele considerente.

În apelul declarat de avocatul Barbacar Anatolie în numele inculpatului

Colesnic V. a fost invocat, că “- prin ordonanța Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău

din data de 15 decembrie 2009 a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în

privința lui Colesnic Veaceslav din motivul că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, fiind dispusă pornirea unei proceduri contravenționale în privința cet.

Colesnic Veaceslav în temeiul art. 78 alin. (3) Cod contravențional.

Prin decizia agentului constatator din data de 17 decembrie 2009 Colesnic

Veaceslav a fost recunoscut culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 78

alin. (3) Cod contravențional fiind sancționat cu amendă în mărime de 75 unități

convenționale. La data de 18 decembrie 2009 Colesnic Veaceslav a executat

pedeapsa stabilită prin decizia agentului constatator.

Prin ordonanța Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2010 a fost

dispusă anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de

15.12.2009, fiind dispusă pornirea urmăririi penale în temeiul art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Decizia agentului constatator privind sancționarea lui Colesnic Veaceslav

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (3) Cod

contravențional nu a fost contestată și anulată de către procuror.

La examinarea cauzei în fond instanța de judecată nu a luat în considerație

faptul că pentru aceleași acțiuni Colesnic Veaceslav a fost supus anterior răspunderii

contravenționale.”

De asemenea și în apelul declarat de Tăbîrță V. în numele inculpatului Colesnic

D. a fost invocat, că “- pe cazul din 17.09.2009, a fost emisă ordonanța de neîncepere

a urmăririi penale, intentată procedura contravențională pe art. 78 alin. (2) Cod

contravențional în privința lui Colesnic Dmitri și sancționarea lui cu amendă în

mărime de 25 u.c. - 500 lei, care a fost achitată.

Pe 08.04.2010 a fost anulată ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și

intentat dosar penal pe art. 151 alin. (1) Cod penal.”

Colegiul penal constată, că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel

nu s-a conformat prevederilor legale citate supra, examinând superficial cauza

penală, menținând fără modificări sentința, potrivit căreia Colesnic V. și Colesnic D.

au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (3), art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal, fără a da răspuns la argumentele sus-enunțate ale apelanților.

Astfel, Colegiul penal menționează, că potrivit materialelor dosarului (f. d. 27,

35; f. d. 28, 37 Vol. I), inculpații Colesnic V. și Colesnic D. au fost sancționați

contravențional pentru faptele comise la data de 17 septembrie 2009, iar instanța de

21

apel n-a verificat și nu s-a expus asupra faptului, dacă decizia de sancționare

contravențională în privința acestora a fost sau nu anulată.

Existența unei hotărâri neanulate de sancționare contravențională a

inculpaților, aplicată pentru aceleași fapte, constituie o încălcare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului manifestate prin încălcarea principiului non bis in idem,

care stabilește inadmisibilitatea pedepsirii repetate pentru una și aceeași faptă.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că o abordare contrară într-o astfel

de situație juridică, extinsă asupra ansamblului de rapoarte juridice -

contravențional și penal, afectează grav principiul general privind procesul penal

prevăzut la articolul 22 Cod de procedură penală, ce reglementează dreptul de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori, precum și principiul de bază a

procesului contravențional, prevăzut la articolul 380 Cod contravențional, ce

reglementează dreptul de a nu fi urmărit sau sancționat de mai multe ori.

Acest principiu de drept procesual-penal și de drept contravențional, pe lângă

faptul că are o conotație constituțională (articolele 4, 21 și 25 din Constituție), are ca

model normele pertinente statuate în Pactul internațional al Organizației Națiunilor

Unite cu privire la drepturile civile și politice, ratificat prin Hotărârea Parlamentului

nr.217 din 28 iulie 1990 cu privire la aderarea R.S.S. Moldova la Declarația

Universală a Drepturilor Omului și ratificarea pactelor internaționale ale drepturilor

omului, care prevede în art.14 paragraful (7) că nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit pentru comiterea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea și cu procedura

penală a fiecărei țări.

La fel acest principiu de bază al justiției penale, derivă și din normele statuate

în art. 4 din Protocolul nr.7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, ratificat prin Hotărârea Parlamentului nr.1298

din 24 iulie 1997 privind ratificarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la aceasta,

care stabilește că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui

stat.

Acest principiu este consacrat în aceiași termeni și în articolul 50 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că nimeni nu poate fi

judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau

condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în

conformitate cu legea.

Instituirea principiului non bis in idem, prevăzut în tratatele internaționale la

care Republica Moldova este parte, a constituit o obligație a statului, de aceea

legiuitorul a înglobat acest principiu fundamental în legislația pertinentă a

Republicii Moldova.

În acest context, prin adoptarea Legii nr.985 din 18 aprilie 2002 privind Codul

penal al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-

22

110, art.447), în legislația penală națională a fost introdus acest principiu la articolul

7 alin.(2) din Codul penal care statuează, că nimeni nu poate fi supus de două ori

urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

În același timp, prin adoptarea Legii nr.122 din 14 martie 2002 privind Codul

de procedură penală al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

2003, nr.104-110, art.447), în legislația procesual-penală a fost introdus principiul

respectiv, la articolul 22 din Codul de procedură penală, care prevede că nimeni nu

poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă.

Reieșind din cele expuse supra, din studiul comparativ al principiului statuat la

art. 22 din Codul de procedură penală și la art. 7, alin.(2) din Codul penal, prin

prisma normelor din art. 4 paragraful (7) din Pactul internațional al Organizației

Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice, din art. 4 din Protocolul nr.7

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și din art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

raportat la cauza penală examinată, Colegiul lărgit consideră, că soluția instanței de

apel nu conține răspuns asupra argumentelor invocate în apelurile declarate de partea

apărării, privind prezența în speță a unor hotărâri definitive de sancționare

contravențională a inculpaților pentru aceeași faptă, astfel nefiind respectată

jurisprudența națională și a CtEDO, ce statuează că în cazul încălcării normelor

procedurale ce afectează dreptul persoanei la un proces echitabil, statul este cel care

trebuie să-și asume erorile comise de parchet și instanța de judecată și acele erori nu

trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză. În concluzia

celor expuse, Colegiul lărgit atestă, că temeiurile de drept invocate de recurenți,

prescrise la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și-au găsit confirmare

la examinarea recursurilor, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate.

Cu referire la alegațiile recursului declarat de partea vătămată, Colegiul lărgit

constată, că în cadrul examinării cauzei penale, aceasta a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Colesnic Veaceslav, prin care a solicitat încasarea de la ultimul

a prejudiciului material în sumă de 130000 lei și a prejudiciului moral în sumă de

100000 lei (f.d.117- 121 Vol. II).

Prin sentința menținută fără modificări de instanța de apel, s-au admis parțial

pretențiile lui Stanislavov V., privind încasarea prejudiciului moral, însă fiind încasat

în mod solidar din contul lui Colesnic V. și Dmitri C. în beneficiul lui Stanislavov V.,

suma de 30000 lei cu titlul de prejudiciu moral, în rest pretențiile au fost respinse, ca

neîntemeiate, fiind admise în principiu pretențiile lui Stanislavov V., către Colesnic V.

și Colesnic D., privind încasarea prejudiciului material, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirii să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Potrivit art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

23

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Conform prevederilor art. 221 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau

a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești.

Acțiunea civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o

persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana

care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului.

În cererea de înaintare a acțiunii civile se arată cauza penală în procedura

căreia urmează să fie intentată acțiunea civilă, cine și către cine înaintează acțiunea,

valoarea acțiunii și cerința de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă poate

depune o cerere de concretizare a acțiunii civile.

În conformitate cu prevederile art. 220 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură

penală, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu

prevederile prezentului cod.

Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului

penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil și ale altor domenii de drept.

Potrivit art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Contrar normelor legale citate, Colegiul lărgit constată că prima instanță

dispunând încasarea în mod solidar, prejudiciul moral de la ambii inculpați, soluție

menținută de instanța de apel, a depășit limitele pretențiilor înaintate în acțiunea

civilă depusă de partea vătămată Stanislavov V. în care au fost înaintate pretenții

doar împotriva lui Colesnic V. nu și a lui Colesnic D. (f.d. 117- 121 Vol. II).

Astfel, Colegiul lărgit conchide, că soluția adoptată de către instanța de apel,

inclusiv în partea menținerii sentinței privind soluționarea acțiunii civile, este

contrară prevederilor legale, eroarea de drept ce se regăsește în prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, eroare ce nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, și care inclusiv constituie temei de casare a soluției adoptate de

către instanța de apel.

Reieșind din circumstanțe sus menționate, Colegiul lărgit consideră necesar a

casa total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală care să dea răspuns la toate

motivele invocate în apelurile și recursurile depuse atât de către partea apărării cât

și de către partea vătămată.

24

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare, declarate de avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpaților Colesnic Veaceslav, Colesnic Dmitri și de partea vătămată Stanislavov

Vladislav, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

mai 2016, în cauza penală în privința lui Colesnic Veaceslav Nicolae și Colesnic Dmitri

Nicolae, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia integrală pronunțată la 12 ianuarie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

25