1ra-1856/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1856/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1856/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de către inculpatul Buga Vadim, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2018, în cauza penală
în privința lui
Buga Vadim XXXXX, născut la
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 06.11.2015 - până la 11.10.2017
instanța de apel:
de la 08.11.2017 - până la 01.03.2018
instanța de recurs ordinar:
de la 22.06.2018 – până la 18.07.2018
instanța de recurs ordinar:
de la 16.08.2018 – până la 21.11.2018
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 11 octombrie 2017, inculpatul
Buga Vadim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 186 al. (2) lit. c), d) Cod penal – furt de la Supciuc Maria, și în baza
acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Prin aceiași sentință Buga Vadim Alexandr a fost achitat de la
învinuirea în săvârșirea furtului de la Miguș Ana, pe motiv că fapta nu a
fost săvârșită de inculpat.
1
A fost disjungat din dosarul penal materialele cauzei penale pe faptul
furtului de la Miguș Ana și au fost transmite organului de urmărire penală
a IP Bălți pentru identificarea făptuitorului.
Acțiunea civilă înaintată de Supciuc Maria a fost admisă și s-a încasat
de la Buga Vadim în beneficiul lui Supciuc Maria prejudiciul material în
sumă de 12645 lei.
Acțiunea civilă înaintată de Miguș Ana a fost respinsă pe motivul
achitării inculpatului pe acest capăt de acuzare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Buga
Vadim la data de 12.08.2015, în intervalul de timp 07:00-17:00, urmărind
scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în
apartamentul nr. XXXXX, care aparține cet. Supciuc Maria, de unde pe
ascuns a sustras 200 de dolari, care conform ratei de schimb valutar
constituie echivalentul sumei de 3800 lei; un lănțișor cu o cruciuliță din aur
cu masa de 3 gr. în valoare de 1550 lei; o brățară bărbătească din argint cu
masa de 3 gr. în valoare de 490 lei; un lănțișor cu pandantiv din argint de
forma “zodiei fecioara” cu masa de 2 gr. în valoare de 400 lei; un lănțișor
din aur la masa de 1 gr. în valoare de 600 lei; un cercel din aur masa de 1,5
gr. în valoare de 500 lei; un ceas bărbătesc în valoare de 150 lei; un ceas de
damă în valoare de 100 lei; un telefon mobil de model ”Nokia C3” cu IMEI
XXXXX de culoare neagră-gri cu husă de culoare roșie în valoare de 2500 lei;
un telefon mobil de model ”Philips Xenium” în valoare de 400 lei; un inel
bărbătesc din metal neprețios în valoare de 100 lei; o pereche de butoni
pentru cămașă bărbătească în valoare de 150 lei; o lanternă de culoare
neagră în valoare de 250 lei; o pereche de foarfece metalice în valoare de 100
lei; un portmoneu din piele de culoare cafenie cu inscripția „BOSS” în
valoare de 250 lei, în care se aflau bani în sumă de 200 dolari SUA, care
conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 3800 lei;
un ceas pentru bărbați de model “TIMEX” în valoare de 1200 lei; o brichetă
metalică în valoare de 25 lei; o brichetă în valoare de 150 lei; o pereche de
cercei din metal în valoare de 100 lei; un lanț din argint cu masa de 1 gr. în
valoare de 70 lei; o brățară din aur cu masa de 2,2 grame în valoare de 900
lei; o bucată de inel din argint cu forma “inimii” fără valoare materială; 12
bancnote-suvenire în formă de 200 euro, fără valoare materială; o cutie din
masă plastic de culoare albă, fără valoare materială; bani în sumă de 6,60
EURO, care conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei
de 138,60 lei; bani în sumă de 2,75 dolari canadieni, care conform ratei de
schimb valutar constituie echivalentul sumei de 40,56 lei; bani în sumă de
2
21,10 ruble rusești, care conform ratei de schimb valutar constituie
echivalentul sumei de 6,3 lei; bani în sumă de 0,10 dolari SUA, care conform
ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 1,9 lei; o monedă
de 15 copeici de fabricație a URSS, fără valoare materială, ce aparțin cet.
Supciuc M., iar în total bunuri materiale în valoare de 17757,36 lei, cauzând
părții vătămate daune în proporții considerabile și cu bunurile sustrase de
la locul comiterii infracțiunii s-a eschivat.
La fel inculpatul Buga Vadim este învinuit de organul de urmărire
penală în aceea că el, în noaptea de 26.07.2015 spre 27.07.2015, aflându-se pe
str. XXXXX, folosindu-se de faptul, că nu este observat de nimeni, forțând
printr-o metodă neidentificată fereastra de la casa nr. 12 de pe str. XXXXX,
ce aparține Miguș A., a pătruns în interiorul casei date, de unde din diferite
locuri, a sustras pe ascuns bani în sumă de 1000 Euro, care conform ratei de
schimb valutar constituie echivalentul sumei de 21000 lei; bani în valoare de
4000 lei; o pereche de cercei din aur cu piatră la prețul de 1200 lei; un
lănțișor din aur cu pandantiv în valoare de 2400 lei; un lănțișor din aur cu
pandantiv în formă de „chipul maicii domnului” în valoare de 800 lei, un
lănțișor din aur cu pandantiv în formă de cap în valoare de 2800 lei, un
lănțișor din aur la preț de 800 lei, o pereche de cercei din aur în valoare de
1200 lei; o pereche de cercei din aur în forma unui smochin de viță de vie în
valoare de 2000 lei, un inel de cununie din aur în valoare de 2000 lei, două
cruci din aur în valoare de 1200 lei, un set compus dintr-o pereche de cercei
din aur și pandantiv din aur în valoare de 2000 lei, un pandantiv din aur în
valoare de 1200 lei; un lănțișor din metal neprețios în valoare de 200 lei; un
set compus dintr-un lănțișor din bronz cu pandantiv și o pereche de cercei
în valoare de 380 lei; o monedă de colecția din aur în valoare de 6000 lei; ce
aparțin cet. Miguș Anna, iar în total bunuri materiale în valoare de 49180
lei, pricinuindu-i părții vătămate Miguș Anna XXXXX o daună materială în
proporții considerabile și cu bunurile sustrase de la locul comiterii
infracțiunii s-a eschivat.
În motivarea soluției de achitare a inculpatului, instanța a indicat, că
acuzarea n-a prezentat probe pertinente și concludente că anume Buga
Vadim în noaptea de 26.07.2015 spre 27.07.2015, a pătruns în domiciliu lui
Miguș A., de unde a sustras o monedă de colecție din aur și alte bunuri în
valoare de 49180 lei, ce aparțin cet. Miguș Anna.
Împotriva sentinței pronunțată integral la 11 octombrie 2017, au
declarat apeluri:
3
- la data de 25 octombrie 2017, procurorul Marian Ramașcan, prin
care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care Buga Vadim să fie recunoscut culpabil de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe faptul
furtului de la cet. Supciuc Maria și în baza sancțiunii a-i fi aplicată
pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 2 ani și de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe faptul furtului de la
cet. Miguș Ana și în baza sancțiunii a-i fi aplicată pedeapsa cu închisoarea
pe un termen de 2 ani. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Buga
Vadim pedeapsa definitivă sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- la 26 octombrie 2017, inculpatul Buga Vadim, prin care își exprimă
dezacordul cu sentința primei instanțe, solicitând rejudecarea cauzei și
emiterea unei hotărâri noi.
3.1. În susținerea apelului, procurorul a expus următoarele:
- instanța de judecată corect a ajuns la concluzia că, acțiunile
inculpatului urmează a fi reîncadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod
penal, pe motiv că în conformitate cu modificările Codului penal din
28.07.2016 - se consideră proporții mari, valoarea bunurilor sustrase, care
depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare,
conform Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 974 din 04.12.2014 a fost
aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru
anul 2015, în mărime de 4500 lei. Astfel, constituie proporții mari suma de
90000 lei, iar valoarea bunurilor sustrase de către Buga Vadim este de
66937,36 lei, ceea ce nu constituie proporții mari;
- instanța de judecată eronat a făcut trimitere la declarațiile lui Buga
Vadim, precum că monedele în colecție i-au fost dăruite de către Babucea
Oleg, în realitate inculpatul a declarat că această colecție i-a fost transmisă
pentru a găsi cumpărător. În susținerea poziției sale, partea apărării a
prezentat și martorul pe nume Babucea Oleg, care a comunicat instanței că
este în relații de prietenie cu Buga Vadim și, în timpul când se afla în
Federația Rusă, un profesor de istorie de la Universitatea de Stat din Sanct
Petersburg, i-a transmis o colecție din 5 monede, 4 din argint și una din
metal galben în formă ovală, ultima la părerea sa are o valoare istorică și
valorează în jurul de 50000 dolari SUA. În aceste circumstanțe, declarațiile
inculpatului și a prietenului său Babucea Oleg, urmau a fi apreciate critic
4
de către instanța de judecată, deoarece ultimul, la întrebările procurorului,
nu a putut descrie în detalii moneda din aur, care la părerea lor avea o
însemnătate istorică, și ne cătând la faptul că este foarte prețioasă, Buga
Vadim a permis persoanei de la amanet să facă tăieturi pe ea, or în
asemenea situație ea își pierde din valoare. Este puțin probabil ca Babucea
Oleg să-i fi permis lui Buga Vadim să deterioreze moneda care are o
asemenea valoare după cum a declarat. Martorul Babucea XXXXX nu a
putut explica instanței cum a transportat colecția din monede peste
hotarele Federației Ruse și din care motive nu a declarat această colecție la
trecerea frontierei, iar la descrierea monedei nu a putut comunica despre
semnele caracteristice specifice ale monedei din aur;
- instanța de judecată nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate
Miguș Ana, care în ședința de judecată a descris destul de amănunțit
moneda din aur care a fost sustrasă de la ea și a descris un semn
caracteristic esențial, că moneda respectivă are pe ea semne de la lovituri
cu ciocanul, semne caracteristice care nu au fost descrise nici de inculpat și
nici de Babucea Oleg, care pretinde că este proprietarul monedei. Miguș
Ana a mai declarat că moneda respectivă i-a fost donată de către o doamnă
din Grecia la care a lucrat, doamna comunicându-i că moneda este
valoroasă și atunci când îi va fi mai greu în viață s-o folosească;
- nu s-a ținut cont de faptul că, în cadrul urmăririi penale Miguș Ana
a comunicat ferm organului de urmărire penală că moneda prezentată de
rând cu altele, îi aparține ei, iar ulterior, în timpul ședințelor de judecată,
fiind insistent convinsă atât de către inculpat, cât și de martorul Babucea
Oleg, care a fost prezent la mai multe ședințe de judecată, ultima deja a
declarat că nu este încrezută că aceasta este moneda ei. Totodată nu s-a
atras atenția și la faptul că Miguș Ana a comunicat instanței că, nu este
încrezută că anume Buga Vadim a comis furtul, doar pe motivul că la
domiciliul inculpatului nu au fost depistate și alte obiecte din aur care au
fost sustrase, afirmație care de asemenea i-a fost insuflată de inculpat. Or,
obiectele din aur puteau fi ușor realizate de către Buga Vadim, precum a
încercat să vândă și moneda din aur, însă nu a realizat-o pe motiv că a
considerat că o poate vinde ca un obiect de valoare istorică și nu ca aur.
Astfel, consideră că instanța de judecată urma să ia în calcul la adoptarea
sentinței declarațiile părții vătămate Miguș Ana făcute în cadrul urmăririi
penale, când a făcut declarații libere, fără a fi influențată prin diferite
metode de către inculpat, martorul Babucea Oleg sau alte persoane.
5
3.2. În susținerea apelului, inculpatul Buga Vadim a expus că nu are
nici o legătură cu furtul săvârșit la Supciuc Maria, iar bunurile ridicate de
la domiciliul lui, pe care chipurile partea vătămată le-a recunoscut, îi
aparțin inculpatului. Privitor la lănțișorul din argint a indicat, că partea
vătămată nu a putut demonstra că a fost procurat de ea, iar așa obiecte ca
lanternă, foarfece, 15 copeici sovietice pot fi găsite în orice casă.
- prin raportul de expertiză se confirmă, că inculpatul nu s-a aflat în
apartament, nu sunt amprente digitale sau urme. Totodată, partea
vătămată Supciuc Maria în instanța de judecată a declarat, că ușa
apartamentului a fost descuiată cu propria cheie, așa cum ea a găsit cheia
în lacătul ușii. Printre obiectele ridicate de la el nu se regăsesc foarfece, nici
cutiile care chipurile au fost recunoscute de partea vătămată, inculpatul nu
cunoaște de unde acestea puteau să apară.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie
2018, apelul declarat de către inculpatul Buga Vadim a fost respins ca
nefondat.
Apelul declarat de către procurorul în Procuratura mun. Bălți
Ramașcan M. a fost admis, sentința casată, cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Buga Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. c), d); 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal
și în baza acestor legi i sa stabilit pedeapsa, după cum urmează:
- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (pe furtul de la Supciuc
Maria) – 2 (doi) ani închisoare;
- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (pe furtul de la Miguș
Ana) – 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, i sa stabilit lui Buga Vadim pedeapsa
definitivă de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis.
A fost dispusă încasarea de la Buga Vadim prejudiciul material în
sumă de 43180 lei în folosul lui Miguș Ana.
În rest în latura acțiunii civile a lui Supciuc Maria și în latura
corpurilor delicte au fost menținute dispozițiile sentinței.
4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a susținut că, analizând
probele administrate de instanța de fond, materialele cauzei, a reținut că la
examinarea cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101,
26-27 Cod de procedură penală, instanța nu a cercetat cauza sub toate
6
aspectele, nu a dat apreciere probelor prezentate prin prisma pertinenței,
concludenții, coroborării lor, în baza probelor acumulate nu a reținut just
starea de fapt pe episodul furtului de la partea vătămată Miguș Anna.
La demersul părții acuzării, instanța de apel a reluat cercetarea
judecătorească în scopul audierii părții vătămate, a martorilor și cercetarea
suplimentară a probelor administrate conform regulilor generale prevăzute
pentru prima instanță.
Instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe privitor la faptul
că n-au fost acumulate probe pertinente și concludente că anume Buga
Vadim în noaptea de 26.07.2015 spre 27.07.2015, a pătruns în domiciliu cet.
Miguș Anna, de unde a sustras o monedă de colecție din aur și alte bunuri
în valoare de 49180 lei, este neîntemeiată și contravine bazei probante
existente pe cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții acuzării,
care nu a fost pe deplin verificată și apreciată la justa valoare.
În derulare instanța de apel a cercetat declarațiile din prima instanță
a participanților la proces precum și a audiat inculpatul Buga Vadim,
partea vătămată Miguș Anna, martorul Bulbucea Oleg, Delogramatic
Constantin, martorul Matiescu Vitalie.
În afară de aceasta, instanța de apel a considerat că vina inculpatului
se confirmă și prin materialele cauzei, examinate în ședința de judecată:
ordonanța și proces-verbal de ridicare a unei monede din aur din
22.09.2015 și tabelul foto anexat la el (v.1, 153-155); procesul-verbal de
recunoaștere din 23.09.2015, (v.1, f.d. 156-163); procesul-verbal de
examinare a obiectului din 23.09.2015, (v.1, f.d. 164); ordonanța de
recunoaștere și anexare a monedei în calitate de corp delict din 23.09.2015
(v.1, f.d. 165).
Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, probele sus-indicate
formează un ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat
argumentele acestuia precum că, el nu a comis faptele sus-indicate, probele
cercetate confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului Buga Vadim în
comiterea furtului din gospodăria părții vătămate Miguș Anna. Deși partea
vătămată în instanța de fond și de apel a negat că moneda din aur este a ei,
totuși aceasta a descris detaliat moneda care a fost furată de la ea, indicând
detalii cunoscute numai ei, și care coincid cu moneda care a fost restituită
părții vătămate. Astfel, Miguș Anna a indicat, că moneda ce i-a fost furată
are pe ea semne de la lovituri cu ciocanul, semne caracteristice care nu au
fost descrise nici de inculpat și nici de Bulbucea Oleg, care pretinde că este
proprietarul monedei. Moneda restituită la fel este lovită. Diametrul
7
monedei furate este același ca la moneda care i-a fost restituită. Sub acest
aspect instanța de apel a apreciat ca întemeiate argumentele procurorului,
că instanța de fond neîntemeiat a pus la baza sentinței de achitare
declarațiile părții vătămate Miguș Ana date în ședința de judecată și nu
cele date în cadrul urmăririi penale, unde Miguș Ana a comunicat ferm
organului de urmărire penală că moneda prezentată îi aparține ei.
De asemenea instanța de apel a apreciat critic declarațiile pătimitei
date în ședințele judiciare inclusiv din motiv că, aceasta fiind de vârstă
înaintată, având vedere slabă și fără a vedea moneda zeci de ani, doar în
ședințele judiciare și-a adus aminte că pe monedă erau imprimate trompete
și nu cheițe, fapt ce indică la dorința acesteia de a-i atenua situația
inculpatului, pentru a nu fi pedepsit, după cum a indicat și procurorul în
apelul declarat.
Instanța de apel a concluzionat că circumstanțele date cu certitudine
indică la aceea, că moneda ridicată din domiciliul inculpatului aparține și a
fost sustrasă din casa părții vătămate. În așa mod au fost apreciate critic
declarațiile inculpatului, precum și a martorului Bulbucea Oleg, precum că
moneda din aur îi aparține ultimului și acesta i-a dat-o lui Buga Vadim
pentru ca ultimul să găsească cumpărător la ea, or, în cadrul audierii în
instanța de fond și de apel martorul nu a putut descrie cu exactitate datele
caracteristice ale monedei, în timp ce partea vătămată a indicat detalii care
coincid întru-totul cu moneda ridicată în cadrul percheziției. Cu atât mai
mult, că în cadrul ședinței instanței de apel, martorul Bulbucea Oleg a
precizat, că la f.d. 59 v.1, îi este greu să recunoască care e moneda, deși în
aceste poze moneda de aur în genere lipsește, iar la f.d. 155-163 v.1, unde
este fotografiată moneda din aur, a indicat că aceste monede nu le poate
recunoaște, ceea ce pune la îndoială declarațiile acestuia privind faptul că
este proprietar al monedei. Probele sus-indicate formează un ansamblu
probator al vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și combat argumentele instanței de
fond precum că nu au fost prezentate probe ce confirmă vinovăția
inculpatului în comiterea furtului de la partea vătămată Miguș Ana.
Verificând legalitatea sentinței pe acest episod, instanța de apel a
remarcat faptul că, prima instanță, contrar prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală, n-a examinat complet și obiectiv conținutul, precum și
valoarea probatorie a probelor acumulate pe caz și incorect a stabilit că
fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Instanța de apel a
apreciat că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt
8
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.
(2) lit. b), c) Cod penal.
Apreciind probele pe cauză, declarațiile inculpatului, părții vătămate,
martorilor, materialele din dosar din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de
vedere al colaborării lor și luând în considerație cele menționate mai sus,
Instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului următoarele:
Buga Vadim, în noaptea de 26.07.2015 spre 27.07.2015, aflându-se pe
str. XXXXX, folosindu-se de faptul, că nu este observat de nimeni, forțând
printr-o metodă neidentificată fereastra de la casa nr. XXXXX, ce aparține
lui Miguș A., a pătruns în interiorul casei date, de unde din diferite locuri,
a sustras pe ascuns bani în sumă de 1000 Euro, care conform ratei de
schimb valutar constituie echivalentul sumei de 21000 lei; bani în valoare
de 4000 lei; o pereche de cercei din aur cu piatră la prețul de 1200 lei; un
lănțișor din aur cu pandantiv în valoare de 2400 lei; un lănțișor din aur cu
pandantiv în formă de „chipul maicii domnului” în valoare de 800 lei, un
lănțișor din aur cu pandantiv în formă de cap în valoare de 2800 lei, un
lănțișor din aur la preț de 800 lei, o pereche de cercei din aur în valoare de
1200 lei; o pereche de cercei din aur în forma unui smochin de viță de vie în
valoare de 2000 lei, un inel de cununie din aur în valoare de 2000 lei, două
cruci din aur în valoare de 1200 lei, un set compus dintr-o pereche de cercei
din aur și pandantiv din aur în valoare de 2000 lei, un pandantiv din aur în
valoare de 1200 lei; un lănțișor din metal neprețios în valoare de 200 lei; un
set compus dintr-un lănțișor din bronz cu pandantiv și o pereche de cercei
în valoare de 380 lei; o monedă de colecția din aur în valoare de 6000 lei; ce
aparțin lui Miguș A., iar în total bunuri materiale în valoare de 49180 lei,
pricinuindu-i părții vătămate Miguș A. o daună materială în proporții
considerabile și cu bunurile sustrase de la locul comiterii infracțiunii s-a
eschivat.
Acțiunile inculpatului Buga Vadim pe acest capăt de acuzare, în
opinia instanței de apel, pe deplin se încadrează în prevederile art. 186 alin.
(2) lit. c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor
altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile.
Totodată, instanța de apel a susținut poziția privind respingerea
apelului declarat de inculpat, prin care acesta solicită achitarea sa pe
capătul de învinuire de furt de la Supciuc Maria, în acest sens menționând
că, deși inculpatul își neagă vina în comiterea furtului dat, vinovăția
9
acestuia se întemeiază pe: declarațiile părții vătămate Supciuc Maria, date
în instanța de fond; declarațiile martorilor Supciuc Olga, Matiescu Vitalie,
Delogramatic Constantin, Diug Maxim; precum și prin materialele cauzei,
examinate în de instanța de apel cum sunt: plângerea cet. Supciuc Maria;
proces-verbal de cercetare la fața locului din 12.08.2015; proces-verbal de
ridicare din 18.09.2015 a unui telefon mobil de model «NOKIA» de la cet.
Carabulea Iuri; proces-verbal de ridicare din 18.09.2015 a unui ceas de
mână pentru bărbați de model «TIMEX» de la cet. Diug Maxim; proces-
verbal de ridicare din 18.09.2015; proces verbal de examinare a obiectelor
din 19.09.2015; proces-verbal de percheziție la domiciliul lui Buga Vadim
din 18.09.2015; corpuri delicte recunoscute prin ordonanța OUP din
19.09.2015; certificat de la magazinul „ARGINTAUR” cu nr. 06/15;
informația parvenită de la compania de telecomunicații “ORANGE”.
Probele sus-indicate în opinia instanței de apel, formează un
ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele
inculpatului precum că, el nu a sustras bunurile părții vătămate Supciuc
Maria. În acest sens apreciind ca neîntemeiată cerința părții apărării
privind achitarea inculpatului Buga Vadim din motiv că fapta nu a fost
comisă de inculpat. Martorii colaboratori de poliție Matiescu Vitalie și
Delogramatic Constantin, care au efectuat percheziția la domiciliul lui
Buga Vadim, au indicat, că bunurile depistate și ridicate de la inculpat au
fost ulterior recunoscute de partea vătămată. Deci, faptul că o mare parte
din bunurile ce au fost sustrase de la Supciuc Maria au fost găsite la
domiciliul inculpatului, denotă în mod cert că anume ultimul a pătruns în
domiciliul părții vătămate și a sustras bunurile date.
De asemenea, de către instanța de apel au fost apreciate ca nefondate
argumentele inculpatului, precum că bunurile ridicate din domiciliul său îi
aparțin lui și au fost procurate de el la piață, fiind de mâna a doua, or, în
afară de bunuri sub formă de diverse obiecte, de la domiciliul inculpatului
au mai fost ridicate și sume bănești, și anume: 6.6 Euro, 2.75 dolari
canadieni, 21,1 ruble rusești, 0,10 dolari SUA, adică în același cuantum în
care au fost sustrase de la partea vătămată, ceea ce indică că atât bunurile
materiale, cât și sumele bănești au fost sustrase de inculpat, or,
multitudinea de bunuri și obiecte depistate la inculpat și care aparțin părții
vătămate Supciuc Maria, nu poate fi interpretată ca o coincidență, și indică
cu certitudine la vinovăția inculpatului în sustragerea acestora.
Pe acest capăt de învinuire, instanța de apel a apreciat că
argumentarea făcută de prima instanță corespunde circumstanțelor cauzei
10
și nu sunt temeiuri de a interveni în soluția adoptată pe cauză. Acțiunile
inculpatului și pe acest capăt de acuzare pe deplin se încadrează în
prevederile art. 186 alin. (2) lit. c), d) CP după semnele calificative – furtul,
adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin
pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Totodată, instanța de apel a conchis că este întemeiată concluzia
primei instanțe privind recalificarea acțiunilor inculpatului în prevederile
art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fapt corect indicat și de procuror în
apelul declarat, pe motiv că în conformitate cu modificările Codului penal
din 28.07.2016 - se consideră proporții mari, valoarea bunurilor sustrase,
care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite
prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin
urmare, conform Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 974 din 04.12.2014 a
fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat
pentru anul 2015, în mărime de 4500 lei. Astfel, constituie proporții mari
suma de 90000 lei, iar valoarea bunurilor sustrase de către Buga Vadim este
de 66937,36 lei, ceea ce nu constituie proporții mari.
Instanța de apel a susținut că la stabilirea pedepsei inculpatului sa
condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de
individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, de
gravitatea și gradul de pericol social a crimei săvârșite de inculpat, precum
și de personalitatea inculpatului.
În prezenta cauză, instanța de apel, a considerat întemeiată solicitarea
din apelul procurorului în partea numirii în privința inculpatului a
pedepsei închisorii cu executarea reală a pedepsei și constată, că corijarea
inculpatului este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, pedeapsa
dată va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei. Această
concluzie este dictată atât de sancțiunea normei penale, cât și de
personalitatea inculpatului, care nu se atrage la răspundere penală pentru
prima dată, fiind anterior condamnat și având și alte atingeri cu legea, la
moment fiind condamnat pe altă cauză penală inclusiv pentru infracțiuni
similare, pedeapsa închisorii fiind echitabilă faptelor săvârșite de inculpat
și care-și va atinge scopurile puse.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar a admite acțiunea
civilă a părții vătămate Miguș Anna și a încasa de la inculpat în beneficiul
acesteia prejudiciul material în sumă de 43180 lei.
În cazul dat, instanța de apel, având la dispoziție sume exacte
indicate de partea vătămată, ca prejudicii materiale cauzate prin
11
infracțiunea săvârșită de către inculpat, a considerat oportun și întemeiat
de a admite acțiunea civilă înaintată pe cauză de partea vătămată Miguș
Anna, or, paguba pricinuită părții vătămate a fost cu certitudine stabilită
deja la faza urmăririi penale, constituind o sumă fixă indicată de partea
vătămată. Cauzarea prejudiciilor materiale în sumele date a fost reținută și
prin rechizitoriu în sarcina inculpatului Buga Vadim, iar careva divergențe
referitor la cuantumul prejudiciilor materiale nu sunt, ele fiind constatate
cu exactitate de către partea acuzării.
Decizia Colegiului penal al Curții de apel Bălți din 01 martie 2018,
pronunțată integral la 28 martie 2018, a fost atacată cu recursuri ordinare:
- la 20 aprilie 2018, de către partea vătămată Miguș Anna, prin care,
indicând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Buga V. să fie achitat
din motiv că fapta infracțională de furt nu a fost comisă de acesta.
- la data de 26 iulie 2018, de către inculpatul Buga Vadim, prin care
fără a indica unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin.
(1) Cod de procedură penală, a solicitat emiterea unei decizii echitabile.
În susținerea recursului, partea vătămată Miguș Anna a expus
următoarele:
- nu este de acord cu condamnarea inculpatului în baza art. 186 Cod
penal pe epizodul în care este vizată, deoarece analizând minuțios moneda
care i-a fost restituită la urmărirea penală, a constatat că nu este a ei. Prin
urmare, inculpatul nu se face vinovat de comiterea furtului incriminat pe
acest episod;
- instanța de apel nu a luat în considerare afirmațiile părții vătămate
dispunând eronat, neîntemeiat și nemotivat asupra condamnării
inculpatului, pentru o faptă pe care acesta nu a comis-o;
- instanța a admis încălcări procedurale la judecarea apelurilor, prin
faptul că după o sentință de achitare, fără a administra probe noi,
reinterpretând aceleași probe, a dispus condamnarea lui Buga V. în baza
art. 186 alin. (2) Cod penal, încălcând astfel prevederile art. 414 Cod de
procedură penală.
6.1. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18
iulie 2018, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de
partea vătămată Miguș Anna, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 01 martie 2018, în cauza penală în privința lui Buga
Vadim, ca fiind vădit neîntemeiat.
12
6.2. Motivând soluția emisă, instanța de recurs ordinar a statuat că în
urma verificării materialelor dosarului în raport cu criticele punctate de
recurentă în cererea de recurs, instanța de recurs ordinar a conchis asupra
netemeiniciei acestora, întrucât la judecarea apelurilor declarate, instanța a
examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție
corectă de casare a sentinței, în partea achitării inculpatului Buga Vadim.
În opinia instanței de recurs ordinar, soluția instanței de apel este
argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept
constatate din actele dosarului, iar careva temeiuri de a interveni în aceasta,
nici din oficiu, nu s-au stabilit, or, invocând eroarea de drept prevăzută de
pct. 6), recurenta a semnalat despre faptul că instanța de apel nu s-a expus
argumentat și nu a luat în considerare afirmațiile sale vizavi de aceea că
moneda ce i-a fost restituită nu-i aparține, iar inculpatul nu se face vinovat
de comiterea furtului de la domiciliul său.
Instanța de recurs de asemenea a apreciat ca fiind declarative și vădit
nefondate alegațiile recurentei reieșind din faptul că, partea descriptivă a
deciziei contestate cuprinde o amplă motivare, atât în fapt, cât și în drept,
referitor anume la poziția contradictorie a părții vătămate Miguș A.
adoptată de aceasta pe parcursul procesului penal. Motivele pe care se
întemeiază soluția instanței de apel precum și raționamentele pe care
instanța le-a expus în decizie echivalează cu o motivare conformă rigorilor
și exigențelor impuse de art. 6 CEDO și art. 417 Cod de procedură penală.
Concomitent instanța de recurs ordinar a menționat doctrina juridică
națională și prevederile din art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de
procedură penală care remarcă faptul că, verificarea probelor este atributul
exclusiv al activității desfășurate de instanțe privind constatarea
veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le
conține proba cu realitatea obiectivă. Nemijlocit, operațiunea verificării
constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea
sursei de proveniență a probelor, înlăturarea contradicțiilor existente.
Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de
prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, și a
coroborării lor. La judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze
suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel,
apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță),
precum și să administreze probe noi, pentru elucidarea adevărului și
pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația imputată
inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.
13
În acest aspect, lecturând actele dosarului, instanța de recurs ordinar
a constatat că la demersul părții acuzării, instanța de apel a reluat
cercetarea judecătorească în scopul audierii părții vătămate, a martorilor și
pentru cercetarea suplimentară a probelor administrate conform regulilor
generale prevăzute pentru prima instanță, partea apărării a solicitat
audierea suplimentară a martorului Bulbucea O., demersul fiind admis.
Prin urmare, procedural, instanța de apel corect a purces la
examinarea probatoriului din dosar. Careva probe noi nu au fost
prezentate de părți.
Pe lângă cele consemnate, instanța de recurs ordinar a făcut o
determinare substanțială, și anume că, procedura de examinare a apelului,
după pronunțarea unei hotărâri de achitare a primei instanțe, prezintă
unele particularități aparte.
În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția
Europeană pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului, așa
cum acestea au fost interpretate și aplicate de Curtea Europeană în
jurisprudența sa, și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală,
potrivit cărora după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,
instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea
acesteia în ședința de judecată a instanței de apel, precum și fără audierea
martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie
acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial
condamnarea unei persoane.
La caz, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,
acuzatorul de stat a intervenit în fața instanței de apel cu solicitarea de a se
efectua o nouă audiere atât a inculpatului, a părților vătămate, cât și a
martorilor, declarațiile cărora au fost consemnate în decizie. Adică, s-a
adeverit că instanța de apel a ținut seama de dispozițiile legale pertinente
în acest sens și a audiat nemijlocit părțile din dosar a căror declarații, în
opinia instanței, au influențat în mod direct soluționarea acestei cauze, pe
epizodul cu partea vătămată Miguș A., prin aceasta respectând, totodată,
dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar opozabil poziției susținute de
recurentă, verificând suplimentar materialele dosarului, a specificat că
judecând apelul, instanța a adoptat o soluție corectă, legală și întemeiată.
Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat
decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de
14
procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care în
consecință a dus la soluția emisă.
În susținerea recursului, inculpatul Buga Vadim expus
următoarele:
- din materialele cauzei a dispărut procesul verbal de ridicare din
17.09.2015, unde a fost indicat ce a fost ridicat de la domiciliul inculpatului
și acolo nu este indicat nici un lucru sustras de la părțile vătămate, dar este
indicat 15 monete de colecție ce au fost ridicate l efectuarea percheziției din
17.09.2015, dintre care una a fost transmisă părții vătămate Miguș Anna dar
nu i-au fost întoarse din care motiv în aduc învinuirea în comiterea tuturor
furturilor pe care el nu le-a comis iar cauza a fost fabricată;
- la confruntare Diuc M. nu a spus că a cumpărat de la inculpatul
Buga Vadim ceasul TIMEX dar a spus că a procurat doar telefonul;
- persoana din Rîșcani la care a fost găsit telefonul furat de la Supciuc
Olga, a comunicat că el a procurat telefonul de pa piață dar nu de la
inculpat;
- nu a fost luat în considerație faptul că ușa de la domiciliul părții
vătămate Supciuc Maria era descuiată cu cheia proprie dar nu cu
instrumentul specializat la domiciliul inculpatului;
- nu există nici o expertiză ce ar demonstra urmele inculpatului la
locurile comiterii furturilor;
- inculpatul avea personal o brățară de argint cu greutatea de 11
grame iar brățara furată de la Supciuc Maria cântărea 3 grame, apoi ulterior
părții vătămate Supciuc Maria i-a fost întoarsă o brățară de 11 grame, astfel
brățara întoarsă părții vătămate de fapt aparține inculpatului;
- nu a fost demonstrat faptul că obiectele ridicate de la inculpat
aparțineau părților vătămate, iar unele obiecte din actul de învinuire nici
nu au fost ridicate de la inculpat, cu este un cercel de aur;
- partea vătămată Miguș Anna a declarat instanței de apel că moneta
întoarsă nu-i aparține;
- 5 monete de colecție și o monedă din aur i-au fost transmise de către
martorul Bubuga Oleg;
- 15 monete care au fost ridicate de la domiciliul inculpatului Buga
Vadim, nu i-au fost întoarse și a dispărut așa cum a dispărut și lănțișorul
lui de argint cu greutatea de 69 grame cu cruce, care au fost ridicate de
către ofițerul Școlnic;
- verificarea argumentelor menționate supra cu emiterea unei decizii
echitabile.
15
Asupra recursului ordinar declarat de către inculpatul Buga
Vadim, a fost depusă referință de către procurorul în secția reprezentarea
învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Sergiu Crijanovschi, prin care a
solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, deoarece nu corespunde
după formă și conținut.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat de către inculpatul Buga Vadim, în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate
în acest articol.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de
consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
atac cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei.
Reieșind din faptul că inculpatul Buga Vadim este vorbitor de limbă
rusă, beneficiind de serviciile interpretului în cadrul judecării cauzei în
ordine de apel, decizia tradusă fiind expediată lui Buga Vadim la 15 iulie
2018, iar recursul a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 30 iulie
2018, Colegiul penal consideră că recursul este declarat în termenul
prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.
Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul nu a
indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală, expunându-și dezacordul cu decizia instanței de
apel privind condamnarea acestuia pe faptul furtului de la Miguș Anna,
precum și cu aprecierea materialului probator pe caz.
Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante,
erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
16
În speță, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea
cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelurile declarate în raport cu soluția primei
instanțe, argumentelor apelanților și a materialului probator, cuprinzând
motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că
instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au
dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința
de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei
metode de cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru
soluționarea elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare
dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la
concluzia de vinovăție a inculpatului Buga Vadim pe ambele capete de
învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d)
Cod penal.
Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal,
subsidiar verificând materialele dosarului specifică faptul că argumentele
recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția acestuia în
comiterea furtului de la Miguș Anna, au fost obiect de dispută în cadrul
instanței de apel, prin apelul procurorului, în care au fost indicate aceleași
motive, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic
răspunsurile de către instanța de apel, pe care Colegiul penal le însușește
din motivul temeiniciei și argumentării acestora, chestiune ce vine în
corespundere cu practica judiciară constantă a CtEDO, expusă inclusiv și în
hotărârea în cauza Albert c. României din 16.02.2010.
Referitor la invocările recurentului privind dezacordul cu aprecierea
probelor, efectuată de către instanța de apel, fiind expusă o critică asupra
modalității de redare în decizie și apreciere a declarațiilor martorilor, puse
17
de către instanță la baza condamnării inculpatului, critică care în opinia
recurentului este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate.
În contextul dat, Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a
cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu
sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei
pentru recurs separat.
În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2)
Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în
limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza
temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.
Astfel, Colegiul penal evidențiază că, instanța de recurs verifică doar
dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și material.
Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care
la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă
analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece
instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de
drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar
aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea
fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.
În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs
verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv
prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Astfel, argumentele recurentului în această parte sunt inadmisibile de
drept și nu pot constitui temei pentru casarea deciziei instanței de apel.
Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că
decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legislației
procesual-penale, fiind legală și întemeiată, instanța argumentându-și
soluția de condamnare a inculpatului Buga Vadim, în comiterea
infracțiunilor încriminate.
De asemenea cercetând decizia instanței de apel sub aspectul,
aplicării pedepsei inculpatului Buga Vadim, Colegiul penal reieșind din
circumstanțele și de vinovăția inculpatului stabilită de instanța de apel,
conchide că pedeapsa aplicată este corectă, legală și echitabilă, corespunde
atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale,
18
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.
Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care
s-a bazat inculpatul Buga Vadim în recursul declarat, nu sunt imputabile
deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că
instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la
toate motivele expuse în apel în coraport cu poziția apărării și a
argumentelor de motivare a soluției emise de prima instanță, astfel fiind
atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale,
este legală și întemeiată.
În rest, Colegiul penal consideră că celelalte argumente invocate de
către recurent, au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea
deciziei instanței de apel, or, ultima și-a motivat complet soluția emisă
acordând deplină eficiență prevederilor legale relevante cauzei.
În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile
pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea
recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării
deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Buga Vadim,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie
2018, emisă în cauza penală în privința lui Buga Vadim Alexandr, deoarece
este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Victor Boico
Nadejda Toma
19