1ra-1892/2018 — art. 220 alin. 2 lit. a, c, 206 alin. 3 lit. b, b-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 220 alin. 2 lit. a, c, 206 alin. 3 lit. b, b-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1892/2018 — art. 220 alin. 2 lit. a, c, 206 alin. 3 lit. b, b-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1892/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Elena Covalenco,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 21 iunie
2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, declarat
de avocata Natalia Moloșag, în numele inculpatei
Crăciun Ecaterina XXXXX, născută la
XX XXXXXX XXXX în XXXXXX, locuitoare a
XXXXXX, XXXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără
antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 27.10.2016 – 21.06.2017,
instanța de apel: 01.12.2017 – 22.05.2018,
instanța de recurs: 20.08.2018 – 21.11.2018.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 21 iunie 2017, Crăciun Ecaterina a
fost condamnată în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal la 4 ani închisoare și în
baza art. 206 alin. (3) lit. b), b1) Cod penal la 15 ani închisoare, cu privarea de dreptul
de a desfășura activitate legată cu minorii pe un termen de 5 ani.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-
a fost stabilită pedeapsă definitivă de 15 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de
dreptul de a desfășura activitate legată cu minorii pe un termen de 5 ani, cu executare
în penitenciar de tip închis pentru femei, începând din 21.06.2017, deducându-se
durata aflării în arest preventiv de la 21.06.2016 până la 21.06.2017.
1
Instanța de fond a constatat că inculpata Crăciun E., se învinuiește că în
perioada anilor 2015 - aprilie 2016, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul
îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către o altă persoană, precum și
tragerii de foloase de pe urma acestei activități, a comis acțiuni intenționate de
proxenetism, manifestate prin îndemnul prestării on-line a serviciilor sexuale contra
plată de către XXXXXX, născută la XXXXXX.
Astfel, în perioada lunii decembrie 2015, Crăciun E., aflându-se în mun.
Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană în privința
căreia la faza de urmărire penală cauza a fost disjunsă, cât și cu persoane nestabilite
de către organul de urmărire penală, a selectat-o pe XXXXXX și în cadrul unor
întâlniri separate pe care le-a avut cu aceasta, trezindu-i ultimei interesul pentru
practicarea prostituției, prin convingeri că va fi bine plătită, a îndemnat-o pe ultima
de a practica prostituția, manifestată prin prestarea contra plată a serviciilor sexuale în
regim on-line.
Tot ea, în perioada anilor 2015 - aprilie 2016, aflându-se în mun. Chișinău,
acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană în privința căreia la
faza de urmărire penală cauza a fost disjunsă, cât și cu persoane nestabilite de către
organul de urmărire penală, urmărind scopul îndemnării și înlesnirii practicării
prostituției de către alte persoane, precum și tragerii de foloase de pe urma acestei
activități, a comis acțiuni intenționate de proxenetism, manifestate prin organizarea
prestării on-line a serviciilor sexuale contra plată de către XXXXX, a.n. XXXXX,
XXXXXX, a.n. XXXXX, XXXXXX, a.n. XXXXXX, XXXXXX, a.n.
XXXXX, XXXXXX, a.n. XXXXXX, cât și alte persoane nestabilite de către
organul de urmărire penală.
În continuare, în perioada anilor 2015 - aprilie 2016, Crăciun E., aflându-se în
mun. Chișinău, acționând împreună cu o persoană în privința căreia la faza de
urmărire penală cauza a fost disjunsă, cât și cu persoane nestabilite de către organul
de urmărire penală, întru realizarea intențiilor sale infracționale de îndemnare și
înlesnire a practicării prostituției de către alte persoane, în cadrul unor întâlniri
separate pe care le-a avut cu XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,
XXXXXX, cât și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală,
trezindu-le interesul pentru practicarea prostituției, prin convingeri că vor fi bine
plătite, le-a îndemnat de a practica prostituția, manifestată prin prestarea contra plată
a serviciilor sexuale în regim on-line.
Ulterior, Crăciun E., în aceeași perioadă, aflându-se în apartamentele închiriate
în prealabil de o persoană în privința căreia la faza de urmărire penală cauza a fost
disjunsă, împreună și prin înțelegere prealabilă cu acesta și alte persoane nestabilite
de către organul de urmărire penală, acționând în vederea înlesnirii practicării
prostituției de către XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,
cât și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, având rolul de
complice, prin sfaturi și prestarea de informații, le-a instruit pe acestea în vederea
satisfacerii dorințelor sexuale ale beneficiarilor prin spectacole pornografice, trăgând
în așa mod foloase financiare din activitatea ilegală desfășurată.
Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod
penal, ca proxenetismul, adică îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării
2
prostituției de către o altă persoană, precum și tragerea de foloase de pe urma
practicării prostituției, acțiuni săvârșite asupra a doi sau mai multor copii, săvârșite de
mai multe persoane.
Tot inculpata, se învinuiește că în perioada lunii noiembrie anul 2015, aflându-
se în mun. Chișinău, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a copilului
XXXXXX, născută la XXXXXX, cunoscând despre vârsta minoră a acesteia,
aplicând violență fizică în privința ei, manifestată prin aplicarea intenționată a
loviturilor cu palmele peste cap și corp, abuzând de starea ei de vulnerabilitate
datorată situației sale precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale, a recrutat-o
pentru prestarea serviciilor sexuale contra plată în regim on-line.
În continuare, în perioada indicată de timp, Crăciun E. împreună cu o persoană
în privința căreia la faza de urmărire penală cauza a fost disjunsă, acționând în scop
de exploatare sexuală comercială în prostituție a copilului XXXXXX, prin violență
fizică, obținând consimțământul acesteia de a presta servicii sexuale în regim on-line,
a adăpostit-o într-un apartament situat în sect. Botanica mun. Chișinău, închiriat în
acest scop de către persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă.
Ulterior, tot în perioada lunii noiembrie 2015, Crăciun E., aflându-se într-un
apartament situat în sect. Botanica mun. Chișinău, urmărind scopul exploatării
sexuale comerciale a copilului XXXXXX, cunoscând despre vârsta minoră a acesteia,
acționând împreună cu persoana în privința căreia a fost disjunsă cauza penală, care a
acordat încăperea și echipamentul tehnic necesar, a organizat prestarea de către
copilul XXXXXX, a serviciilor sexuale contra plată în regim on-line, trăgând în așa
mod foloase financiare din activitatea ilegală desfășurată.
În continuare, tot ea, în perioada anilor 2015 - aprilie 2016, aflându-se în mun.
Chișinău, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a copiilor XXXXXX,
născută la XXXXXX și XXXXXX, născută la XXXXXX, cunoscând despre vârsta
minoră a acestora, acționând împreună cu persoane în privința cărora cauza penală a
fost disjunsă și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, le-a
recrutat pentru prestarea serviciilor sexuale contra plată în regim on-line.
Ulterior, în perioada indicată de timp, Crăciun E., acționând în scop de
exploatare sexuală comercială, în prostituție a copiilor XXXXXX și XXXXXX,
obținând consimțământul acestora de a presta servicii sexuale în regim on-line,
manifestate prin satisfacerea dorințelor sexuale ale beneficiarilor prin spectacole
pornografice, acționând împreună cu persoane în privința cărora cauza penală a fost
disjunsă și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, le-a adăpostit
în diferite apartamente din mun. Chișinău, închiriate în acest scop.
În continuare, în perioada anilor 2015 - aprilie 2016, Crăciun E., aflându-se, în
apartamentele închiriate în prealabil de către persoana în privința cărora cauza penală
a fost disjunsă, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu acesta și alte
persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, urmărind scopul exploatării
sexuale comerciale a copiilor XXXXXX și XXXXXX, cunoscând despre vârsta
minoră a acestora, având rolul de complice, prin sfaturi și prestarea de informații, le-a
instruit pe acestea în vederea satisfacerii dorințelor sexuale ale beneficiarilor prin
spectacole pornografice.
3
Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 206 alin. (3) lit. b), b1) Cod
penal, ca trafic de copii, adică recrutarea, adăpostirea unui copil, în scopul exploatării
sexuale comerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de violență fizică, de abuz de
situația sa de vulnerabilitate, săvârșite asupra a doi sau mai multor copii, săvârșite de
două sau mai multe persoane.
Instanța a reținut că vinovăția inculpatei a fost dovedită integral prin probele
administrate și cercetate în ședința de judecată.
La 26 octombrie 2017, inculpata a declarat apel, solicitând casarea sentinței
și rejudecarea cauzei.
Apelanta a indicat că a omis termenul de declarare a apelului din motive
întemeiate or, a atacat sentința instanței de fond, expediind în instanța de apel două
scrisori care nu au ajuns la destinație. Ulterior, interesându-se la ce etapă de
examinare se află cererile ei, i s-a comunicat că scrisorile nu au fost înregistrate în
penitenciar, respectiv nu au fost recepționate de instanța de apel.
La judecarea cauzei au fost admise nenumărate greșeli, fiindu-i stabilită o
pedeapsă prea aspră. Or, a fost impusă să se ocupe de prestarea serviciilor sexuale în
regim on-line, fiind maltratată și amenințată de Drumău M. Inițial, a avut calitatea
procesuală de martor, iar după eliberarea lui Drumău M. i-a fost înaintată calitatea de
învinuită. La moment Drumău M. se află în căutare, iar toate fișele sunt înregistrate
pe numele lui.
La 12 februarie 2018, avocata Natalia Moloșag a declarat apel suplimentar,
solicitând repunerea apelului în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.
Apelanta a invocat că inculpata a expediat anterior două cereri de apel care, din
motive necunoscute, nu au ajuns în instanța de fond.
Deoarece nu a primit nici o citație sau alt răspuns la cererile depuse, apelanta a
mai depus o cerere de apel la data de 25.10.2017, aflându-se în Penitenciarul nr.7 –
Rusca, cererea fiind înregistrată la data de 30.10.2017 la Judecătoria Chișinău.
Potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea
termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de
apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate. Or, inculpata nu
a avut posibilitatea de a de depune o cerere de apel decât prin poștă, prin intermediul
administrației Penitenciarului 13, mun. Chișinău.
În instanța de fond, inculpata a fost apărată de un avocat din oficiu, care după
pronunțarea sentinței, nu i-a mai acordat asistență juridică.
Nefiind asistată de un avocat și fiind într-o stare deosebit de vulnerabilă după
nașterea și decesul copilului, ea a făcut tot posibilul pentru a ataca sentința și a se
încadra în termenul legal și nu a putut influența circumstanțele care au viciat acest
proces și au dus la omiterea termenului de apel.
Astfel, inculpata a fost abuziv atrasă la răspundere penală în baza unor
interpretări ale normelor penale insuficient de clare și previzibile pentru asigurarea
securității raporturilor juridice. Or, în cel mai rău caz, pentru faptele săvârșite,
răspunderea putea fi aplicată în baza art. 90 Cod contravențional.
4
În conjunctura legislației naționale nu există vreun impediment pentru a
considera că produsul pornografic este susceptibil de difuzare on-line, implicit,
aceasta fiind confirmată de formularea din art. 2081 Cod penal – pornografia infantilă.
Pe lângă aceasta, pe parcursul examinării cauzei, inculpata a fost asistată atât
de avocați contractați de ea, cât și din oficiu. Or, viciul unei asistențe juridice
ineficiente este unul fundamental și a dus la o reprezentare proastă a intereselor
inculpatei, alegerea unei strategii greșite, omiterea realizării unor acțiuni necesare, ca
efect, aceasta fiind condamnată disproporționat, în baza unor acuzații neîntemeiate și
lipsită de dreptul fundamental la apărare.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai
2018, apelurile au fost respinse ca tardive.
Instanța de apel a reținut că potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,
inculpatul poate declara apel în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale.
Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica judiciară stabilită,
la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu
posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează
să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel, nu se ia în
calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, conform datelor din materialele dosarului, sentința instanței de fond din
21.06.2017, a fost pronunțată public la data de 21.07.2017, fiind înmânată sub
semnătură inculpatei în aceeași zi.
Potrivit materialelor cauzei penale și a ștampilei aplicate de Curtea de Apel
Chișinău, cererea de apel semnată de inculpată a fost înaintată și înregistrată la data
de 30.10.2017, fiind depășit astfel termenul de 15 zile acordat pentru atacarea
sentinței cu apel.
Conform prevederilor art. 234 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul
omis poate fi restabilit prin hotărârea organului de urmărire penală sau a instanței de
judecată, în condițiile legii la cererea persoanei care a omis termenul procedural din
motive întemeiate.
Iar potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după
expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă
instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată din motive întemeiate, iar
apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei.
Or, repunerea în termen a apelului reprezintă mijlocul procesual prin care
titularul dreptului la apel, care nu a putut declara apel din cauze independente de
voința lui, este repus în dreptul de care fusese decăzut după expirarea termenului de
apel.
Repunerea în termen se operează doar având prezente două condiții
cumulative: întârzierea a fost determinată din motive întemeiate: calamitate naturală,
accident, boală, ș.a., pe care apreciindu-le instanța de apel va constata dacă situația
invocată de apelant constituie, în mod efectiv, o cauză de împiedicare a declarării
apelului; apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei
sau încasării despăgubirilor materiale. Aceste condiții privindu-l doar pe inculpat și
partea civilmente responsabilă.
5
Astfel, deși inculpata a solicitat repunerea în termen a apelului înaintat, nu au
fost prezentate careva motive plauzibile ce ar confirma faptul că întârzierea a fost
determinată din motive întemeiate, cu atât mai mult că una din condițiile cumulative
de repunere în termen a cererii de apel este ca apelul să fie declarat în cel mult 15 zile
de la începerea executării pedepsei.
Sunt neîntemeiate argumentele invocate de inculpată în apelul declarat că au
fost expediate din Penitenciarul 13 două scrisori la Curtea de Apel Chișinău, însă din
motive necunoscute n-au ajuns, că a scris de mai multe ori și a întrebat la ce etapă de
examinare sunt cererile sale, însă a primit răspuns că scrisorile n-au ajuns, iar,
ulterior, solicitând și în Penitenciarul 13 explicații, i s-a răspuns că n-au fost
înregistrate scrisorile ei. Or, constatările inculpatei referitor la omiterea termenelor de
contestare în instanța de apel pe motiv că n-au ajuns scrisorile sale cu cererea de apel,
nu constituie în mod efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului or, cele
invocate de inculpată nu au fost confirmate prin careva înscrisuri anexate la
materialele cauzei.
Mai mult, art. 402 Cod de procedură penală prevede situația când noul apărător
ales după declararea apelului de către inculpat are dreptul de a declara apel
suplimentar. În acest apel se pot invoca noi motive de apel care vor viza orice latură a
cauzei penale. Noul apărător este limitat de a acționa în termenul de 15 zile de la data
primirii copiei apelului declarat.
Pe lângă aceasta, avocata Natalia Moloșag era în drept să declare apel
suplimentar în interesele inculpatei doar după declararea apelului în termen de către
inculpată.
Conform art. 402 alin. (5) Cod de procedură penală, dacă inculpatul declară
apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la
data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar
pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare de apel.
Deci, condiția declarării apelului suplimentar de către noul apărător, este ca
apelul declarat de către inculpat să fie în termen.
Or, apelul inculpatei este tardiv, iar, conform ștampilei aplicate de Curtea de
Apel Chișinău, cererea de apel suplimentară semnată de avocata Natalia Moloșag a
fost înregistrată la 12.02.2018, fiind depășit termenul de 15 acordat pentru atacarea
sentinței cu apel.
Totodată, instanța de apel nu se va expune asupra argumentelor apelanților,
invocate în cererile de apel, fiind stabilit că apelurile au fost depuse peste termen,
împotriva unei sentințe irevocabile.
Avocata Natalia Moloșag a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea
deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
Recurenta a invocat că organul de urmărire, din start, a tratat-o pe Crăciun E.
ca pe un infractor, nefiind examinată multitudinea de circumstanțe care indică asupra
stării de vulnerabilitate extremă a acesteia, supunerea la diverse forme de violență și
presiune, starea de vulnerabilitatea a familiei și lipsa mijloacelor financiare, statutul
de victimă a violului, lipsa de protecție și siguranță.
6
Astfel, dispozitivul sentinței a fost pronunțat la 21.06.2017, iar la 27.06.2017,
inculpata, aflându-se în detenție în Penitenciarul nr. 13, a expediat o cerere de apel
împotriva sentinței, prin care își exprima dezacordul și argumentele pentru procedura
de apel. Din motive necunoscute apelantei, această cerere nu a ajuns la Judecătoria
Chișinău. După recepționarea sentinței motivate, la 28.07.2017, din Penitenciarul nr.
13, inculpata a expediat o altă cerere de apel care, la fel, nu a ajuns la Judecătoria
Chișinău, sediul Centru. Deoarece nu a primit nici o citație sau alt răspuns la cererile
depuse, inculpata a mai expediat un apel la 25.10.2017, din Penitenciarul nr.7-Rusca.
Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Chișinău la 30.10.2017.
Potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea
termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de
apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate. Or, inculpata,
aflându-se în detenție, nu a fost în stare să dispună de o altă formă de depunere a
cererii de apel decât cea poștală, prin intermediul administrației Penitenciarului 13.
Pe lângă aceasta, în ultimele ședințe de judecată inculpata a fost asistată de
avocata din oficiu - Buhna Natalia, care după pronunțarea sentinței nu i-a mai acordat
asistență juridică. Astfel, inculpata, nefiind asistată de un avocat calificat și fiind într-
o stare deosebit de vulnerabilă după nașterea și decesul copilului (în condiții de
detenție) a făcut tot ce este posibil pentru a ataca sentința și a se încadra în termenul
legal și nu a putut obiectiv influența circumstanțele care au viciat acest proces și au
dus la omiterea termenului de apel. Or, omiterea termenului de declarare a apelului
este imputabil avocatului din oficiu și nu inculpatei care se afla în detenție, iar
instanța de apel urma să repună inculpata în termenul de declarare a cererii de apel,
Mai mult, asistența juridică garantată de stat de care a beneficiat inculpata a
fost afectată de mai mulți factori. Or, viciul unei asistențe juridice ineficiente este
unul fundamental și a dus la o reprezentare proastă a intereselor inculpatei, alegerea
unei strategii greșite, omiterea realizării unor acțiuni necesare, ca efect, aceasta fiind
condamnată disproporționat, în baza unor acuzații neîntemeiate și lipsită de dreptul
fundamental la apărare.
Astfel, inculpata a fost abuziv atrasă la răspundere penală în baza unor
interpretări ale normelor penale insuficient de clare și previzibile pentru asigurarea
securității raporturilor juridice. Or, în cel mai rău caz, pentru faptele săvârșite,
răspunderea putea fi aplicată în baza art. 90 Cod contravențional.
În același timp, instanțele de fond și de apel nu și-au motivat suficient
hotărârile adoptate.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 9) Cod
de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, inculpatul a
fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
7
instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar
declarat (pct. 5. din decizie), se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din
prezenta decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea apelurilor declarate de inculpată
și avocat, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
Astfel, potrivit art. 402 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, termenul de apel
este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Dacă inculpatul declară apel
în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data
primirii copiei apelului, poate declara unul suplimentar pentru inculpat, în care poate
invoca motive adăugătoare de apel.
În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste
termen. În conformitate cu art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală la
calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă
termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade
într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.
Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării
hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor
judecătorești în procesul penal).
În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal din 21 iulie
2017, sentința integrală a fost pronunțată la 21 iulie 2017 în prezența avocatului șa a
inculpatei, care a primit copia de pe sentința motivată la aceeași dată, contrasemnând
o recipisă în acest sens (Vol. VIII, f.d. 13, 33).
Astfel, termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 07 august
2017.
În același timp, potrivit ștampilei de pe plic, apelul inculpatei a fost depus la
oficiul poștal pe 26 octombrie 2017 și înregistrat la Curtea de Apel Chișinău pe 30
octombrie 2017, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-
a respins ca fiind declarat peste termen (Vol. VIII, f.d. 40, pct. 3., 4. din decizie).
Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că
întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, și apelul suplimentar al avocatei Natalia Moloșag din 12
februarie 2018, contravine prevederilor art. 402 alin. (5) Cod de procedură penală or,
aceasta era în drept să declare un apel suplimentar în circumstanțele în care inculpata
declara apelul în termen (Vol. VIII, f.d. 69).
Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o
verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare
de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.
8
Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres
că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen.
Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât
nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și
nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea
Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de
apel”, pct. 6.).
Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi
atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.
Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat,
deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3. și 4. din
decizie).
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată
conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul
vădit neîntemeiat.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este
vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Natalia Moloșag
împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 21 iunie 2017 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în privința inculpatei Crăciun
Ecaterina XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 decembrie 2018.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
9