1re-121/2018 — art. 264/1 alin. 1 CP

1re-121/2018 — art. 264/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1re-121/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

declarat de către condamnatul Frumusachi Ion, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2018, în cauza

penală în privința lui

Frumusachi Ion XXXXX născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 24.04.2017 - până la 29.12.2017

instanța de recurs:

de la 19.01.2018 - până la 06.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 12.09.2018 – până la 14.11.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2017, Frumusachi Ion XXXXX, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 750 (șapte sute cincizeci) unități

convenționale, ce constituie 37500 (treizeci și șapte mii cinci sute) lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3

(trei) ani.

februarie 2017 în jurul orelor 21.40, Frumusachi Ion deținând permis de

conducere valabil pentru categoria de vehicul condus, fiind în stare de

1

ebrietate alcoolică cu grad avansat, conștientizând caracterul prejudiciabil

al faptei sale ca rezultat al conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică, intenționat a condus automobilul de modelul „XXXXX”

cu numărul de înmatriculare „XXXXX” până când a fost stopat de poliția

de patrulare și supus testării alcoolscopice. Conform rezultatului

alcotestului Drager, concentrația de alcool în aerul expirat de către

Frumusachi Ion, constituia 0,49 mg/l.

data de 04 ianuarie 2018, a declarat recurs inculpatul Frumusachi Ion, prin

care a solicitat casarea totală a sentinței cu dispunerea achitării pe

învinuirea adusă acestuia, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

3.1. În susținerea recursului, inculpatul a expus următoarele:

- deși, în mod formal, instanța a redat în conținutul sentinței

declarațiile inculpatului, acestea nu au fost în niciun mod analizate, dar

respinse prin prisma unei: idei anoste;

- în acest context, provoacă revoltă și indignare, modul în care

instanța de fond a apreciat declarațiile inculpatului drept inferioare față de

declarațiile martorului Mocanu Octavian și a martorului Gafenco Ruslan,

cu calitate de persoane interesate în finalul cauzei, în condițiile în care

probe obiective despre acțiuni de consum de băuturi alcoolice din partea

inculpatului administrate și examinate nu au fost;

- la data de 23.02.2017, când a fost declanșată procedura de testare

alcoolscopică a lui Frumusachi Ion, ultimul nu a semnat nici un act drept

motiv a invocat că nu cunoaște ce este scris in acele hârtii deoarece știe a

scrie și a citi doar cu litere din grafia chirilică, concomitent i-a fost lezat și

dreptul la apărare, nefiind informat că dispune de dreptul de a fi asistat de

un avocat în asemenea situație;

- invocând prevederile art.1 alin.(2), și alin. (3) Cod de procedură

penală, a indicat că pentru a-i incrimina lui Frumusachi Ion săvârșirea

infracțiunii prevăzută de articolul 264/1 al.(1) Cod penal, este necesar ca

fapta sa să întrunească cumulativ elementele componenței de infracțiune.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 264/1 Cod

penal îl formează relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier,

sub aspectul prohibiției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să

conducă în stare de ebrietate. Din acest punct de vedere, potrivit lit. a)

pct.14 al Regulamentului Circulației Rutiere, conducătorului de vehicul îi

este interzis, să conducă vehiculul în stare de ebrietate care provoacă

2

reducerea reacției. în ce privește latura obiectivă a infracțiunii date, ea se

exprimă în fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de conducere a

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat. Astfel, fapta prejudiciabilă se exprimă în

acțiunea de conducere în condiții ilicite a mijlocului de transport, caracterul

ilicit rezultând din nerespectarea obligației pe care o are conducătorul

mijlocului de transport, de a evita starea de ebrietate alcoolică cu grad

avansat;

- atât în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală cât și în cadrul

ședinței de judecată martorul Mocanu Octavian a făcut referință la două

persoane care erau prezente în procesul de testare a lui Frumusachi Ion și

care ulterior au semnat procesul-verbal întocmit ca rezultat a contravenției,

însă la demersul inculpatului și al apărării de a fi citați și ulterior audiați,

instanța de judecată nemotivat și neargumentat a refuzat de a fi admisă

citarea și audierea martorului indicat în procesul-verbal cu numele

Căldare;

- un alt aspect important sunt declarațiile inculpatului privitor la

tratamentul prescris în acea perioadă și care acesta la administrat, intră în

strictă contradicție cu starea de ebrietate, datorită reacțiilor adverse pe care

puteau să le provoace medicamentele administrate împreună cu alcoolul.

2018, a fost respins recursul declarat cu menținerea sentinței.

4.1. În susținerea soluției emise, instanța de recurs a menționat că

prima instanță just a apreciat că pe cauză sunt suficiente probe directe,

utile și veridice, care în ansamblu coroborează între ele și care confirmă pe

deplin vinovăția inculpatului în fapta reținută în sarcina lui.

În opinia instanței de recurs, soluția primei instanțe se bazează pe

probele cercetate în cadrul procesului judiciar, și anume: declarațiile

martorilor Mocanu Octavian și Gafenco Ruslan, precum și prin probele

scrise anexate la materialele cauzei penale, verificate de către instanța de

fond și suplimentar de către instanța de recurs, cu consemnarea lor în

procesul-verbal al ședinței de judecată, printre care: raportul agentului

constatator Gafenco Ruslan întocmit la 23 februarie 2017 ora 21:55;

alcotestul Drager nr.2250 din 23 februarie 2017, cu rezultatul 0,49 mg/l

alcool în aerul expirat de Frumusachi Ion; procesul-verbal de audiere a

martorului Gafenco Ruslan; procesul-verbal de audiere a martorului

Mocanu Octavian; proces-verbal de confruntare din 21 martie 2017 între

Gafenco Ruslan și Frumusachi Ion; procesul-verbal de confruntare din 21

3

martie 2017 între Mocanu Octavian și Frumusachi Ion; proces-verbal de

examinare a obiectului CD disc din 10.03.2017 cu fototabel; declarațiile

martorului Mocanu Octavian din 18.08.2017 date în ședința instanței de

fond; declarațiile martorului Gafenco Ruslan din 18.08.2017 date în ședința

instanței de fond; declarațiile inculpatului Frumusachi Ion din 01.11.2017

date în ședința instanței de fond.

În opinia instanței de recurs, probele administrate pe cauză

corespund cerințelor stipulate de art.101 CPP, adică sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare,

ele fiind în coroborare între ele și demonstrând pe deplin vinovăția

inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină măsură.

Instanța de recurs a considerat că, nu pot fi reținute afirmațiile

invocate în recursul declarat, precum că sentința instanței de fond este

ilegală și nemotivată, deoarece aceste afirmații se combat prin ansamblul

de probe cercetate atât de instanța de fond, cât și suplimentar de instanța

de recurs, fiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată. Instanța

de fond a făcut analiza probelor cercetate, iar concluziile făcute privind

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele.

De asemenea instanța de recurs a respins ca fiind neîntemeiată și

afirmația invocată, că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal și anume că lipsește legătura de cauzalitate între conducerea

mijlocului de transport și starea de ebrietate. Conducerea mijlocului de

transport reprezintă o acțiune continuă care începe din momentul punerii

în mișcare a motorului și se sfârșește odată cu stoparea acestuia. Prin stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult.

În acest aspect Colegiul penal a indicat că potrivit rezultatului testării cu

alcotestul Drager în aerul expirat de inculpatul Frumusachi Ion a fost

constatat 0,49, mg/l (f.d.8), iar faptul că ultimul a refuzat de a semnat

procesul-verbal de testare alcoolscopică nu-l scutește de răspunderea

penală care survine pentru comiterea infracțiunii incriminate. Reieșind din

cele expuse sa constatat cu certitudine legătura de cauzalitate între

conducerea mijlocului de transport și starea de ebrietate a inculpatului

Frumusachi Ion.

Instanța de recurs a respins și afirmația invocată în recursul declarat

cu referire la faptul, că testarea a fost efectuată cu grave încălcări,

4

colaboratorii de poliție nu au verificat starea funcțională a aparatului, nu

au informat subiectul despre faptul că urmează a fi testat la existența

vaporilor de alcool în aerul expirat; nu au explicat persoanei testate

procedura testării alcoolscopice, nu au respectat instrucțiunile privind

ordinea testării alcoolscopice și normele sanitaro-igienice, desigilând

dispozitivul de protecție (muștiucul) în prezența examinatului, nu au

explicat subiectului dreptul de a contesta, în caz de dezacord, rezultatul

testării alcoolscopice, acte care au fost înfăptuite ilegal și urmau a fi

recunoscute nule, în acest aspect instanța indicând că, verificând

materialele cauzei nu au fost stabilite abateri de la procedura penală atât la

efectuarea urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în instanța de fond.

Concomitent instanța de recurs a menționat că potrivit procesului-

verbal de informare a învinuitului Frumusachi Ion și apărătorului Adriana

Popescu despre terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor pe

cauza penală din 12.04.2017, după luarea de cunoștință de materialele

urmăririi penale (f.d.59), inculpatul Frumusachi Ion a indicat că nu

recunoaște vina și a solicitat încetarea urmăririi penale, însă ultimii nu au

invocat careva obiecții și nici încălcarea prevederilor procedurale.

Instanța de recurs a apreciat ca neîntemeiat și argumentul invocat de

către inculpat referitor la faptul, că din declarațiile martorilor Mocanu și

Gafenco concluzionează, că aceștia nu au întreprins careva măsuri legale

de a-l informa pe el despre dreptul de a fi examinat și la o instituție

medicală-cerință invocată și în Regulament.

În acest aspect instanța de recurs a indicat că potrivit declarațiilor

martorilor Mocanu Octavian și Gafenco Ruslan, care au fost audiați în

instanța de fond, declarațiile cărora au fost suplimentar verificate în

ședința instanței de recurs rezultă cu certitudine faptul, că după trecerea

testării alcoolscopice cu aparatul Drager, inculpatul Frumusachi Ion a fost

informat despre faptul că dacă nu este de acord cu rezultatele testării poate

în termen de 2 ore să treacă proba biologică la sânge, drept de care

inculpatul reieșind din materialele cauzei nu s-a folosit (f.d.91-93, 94-96).

Martorii Mocanu Octavian și Gafenco Ruslan, spre deosebire de inculpat,

au fost preîntâmpinați despre prezentarea, cu bună-știință, a declarațiilor

mincinoase, au dat declarații sub jurământ, într-un proces public, astfel

declarațiile lor fiind cu valoare probantă.

Subsecvent, instanța de recurs, a considerat că recursul declarat de

inculpatul Frumusachi Ion este absolut declarativ, cu relatarea situației în

viziunea autorului recursului, iar afirmațiile expuse în recurs sunt

5

contradictorii circumstanțelor stabilite de către instanța de fond și de recurs

pe parcursul judecării cauzei, careva argumente întemeiate în recurs nu

sunt invocate.

Astfel instanța de recurs a apreciat ca nefondată și solicitarea

inculpatului privind casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie achitat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, deoarece

afirmațiile invocate în recursul declarat nu pot servi temei pentru achitarea

inculpatului Frumusachi Ion, vina acestuia fiind demonstrată prin probele

analizate, iar negarea vinovăției inculpatului fiind combătută prin

ansamblul de probe ce dovedesc vinovăția inculpatului, careva temeiuri de

achitare a inculpatului nefiind constatate.

Din considerentele expuse instanța de recurs a statuat că pedeapsa

stabilită inculpatului de instanța de fond este echitabilă faptei săvârșite și

în corespundere cu împrejurările cauzei și normele legale, apreciind că

astfel se va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar

privarea lui de dreptul de a conduce mijloace de transport pentru un

anumit termen va preveni săvârșirea de el a noi fapte penale de această

categorie.

iunie 2018, la data de 22 august 2018, a declarat recurs în anulare

condamnatul Frumusachi Ion, prin care fără a indica unul din temeiurile

prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu dispunerea achitării acestuia din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea poziției, recurentul a expus următoarele:

- după ce a primit decizia, a observat că este indicat anul adoptării

2016 dar în fapt a fost condamnat de către instanța de judecată în anul 2018;

- încă în prima instanță a fost informat că dacă recunoaște vina poate

să scrie o cerere de examinare a dosarului în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală, dar deoarece nu se consideră vinovat, nu a depus

asemenea cerere. Cu regret instanța de apel însă face trimitere la art. 3641

Cod de procedură penală, și nu a ținut cont de faptul că nu a depus o

asemenea cerere și că nu a recunoscut vina;

- instanța de judecată urma, din oficiu, de a respinge în procesul de

apreciere probele ilegal administrate, de a da eficiență principiilor

fundamentale ale procesului penal și hotărârilor Curții Europene a

Drepturilor Omului;

- la data de 23.02.2017, când a fost declanșată procedura de testare

6

alcooscopică a inculpatului, nu a semnat nici un act drept motiv a invocat

că nu cunoaște ce este scris în acele hârtii deoarece știe a scrie și a citi doar

cu litere din grafia chirilică, nefiind informat că dispune de dreptul de a fi

asistat de un avocat în asemenea situație;

- colaboratorii de poliție, nu au verificat starea funcțională a

aparatului, nu l-au informat despre faptul că urmează a fi testat la existența

vaporilor de alcool în aerul expirat; nu au explicat persoanei testate,

procedura testării alcoolscopice, nu au respectat instrucțiunile privind

ordinea testării alcoolscopice și normele sanitaro-igienice, desigilând

dispozitivul de protecție (muștiucul) în prezența examinatului, nu au

explicat subiectului dreptul de a contesta, în caz de dezacord, rezultatul

testării alcoolscopice. Mai mult ca atât, martorul Mocanu și Gafenco, nu au

prezentat nici un material video/foto, ce ar confirma că au executat legal

procedura de testare;

- consideră, că în virtutea cadrului legal procesual în vigoare la data

efectuării acțiunilor menționate, acestea din urmă au fost înfăptuite ilegal.

Astfel, careva probe obiective, certe, pertinente, concludente și legale cu

privire la vinovăția inculpatului în fapta incriminată, în opinia

recurentului, nu au fost administrate.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Sergiu Crijanovschi, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare,

ca neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4

din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea,

reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru

7

aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în

anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în

articolul 453 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de

recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

În pofida acestor prevederi legale, în recursul declarat de către

condamnatul Frumusachi Ion, ultimul nu a indicat circumstanțe concrete,

considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și

de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale

care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective

raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și

tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi

afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu

fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile

atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor

contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul

dat (pct. 5. din decizie).

Decizia Curții de Apel, care a fost pronunțată integral la 20.06.2018,

nici în partea constatatoare, nici în partea motivantă, nu conține argumente

în vederea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la

examinarea cauzei, după cum menționează autorul recursului în anulare.

Reieșind din raționamentele respective, Colegiul penal constată că,

recursul în anulare conține argumente ce țin de aprecierea probelor dată de

instanțele de judecată și nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în

articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent, or, potrivit art. 24

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

8

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se

constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare declarat în speță nu

îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Frumusachi Ion XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 06 iunie 2018, în propria cauză penală, deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

9