1re-72/2018 — art. 264-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-72/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 23

octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2018, declarat de avocatul Vasile Albu, în numele condamnatei

Furmuzachi Maria XXXX, născută la

XX XXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitoare a

mun. XXXXX, str. XXXXX XXX, ap. XXX, cetățeancă

a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.06.2017 – 23.10.2017,

instanța de recurs: 15.11.2017 – 30.01.2018,

instanța de recurs

în anulare: 14.05.2018 – 24.10.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Furmuzachi Maria a fost condamnată în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

amendă în mărime de 580 unități convenționale, ce constituie 29.000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Cererea acuzării privind încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare în

mărime de 21,77 lei și 191 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

inculpata Furmuzachi M., deținând permis de conducere, acționând în mod

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

1

urmările lor și acționând contrar prevederilor art. 14 lit. a) din Regulamentul

circulației rutiere, conform căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură

să-i afecteze capacitatea de conducere, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, a urcat la volanul automobilului „Opel Astra”, n.î. XXXXXX, și,

deplasând-se pe str. Alecu Russo 18, mun. Chișinău, a fost stopată de către

angajații Batalionului Național de Patrulare al IGP al MAI, care au reținut-o în

flagrant și, fiind supusă expertizei de către reprezentanții Dispensarului Republican

de Narcologie, potrivit procesului-verbal nr. 6287 din 05.06.2017, i-a fost stabilită

concentrația de alcool etilic în aerul expirat de 0,74 mg/l și concentrația de alcool

în sânge de 1,70 g/l, care conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.

296 din 16 aprilie 2009 privind modul de testare alcoolscopică și de examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, se califică ca stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile ei în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpata a comis o

infracțiune ușoară, a recunoscut vina și s-a căit sincer, că nu are antecedente

penale, este pensionară, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante,

concluzionând că reeducarea și corectarea inculpatei este posibilă cu stabilirea unei

pedepse sub formă de amendă, și cu aplicarea pedepsei complementare.

Totodată, prevederile art. 55 Cod penal nu pot fi aplicate în privința

inculpatei or, legea penală prescrie că persoana care a săvârșit o infracțiune în stare

de ebrietate nu poate fi liberată de răspundere penală.

În același timp, instanța a statuat că documentarea cazului a fost efectuată de

către organul de urmărire penală în vederea administrării probatoriului și

formulării învinuirii, prin testarea alcoolscopică a inculpatei cu folosirea aparatului

Drager 6810 ca mijloc special tehnic, cât și prin prelevarea probelor de sânge la

Dispensarul Republican de Narcologie, acțiuni care sunt puse în sarcina acuzării și

care nu sunt incluse în prevederile art. 227 alin. (2) ale Codului de procedură

penală. Or, constatarea stării de ebrietate a inculpatei a fost efectuată prin

intermediul mijlocului special tehnic Drager 6810, dar și prin prelevarea probelor

de sânge, ce nu constituie acțiuni procesuale în sensul art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod

de procedură penală, iar cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Vatavu, a declarat recurs, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

2

noi hotărâri, prin care să fie încasate din contul inculpatei cheltuielile judiciare de

21,77 lei pentru efectuarea testului alcoolscopic și 191 lei pentru efectuarea

examinării medicale-primare pentru stabilirea stării de ebrietate.

Recurenta a invocat că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

Astfel, cheltuielile judiciare suportate de către stat în cadrul cauzei penale,

urmează a fi încasate de la inculpată.

3.1. A declarat recurs și avocatul Vasile Albu, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința

inculpatei, cu atragerea acesteia la răspundere contravențională, în conformitate cu

art. 55 Cod penal.

Recurentul a indicat că, sunt prezente mai multe circumstanțe atenuante, și

anume săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, ca urmare a

unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial, afectarea gravă,

prin infracțiunea săvârșită a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei,

aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate, stării sănătății lui sau altor

circumstanțe.

Instanța de fond greșit a abordat prevederile art. 24 Cod penal ca motiv de

imposibilitate a aplicării prevederilor art. 55 Cod penal.

au fost respinse ca nefondate.

Instanța de recurs a statuat că instanța de fond corect a apreciat

circumstanțele atenuante invocate de apărare, aplicându-i inculpatei pedeapsa

prevăzută de art. 2641 Cod penal, cu aplicarea prescripțiilor din art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Potrivit art. 55 Cod penal, liberarea de răspundere penală, cu tragerea la

răspundere contravențională poate avea loc în privința persoanei care a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă în cazurile în care și-a

recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că

corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prin urmare, prevederile art. 55 Cod penal nu sunt aplicabile, deoarece legea

penală nu și-ar atinge scopul, fiind ineficientă în prevenirea de noi infracțiuni,

corijarea inculpatei fiind posibilă doar cu aplicarea unei pedepse reale.

Totodată, în cazurile când expertiza, constatările medico-legale au fost

dispuse de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată,

cheltuielile necesare vor fi achitate din contul bugetului de stat, ele fiind efectuate

în vederea demonstrării vinovăției.

judecătorești au devenit irevocabile.

deciziei adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

pedeapsa aplicată inculpatei sub formă de amendă să-i fie înlocuită cu muncă

neremunerată în folosul comunității.

3

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a aplicat prevederile legislației în

vigoare, aplicându-i inculpatei o sancțiune drastică, ce reprezintă un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

Or, inculpata este în imposibilitate să achite amenda în mărime de 29.000 lei

și, în circumstanțele în care ea primește o pensie de 1002 lei, ar fi nevoită să intre

în datorie față de o instituție bancară sau persoană fizică pentru a achita amenda

stabilită.

Inculpata a înstrăinat automobilul cu care își asigura existența și la

28.02.2018, la momentul devenirii deciziei definitivă, executorie și irevocabilă, a

achitat 14.500 lei – jumătate din suma amenzii aplicate, sancțiunea fiind executată

integral.

Totodată, instanța de apel a omis să se expună asupra tuturor circumstanțelor

invocate în cererea de recurs, inclusiv a celor pe care urmează să le soluționeze din

oficiu.

pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de

procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească

definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în

privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod

de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt

invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel

încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul

desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea

4

ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de

drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește

cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Vasile Albu,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 23 octombrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în privința

condamnatei Furmuzachi Maria XXXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de

conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

5