1ra-1751/18 — art. 172 alin. 3 lit. a Cod penal

1ra-1751/18 — art. 172 alin. 3 lit. a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1751/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului Vacarciuc Fiodor și de către

inculpatul Vacarciuc Fiodor, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți

(sediul Fălești) din 28 martie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 06 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Vacarciuc Fiodor XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Vacarciuc Fiodor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

A fost respinsă solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare ca neîntemeiată.

Prin sentință a fost soluționată și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Vacarciuc Fiodor,

la data de 09 iulie 2016, aproximativ la ora 08:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în locuința lui Catan Elena, amplasată în satul XXX, r-l

XXX, intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse,

știind cu certitudine că victima XXX, nu a împlinit vârsta de 14 ani, profitând de

1

starea de neputință a acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, dictată de

vârsta fragedă și de dezvoltarea intelectuală redusă, ce nu i-au permis de a

înțelege semnificația faptelor săvârșite în privința ei de către Vacarciuc Fiodor, a

întreținut cu XXX un act sexual, prin introducerea degetului mâinii în orificiul

anal al victimei.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Vacariuc Fiodor în baza art.

172 alin. (3) lit. a) Cod penal, - cu indicii calificativi „satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse, profitând de imposibilitatea acesteia ( persoanei) de a se apăra și

de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

Fiodor, care a solicitat achitarea sa.

În argumentarea apelului inculpatul a invocat că:

- potrivit Hotărârii Plenului CSJ nr. 17 din 07.11.2015 despre practica

judiciară în cauzele din categoria infracțiunilor privind viața sexuală prin

satisfacere a poftei în forme perverse se înțeleg toate celelalte forme ale

raportului sexual, cu excepția homosexualismului și a lesbianismului, săvârșite

prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința;

- componența de infracțiune prevăzută de 172 Cod penal, incriminează

întreținerea raporturilor sexuale în forme perverse sau homosexuale prin

constrângere sau profitând de faptul că victima nu poate opune rezistență;

- potrivit pct. 2 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 17 din 07.11.2015

constrângerea fizică reprezintă folosirea forței fizice asupra persoanei pentru a

înfrânge rezistența fizică a acesteia și pentru a face astfel posibil raportul sexual

(lovirea victimei, imobilizarea brațelor și a întregului corp, legarea etc.);

- acțiunile descrise de către partea-vătămată nu se încadrează nicidecum

în noțiunea de raport sexual încriminat la art. 172 alin. (3) Cod penal;

- acțiunile descrise către partea-vătămată, se încadrează în prevederile

prevăzute de art. 175 Cod penal;

- între inculpat și partea-vătămată nu a existat raport sexual, victima nu

a declarat existența raportului sexual din care motiv în acțiunile incriminate

lipsește componența de infracțiune prevăzută de art. 172 Cod penal;

- conform raportului de expertiză psihiatrica-legală nr. 385 a-2016 din

01.09.2016, s-a constatat că XXX suferă de maladii psihice care ar crea situația

de imposibilitate a victimei de a opune rezistență acțiunilor ce aduc durere sau

prejudiciul personalității sale;

- acțiunile sexuale perverse descrise în sentința primei instanțe cît și în

rechizitoriul acuzatorului de stat ar genera traumă psihologică creată în urma

durerilor fizice suportate de victimă, or introduceria degetului mâinii în

2

orificiul anal al copilului de vârsta victimei ar genera traume psihologice grave

și urmau să fie constatate la momentul efectuării expertizei psihiatrice, însă

acestea lipsesc;

- faptele încriminate nu au avut loc în realitate;

- nu au fost apreciate declarațiile martorului XXX, care a declarat că fiind

în acea zi împreună cu partea-vătămată, aceasta nu s-a plâns pe faptul că

inculpatul ar fi întreprins careva acțiuni față de ea.

respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, judecând cauza

penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a specificat faptul că, de către prima instanță corect a fost

apreciată măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de personalitatea celui vinovat.

Astfel instanța de apel a specificat că, de către prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatului Vacarciuc Fiodor s-a acordat deplină eficiență și s-a condus

de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod

penal, precum și s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal.

Instanța de apel nu a reținut argumentul inculpatului precum că a fost condamnat

fără a-i fi dovedită vinovăția, că el nu a comis infracțiunea incriminată, că partea

vătămată și reprezentantul legal al acesteia Catan Elena a dat declarații

contradictorii, deoarece, ultima fiind audiată a fost avertizată de răspunderea

penală pe care o poartă în temeiul art. 312 Cod penal, iar faptul comiterii

infracțiunii anume de către Vacarciuc Fiodor s-a confirmat prin multitudinea de

probe administrate pe caz și cercetate suplimentar în instanța de apel, afirmațiile

respective fiind apreciate de către instanța de apel ca fiind o încercare de a se

eschiva de răspunderea penală.

De asemenea nu a fost reținut de către instanța de apel nici argumentul

inculpatului precum că la inițiativa procurorului cauza a fost examinată

intenționat în lipsa sa, or, potrivit materialelor cauzei, este evidentă situația că

instanța a întreprins măsurile intru asigurarea prezenței inculpatului, ultimul de

fiece dată refuzând de a se deplasa în instanța de judecată, pe faptul dat fiind

întocmite și anexate la dosar rapoartele persoanelor responsabile pentru

escortarea lui Vacarciuc Fiodor, astfel această invocare a fost apreciată ca

declarativă.

Ce ține de argumentul inculpatului, precum că acțiunile sale urmau a fi încadrate

3

în baza art. 175 Cod penal, instanța de apel nu l-a reținut deoarece satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse reprezintă practicarea de acte sexuale nefirești, care

urmăresc scopul satisfacerii instinctului sexual prin diferite procedee (analo-

genitale, oralo-genitale, oralo-anale) cu excepția homosexualismului și a

lesbianismului. Sub incidența art. 175 Cod penal, se află acțiunile cu caracter

sexual (altele decât raportul sexual, homosexualismul sau lesbianismul), care au

fost comise cu consimțământul victimei.

La caz, instanța de apel a arătat că, noțiunea de „acțiuni perverse” include:

dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale făptuitorului în prezența victimei;

dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale victimei, însoțită de

contemplarea, pipăirea acestora; săvârșirea raportului sexual, a actului de

homosexualism, lesbianism sau a altor acțiuni cu caracter sexual, în condiții ca

anume victima să poată urmări aceste acțiuni; discuțiile cu caracter obscen și

cinic purtate cu victima referitor la viața sexuală; audierea împreună cu victima

a înregistrărilor cu caracter pornografic; vizionarea împreună cu victima a

imaginilor de orice gen cu același conținut; lecturarea împreună cu victima a

literaturii cu conținut pornografic etc. Petru calificarea faptei în baza art. 175 Cod

penal nu contează dacă acțiunile perverse sunt comise asupra victimei sau în

prezența victimei. Este obligatoriu să existe consimțământul univoc al victimei

și să nu se exercite o constrângere - explicit sau implicit asupra acesteia.

Instanța de apel a specificat faptul că prin satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse se înțeleg toate celelalte forme ale raportului sexual nenatural, cu

excepția homosexualității săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și

exprima voința, fapt confirmat prin raportului de expertiză medico- legală nr. 251

din 09 iulie 2016.

Contrar celor invocate de către apelant referitor la faptul, că nu a comis

infracțiunea incriminată în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, ci art. 175 Cod

penal, instanța de apel a relevat faptul, că ca calificativ, prin profitarea de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința se înțeleg

acțiunile pe care le întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu

victima, înțelegând că ea nu se poate apăra sau nu își poate exprima voința, este

minoră, ceea ce nu i-a permis să înțeleagă caracterul și esența acțiunilor

făptuitorului sau nu a putut opune rezistență.

Totodată, instanța de apel a ținut să menționeze că la calificarea

infracțiunilor prevăzute de art. 172 Cod penal, nu are importanță dacă starea de

imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința a fost provocată

chiar de făptuitor.

Polivenco Victor în numele inculpatului Vacarciuc Fiodor, care indică temeiurile

4

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), pct.12) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat

inculpatul.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- fapta incriminată lui Vacarciuc Fiodor a fost greșit încadrată juridic, acțiunile

descrise în rechizitoriu nu constituie componența de infracțiune prevăzută la art. 172

Cod penal;

- potrivit pct. 1 din Hotărârea explicativă nr. 17 din 07.11.2005 prin noțiunea

de act sexual în sensul normei penale se înțelege însăși raportul sexual (sub aspect

fiziologic) ce are loc între persoane de sex diferit;

- din declarațiile victimei și reprezentantului legal nu rezultă existența

raportului sexual între inculpat și parte vătămată or ultimele au declarat despre

atingerea organelor genitale a victimei XXX;

- nu a existat raport sexual perceput sub aspect fiziologic între inculpat și

victimă și prin urmare Vacarciuc Fiodor nu poate fi recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- satisfacerea poftei sexuale în forme perverse reprezintă practicarea de acte

sexuale nefirești, care urmăresc scopul satisfacerii instinctului sexual prin diferite

procedee (analogenitale, oralo-genitale, oralo-anale), cu excepția

homosexualismului și a lesbianismului;

- instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor victimei XXX care nu

menționează în declarațiile sale despre careva constrângere fizică sau psihică din

partea lui Vacarciuc Fiodor fapt ce denotă lipsa componenței de infracțiune

prevăzută de art. 172 Cod penal, în acțiunile descrise în rechizitoriu;

- imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a opune rezistență o consideră

nedemonstrată or, faptul că XXX avea vârsta de 6 ani nu presupune faptul că

ultima nu putea striga în urma acțiunilor descrise în rechizitoriu și mai mult

potrivit raportului de expertiză nr. 385 a-2016 din 01.09.2016 victima nu suferă de

maladii psihice ce ar genera imposibilitatea acesteia de a opune rezistentă acțiunilor

ce îi provocă durere;

- acțiunile sexuale perverse descrise în sentința primei instanțe cât și în

rechizitoriul urmează a fi însoțite de traumă psihologică generată de durerile fizice

suportate însă, potrivit aceluiași act de expertiză psihiatrica-legală XXX nu

manifestă careva traumă psihologică ce ar putea fi generată de infracțiune atât de

gravă;

- instanța de apel nu a dat apreciere și declarațiilor fratelui victimei XXX

care a declarat că la întoarcerea sa în camera comună cu XXX, aceasta nu plângea,

nu a povestit nimic asemănător cu faptele descrise în rechizitoriu;

- nu a fost dată apreciere declarațiilor martorului Nichifor Tatiana audiată

în instanța de apel după reluarea cercetării judecătorești, care a declarat că din

5

convorbiri după reținerea lui Vacarcicu Fiodor a discutat cu XXX despre faptele

incriminate lui Vacarciuc Fiodor și ultima i-a comunicat că cele declarate în faza

de urmărire penale au fost făcute sub influența mamei Catană Elena și în realitate

Vacarciuc Fiodor nu a făcut nimic.

4.2 Inculpatul Vacarciuc Fiodor, fără a indica vreun temei de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu pronunțarea

unei hotărâri prin care să fie achitat.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- acțiunile în care a fost recunoscut vinovat nu lea săvârșit;

- instanțele de fond nu au luat în calcul starea precară a sănătății, astfel

ispășind pedeapsa pentru infracțiunea care nu a săvârșit-o, starea sănătății s-a

înrăutățit, nu beneficiază de asistență medicală.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursurilor, invocând faptul că judecând cauza instanțele

de fond just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și

corespunzător, corect au încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 172 alin. (3) lit.

a) Cod penal, recurenții motivându-și recursul exclusiv pe dezacordul cu modalitatea

de apreciere a probelor, motive care nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Menționând faptul că, instanțele de fond în strictă conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, au verificat s-au pronunțat și au apreciat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursurilor ordinare declarate de recurenți, aceștia invocă

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8, pct. 12) Cod de procedură

6

penală și anume că „ nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurenți în susținerea acestor temeiuri de recurs

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța

de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8), art. 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat, întemeindu-și soluția

în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect de instanța

de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, soluția instanței nefiind

afectată de o eroare gravă de fapt, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care își întemeiază soluția, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

deciziei, din care considerent, temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel nu

se identifică de instanța de recurs ordinar.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, inculpatul

Vacarciuc Fiodor a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a ) Cod penal

„satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, profitând de imposibilitatea acesteia

(persoanei) de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane

despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării, Colegiul penal lărgit consideră că, prima instanță și

cea de apel corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Vacarciuc Fiodor în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Criticile recurenților referitor la faptul că „din declarațiile victimei și a

reprezentantului legal al acesteia nu rezultă existența raportului sexual între

inculpat și partea vătămată, deoarece ultimele au declarat despre atingerea

organelor genitale a victimei minore”, Colegiul penal lărgit le consideră

neîntemeiate, or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 172 Cod penal, se

exprimă în fapta prejudiciabilă manifestată în acțiuni de două tipuri și anume

acțiunea principală: 1) homosexualitatea; 2) satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse și acțiunea adiacentă: 1) constrângerea fizică; 2) constrângerea psihică; 3)

profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, luându-se în considerare

caracterul alternativ al modalităților sub care se exprimă acțiunea principală și

acțiunea adiacentă, la calificarea infracțiunii este suficient a stabili îmbinarea

7

acțiunii principale în oricare din modalitățile sale cu acțiunea adiacentă cu oricare

din modalitățile sale.

Raportând prevederile normei legale enunțate la caz, Colegiul penal lărgit

constată că, acțiunile inculpatului Vacarciuc Fiodor se încadrează în prevederile art.

172 Cod penal, fapt confirmat prin declarațiile părții -vătămate minore ( f.d. 104-

105, Vol. I) care se află în coroborare cu celelalte probe directe cercetate și apreciate

de către instanțele de fond și anume: declarațiile reprezentantului legal al părții-

vătămate Catan Elena (f.d. 233-235 verso, Vol. II); declarațiile martorului Velenciuc

Vera (f.d. 249-250, Vol. II).

Argumentul recurentului precum că „ nu a existat un raport sexual perceput

sub aspect fiziologic între inculpat și victimă, astfel că inculpatul Vacariuc Fiodor

nu poate fi recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.

(3) lit. a) Cod penal”, Colegiul penal lărgit îl apreciază critic, deoarece acțiunile

încadrate în baza art. 172 Cod penal, presupun acțiunile ce se caracterizează prin

emiterea raportului sexual, astfel că acțiunea principală în contextul infracțiunii

prevăzute de art. 172 Cod penal, nu constituie un raport sexual în sine.

La fel, Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiat argumentul recurentului

precum că „ instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor victimei minore care

nu a menționat în declarațiile sale despre careva constrângerea fizică sau psihică

din partea inculpatului Vacarciuc Fiodor, ce denotă lipsa componenței de

infracțiune prevăzută de art. 172 Cod penal ”, deoarece latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 172 Cod penal, se manifesta și sub acțiunea adiacentă sub formă de

„profitarea de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința”

așadar, se conchide faptul că partea-vătămată care la momentul săvârșirii infracțiunii

avea vârsta de 6 ani, era în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a înțelege

caracterul prejudecabil al acțiunilor săvârșite de către inculpatul Vacarciuc Fiodor,

imposibilitatea aceasta presupunând o stare psihofiziologică ce lipsește victima de

putința de a-și da seama de ceea ce se petrece cu ea sau de a-și manifesta voința din

cauza vârstei fragede.

Cât privește argumentul recurentului precum că „ acțiunile sexuale perverse

descrise în sentința primei instanțe cât și în rechizitoriu urmează a fi însoțite de

trauma psihologică generată de durerile fizice suportate, însă din actul de expertiză

nu se constată nici o traumă psihologică ce ar putea fi generată de o acțiune atât de

gravă” Colegiul penal lărgit îl apreciază ca drept neîntemeiat, or, norma legală în

baza căreia au fost încadrate acțiunile inculpatului Vacarciuc Fiodor nu prevede ca

element obligatoriu suportarea cărorva traume post-traumatice ca urmare a acțiunilor

infracționale.

Totodată, instanța de recurs a remarcat faptul că, recurenții își motivează

solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele

invocate de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

8

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărârii

judecătorești atacate nu se confirmă în instanța de recurs ordinar.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, când acestea

demonstrează cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care

instanțele și-au motivat hotărârile luate, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe ( cauza Garcia Ruis

cotra Spanie, Helle contra Finlandei ).

Prin urmare împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, că faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare

juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt inadmisibile.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursurile declarate urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Polivenco Victor în numele inculpatului Vacarciuc Fiodor și de către inculpatul

Vacarciuc Fiodor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Vacarciuc Fiodor XXX, cu menținerea

deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

9