1ra-1569/2018 — art. 264 alin. 4; 266 CP

1ra-1569/2018 — art. 264 alin. 4; 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1569/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

judecând recursurile ordinare declarate de către inculpat, de către avocatul

Covdii Alexandru în numele inculpatului, de către avocatul Gîscă Valeriu în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central

din 27 decembrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții al Curții de Apel Bălți

din 28 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Șoimu Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

1.prima instanță: 03.09.2015-27.12.2017

A C O N S T A T A T:

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza:

- art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani;

- art. 266 Cod penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, lui Șoimu Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, stabilită lui Șoimu Ion, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ghilescu Vitalie,

cu încasarea în beneficiul acestuia din contul lui Șoimu Ion, a sumei de 11.884,22 lei cu

titlu de prejudiciu material și a sumei de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Vasian Steliana, cu

încasarea în beneficiul acesteia din contul lui Șoimu Ion, a sumei de 6.700 lei cu titlu

de prejudiciu material.

1

2015, ora 06:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, deținând permis

de conducere de categoria „A, B”, nr. xxxxx, eliberat la 26.05.2008, conducând

autoturismul de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXX pe traseul R-12 km 57+50, din

direcția or. Drochia spre s. Pelinia, acționând din imprudență, a încălcat prevederile

pct. 45 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și, neisprăvindu-se cu conducerea, l-a

tamponat pe pietonul Ghilescu Vitalie, care ducea bicicleta pe partea dreaptă a

carosabilului în aceeași direcție de deplasare cu cea a autoturismului, în rezultatul

căreia i-a cauzat ultimului vătămări corporale grave.

Tot Șoimu Ion, la data de 29 martie 2015, ora 06:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, deținând permis de conducere de categoria „A, B”, nr.

xxxxx, eliberat la 26.05.2008, conducând autoturismul de model „Dacia Logan” cu n/î

XXXXX pe traseul R-12 km 57+50, din direcția or. Drochia spre s. Pelinia, acționând

din imprudență, a încălcat prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009 și, neisprăvindu-se cu conducerea, l-a tamponat pe pietonul Ghielscu

Vitalie, care ducea bicicleta pe partea dreaptă a carosabilului în aceeași direcție de

deplasare cu cea a autoturismului, în rezultatul căreia i-a cauzat ultimului vătămări

corporale grave, după care l-a transportat cu propriul vehicul la punctul medical din

s. Pelinia, r-nul Drochia și, având obligația conform art. 12 din Regulamentul

circulației rutiere să revină la locul accidentului rutier, a ascuns vehiculul implicat în

accident la domiciliul său din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, astfel a părăsit locul accidentului

rutier.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului Șoimu Ion, au fost calificate de drept în baza art. 264 alin. (4) Cod penal –

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare

de ebrietate, precum și în baza art. 266 Cod penal – părăsirea locului accidentului

rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a

provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5).

dispus corectarea erorii din dispozitivul sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central

din 27 decembrie 2017, prin excluderea sintagmei „În baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei aplicate lui Șoimu Ion Xxxxx, în partea privării de libertate a o

suspenda condiționat și sentința în privința lui a nu o executa, dacă el în termen de 5

ani, stabilit ca termen de probă, nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat”.

Alexandru în numele inculpatului au declarat apeluri împotriva sentinței și recursuri

împotriva încheierii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018.

2

- Procurorul, prin apel declarat la 10 ianuarie 2018 și apel suplimentar declarat la

18 ianuarie 2018, a solicitat casarea încheierii Judecătoriei Drochia, sediul central din

16 ianuarie 2018, privind corectarea erorilor materiale din sentință și casarea sentinței

pe motivul blândeței pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Șoimu Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani;

- art. 266 Cod penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, lui Șoimu Ion să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani.

Suplimentar, apelantul a solicitat admiterea acțiunilor civile înaintate în cauză.

- Avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, prin apeluri declarate la 11

ianuarie 2018 și 29 ianuarie 2018 și prin recurs declarat la 26 ianuarie 2018, a solicitat

casarea încheierii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018, privind

corectarea erorilor materiale din sentință și casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Șoimu Ion să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate,

cu încasarea din contul acestuia a sumei de 50.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

4.1. În argumentarea cererilor depuse, procurorul a invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de scopul acesteia și a

aplicat în privința inculpatului Șoimu Ion o pedeapsă prea blândă, inaptă să ducă la

corectarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;

- din momentul comiterii infracțiunilor și condamnării inculpatului au trecut mai

mult de doi ani, perioadă în care acesta nu a reparat nici măcar parțial prejudiciul

cauzat părții vătămate Ghilescu Vitalie, iar pe parcursul urmăririi penale și judecării

cauzei s-a sustras de la prezentarea în fața instanței, determinând tergiversarea

examinării cauzei și reparării prejudiciului cauzat victimei;

- reieșind din comportamentul post-infracțional al inculpatului, reiese că acesta

nu se căiește de comiterea faptelor, iar pentru atingerea scopurilor pedepsei penale,

este necesară condamnarea inculpatului la închisoare, cu executare reală;

- încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018, privind

corectarea erorilor materiale din dispozitivul sentinței, nu corespunde cerințelor

prevăzute de art. 248-249 Cod de procedură penală.

4.2. În argumentarea cererilor depuse, avocatul Covdii Alexandru în numele

inculpatului a invocat următoarele:

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, la individualizarea căruia nu s-a

luat în considerație că acesta a recunoscut vina integral la toate etapele procesului

penal, nu are antecedente penale, este tras la răspundere penală pentru comiterea

unei infracțiuni din imprudență, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la

întreținere trei copii minori, iar concubina sa este însărcinată, își asumă obligația de a

repara prejudiciul material cauzat prin infracțiune;

3

- nu este de acord cu soluția primei instanțe, privind admiterea integrală a

acțiunii civile înaintate de Ghilescu Vitalie și cu încasarea în beneficiul acestuia, din

contul inculpatului Șoimu Ion, a sumei de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu material;

- încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018, privind

corectarea erorilor materiale din dispozitivul sentinței, este ilegală și nemotivată, or

prin ea instanța nu a corectat careva erori materiale, ci a modificat esențial soluția din

sentință, prin excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului. Astfel, încheierea nominalizată nu corespunde cerințelor de la art. 248-

250 Cod de procedură penală.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în numele

inculpatului, în latura acțiunii civile, au fost admise apelurile declarate de procuror și

apelul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, casată

sentința și încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018, fiind

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Șoimu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza:

- art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani;

- art. 266 Cod penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, lui Șoimu Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În rest, dispozițiile sentinței în latura civilă și privind corpurile delicte au fost

menținute.

5.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță,

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului Șoimu Ion,

urma să țină cont de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În opinia instanței de apel, o chestiune omisă de către prima instanță la

pronunțarea sentinței a constituit-o aprecierea persoanei vinovatului, care interesează

sub raportul periculozității sociale, decurgând în primul rând din fapta și din

împrejurările în care aceasta a fost comisă. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut

că inculpatului Șoimu Ion i se incriminează comiterea unei infracțiuni care face parte

din categoria celor grave, cu o rezonanță socială sporită, astfel de infracțiuni fiind

frecvent comise pe teritorului Republicii Moldova. Totodată, instanța de apel a

considerat că prima instanță nu a ținut cont de gradul sporit de pericol social al

infracțiunilor comise de inculpat, care a săvârșit două infracțiuni din domeniul

4

transporturilor, una din care s-a soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale lui

Ghilescu Vitalie, urmare a cărui fapt la 06.07.2017, părții vătămate i-a fost stabilit grad

de dizabilitate accentuat cu păstrarea a 40 % din capacitatea de muncă, că după

comiterea infracțiunilor și până la judecarea apelurilor inculpatul nu a reparat

daunele cauzate părții vătămate și părții civile, pe parcursul cercetărilor judecătorești

s-a sustras de la prezentarea în instanța de judecată, fiind anunțat în căutare cu

aplicarea măsurii preventive sub formă de arestare preventivă, nu se căiește de faptele

comise și a părăsit locul accidentului rutier.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat că prima instanță,

la aprecierea oportunității suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite

inculpatului Șoimu Ion, urma să efectueze o analiză completă și minuțioasă a

personalității infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, la

locul de trai și de muncă, înainte și după săvârșirea infracțiunii, și numai în măsura în

care se dovedește că săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de

împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului nu este necesară executarea efectivă

a pedepsei, putea să aplice prevederile art. 90 Cod penal în speță.

În opinia instanței de apel, starea de fapt în cauză și circumstanțele în care a fost

comisă infracțiunea incriminată inculpatului denotă incorectitudinea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în speță, deoarece inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și

sănătatea persoanei, săvârșită în stare de ebrietate, circumstanță care nu putea fi

neglijată de instanța de fond la constatarea oportunității suspendării executării

pedepsei.

Instanța de apel a apreciat critic solicitarea apărătorului inculpatului în latura

civilă, considerând că prima instanță, ținând cont de probele anexate la materialele

cauzei, just a admis integral acțiunea civilă înaintată de Ghilescu Vitalie.

Referindu-se la încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie

2018, privind corectarea erorii din dispozitivul sentinței din 27 decembrie 2017,

adoptată de aceeași instanță, instanța de apel a constatat că aceasta a fost emisă

contrar dispozițiilor normelor procesual-penale, or prin actul judecătoresc emis a fost

esențial modificată soluția din dispozitivul sentinței. În acest sens, s-a constatat că

prima instanță nu a corectat erorile mecanice admise în procesul redactării sentinței,

dar a modificat modalitatea executării pedepsei stabilite în privința inculpatului,

intervenție care nu se încadrează în prevederile art. 248 - 250 din Cod de procedură

penală. Reieșind din acest considerent, instanța de apel a considerat că prima instanță

nu era în drept de a adopta o astfel de încheiere, aceasta fiind ilegală și pasibilă de

casare, or prima instanță, procedând în felul nominalizat, și-a asumat atribuțiile unei

instanțe ierarhic superioare.

către avocații Covdii Alexandru și Gîscă Valeriu în numele inculpatului, și de către

inculpat.

Avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, prin recurs ordinar declarat

la 01 iunie 2018, solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

5

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Șoimu Ion să-i fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate, cu încasarea din contul acestuia a sumei de 50.000 lei cu titlu

de prejudiciu moral;

Avocatul Gîscă Valeriu în numele inculpatului Șoimu Ion, prin recurs ordinar

declarat la 02 iulie 2018, solicită casarea parțială a sentinței primei instanțe și a deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Șoimu Ion să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate și să fie dispusă reducerea sumei de bani

cu titlu de prejudiciu moral, încasată de la inculpat;

Inculpatul prin recurs ordinar declarat la 31 mai 2018, solicită casarea sentinței

primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri echitabile în privința sa.

6.1 În argumentarea cererii depuse, avocatul Covdii Alexandru în numele

inculpatului Șoimu Ion invocă următoarele:

- statuând asupra individualizării pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. art. 2, 7, 75-78 Cod penal și de explicațiile enunțate în Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în

practica judiciară a principiului individualizării pedepsei”. Astfel, în opinia

recurentului, la emiterea deciziei instanței de apel s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, la individualizarea căruia nu s-a

luat în considerație că Șoimu Ion a recunoscut vina integral la toate etapele procesului

penal, nu are antecedente penale, este tras la răspundere penală pentru comiterea

unei infracțiuni din imprudență, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la

întreținere trei copii minori, iar concubina sa este însărcinată, își asumă obligația de a

repara prejudiciul material cauzat prin infracțiune;

- nu este de acord cu soluția primei instanțe, menținută de către instanța de apel,

privind admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de Ghilescu Vitalie și cu

încasarea în beneficiul acestuia, din contul inculpatului Șoimu Ion, a sumei de 100.000

lei cu titlu de prejudiciu material;

6.2 În argumentarea cererii depuse, avocatul Gîscă Valeriu în numele

inculpatului Șoimu Ion invocă următoarele:

- atât sentința primei instanțe, cât și încheierea Judecătoriei Drochia, sediul

Central din 16 ianuarie 2018, sunt ilegale, or din momentul aplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința inculpatului Șoimu Ion, instanța urma să-l elibereze imediat

din arest;

- instanța de apel nu a luat în considerație argumentele apărării, lăsând fără

apreciere faptul că starea de ebrietate a inculpatului a fost relatată de martorul

Bărbuță A., iar testarea alcoolscopică a inculpatului a avut loc peste câteva ore după

comiterea accidentului;

- instanța de apel a dispus ca pedeapsa stabilită inculpatului să fie executată în

mod real, fără a cerceta careva probe suplimentare celor ce au stat la baza emiterii

sentinței. În acest sens, instanța de apel nu era în drept să agraveze situația

inculpatului Șoimu Ion, fără cercetarea de probe noi;

6

- sentința primei instanță, în latura penală, este legală și întemeiată.

6.3 În argumentarea cererii depuse, inculpatul Șoimu Ion invocă, că prima

instanță, în pofida faptului că a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința lui, a

dispus arestarea pe un termen de 30 de zile. Ulterior, la 16.01.2018, a fost dispusă

executarea reală a pedepsei stabilite prin sentință. Instanța de apel s-a pronunțat

asupra acestei chestiuni, constatând că prima instanță a comis o eroare, însă modul

real de executare a pedepsei l-a menținut, din motive necunoscute.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect și-a motivat soluția în privința

pedepsei, cât și a soluționării chestiunii privitor la acțiunea civilă.

lărgit concluzionează că, recursul declarat de către avocatul Gîscă Valeriu în numele

inculpatului urmează a fi respins, iar recursul declarat de către inculpat și avocatul

său Covdii Alexandru urmează a fi admis din alte motive, din următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

8.1 Referitor la recursul declarat de către avocatul Gîscă Valeriu în numele inculpatului

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din sumarul recursului, autorul nu indică expres temeiul pentru recurs

din cele prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, pe care își întemeiază

criticile, însă din conținut Colegiul penal reține că acesta își expune dezacordul în

partea pedepsei stabilite inculpatului, în prezenta speță, semnalând astfel cazul de

casare stipulat la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Însă, întâi de toate Colegiul penal lărgit relevă că, unul din scopurile legii

procesual penale este asigurarea egalității pentru toate părțile interesate în procesul

penal, prin urmare acest deziderat impune disciplinarea activității procesuale,

inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

Învederând dispoziția art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor dosarului se constată că, dispozitivul deciziei adoptate de

către instanța de apel a fost pronunțat la data 28 martie 2018, în prezența

procurorului, inculpatului și apărătorului său Covdii Alexandru, precum și avocatul

părții vătămate Uncu Natalia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

7

judecată în instanța de apel și dispozitivul deciziei adoptate (f.d. 105-106, 108-110 v.

2), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua și ora pronunțării deciziei

integrale și anume pentru data de 02 mai 2018 ora 12.00.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 111 v. 2) se

constată că, la data de 02 mai 2018, în prezența procurorului, inculpatului și

avocatului părții vătămate a fost pronunțată integral hotărârea adoptată de către

instanța de apel, fiindu-le înmânată participanților prezenți copii a deciziei motivate,

fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 120 v. 2), iar avocatului Covdii

Alexandru, care reprezenta interesele inculpatului, precum și părții vătămate le-au

fost expediate copii a deciziei motivate pentru informare (f.d. 121 v. 2).

În continuare, Colegiul menționează că, unul din apărătorii inculpatului și

anume avocatul Gîscă Valeriu a declarat recurs ordinar împotriva hotărârilor

judecătorești adoptate la caz, la data de 02 iulie 2018, fapt confirmat prin mențiunea

despre dată de pe amprenta ștampilei de intrare a Secției grefă Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție (f.d. 144 v. 2).

Așadar, în cauza deferită judecării Colegiul penal specifică, că termenul de 30 de

zile se calculează începând cu data de 03 mai 2018, adică a doua zi după pronunțarea

deciziei, ținând cont de dispozițiile legale prevăzute în art. 422, raportate la cele

stipulate la art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală și se epuizează la sfârșitul

zilei de 04 iunie 2018. Însă, în prezenta speță avocatul Gîscă Valeriu a depus recurs

ordinar în numele inculpatului, abia la data de 02 iulie 2018, adică după expirarea

termenului de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar.

Norma prevăzută la alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual penal și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Din sensul dispoziției legale menționate supra, se impune obligația îndeplinirii

în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate,

duce la pierderea acestuia.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după

expirarea termenului se va respinge ca tardiv.

Totodată, Colegiul remarcă acel fapt că, legea procesual-penală nu stabilește alte

condiții de calculare a termenului pentru recurs, inclusiv pentru recursurile ordinare

suplimentare declarate de către apărătorii inculpaților care intervin ulterior în proces,

decât cel prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală, și anume de la data

pronunțării deciziei.

În baza celor menționate, Colegiul penal lărgit, constatând încălcarea de către

recurent a prevederilor art. 422 Cod de procedură penală la faza judecării recursului

ordinar, a ajuns la concluzia privind respingerea ca inadmisibil a recursului declarat

de către avocatul Gîscă Valeriu în numele inculpatului Șoimu Ion, deoarece este

depus peste termen.

8

8.2 Referitor la recursurile declarate de către inculpat și avocatul său Covdii Alexandru

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Deci, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri viciate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din recursurile declarate, Colegiul penal lărgit atestă, că autorii acestora nu

indică expres careva temeiuri de drept pentru declararea recursului, din cele

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul cererilor

de recurs rezultă că atât inculpatul, cât și apărătorul său își expun dezacordul cu

modalitatea de executare a pedepsei stabilite, cât și cu cuantumul prejudiciului moral

stabilit de către instanțele de fond.

Totodată, Colegiul lărgit menționează, că în conformitate cu alin. (2) art. 424 Cod

de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Așadar, învederând dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, din conținutul normei enunțate, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Respectiv, la chestiunile de drept ce urmează a fi verificate de către instanța de

apel, se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual penal, contravențional ori civil au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Tot la acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

9

Față de cele ce preced Colegiul menționează, că analizând minuțios hotărârea

atacată a instanței de apel, la capitolul aplicării corecte a normelor de drept procesual

penal și oferirii răspunsurilor la motivele invocate, Colegiul penal consideră că în

prezenta speță decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs atestă faptul, în prezenta speță, prima instanță prin sentința

adoptată a admis integral acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ghilescu

Vitalie și a incasat, inclusiv, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în sumă de

100.000 lei din contul inculpatului. Nefiind de acord cu cuantumul prejudiciului

moral încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate, apărătorul Covdii

Alexandru a atacat inițial cu apel sentința în această parte, expunându-și argumentele

dezacordului în apelul declartat suplimentar la data de 06.02.2018 (f.d. 93 v. 2). Însă,

verificând hotărârea atacată a instanței de apel, aceasta la capitolul menționat mai sus

s-a limitat doar a expune: „Referitor la argumentele avocatului cu privire la încasarea

prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei, Colegiul le apreciază critic din motivul că prima

instanță, ținând cont de probele anexate la materialele cauzei, corect a admis acțiunea civilă în

cuantumul respectiv.”. Deși, jurisprudența Curții Europene permite instanțelor de

apel/recurs de a prelua concluziile primelor instanțe, însă doar în cazul în care acestea

au expus raționamente întemeiate și au motivat suficient de clar, și just hotărârile

adoptate, astfel încât instanțele superioare să își asume concluziile preluate. La cauza

deferită judecării, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a preluat printr-o

propoziție concluziile la care a ajuns prima instanță, în partea ce se referă la

cuantumul prejudiciului moral. În continuare, instanța de recurs verificând

raționamentele primei instanțe expuse în sentință, în partea ce se referă la cuantumul

prejudiciului moral solicitat prin acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, se

constată că și această instanță s-a limitat doar la o singură frază indicând că: „În ce

privește acțiunea civilă a părții vătămate Ghilescu Vitalie .. privind încasarea prejudiciului

material se admite integral urmând a încasa de la Șoimu Ion... în beneficiul lui Ghilescu

Vitalie.. prejudiciul material în sumă de 11.884, 22 lei și prejudiciul moral în sumă de 100000

lei.”.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, atât prima instanță, cât și cea de

apel, nu a motivat suficient concluziile sale în partea ce sereferă la stabilirea

cuamtumului prejudciului moral, astfel încât partea apărării să primească răspunsuri

clare și întemeiate la acest capitol, iar instanța de recurs să verifice corectitudinea

admiterii pretențiilor civile în cuantumul solicitat. În asemenea situație, în opinia

Colegiului este incident temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. La cest capitol, instanța de recurs menționează că, acest temei de casare poate

fi aplicat în cazul când nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Este necesar

10

ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept. Obligația motivării

hotărârilor judecătorești este cuprinsă în dispozițiile art. 385-388, 394, 415-417 Cod de

procedură penală. Motivarea deciziei permite instanțelor superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită de avut în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă, sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare, incident în prezenta speță.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit în urma verificării corectitudinii

adoptării hotărârii instanței de apel, notează că în dispozitivul deciziei instanța

ierarhic inferioară a decis de a respinge ca nefondat apelul declarat de către avocatul

Covdii Alexandru în numele inculpatului împotriva sentinței, în latura acțiunii civile,

iar în continuare menționează: „apelul procurorului..... și apelul avocatului Covdii

Alexandru declarat împotriva aceleiași încheieri se admit...”. Prin urmare, instanța de

recurs menționează că, de fapt, avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, a

contestat încheierea din 16.01.2018 privind corectarea greșelii din dispozitivul

sentinței, cu recurs separat (f.d. 91-92 v. 2) și nu cu apel, precum indică instanța de

apel în dispozitivul deciziei.

De asemenea, Colegiul penal reține că, instanța de apel în dispozitivul adoptat a

indicat: „....sentința din 27.12.2017 și încheierea din 16.01.2018 se casează cu pronunțarea

unie noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează...”, deci

în cazul dat se atestă că aceste acte judecătorești au fost casate integral, cu sens

general, deoarece nu a fost specificat o anumită parte sau latură de casare, adică

penală sau civilă. Însă, în continuare în același dispozitiv este indicat: „Dispozițiile

sentinței în latura civilă și referitor la corpurile delicte se mențin fără modificări.” Așadar,

Colegiul atestă neconcordanțe, deoarece pe de o parte în dispozitiv instanța de apel

indică, că sentința se casează, iar pe de altă parte dispozițiile sentinței în latura civilă

se mențin fără modificări. Respectiv, instanța de recurs ajunge la concluzia că

dispozitivul adoptat de către instanța de apel este viciat, iar erorile admise constituie

temei de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece

dispozitivul adoptat de către instanța de apel este expus neclar.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel

în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Bălți urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel și recurs; să

verifice dacă sentința și respectiv încheierea adoptată la data de 16.01.208 au fost

atacate în termeni legali; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

11

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Gâscă

Valeriu în numele inculpatului.

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul său

Covdii Alexandru din alte motive, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Șoimu Ion Xxxxx și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune căilor de

atac în partea rejudecării cauzei, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12