1ra-940/2019 — art. 264 al. 4, 266 CP

1ra-940/2019 — art. 264 al. 4, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-940/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Valeriu Gîscă în numele inculpatului Șoimu Ion, prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Drochia, sediul Central din 27 decembrie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2019, în cauza penală, în privința lui

Șoimu Ion XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.09.2015 pînă la 27.12.2017;

Instanța de apel de la 07.02.2018 pînă la 28.03.2018;

Instanța de recurs de la 09.07.2018 pînă la 13.11.2018;

Instanța de apel de la 17.12.2018 pînă la 30.01.2019;

Instanța de recurs de la 28.03.2019 pînă la 05.06.2019;

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

- în baza art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare;

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare i-a fost

suspendată pe o perioadă de probațiune de 5 ani cu condiția ca în această perioadă să

nu comită alte infracțiuni

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de Ghilescu Vitalie, fiind dispusă

încasarea de la Șoimu Ion în beneficiul lui Ghilescu Vitalie a prejudiciului material în

sumă de 11 884,22 lei și a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de Vasin Steliana, fiind dispusă

încasarea de la Șoimu Ion în beneficiul Stelianei Vasin a prejudiciului material în sumă

de 6 700 lei.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediu Central din 16.01.2018, a fost

dispusă corectarea erorii admise în dispozitivul sentinței emise la 27.12.2017 în

privința lui Șoimu Ion, prin excluderea din dispozitiv a dispozițiilor cu privire la

aplicarea în privința lui Șoimu Ion a prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei și cu privire la măsura preventivă, fiind dispusă adăugarea în dispozitivul

sentinței a dispoziției cu privire la menținerea în privința lui Șoimu Ion a măsurii

preventive sub formă de arest până la intrarea sentinței în vigoare, cu calcularea

1

termenului pedepsei din 27.12.2017, cu includerea în acest termen a perioadei deținerii

ultimului în arest din 28.1 1.2017.

06.30, Șoimu Ion, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, deținând permis

de conducere de categoria ”A, B” nr.XXX eliberat la 26.03.2008, conducând

autoturismul de model ’’Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare XXX, pe traseul

R-12 km 57+50, din direcția orașului Drochia spre satul Pelinia, acționând din

imprudență, a încălcat prevederile pct.45 alin.(l) lit.a),b) și alin.(2) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și

neisprăvindu-se cu conducerea l-a tamponat pe pietonul Ghilescu Vitalie care ducea

bicicleta pe partea dreaptă a carosabilului în aceiași direcție de deplasare cu cea a

autoturismului, în rezultatul cărei tamponări i-au fost cauzate vătămări corporale grave

sub formă de fractura deschisă a ambelor oase a gambei drepte în treimea de jos,

fractură deschisă a oaselor metatarsiene 3, 4, 5, a tălpii piciorului drept, plaga contuză

a tălpii piciorului drept, comoție cerebrală.

Tot el, la 29.03.2015, ora 06.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, deținând permis de conducere de categoria ”A, B” nr.XXX eliberat la

26.05.2008, conducând autoturismul de model ’’Dacia Logan” cu numărul de

înmatriculare XXX, pe traseul R-12 km 57+50, din direcția orașului Drochia spre satul

Pelinia, acționând din imprudență, a încălcat prevederile pct. 45 alin. (l) lit. a),b) și

alin.(2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357

din 13.05.2009 și neisprăvindu-se cu conducerea l-a tamponat pe pietonul Ghilescu

Vitalie, care ducea bicicleta pe partea dreaptă a carosabilului în aceiași direcție de

deplasare cu cea a autoturismului, în rezultatul cărei tamponări i-au fost cauzate

vătămări corporale grave sub formă de fractura deschisă a ambelor oase a gambei

drepte în treimea de jos, fractură deschisă a oaselor metatarsiene 3, 4, 5, a tălpii

piciorului drept, plaga contuză a tălpii piciorului drept, comoția cerebrală, după care l-

a transportat cu propriul vehicul la punctul medical din satul Pelinia, raionul Drochia și

având obligația conform pct.12 din Regulamentul circulatei rutiere, să revină la locul

accidentului rutier, el a ascuns vehiculul implicat în accident la domiciliul său din satul

Sofia, raionul Drochia, deci a părăsit locul accidentului rutier.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului Șoimu Ion, au fost calificate de drept în baza art. 264 alin. (4) Cod penal –

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare

de ebrietate, precum și în baza art. 266 Cod penal – părăsirea locului accidentului

rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a

provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5).

solicitat casarea parțială a acestei sentințe în latura pedepsei, considerând că instanța

neîntemeiat a aplicat inculpatului Șoimu Ion pedeapsa condiționată, fără a ține cont de

regulile de individualizare a pedepsei, neluând în considerație că o atare pedeapsă nu-

și va atinge scopul de corectare. Ulterior, la 18.01.2018, procurorul a depus apel

suplimentar, prin care a solicitat casarea și a încheierii de corectare din 16.01.2018,

apreciind-o ca una ce contravine prevederilor art. 248-249 Cod de procedură penală,

care urmează a fi casată împreună cu sentința contestată. Astfel, potrivit cerințelor

2

invocate în apelurile înaintate, procurorul a pledat pentru condamnarea lui Șoimu Ion

în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; în baza art. 266 Cod penal, la 1

an închisoare; iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel preliminar și nemotivat, avocatul

Alexandru Covdii în numele lui Șoimu Ion, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței în latura civilă, apreciind neîntemeiată soluția instanței cu privire la admiterea

integrală a pretențiilor de ordin moral înaintate de Ghilescu Vitalie în cuantum de 100

000 lei, solicitând în această latură pronunțarea unei noi hotărâri, prin care din contul

lui Șoimu Ion să fie încasată suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin infracțiune, invocând că argumentele acestei solicitări le va înainta ulterior în

apelul motivat. La 26.01.2018 avocatul Covdii Alexandru a depus încă o cerere

suplimentară, denumindu-1 recurs, prin care a solicitat casarea încheierii de corectare a

erorii din 16.01.2018, menționând că prin aceasta instanța a modificat esențial sentința

pronunțată la 27.12.2018 în privința lui Șoimu Ion în ce privește modalitatea executării

pedepsei, fapt inadmisibil, dispozițiile instanței din încheiere neîncadrându-se în

prevederile art. 248-250 CPP. La 29.01.2019 avocatul Alexandru Covdii a înaintat apel

motivat, criticând soluția instanței pe marginea pedepsei penale aplicate lui Șoimu Ion,

apreciind-o prea aspră. Apelantul invocă, că în acest sens de către instanță nu s-a ținut

cont de faptul, că la etapa urmăririi penale și la etapa cercetării judecătorești Șoimu Ion

a recunoscut integral vinovăția sa în comiterea infracțiunii, nu are antecedente penale,

este acuzat de infracțiunea comisă din imprudență, se căiește sincer, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, la întreținere are trei copii minori, și-a asumat obligația de a

recupera prejudiciul material cauzat prin infracțiune. în atare împrejurări apelantul

consideră că inculpatului urma ai fi aplicată pedeapsa neprivativă de libertate. în ce

privește dezacordul cu acțiunea civilă, înaintată de Ghilescu Vitalie, a cărei admitere s-

a dispus prin sentință, apărătorul-apelant a invocat prevederile art.1423 Cod civil,

menționând, că la soluționarea acestei chestiuni instanța nu ținut cont în deplină

măsură de circumstanțele cauzei prin prisma prevederilor legale menționate.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în numele

inculpatului, în latura acțiunii civile, au fost admise apelurile declarate de procuror și

apelul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, casată

sentința și încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie 2018, fiind

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Șoimu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza:

- art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani;

- art. 266 Cod penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

n temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, lui Șoimu Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

3

În rest, dispozițiile sentinței în latura civilă și privind corpurile delicte au fost

menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță,

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului Șoimu Ion, urma

să țină cont de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În opinia instanței de apel, o chestiune omisă de către prima instanță la

pronunțarea sentinței a constituit-o aprecierea persoanei vinovatului, sub raportul

periculozității sociale, decurgând în primul rând din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost comisă. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că inculpatului Șoimu

Ion i se incriminează comiterea unei infracțiuni care face parte din categoria celor

grave, cu o rezonanță socială sporită, astfel de infracțiuni fiind frecvent comise pe

teritorului Republicii Moldova. Totodată, instanța de apel a considerat că prima

instanță nu a ținut cont de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor comise de

inculpat, care a săvârșit două infracțiuni din domeniul transporturilor, una din care s-a

soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale lui Ghilescu Vitalie, urmare a cărui

fapt la 06.07.2017, părții vătămate i-a fost stabilit grad de dizabilitate accentuat cu

păstrarea a 40 % din capacitatea de muncă, că după comiterea infracțiunilor și până la

judecarea apelurilor inculpatul nu a reparat daunele cauzate părții vătămate și părții

civile, pe parcursul cercetărilor judecătorești s-a sustras de la prezentarea în instanța de

judecată, fiind anunțat în căutare cu aplicarea măsurii preventive sub formă de arestare

preventivă, nu se căiește de faptele comise și a părăsit locul accidentului rutier.

În prezența acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat că prima instanță,

la aprecierea oportunității suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite

inculpatului Șoimu Ion, urma să efectueze o analiză completă și minuțioasă a

personalității infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, la

locul de trai și de muncă, înainte și după săvârșirea infracțiunii, și numai în măsura în

care se dovedește că săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de

împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului nu este necesară executarea efectivă a

pedepsei, putea să aplice prevederile art. 90 Cod penal în speță.

În opinia instanței de apel, starea de fapt în cauză și circumstanțele în care a fost

comisă infracțiunea incriminată inculpatului denotă incorectitudinea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în speță, deoarece inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și

sănătatea persoanei, săvârșită în stare de ebrietate, circumstanță care nu putea fi

neglijată de instanța de fond la constatarea oportunității suspendării executării

pedepsei.

Instanța de apel a apreciat critic solicitarea apărătorului inculpatului în latura

civilă, considerând că prima instanță, ținând cont de probele anexate la materialele

cauzei, just a admis integral acțiunea civilă înaintată de Ghilescu Vitalie.

Referindu-se la încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 16 ianuarie

2018, privind corectarea erorii din dispozitivul sentinței din 27 decembrie 2017,

adoptată de aceeași instanță, instanța de apel a constatat că aceasta a fost emisă contrar

dispozițiilor normelor procesual-penale, or prin actul judecătoresc emis a fost esențial

modificată soluția din dispozitivul sentinței. În acest sens, s-a constatat că prima

4

instanță nu a corectat erorile mecanice admise în procesul redactării sentinței, dar a

modificat modalitatea executării pedepsei stabilite în privința inculpatului, intervenție

care nu se încadrează în prevederile art. 248 - 250 din Cod de procedură penală.

Reieșind din acest considerent, instanța de apel a considerat că prima instanță nu era în

drept de a adopta o astfel de încheiere, aceasta fiind ilegală și pasibilă de casare, or

prima instanță, procedând în felul nominalizat, și-a asumat atribuțiile unei instanțe

ierarhic superioare.

de către:

- avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Șoimu Ion să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu

încasarea din contul acestuia a sumei de 50.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În

argumentarea cererii s-a invocat următoarele: - instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. art. 2, 7, 75-78 Cod penal; - pedeapsa stabilită inculpatului este prea

aspră, la individualizarea căruia nu s-a luat în considerație că Șoimu Ion a recunoscut

vina integral la toate etapele procesului penal, nu are antecedente penale, este tras la

răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni din imprudență, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, are la întreținere trei copii minori, iar concubina sa este

însărcinată, își asumă obligația de a repara prejudiciul material cauzat prin infracțiune;

- nu este de acord cu soluția primei instanțe, menținută de către instanța de apel,

privind admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de Ghilescu Vitalie și cu

încasarea în beneficiul acestuia, din contul inculpatului Șoimu Ion, a sumei de 100.000

lei cu titlu de prejudiciu material;

- avocatul Gîscă Valeriu în numele inculpatului Șoimu Ion, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Șoimu Ion să-i fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate și să fie dispusă reducerea sumei de bani cu titlu de prejudiciu

moral, încasată de la inculpat. În argumentarea cererii depuse, s-a invocat următoarele:

- din momentul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Șoimu

Ion, instanța urma să-l elibereze imediat din arest; - instanța de apel nu a luat în

considerație argumentele apărării, lăsând fără apreciere faptul că starea de ebrietate a

inculpatului a fost relatată de martorul Bărbuță A., iar testarea alcoolscopică a

inculpatului a avut loc peste câteva ore după comiterea accidentului; - instanța de apel

a dispus ca pedeapsa stabilită inculpatului să fie executată în mod real, fără a cerceta

careva probe suplimentare celor ce au stat la baza emiterii sentinței. În acest sens,

instanța de apel nu era în drept să agraveze situația inculpatului Șoimu Ion, fără

cercetarea de probe noi;

- inculpatul, prin are a solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri echitabile în privința

sa. În argumentarea cererii s-a invocat că, prima instanță, în pofida faptului că a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal în privința lui, a dispus arestarea pe un termen de 30 de

zile. Ulterior, la 16.01.2018, a fost dispusă executarea reală a pedepsei stabilite prin

sentință. Instanța de apel s-a pronunțat asupra acestei chestiuni, constatând că prima

instanță a comis o eroare, însă modul real de executare a pedepsei l-a menținut, din

motive necunoscute.

2018, s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Gâscă

5

Valeriu în numele inculpatului, s-au admis recursurile ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul său Covdii Alexandru din alte motive, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală privindu-l

pe Șoimu Ion și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. Ca motiv pentru casarea deciziei instanței de apel s-a invocat, că aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar. Instanța de recurs a notat, că în

decizia instanței de apel nu a fost motivată suficient soluția de respingere a

argumentelor invocate de apelant pe marginea acțiunii civile. De asemenea ca motiv de

casare a deciziei s-a invocat faptul, că dispozitivul deciziei instanței de apel este unul

contradictoriu, or, s-a casat integral atât sentința, cât și încheierea de corectare a

erorilor, însă ulterior, au fost menținute dispozițiile sentinței referitor la corpurile

delicte și acțiunea civilă.

au admis apelurile avocatului Alexandru Covdii în numele inculpatului Șoimu Ion, și

apelul procurorului, precum și cel suplimentar al acestuia, declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Drochia sediu Central din 27.12.2017 și încheierii din 16.01.2018 emise

pe cazul penal privindu-l pe Șoimu Ion, inclusiv din alte motive, cu casarea sentinței în

latura stabilirii pedepsei și casarea integrală a încheierii în cauză, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

În temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și art. 60 alin. (1) pct.

a) Cod penal, Șoimu Ion a font liberat de răspunderea penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, cu încetarea procesului penal pe acest

capăt de învinuire, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Șoimu Ion recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(4) Cod penal și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond referitor la acțiunea civilă și

corpurile delicte, s-au menținut.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la emiterea soluției se

bazează pe probele cercetate de către instanța de fond, care au fost suplimentar

cercetate în instanța de apel, iar în urma verificării probatoriului conclude, că probele

puse la baza sentinței de condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora

a fost apreciată obiectiv aspectele de fapt ale cauzei, prin prisma acestora se dovedește

pe deplin vinovăția inculpatului Șoimu Ion în faptele aduse lui în învinuire, fiind

apreciate just acțiunile ultimului și corect încadrate conform semnelor calificative ale

infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal și art. 266 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, învinuirea adusă lui Șoimu Ion în comiterea

accidentului rutier în cauză se confirmă prin procesul-verbal din 29.03.2015, de

cercetare a locul accidentului rutier (f.d.6-7, vol. I); plan-schemă a locului accidentului

rutier produs la 29.03.2015, cu planșa fotografică anexată (f.d.8- 10, vol.I); procesul

verbal din 30.03.2015, de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport

de model ,,Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare XXX, cu planșa fotografică

anexată (f.d.15, 16, vol. I); procesul-verbal de examinare din 06.04.2015 cu planșă

fotografică anexată, de examinare a bicicletei de culoare verde, ce a fost ridicată de la

6

locul accidentului rutier (f.d.20-22, vol. I); raportul de expertiză medico legală nr.

47”D” din 01.04.2015, potrivit căruia la Ghilescu Vitalie au fost depistate leziuni

corporale în formă de fractura deschisă a ambelor oase a gambei drepte în treimea de

jos, fractură deschisă a oaselor metatarsiene 3, 4, 5, a tălpii piciorului drept, plaga

contuză a tălpii piciorului drept, comoție cerebrală, care se califică ca vătămări

corporale grave (f.d.39, vol.I).

Deși în apelurile declarate în interesele inculpatului Șoimu Ion s-a invocat precum

că ultimul a recunoscut vina în fapta comisă și se căiește sincer, totuși în fața instanței

de apel ultimul a declarat că în momentul producerii accidentului rutier el nu s-a aflat

în stare de ebrietate, iar de la locul accidentului nu s-a eschivat.

În respingerea acestor argumente și în confirmarea învinuirii aduse acestuia în

conținutul rechizitoriului, instanța de apel a menționat că, potrivit tichetului ,,Drager”

pe numele lui Șoimu Ion, ultimul a fost testat alcoolscopic la 29.03.2015, ora 11.02, iar

în aerul expirat de către acesta au fost depistate vaporii de alcool cu concentrația de

1,01 mg/l (f.d.30, vol. I); în vederea înregistrării acțiunii de testare alcoolscopică a lui

Șoimu Ion, la 29.03.2015 a fost întocmit procesul verbal de testare alcoolscopică

(f.d.31, vol. I). Totodată, potrivit concluziilor expuse în raportul de constatare medico

legală nr. 225 din 29.03.2015, efectuată în privința lui Șoimu Ion, în proba de sânge

prelevată de la ultimul, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,45 %, echivalent cu

2,45 g/l (f.d.34, vol.I). Deși Șoimu Ion neagă faptul aflării în stare de ebrietate în

momentul producerii accidentului rutier, invocând că a consumat băuturi spirtoase abia

când a ajuns la domiciliu, aceste argumente se combat prin probele nominalizate supra,

care se întăresc prin declarațiile martorului Bărbuță Valentin depuse în prima instanță,

potrivit cărora, dimineața i-a telefonat Șoimu Ion, acesta a venit la domiciliul său și era

în stare de ebrietate, iar mașina de model ,,Dacia” era deteriorată. Șoimu Ion i-a

comunicat că a tamponat un pieton cu bicicleta. Băuturi alcoolice împreună nu au

consumat, însă i-a dat 100 g de rachiu să i-a cu el când a plecat (f.d.25, vol. II).

Respectiv, prin aceste declarații se combate versiunea inculpatului precum că băuturi

alcoolice a servit la domiciliul lui Bărbuță Valentin, ultimul comunicând că Șoimu Ion

deja se afla în stare de ebrietate când a sosit la el.

Sunt relevante și declarațiile martorului Sagdieva Ina, care în prima instanță a

relatat, că pe la ora 09.00 a zilei de 29.03.2015, concubinul său Șoimu Ion s-a întors de

la serviciu și i-a comunicat că aproximativ la ora 06.00 a tamponat un pieton, pe care l-

a transportat la spital. A văzut că automobilul de serviciu era deteriorat. Șoimu Ion a

venit acasă în stare de ebrietate, iar peste o oră au sosit colaboratorii de poliție (f.d.20-

21, vol. II).

Faptul că, Șoimu Ion a părăsit locul accidentului rutier, instanța de apel la fel l-a

considerat confirmat, or, în pofida dispozițiilor pct.12 din Regulamentul circulatei

rutiere, după ce l-a transportat pe Ghilescu Vitalie la punctul traumatologie, Șoimu Ion

nu a revenit la locul accidentului rutier și nu a anunțat organele competente despre

accidentul produs. Dimpotrivă, Șoimu Ion a continuat deplasarea cu mijlocul de

transport implicat în accident, deplasându-se la Bărbuță Valentin, după care a plecat la

domiciliul său, unde a parcat mijlocul de transport avariat. În acest sens sunt relevante

declarațiile martorului Pînzaru Vădim, care a declarat în prima instanță, că se afla în

automobilul condus de Șoimu Ion în momentul producerii accidentului rutier. Fiind

tamponat Ghilescu Vitalie, l-au ridicat pe acesta și l-au plasat în automobil, după care

l-au dus la punctul traumatologie din satul Pelenia, lăsând bicicleta ultimului la locul

accidentului. Lăsându-l pe Ghilescu Vitalie la punctul traumatologie, s-au deplasat la

7

Bărbuță Valentin, trecând pe lângă locul accidentului rutier. De la Bărbuță Valentin au

plecat acasă. Susține, că nu au anunțat organele competente referitor la accidentul

produs (f.d.22-24, vol.II).

În opinia instanței de apel, faptele incriminate inculpatului Șoimu Ion și-au găsit

confirmare prin prisma probelor administrate și cercetate în instanța de fond, verificate

în instanța de apel, probe care coroborează între ele, necreând dubii referitor la faptul,

că circumstanțele descrise în rechizitoriu și reținute de către instanța de fond în sarcina

inculpatului au avut loc.

Constatând ca fiind dovedite faptele comise de inculpat, apreciind criteriile

complementare ce se referă la persoana lui Șoimu Ion, apreciind caracterul, gravitatea

și consecințele prejudiciabile ale faptelor comise de către acesta, instanța i-a aplicat

(potrivit dispozitivului sentinței) în baza art. 264 alin. (4) și 266 Cod penal, prin

aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa penală sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei numite în temeiul art. 90

CP, deși în motivarea soluției emise a indicat că în baza criteriilor reținute în sarcina

lui Șoimu Ion scopul pedepsei penale va putea fi atins doar prin executarea reală a

acesteia. Împrejurările menționate relevă că sentința este contradictorie în latura

pedepsei aplicate față de inculpat, or, motivarea aspectelor referitor la pedeapsă

contrazice dispozitivul hotărârii, fapt care determină casarea sentinței în această latură.

Ulterior, întemeindu-și încheierea pe prevederile art. 248-250 Cod de procedură

penală, instanța a dispus corectarea erorii admise, excluzând din dispozitivul sentinței

sintagmele ce se referă la aplicarea față de Șoimu Ion a prevederilor art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei și măsura preventivă, adăugând în dispozitiv sintagma ce conține

dispoziția cu privire la menținerea în privința lui Șoimu Ion a măsurii preventive sub

formă de arest până la intrarea sentinței în vigoare, cu calcularea termenului pedepsei

din 27.12.2017, cu includerea în acest termen a perioadei deținerii ultimului în arest

din 28.11.2017.

Verificând aspectele procedurale de emitere a încheierii în cauză, instanța de apel

a conchis că invocările apelanților în sensul dat și-au găsit confirmare, or, dispozițiile

instanței ce se conțin în încheiere, nu se referă la corectarea erorilor ori la înlăturarea

omisiunilor vădite, care de altfel sunt expres stipulate la art. 248-250 Cod de procedură

penală, iar prin încheierea emisă instanța și-a modificat soluția cu privire la

modalitatea executării pedepsei aplicate lui Șoimu Ion, și cu privire la măsura

preventivă aplicată față de ultimul. Respectiv, prin încheierea în cauză instanța a emis

cel de-al doilea act de dispoziție, pe când la finele examinării cauzei instanța este în

drept să adopte doar un singur act de dispoziție – sentința.

Eroarea primei instanțe în cazul dat urmează a fi corectată, prin casarea încheierii

ce a fost supusă criticii, de rând cu sentința primei instanțe în latura pedepsei penale.

În ce privește infracțiunea comisă de Șoimu Ion, prevăzută de art. 264 alin. (4)

Cod penal, instanța de apel a considerat că pentru aceasta inculpatul urmează a fi

condamnat la pedeapsa închisorii, cu executare reală. În acest sens instanța de apel a

considerat fondate solicitările procurorului-apelant cu privire la aplicarea față de

inculpat a sancțiunii sub formă de închisoare, argumentele invocate găsindu-și

confirmare prin prisma materialelor cauzei ce se referă la infracțiunea comisă,

consecințele și urmările prejudiciabile ale acesteia.

Instanța de apel a concluzionat că, pentru faptele comise inculpatul urmează să

ispășească real pedeapsa închisorii, categoria acestei pedepse la caz fiind în raport cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se evaluează după următoarele criterii:

8

împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor - de către inculpat au fost încălcate

regulile de securitate a circulației, ce s-a soldat cu tamponarea din imprudență a

pietonului Ghilescu Vitalie, ulterior cărui fapt Șoimu Ion l-a transportat pe Ghilescu

Vitalie la punctul medical din satul Pelinia, raionul Drochia, însă nu a revenit la locul

accidentului rutier după cum stipulează prevederile pct.12 din Regulamentul circulatei

rutiere, astfel eschivându-se urmând scopul de a nu fi tras la răspundere penală pentru

fapta comisă; starea de pericol creată pentru victimă - în urma încălcării de către

Șoimu Ion a regulilor de securitate a circulației și în urma tamponării pietonului

Ghilescu Vitalie, ultimului i-a fost cauzată o vătămare gravă a integrității corporale și a

sănătății; natura și gravitatea consecințelor infracțiunii - părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări corporale și anume, fractura deschisă a ambelor oase a gambei drepte

în treimea de jos, fractură deschisă a oaselor metatarsiene 3, 4, 5, a tălpii piciorului

drept, plaga contuză a tălpii piciorului drept, comoție cerebrală, iar ca urmare la

06.07.2017 părții vătămate Ghilescu Vitalie i-a fost stabilit grad de dizabilitate

accentuat cu păstrarea a 40 % capacității de muncă; motivul săvârșirii infracțiunii și

scopul urmărit - deși încălcarea regulilor de securitate a circulației cu tamponarea

pietonului Ghilescu Vitalie se consideră infracțiune comisă din imprudență, totuși este

de notat că inculpatul a urcat la volanul automobilului în stare de ebrietate, urmând a fi

conștient de pericolul eventualei conduceri a mijlocului de transport în atare stare;

atitudinea inculpatului față de procesul derulat în privința sa - pe parcursul cercetărilor

judecătorești în prima instanță Șoimu Ion s-a sustras de la prezentarea în instanța de

judecată, fiind condiționată anunțarea lui în căutare, cu aplicarea măsurii preventive

sub formă de arest.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru fapta comisă de către Șoimu Ion,

instanța de apel a reținut că cauza a fost examinată în procedură generală, inculpatul

inițial recunoscând fapta imputată, ulterior negând conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate. Instanța de apel a constatat că, inculpatul Șoimu Ion nu a

manifestat căință față de fapta comisă, nu a întreprins încercări în vederea recuperării

prejudiciului cauzat părții vătămate. Pentru aprecierea cuantumului pedepsei instanța a

luat în considerație, că Șoimu Ion se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la

întreținere copii minori, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru. Instanța

de apel nu a constatat prezența circumstanțelor ce ar agrava sau ar atenua răspunderea

penală a inculpatului Șoimu Ion.

În opinia instanței de apel, pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului Șoimu Ion sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani, este proporțională faptei comise de către acesta, echitabilă și pasibilă să atingă

scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului. În

opinia instanței anume stabilirea unei pedepse cu executarea reală va putea influența

asupra convingerii inculpatului de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar în condițiile prezentei spețe corectarea lui

Șoimu Ion în condiții neprivative de libertate este imposibilă.

În continuare instanța d apel a reținut că, infracțiunea comisă de către Șoimu Ion,

prevăzută de art. 266 Cod penal, potrivit reglementărilor expuse la art. 16 alin. (2) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar în conformitate cu art. 60 alin.

(1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat 2 ani.

9

Potrivit alin. (5) al art. 60 Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei

sau din momentul autodenunțării. Reținând prevederile normei menționate, instanța de

apel a constatat că, pe parcursul acestui proces penal Șoimu Ion a fost anunțat în

căutare, motiv pentru care termenul de prescripție se suspendă pe perioadele aflării

acestuia în căutare: de la 02.05.2015 până la 25.08.2015 - 3 luni 23 zile, și de la

14.08.2017 până la 28.11.2017 - 3 luni 14 zile, în total 7 luni 7 zile.

Deci, s-a constatat că, fapta inculpatului, încadrată în baza art. 266 Cod penal -

infracțiune ușoară, a fost săvârșită la 29.03.2015, excluzând perioadele aflării acestuia

în căutare, termenul de doi ani de tragere la răspundere penală se prescriu la

06.11.2017. Astfel, instanța de apel a considerat că, la moment este determinată

încetarea procesului penal în privința lui Șoimu Ion pe acest capăt de acuzație, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Din conținutul apelului declarat în interesele lui Șoimu Ion, precum și din

susținerile părții apărării în fața instanței de recurs, rezultă dezacordul acestora cu

soluția instanței în ce privește soluționarea acțiunii civile în latura prejudiciului moral,

invocându-se că instanța a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui

Ghilescu Vitalie a unei sume exagerate, eronat evoluând prejudiciul în cuantum de 100

000 lei.

Din materialele cauzei, instanța de apel a menționat faptul că, prima instanță

judecând prezenta cauză penală, prin sentință a admis integral acțiunea civilă înaintată

de Ghilescu Vitalie, dispunând încasarea de la Șoimu Ion în beneficiul lui Ghilescu

Vitalie a prejudiciului material în sumă de 11 884,22 lei și a prejudiciului moral în

mărime de 100 000 lei.

Instanța a reținut că, dauna materială invocată de Ghilescu Vitalie constituie 11

884,22 lei, această sumă fiind suportată pentru cheltuieli ce rezultă din venitul ratat,

cheltuieli de tratament, la acțiunea civilă fiind anexate copiile carnetului de muncă,

copiile trimitere-extrasuri, bonurile de plată ce confirmă cheltuielile suportate pentru

tratament. Instanța de apel a considerat că, la caz nu au fost prezente impedimente

pentru admiterea acțiunii civile în latura prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

în sumă solicitată, de altfel, în această parte soluția instanței nici nu a fost contestată.

În ce privește, cerința din acțiunea civilă a părții vătămate Ghilescu Vitalie ce

vizează repararea prejudiciului moral evaluat în cuantum de 100 000 lei, instanța de

apel a considerat că, instanța de fond justificat a apreciat caracterul și suferințele

psihice suportate de către partea vătămată în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului Șoimu Ion, dispunând admiterea integrală a cerințelor formulate în acest

sens.

Instanța de apel a reținut că, de către Ghilescu Vitalie și apărătorul acestuia, în

cadrul ședinței de judecată a instanței de fond au fost prezentate acte și înscrisuri

medicale ce confirmă starea fizică a părții vătămate, faptul că a suferit intervenții

chirurgicale, fiindu-i instalat aparatul ,,Ilizarov”, ca urmare i-a fost stabilit gradul de

dizabilitate accentuat cu păstrarea 40 % a capacității de muncă.

Astfel, instanța de apel a considerat că, soluția instanței pe marginea acțiunii

civile înaintată de Ghilescu Vitalie, în latura despăgubirilor materiale cu caracter

moral, cu încasarea în acest sens, de la Șoimu Ion a sumei de 100 000 lei, este

proporțională cu urmările prejudiciabile de ordin moral ale faptei ilicite descrise și

reținută în sarcina inculpatului.

10

Instanța de apel în acest sens, a ținut cont de faptul că, în urma acțiunilor

infracționale ale inculpatului Șoimu Ion, părții vătămate Ghilescu Vitalie i-au fost

cauzate atât suferințe fizice cât și psihice, concluzionându-se că suferințele suportate

sunt proporționale cuantumului despăgubirilor morale retribuite, considerându-se că

suma încasată prin sentință cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o compensație ce

poate să aducă satisfacție persoanei vătămate.

Prin urmare, verificând temeinicia cerințelor formulate în cererea de apel înaintată

în interesele inculpatului Șoimu Ion, în latura ce ține de recuperarea despăgubirilor

materiale cu caracter moral, instanța de apel a consideră necesar de a le respinge, or, la

încasarea sumei de 100 000 lei din contul inculpatului Șoimu Ion în beneficiul părții

vătămate Ghilescu Vitalie cu titlu de prejudiciu moral, instanța a ținut cont de gradul

de vinovăție a inculpatului-fapta comisă din imprudență, de circumstanțele în care a

fost produsă fapta infracțională care a cauzat prejudiciul, de suferințele fizice și psihice

suportate de către Ghilescu Vitalie în urma accidentului rutier, în a cărui producere se

face vinovat inculpatul Șoimu Ion, de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție părții vătămate și conform principiului echității întemeiat a dispus repararea

prejudiciului moral în suma nominalizată, fiind una echitabilă, raportată la gradul de

vinovăție a făptuitorului, și la consecințele survenite.

Cât privește soluția instanței pe marginea acțiunii civile înaintate de Vasin

Steliana, instanța a considerat-o corectă, prin sentință fiind dispusă admiterea integrală

a acesteia, cu încasarea de la Șoimu Ion în beneficiul Stelianei Vasin a prejudiciului

material în sumă de 6 700 lei.

inculpatului Șoimu Ion, declară recurs ordinar, prin care solicită casare acestora cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și micșorarea prejudiciului încasat pînă la ½

sin cel solicitat. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de aprecierea a probelor

de către instanțele de fond, motivînd că, acestea nu s-au expus asupra stării de ebrietate

a părții vătămată, nu au fost audiați medicii care l-au internat pe Ghilescu V..

8.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Valeriu Gîscă în numele inculpatului Șoimu Ion, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și

corespunde prevederilor legale

avocatul Valeriu Gîscă în numele inculpatului Șoimu Ion, în raport cu materialele

cauzei și motivele invocate, Colegiul consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece

este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul semnalează

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

11

10) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Analizând motivele indicate în textul recursului care se aseamănă cu motivele

invocate în cererea de apel, Colegiul penal sesizează că, de fapt, recurentul contestă

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele inferioare.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de apel, de

competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul

penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificând

probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurenți,

Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu

a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei,

care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând prevederile art. 414

alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, cărora instanța le-a dat o

motivare clară și argumentată expusă în pct. 7.1. al prezentei decizii, soluție, care este

susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de

cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate

în apel.

12

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Referitor la motivul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit confirmare,

deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la casarea sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei, or în fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea

fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui Șoimu Ion, aceasta a ținut cont

de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana inculpatului, a considerat posibilă corijarea și reeducarea

acestuia cu fără izolare de societate, considerând că aceasta este una echitabilă faptei

comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal consideră că, justificat instanța de apel a menținut

sentința primei instanțe privind încasarea de la inculpat a daunei morale cauzate în

beneficiul părții vătămate, suma de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, întrucât în

procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune, iar repararea prejudiciilor morale prezintă o modalitate distinctă, rezultat

din lezarea sentimentelor de afecțiune.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că, despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, astfel, în cazul infracțiunilor contra persoanei,

soldate cu vătămări corporale ușoare, este necesar să fie luate în considerare suferințele

13

fizice și morale, care au fost cauzate prin fapta infracțională săvârșită de inculpat,

precum și toate consecințele acestuia.

Mai mult, pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit art. 2036 Cod

civil, În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin plata de despăgubiri. Art. 2037 Cod civil prevede că, mărimea

despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către apărător

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-417

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca

inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Valeriu Gîscă în

numele inculpatului Șoimu Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia, sediul

Central din 27 decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Șoimu Ion XXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

14