1ra-1252/2018 — art. 145 al. 2 lit. i CP

1ra-1252/2018 — art. 145 al. 2 lit. i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1252/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Palienco Ion Xxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx, Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Palienco Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.

(2) lit. i) Cod penal, și cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip pentru minori.

Acțiunea civilă depusă de către Toma Pavel împotriva lui Palienco Natalia privind

încasarea prejudiciului material și moral, a fost admisă parțial.

S-a dispus încasarea din contul lui Palienco Natalia (reprezentantul legal) în

beneficiul lui Toma Pavel suma de 4900 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 10

000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de instrumentare a cauzei în

mărime de 3200 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la orele 02.00, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Nicula Ion,

1

aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, la domiciliul lui Nicula Andrei amplasat în s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, în rezultatul unui conflict spontan apărut, cu scopul omorului

intenționat a lui Toma Vasile, i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu vergele metalice

pe diferite părți ale corpului, cauzându-i conform expertizei judiciare nr. 122 din

27.10.2017 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Toma

Vasile a decedat.

Fapta constatată de prima instanță și reținută în sarcina inculpatului Palienco Ion a

fost calificată în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal - omorul unei persoane săvârșit de două

persoane.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi Podrez Serghei, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care a încasa de la reprezentantul legal al

inculpatului Palienco Ion - Palienco Natalia, cheltuielile de judecată în mărime de 3201 lei

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, în rest sentința a o lăsa fară modificări.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că, sentința este ilegală în ceia ce privește

faptul că instanța nu a încasat de la reprezentantul legal al inculpatului cheltuielile de

judecată care au fost solicitate de către acuzare în mărime de 3201 lei suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare. Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare,

imputabile inculpatului condamnat pentru savârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar

fi efectuat.

3.2. Avocatul inculpatului, Gromovenco Vladimir, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatului minor Palienco Ion să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă,

iar acțiunea civilă să fie respinsă.

În susținerea apelului, avocatul a invocat că, instanța de judecată a aplicat o

pedeapsă prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei, de vreme ce inculpatul a

recunoscut fapta incriminată prin rechizitoriu și a solicitat ca judecată să aibă loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală; totodată, prima instanță a soluționat

incorect acțiunea civilă urmând ca această să fie lăsată fără soluționare sau să fie restituită

părții vătămate.

2

respins, ca nefondat, apelul declarant de către procurer.

Admis apel declarat de către avocatul inculpatului, Gromovenco Vladimir, casată

sentința partial, și anume în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Palienco Ion Xxxxx, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (2) lit. i) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. art. 70 alin. (3) și 79 alin. (1)

Cod penal și a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa cu închisoare de 6 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis pentru minori.

În rest, dispozițiile sentinței contestate au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de

drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 3641 alin. (7)

Cod de procedură penală.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, sânt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, astfel sânt

pertinente, concludente, utile și veridice.

În atare situație, este corectă calificarea infracțiunii, prin determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpatul

Palienco Ion și semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. i) Cod

penal: omorul unei persoane săvârșit de două persoane.

Cu privire la motivele invocate în apel, ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului

Palienco I., au fost apreciate ca fiind fondate din următoarele considerente:

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului

Palienco I., prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 70, 75

și 79 Cod penal.

Analizând conținutul sentinței, s-a observat că prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatului Palienco I., n-a soluționat corect chestiunea privind aplicarea prevederilor

art. 79 alin. (3) Cod penal, sub aspectul că n-a reținut o circumstanță excepțională

importantă și evidentă, ce se întrevede în speță - minoratul.

Din lucrările dosarului, a rezultat că inculpatul Palienco I., în timpul comiterii

infracțiunii, era minor, iar prezența minoratului, prin prisma prevederilor art. 79 alin. (1)

Cod penal, reprezintă o circumstanță excepțională a cauzei, care trebuie luată în

considerație, în mod obligatoriu, la aplicarea pedepsei penale.

3

În atare situație, s-a constatat că prima instanță a aplicat inculpatului o măsură de

pedeapsă incomensurabilă cu persoana inculpatului, motiv pentru care în partea

respectivă a sentinței atacate, se impune de a interveni, în sensul aplicării prevederilor art.

79 alin. (1) Cod penal, sub aspectul aplicării unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută

de lege.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel a luat în

considerație persoana inculpatului Palienco I., că a săvârșit infracțiunea fiind minor - ca

circumstanță excepțională, precum și situația familială grea a lui.

Pe această linie de considerente, solicitând prevederile art. art. 7, 61,70, 75 și 79 Cod

penal, precum și prevederile articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, s-a

considerat oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoare, sub

limita minimă prevăzută de legea penală.

Cu privire la motivele invocate în apelul avocatului ce vizează soluționarea acțiunii

civile, au fost apreciate ca fiind nefondate.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Toma P. a fost soluționată în

conformitate cu prevederile art. art. 219 - 223, 225, 387 Cod de procedură penală.

Probele prezentate în susținerea acțiunii civile, au dovedit temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, iar acțiunea civilă este soluționată legal și întemeiat.

Referitor la motivele invocate în apelul procurorului ce vizează soluționarea

chestiunii cu privire la cheltuielile judiciare, au fost apreciate ca fiind nefondate.

Cheltuielile judiciare invocate de procuror în ședința de judecată în prima instanță

reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea: raportului de expertiză judiciară

nr. 122 din 27 octombrie 2017 (f. d. 40-43), raportului de expertiză judiciară nr. 364 din 15

noiembrie 2017 (f. d. 183-188).

Analizând prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, care reglementează

cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie, în conjuncție cu prevederile art. 75

alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, a rezultat

că cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Prin urmare, în cazul în care ordonatorul expertizei este instituția publică,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de stat din bugetul alocat.

Potrivit materialelor cauzei, expertizele menționate sunt efectuate în temeiul

ordonanțelor organului de urmărire penală, astfel ordonatorul acestor expertize este o

instituție de drept publică ce reprezintă statul.

4

În speță, odată ce expertizele au fost efectuate în baza ordonanțelor organului de

urmărire penală, s-a concluzionat că cheltuielile respective urmează a fi suportate de stat.

indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- instanța de fond și instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii

hotărârilor nu au luat în considerație faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de

către stat au fost suportate cheltuieli pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 122 din 27 octombrie 2017 (f. d. 40-43), raportului de expertiză judiciară nr. 364 din 15

noiembrie 2017 (f. d. 183-188), în sumă de 3201 lei, sumă ce urma să fie încasată de Ia

reprezentantul legal al inculpatului în beneficiul statului, conform prevederilor art. art.

227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1)

pct. 14), 397 pct. 5) Cod procedură penală, însă nu a dispus acest fapt;

- la acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea procesual

penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2017, prin care a fost abrogat alin. (2)

al art. 143 Cod de procedură penală, și care prevedea că plata expertizelor judiciare

efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat;

- în ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare, distingem

că, inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat,

adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în culpă procesuală.

Acuzarea consideră că, inculpații condamnați urmează să plătească toate cheltuielile

efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții civile.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

5

Conform prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, criticând decizia instanței de

apel anume în partea motivării soluției acesteia privind respingerea apelului declarat de

procuror, prin care a fost solicitată încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1)

și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe

nu poate fi stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței

legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții

vătămate urmează a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Este și de remarcat că recursul, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

6

cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este

lipsită de orice temei legal.

Totodată, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, conform art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului

penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța

judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile ei,

în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală, pot rămâne aplicabile acțiunilor

procesuale reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă.

Astfel, argumentele procurorului că: „prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare de

la 09.02.2018 alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, a fost abrogat”, nu au niciun suport

juridic, deoarece sentința a fost adoptată până la modificările din 09.02.2018, deci prima

instanță corect aplicând legea care era în vigoare în timpul judecării cauzei, iar instanța

de apel just s-a condus de prescripția că respectiva normă procesuală penală nouă nu are

efect ultraactiv. Mai mult, instanțele de fond și de apel, la motivarea soluției, nici nu au

făcut referire la prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, soluția solicitată de recurent nu cade sub incidența normei vizate, deoarece

ar agrava situația inculpatului, adică nu are niciun suport juridic (pct. 5. din decizie).

7

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar declarat este

unul vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Palienco Ion Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8