1ra-1161/2018 — art. 163 alin. 1 CP

1ra-1161/2018 — art. 163 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1161/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Mariana Pitic,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de partea vătămată

Gherasimenco Maxim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 martie 2018 și recursul ordinar declarat de avocatul Mazniuc Victor în

numele părții vătămate Gherasimenco Maxim și de partea vătămată, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 decembrie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, în cauza penală în privința

lui

Palii Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

18.10.2017 – 28.03.2018 (instanța de apel);

14.05.2018 – 11.09.2018 (instanța de recurs).

A C O N S T A T A T :

penal în privința lui Palii Ion, în baza art. 163 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură

cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.

S-a dispus admiterea parțială a acțiunii civile, cu încasarea de la Palii Ion în beneficiul

lui Gherasimenco Maxim a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

4500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

la ora 23:20, având scopul lăsării cu bună-știință, fără ajutor a lui Gherasimenco Maxim,

care se afla într-o stare periculoasă pentru viață și fiind în imposibilitate de a se salva din

cauza bolii, l-a transportat pe ultimul cu automobilul personal din or. Soroca în mun.

Chișinău și, deși cunoștea că partea vătămată se află în stare gravă, în imposibilitate de a se

deplasa, nu i-a acordat ajutor, cu toate că a avut posibilitate, lăsându-l în stradă pe bd.

Mircea cel Bătrân 16, în apropierea stației de alimentare cu combustibil „Tirex”, unde a fost

găsit ulterior de către trecători.

1

vătămată Gherasimenco Maxim și de către avocatul Boldescu Alexandr în numele

inculpatului Palii Ion.

- avocatul Pavalatii Alexandru cu partea vătămată Gherasimenco Maxim, prin apelul

depus la 09.01.2017, au solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea civilă să fie admisă integral, cu încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 8000 lei, a prețului biletului de reabilitare și cheltuielilor de transport în

sumă de 5100 lei, a prețului biletelor de reabilitare pentru următorii trei ani în sumă de

22935,78 lei și a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral;

- avocatul Boldescu Alexandr în numele inculpatului Palii Ion, prin apel depus la

12.01.2017, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat.

3.1. În argumentarea apelului declarat, avocatul Pavalatii Alexandru cu partea

vătămată Gherasimenco Maxim au invocat următoarele motive:

- suma de 8000 lei este confirmată prin bonurile de plată seria DAA nr. 03395319 din

24.05.2016 și DAA nr. 03395331 din 13.09.2016, la materialele cauzei fiind anexat raportul

de activitate al avocatului pe cauza penală, cu indicarea costului fiecărei acțiuni întreprinse;

- părții vătămate i-a fost atribuit gradul I de invaliditate și aceasta are nevoie de

reabilitare și tratament balneo-sanatorial, conform recomandărilor medicilor. În acest

context, conform fișei nr. 146 din 07.07.2016, partea vătămată a trecut reabilitarea în

perioada 08.07.2016 - 17.07.2016 la Centrul de reabilitare a invalizilor și pensionarilor

,,Victoria” al RM, or. Sergheevka, Ucraina, suportând cheltuieli de procurare a biletului la

sanatoriul menționat în sumă de 4800 lei și cheltuieli de transport - 150 lei într-o direcție,

prin urmare suportând cheltuieli în sumă totală de 5100 lei;

- potrivit informației Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei al RM, costul

unui bilet la Centrul de reabilitare a invalizilor și pensionarilor ,,Victoria” al RM, or.

Sergheevka, Ucraina este de 7645,26 lei pe un termen de 21 zile. Astfel, ținând cont de

hotărârea explicativă a CSJ, este necesară încasarea anticipată pentru trei ani a sumei de

22935,78 lei din contul inculpatului, pentru procurarea biletelor sanatoriale;

- luând în considerație pericolul pentru viață la care a fost supusă partea vătămată,

suma de 10000 lei, încasată de la inculpat cu titlu de prejudiciu moral, nu poate fi

considerată suficientă pentru compensarea suferințelor suportate.

3.2. În argumentarea cererii depuse, avocatul Boldescu Alexandr în numele

inculpatului Palii Ion a invocat că probele administrate de partea acuzării nu sunt pertinente

și concludente, sentința fiind bazată pe presupuneri, iar infracțiunea de lăsare în primejdie

este inexistentă în speță, fiind inventată de către partea vătămată, în scopul de a extorca

mijloace bănești de la inculpat.

pronunțată integral la 17 mai 2017, apelul declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru cu

partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost respins, ca nefondat.

A fost admis apelul declarat de către avocatul Boldescu Alexandr în numele

inculpatului Palii Ion, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Palii Ion

a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că inculpatul Palii Ion,

de către organul de urmărire penală, a fost învinuit că la 09.06.2014, aproximativ la ora

23:20, având scopul lăsării cu bună-știință fără ajutor a lui Gherasimenco Maxim, care se

afla într-o stare periculoasă pentru viață și fiind în imposibilitate de a se salva din cauza

bolii, l-a transportat pe ultimul cu automobilul personal din or. Soroca în mun. Chișinău și,

necătând la faptul că cunoștea că partea vătămată se află în stare gravă, în imposibilitate de

a se deplasa, nu i-a acordat ajutor, cu toate că a avut posibilitate, lăsându-l în stradă pe bd.

Mircea cel Bătrân 16, în apropierea stației de alimentare cu combustibil „Tirex”, unde a fost

găsit ulterior de către trecători.

Instanța de apel a reținut că în speță lipsește acțiunea de lăsare în primejdie, or

circumstanțele cauzei, invocate de partea acuzării, nu și-au găsit confirmare, pe parcursul

judecării cauzei nefiind administrate careva probe pertinente, concludente, utile și veridice,

ce ar corobora între ele și ar demonstra existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 163

alin. (1) Cod penal, incriminată inculpatului.

Instanța de apel a considerat că, nu a fost probat faptul că inculpatul își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în

mod conștient survenirea acestora, or intenția inculpatului de a lăsa în primejdie partea

vătămată nu a fost constatată, luând în considerare că ultima a fost lăsată în apropierea casei

sale, iar potrivit declarațiilor inculpatului, ultimul nu a conștientizat că starea de sănătate a

părții vătămate prezintă careva pericol pentru viața acesteia.

Reieșind din considerentul că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a

conchis că acțiunea civilă urmează a fi lăsată fără soluționare.

procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, de către avocatul Tampei Tatiana

în numele părții vătămate Gherasimenco Maxim și de către partea vătămată.

- procurorul, prin recurs ordinar declarat la 13.06.2017, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată;

- avocatul Tampei Tatiana în numele părții vătămate Gherasimenco Maxim, prin

recurs ordinar declarat la 14.06.2017, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată;

- partea vătămată Gherasimenco Maxim, prin recurs ordinar declarat 13.06.2017, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

5.1. În argumentarea cererii depuse, procurorul a invocat următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor și a constatat neîntemeiat că în

acțiunile inculpatului nu se conțin elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

- martorul Țurcan Maria nu a dat explicații în ședință de judecată;

- în jurisprudența sa, CtEDO a conchis că autoritatea responsabilă de a decide cu

privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte victimele,

învinuitul și martorii în persoană, și să evalueze credibilitatea acestora (Kashlev v. Estonia,

3

nr. 22574/08, §§ 48-50, 26.04.2016). Curtea a statuat în mod constant, că dacă o instanță de

apel este chemată să examineze o cauză cu privire la fapte și probleme de drept, și să facă o

evaluare completă a problemei vinovăției sau a nevinovăției reclamantului, nu se poate ca

aceste probleme să fie examinate fără analiza nemijlocită a probelor;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 27.11.2015, prin care s-a stabilit că „partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost lăsat

de către Palii Ion pe marginea carosabilului, urmând a traversa bulevardul. Lăsarea

persoanei pe marginea carosabilului unde există cel puțin trei benzi de circulație în fiecare

direcție și circulă automobile indică la prezența unui pericol iminent pentru viața părții

vătămate, deoarece carosabilul respectiv prin natura sa este un loc periculos.”. Încheierea

nominalizată și faptele constatate în aceasta au fost menținute prin decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27.01.2016, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat.

Însă, nici această împrejurare nu a fost luată în calcul de către instanța de apel, deși prima

instanță s-a referit la acest aspect;

- instanța de apel nu s-a conformat prevederilor legale de la art. 419 Cod de procedură

penală, care stabilesc reglementările privind procedura de rejudecare și limitele acesteia, a

dat o apreciere greșită probelor prezentate de acuzare, fără a le cerceta multilateral și

obiectiv.

5.2. În argumentarea cererii depuse, avocatul Tampei Tatiana în numele părții

vătămate Gherasimenco Maxim a invocat că instanța de apel a distorsionat situația de fapt,

punând la baza soluției adoptate declarațiile contradictorii ale unor martori, care nu au fost

audiați în ședință de judecată.

5.3. În argumentarea cererii depuse, partea vătămată Gherasimenco Maxim a invocat

motive similare celor indicate de procuror, și anume că vinovăția inculpatului a fost

dovedită prin probele administrate, instanța de apel a lăsat fără apreciere încheierea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27.11.2015, prin care s-a stabilit că „partea

vătămată Gherasimenco Maxim a fost lăsat de către Palii Ion pe marginea carosabilului,

urmând a traversa bulevardul. Lăsarea persoanei pe marginea carosabilului unde există

cel puțin trei benzi de circulație în fiecare direcție și circulă automobile indică la prezența

unui pericol iminent pentru viața părții vătămate, deoarece carosabilul respectiv prin

natura sa este un loc periculos.”. Încheierea nominalizată și faptele constatate în aceasta au

fost menținute prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27.01.2016,

bucurându-se de autoritatea lucrului judecat.

2017, pronunțată integral la 10 octombrie 2017, au fost admise recursurile ordinare

declarate, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că instanța de apel,

rejudecând cauza potrivit regulilor generale, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei

contestate, cât și a procesului-verbal al ședinței judiciare, a admis anumite erori, după cum

urmează:

- nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, nespecificând

esența probelor scrise și ce confirmă sau infirmă acestea, neindicând motivele pentru care a

4

respins probele aduse în sprijinul acuzării în coroborare cu norme procesual-penale

concrete;

- și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată și

neconsemnate în procesul-verbal, și anume pe declarațiile părții vătămate, ale martorilor

Pasat N., Iacob A., Chiriac V., Dodon I., Oprea V., Țurcan M., ale expertului Vicol A.,

precum și pe probele scrise de la f.d. 41-43, 59, vol. I; 219-238, vol. II;

- a concluzionat în partea descriptivă că inculpatul urmează a fi achitat, deoarece ,,…n-

au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între

ele și ar demonstra existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod

penal…”, iar în dispozitivul deciziei s-a contrazis, indicând că inculpatul urmează a fi

achitat „…din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.”;

- în descriptivul deciziei a concluzionat divergent că „…acțiunea civilă urmează a fi

lăsată fără soluționare, reclamantul având dreptul de a înainta pretențiile date în ordinea

procedurii civile, urmând să probeze că cheltuielile solicitate au fost suportate

suplimentar…”, în dispozitivul deciziei lipsind soluția cu privire la acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată.

În prezența circumstanțelor constatate, instanța de recurs ordinar a conchis că instanța

de apel nu a judecat apelurile în condițiile legii, adoptând o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus neclar, erori care s-au identificat prin prisma temeiurilor pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu puteau fi

corectate de către instanța de recurs, urmând a fi dispusă rejudecarea cauzei de către

instanța de apel.

pronunțată integral la 25 aprilie 2018, apelul declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru

cu partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost respins, ca nefondat.

A fost admis apelul declarat de către avocatul Boldescu Alexandru în numele

inculpatului Palii Ion, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Palii Ion

a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că Palii Ion, de către

organul de urmărire penală, a fost învinuit că la 09.06.2014, aproximativ la ora 23:20,

având scopul lăsării cu bună-știință, fără ajutor a lui Gherasimenco Maxim, care se afla într-

o stare periculoasă pentru viață și fiind în imposibilitate de a se salva din cauza bolii, l-a

transportat pe ultimul cu automobilul personal din or. Soroca în mun. Chișinău și, necătând

la faptul că cunoștea că partea vătămată se află în stare gravă, în imposibilitate de a se

deplasa, nu i-a acordat ajutor, cu toate că a avut posibilitate, lăsându-l în stradă pe bd.

Mircea cel Bătrân 16, în apropierea stației de alimentare cu combustibil „Tirex”, unde a fost

găsit ulterior de către trecători.

Referindu-se la mijloacele de probă, instanța de apel a constatat că, potrivit raportului

de expertiză medico-legală în comisie nr. 30 din 11.06.2015, s-a stabilit că careva semne de

pericol pentru viață la Gherasimenco Maxim, la data de 09.06.2014, nu au fost depistate în

documentele prezentate, concluzii care coroborează cu declarațiile expertului Vicol A.,

expuse în procesul-verbal de audiere din 23.12.2014, care la rândul său a confirmat

concluziile expuse în raportul de expertiză medico-legală nr. 3116/D din 17.12.2014 și a

5

reiterat că starea generală a lui Gherasimenco Maxim nu prezenta pericol pentru viața sau

sănătatea sa, acesta fiind capabil să se deplaseze de sine-stătător.

În acest context, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a ținut cont de

concluziile expuse în raporturile de expertiză medico-legală, primordiale pentru justa

soluționare a cauzei.

Suplimentar concluziilor din raporturile de expertiză medico-legală, instanța de apel a

constatat că starea normală a părții vătămate a fost probată prin declarațiile inculpatului și

ale martorilor, care au declarat că partea vătămată nu avea pe corp sau haine careva urme de

sânge și nu se afla pe carosabil, ci pe marginea drumului. În contextul dat, instanța de apel a

considerat relevante declarațiile părții vătămate, care în ședința de judecată în apel a relatat

că nu ține minte locul unde a fost lăsată și dacă starea sa de sănătate se datora în urma

lăsării sale în stradă sau accidentului rutier, în care a fost implicată cu o zi înainte.

În particular, instanța de apel a reținut că starea normală a părții vătămate a fost

probată prin declarațiile martorului Oprea V., care a declarat că în următoarea zi după

accident partea vătămată a coborât din automobil, a mâncat căpșuni și șchiopăta într-un

picior, dar nu avea nevoie de ajutor și a urcat singur în mașină, fără a avea pe el careva pete

de sânge sau echimoze. Alăturat acestor declarații, instanța de apel a reținut relevanța

relatărilor martorului Zubatîi M., care a menționat că a văzut-o pe partea vătămată în ziua

când a plecat la Chișinău, mergea normal și nu șchiopăta.

În contextul dat, privind starea părții vătămate, instanța de apel a apreciat critic

declarațiile martorilor Dodon I., Pasat N. și Iacob A., care au relatat că partea vătămată nu

era în stare de a se deplasa și nu putea vorbi, ca fiind contrare concluziilor expuse în

raporturile de expertiză medico-legală nr. 2267/D din 20.10.2014 și nr. 3116/D din

17.12.2014, precum și în raportul de constatare medico-legală nr. 170A din 05.09.2014,

privind faptul că lui Gherasimenco Maxim i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a reținut că însăși din declarațiile părții vătămate, precum și ale

martorului Țurcan M., rezulta că inculpatul i-a acordat părții vătămate ajutor și nu l-a lăsat

în primejdie. Instanța de apel a constatat că declarațiile părții vătămate conțin divergențe

semnificative, înlăturarea cărora era necesară pentru soluționarea justă a cauzei, datorită

faptului că partea vătămată a dat declarații diferite privind locul unde a fost lăsată de către

inculpat.

Referindu-se la declarațiile inculpatului, instanța de apel le-a apreciat drept veridice și

a constatat că ele coroborează cu celelalte probe, nefiind demonstrat că inculpatul își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, că a prevăzut urmările acțiunilor sale și

a dorit în mod conștient survenirea acestora, astfel nefiind constatată intenția inculpatului de

a lăsa partea vătămată în primejdie. Din aceste considerente, instanța de apel a considerat

necesară dispunerea achitării inculpatului, din motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Statuând asupra acțiunii civile, instanța de apel a constatat că prin hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28.03.2016, a fost dispusă încasarea de la Palii

Ion, în beneficiul lui Gherasimenco Maxim, a sumei de 45514 lei cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral, hotărâre care a devenit

irevocabilă din 02.11.2016. În legătură cu această chestiune, instanța de apel a conchis că

pretențiile înaintate de către avocat în numele părții vătămate sunt neîntemeiate, or reies din

consecințele producerii accidentului rutier și nu lăsării în primejdie.

6

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, de către avocatul Mazniuc Victor

cu partea vătămată Gherasimenco Maxim și de către partea vătămată.

- procurorul, prin recurs ordinar depus la 10 mai 2018, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, a solicitat casarea totală a

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată;

- avocatul Mazniuc Victor cu partea vătămată Gherasimenco Maxim, prin recurs

ordinar depus la 02 mai 2018, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, a solicitat casarea totală a deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată;

- partea vătămată Gherasimenco Maxim, prin recurs ordinar depus la 10 mai 2018, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

8.1. În argumentarea cererii depuse, procurorul a invocat următoarele motive:

- în baza acelorași probe care au fundamentat soluția primei instanțe, instanța de apel

eronat a dispus achitarea inculpatului, fără a le examina în ansamblu și fără a le aprecia la

justa lor valoare;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 101 alin. (1), 394

alin. (1) pct. 1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, precum și

explicațiilor enunțate la pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2015 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”;

- vinovăția inculpatului se demonstrează prin declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Iacob A., Chiriac V., Gherasimenco S. și Dodon I., pripit apreciate de către

instanța de apel;

- instanța de apel s-a axat atât pe declarațiile inculpatului, divergente prin conținutul

lor și autoincriminatorii, cât și pe declarațiile contradictorii ale martorilor Zubatîi M. și

Oprea V., care sunt subalternii inculpatului și au dat depoziții cu scopul ca inculpatul să

evite răspunderea penală;

- este neîntemeiată concluzia instanței de apel, potrivit căreia „…inculpatul, în urma

accidentului, i-a acordat ajutorul necesar părții vătămate și l-a transportat la instituția

medicală, unde i-a fost acordată asistență medicală. Acest fapt este confirmat prin

declarațiile martorului Țurcan Maria, din cadrul urmăririi penale.”. În opinia recurentului,

pe lângă faptul că acest martor nu a dat explicații în ședința de judecată, concluzia instanței

de apel este contrară probatoriului cauzei, or acordarea asistenței medicale nominalizate era

imposibilă în condițiile în care, peste o zi după tamponarea victimei cu automobilul său,

inculpatul a transportat-o în mun. Chișinău și a lăsat-o lângă stația PECO de pe bd. Mircea

cel Bătrân, sugerându-i să nu apeleze serviciul de urgență;

7

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile pct. 12 subpct. 1) lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit cărora „conducătorul de vehicul implicat într-un

accident în traficul rutier este obligat să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul

în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este

posibil sau în cazurile de urgență – să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea

mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare

la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau alt act, precum

și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului.”;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 27.11.2015, prin care s-a stabilit că „…partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost

lăsat de către Palii Ion pe marginea carosabilului, urmând a traversa bulevardul. Lăsarea

persoanei pe marginea carosabilului unde există cel puțin trei benzi de circulație în fiecare

direcție și circulă automobile indică la prezența unui pericol iminent pentru viața părții

vătămate, deoarece carosabilul respectiv prin natura sa este un loc periculos.”. Încheierea

nominalizată și faptele constatate în aceasta au fost menținute prin decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27.01.2016, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat, însă

această încheiere nu a fost luată în considerație de către instanța de apel, în pofida faptului

că prima instanță s-a referit la ea;

- în ansamblu, instanța de apel a ignorat cerințele legale ce reglementează procedura de

rejudecare a cauzei și limitele acesteia;

- prezintă relevanță opinia separată a judecătorului raportor în apel, care și-a exprimat

dezacordul cu majoritatea membrilor completului de judecată și a optat pentru soluția

admiterii apelului declarat de avocat în numele părții vătămate și de ultima și, respectiv,

respingerii apelului declarat de avocatul inculpatului.

8.2. În argumentarea cererii depuse, avocatul Mazniuc Victor cu partea vătămată

Gherasimenco Maxim a invocat motive identice celor din recursul declarat de către

procuror, precum și suplimentare, după cum urmează:

- leziunile corporale constatate de medicii legiști la partea vătămată nu i-au permis

ultimei, după ce a fost tamponată de automobilul inculpatului, de a se deplasa independent,

de a culege și consuma fructe și de a merge în pădure la picnic, după cum au relatat anumiți

martori;

- instanța de apel nu a judecat cauza în strictă conformitate cu prevederile legale, nu a

adoptat o hotărâre legală și întemeiată, neconformându-se indicațiilor instanței de recurs;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 27.11.2015, prin care s-a stabilit că „…partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost

lăsat de către Palii Ion pe marginea carosabilului, urmând a traversa bulevardul. Lăsarea

persoanei pe marginea carosabilului unde există cel puțin trei benzi de circulație în fiecare

direcție și circulă automobile indică la prezența unui pericol iminent pentru viața părții

vătămate, deoarece carosabilul respectiv prin natura sa este un loc periculos,”. Încheierea

nominalizată și faptele constatate în aceasta au fost menținute prin decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27.01.2016, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat, însă

această încheiere nu a fost luată în considerație de către instanța de apel, în pofida faptului

că prima instanță s-a referit la ea;

8

- vinovăția inculpatului se demonstrează prin declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Iacob A., Chiriac V., Gherasimenco S. și Dodon I., care au fost apreciate pripit

de către instanța de apel;

- instanța de apel s-a axat atât pe declarațiile inculpatului, divergente prin conținutul lo

și autoincriminatorii, cât și pe declarațiile contradictorii ale martorilor Zubatîi M. și Oprea

V., care sunt subalternii inculpatului și au dat depoziții cu scopul ca inculpatul să evite

răspunderea penală.

Suplimentar, recurentul invocă constatările expuse în decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 19 septembrie 2017, pe care le consideră valabile și în raport

cu decizia instanței de apel după rejudecarea cauzei, și anume că instanța de apel:

1) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, nespecificând

esența probelor scrise și ce confirmă sau infirmă acestea, neindicând motivele pentru care a

respins probele aduse în sprijinul acuzării în coroborare cu norme procesual-penale

concrete;

2) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată și

neconsemnate în procesul-verbal, și anume pe declarațiile părții vătămate, ale martorilor

Pasat N., Iacob A., Chiriac V., Dodon I., Oprea V., Țurcan M., ale expertului Vicol A.,

precum și pe probele scrise de la f.d. 41-43, 59, vol. I; 219-238, vol. II;

3) a concluzionat în partea descriptivă că inculpatul urmează a fi achitat, deoarece

,,…n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora

între ele și ar demonstra existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod

penal…”, iar în dispozitivul deciziei s-a contrazis, indicând că inculpatul urmează a fi

achitat „…din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.”;

4) în descriptivul deciziei a concluzionat divergent că „…acțiunea civilă urmează a fi

lăsată fără soluționare, reclamantul având dreptul de a înainta pretențiile date în ordinea

procedurii civile, urmând să probeze că cheltuielile solicitate au fost suportate

suplimentar…”, în dispozitivul deciziei lipsind soluția cu privire la acțiunea civilă înaintată

de partea vătămată.

8.3. În argumentarea cererii depuse, partea vătămată Gherasimenco Maxim a invocat

argumente identice celor din recursurile ordinare declarat de către procuror și de către

avocatul său, după cum urmează:

- vinovăția inculpatului se demonstrează prin declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Iacob A., Pasat N., Chiriac V., Gherasimenco S. și Dodon I., care au fost

apreciate pripit de către instanța de apel;

- instanța de apel s-a axat atât pe declarațiile inculpatului, divergente prin conținutul

lor și autoincriminatorii, cât și pe declarațiile contradictorii ale martorilor Zubatîi M. și

Oprea V., care sunt subalternii inculpatului și au dat depoziții cu scopul ca inculpatul să

evite răspunderea penală;

- este neîntemeiată concluzia instanței de apel, potrivit căreia „…inculpatul, în urma

accidentului, i-a acordat ajutorul necesar părții vătămate și l-a transportat la instituția

medicală, unde i-a fost acordată asistență medicală. Acest fapt este confirmat prin

declarațiile martorului Țurcan Maria, din cadrul urmăririi penale.”, or aceasta nu

corespunde adevărului;

9

- instanța de apel a lăsat fără apreciere încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 27.11.2015, prin care s-a stabilit că „partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost lăsat

de către Palii Ion pe marginea carosabilului, urmând a traversa bulevardul. Lăsarea

persoanei pe marginea carosabilului unde există cel puțin trei benzi de circulație în fiecare

direcție și circulă automobile indică la prezența unui pericol iminent pentru viața părții

vătămate, deoarece carosabilul respectiv prin natura sa este un loc periculos.”. Încheierea

nominalizată și faptele constatate în aceasta au fost menținute prin decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27.01.2016, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat, însă

această încheiere nu a fost luată în considerație de către instanța de apel, în pofida faptului

că prima instanță s-a referit la ea;

- instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul, la 08.06.2014, a săvârșit o altă

infracțiune în privința părții vătămate – accidentul rutier, ignorând prevederile pct. 12

subpct. 1) lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit cărora „conducătorul de

vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat să acorde primul ajutor, să

cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar

dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență – să asigure transportarea

persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori

cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de

conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să

revină la locul accidentului.”;

- în ansamblu, instanța de apel a ignorat cerințele legale ce reglementează procedura de

rejudecare a cauzei și limitele acesteia;

- prezintă relevanță opinia separată a judecătorului raportor în apel, care și-a exprimat

dezacordul cu majoritatea membrilor completului de judecată și a optat pentru soluția

admiterii apelului declarat de avocat în numele părții vătămate și de ultima și, respectiv,

respingerii apelului declarat de avocatul inculpatului.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate

și cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, prin casarea ei totală

sau parțială, atunci când se constată comiterea unei erori de drept care a dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale.

Colegiul penal reține că instanța de apel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecând apelul, urmează să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel.

Întrucât judecarea apelului constituie o continuare a examinării fondului cauzei,

prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală instituie prerogativa instanței de apel

de a da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a dat o apreciere multilaterală și

obiectivă circumstanțelor cauzei în raport cu probele acumulate și administrate pe parcursul

10

examinării cauzei, demonstrându-se astfel neconformarea întocmai prevederilor legale

nominalizate și, drept consecință, greșit a admis apelul declarat de apărătorul inculpatului

Palii Ion.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, adoptând soluția de achitare a

inculpatului Palii Ion, nejustificat a considerat ca fiind de o importanță primordială

concluziile expuse în raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 30 din 11.06.2015,

efectuat în privința părții vătămate Gherasimenco Maxim, potrivit cărora starea generală a

ultimului, la momentul comiterii infracțiunii, nu prezenta pericol pentru viața sau sănătatea

lui, acesta fiind capabil să se deplaseze de sine-stătător.

În opinia Colegiului penal lărgit, concluzia instanței de apel privind lipsa semnelor

calificative în cauză – starea periculoasă pentru viață și imposibilitatea părții vătămate de a

se salva din cauza bolii - nu urma a fi adoptată doar prin prisma raportului de expertiză

nominalizat. Prin raportul de expertiză în cauză, starea părții vătămate a fost apreciată în

exclusivitate din punct de vedere medical, în baza leziunilor corporale depistate. În acest

context instanța de apel nu a luat în considerare că caracterul primejdios al lăsării părții

vătămate în primejdie reieșea din alte circumstanțe, cum ar fi locul lăsării părții vătămate,

locul depistării acesteia și starea ei de facto, și anume imposibilitatea de a se deplasa de

sine-stătător. Or, pentru a califica acțiunile făptuitorului în baza art. 163 alin. (1) Cod penal,

nu este necesară constatarea unor leziuni grave sau incompatibile cu viața.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că partea vătămată Gherasimenco

Maxim a fost lăsat în afara domiciliului, în plină stradă pe timp de noapte, aceasta nefiind în

stare de a se ajuta pe sine însuși. Ulterior, partea vătămată a fost depistată de trecători fiind

la pământ, în starea în care nu se putea deplasa și nu putea formula adecvat expresii verbale

și explicit de a răspunde la adresări, anume din cauza stării sănătății. În acest context,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a omis să ia în considerație încheierea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27.11.2015 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27.01.2016 – hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a constatat, cu

titlu de autoritate a lucrului judecat, că partea vătămată Gherasimenco Maxim a fost lăsat pe

marginea unui carosabil, unde există câte trei benzi de circulație în fiecare sens de deplasare

– loc care, prin natura sa, prezintă pericol pentru viața persoanei. În aceleași hotărâri

judecătorești s-a constatat că partea vătămată, fiind în imposibilitate de a se deplasa chiar și

cu ajutorul vecinului său, a fost susținută de încă două persoane, ceea ce denotă cu atât mai

mult că se afla în stare de neputință.

Colegiul penal lărgit consideră că hotărârile judecătorești nominalizate just au fost

puse la baza sentinței primei instanțe, or constatările din aceste hotărâri au fost confirmate

de martorii Dodon I., Pasat N. și Iacob A. – unicii martori oculari ai consecinței comiterii

faptei prejudiciabile în cauză, a căror declarații eronat și nejustificat au fost apreciate critic

de către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că spre deosebire de sentință, în a cărei parte

descriptivă a fost expus conținutul probelor sub aspectul unei coroborări convingătoare,

soluția din decizia instanței de apel este fundamentată primordial pe concluziile din raportul

de expertiză medico-legală în comisie, care au primit o apreciere unilaterală, separată de

întregul ansamblu probatoriu în cauză – ceea ce a rezultat, în mod corespunzător, în

aprecierea pripită și a declarațiilor martorilor Oprea V. și Zubatîi M. care, pe lângă faptul că

11

sunt subalternii inculpatului Palii Ion, aspect lăsat fără apreciere de către instanța de apel,

nici nu au fost martori oculari ai comiterii faptei prejudiciabile în cauză.

Colegiul penal lărgit constată că materialele cauzei penale demonstrează existența

semnelor componente ale infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (1) Cod penal. Astfel,

obiectul juridic nemijlocit îl reprezintă relațiile sociale a căror existență și desfășurare

normală sunt condiționate de ocrotirea vieții sau sănătății persoanei. Latura obiectivă a

infracțiunii a fost realizată prin lăsarea în primejdie de către inculpat, cu bună-știință, fără

ajutor, a părții vătămate care se află într-o situație periculoasă pentru viață și lipsită de

posibilitatea de a se salva din cauza bolii și neputinței, generate și de consecințele

accidentului produs. Vinovatul a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate, pe

care însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață.

Deasemenea, existența infracțiunii se dovedește prin faptul că victima, aflându-se într-

o stare în care nu se putea deplasa desinestătător, a fost lăsată intenționat de către inculpat

în condiții care au expus-o unui pericol pentru viață, posibilele consecințe fiind greu de

apreciat dacă nu ar fi fost depistată și ajutată de către cetățeni.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit constată că lipsește o

fundamentare obiectivă pentru menținerea achitării inculpatului. Unica probă în acest sens

sunt declarațiile ultimului care, apreciate de sine-stătător, sub aspectul nerecunoașterii

vinovăției și dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina, nu pot justifica achitarea lui.

În plenitudinea celor constatate, Colegiul penal lărgit atestă că la baza soluției adoptate

de către prima instanță stă un ansamblu probatoriu cu o pondere acuzatorie semnificativă,

care nu a fost combătut la judecarea apelului. Respectiv, răsturnarea soluției în apel, în

modul în care a avut loc și în baza motivelor și probelor care, în opinia instanței de apel, au

justificat modificarea esențială a soluției în latura penală, conduce Colegiul penal lărgit la

concluzia că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temei

pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și invocat în

toate recursurile ordinare deferite prezentei judecări, care și-a găsit confirmare.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile ordinare

declarate în cauză urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței de încetare a procesului penal în privința lui Palii Ion, deoarece apelul

a fost greșit admis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, de avocatul Mazniuc Victor în numele părții vătămate

Gherasimenco Maxim și de partea vătămată Gherasimenco Maxim, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, în cauza penală în privința

lui Palii Ion XXXXX și menține sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28

decembrie 2016, prin care procesul penal în privința lui Palii Ion XXXXX, în baza art. 163

alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea prescripției răspunderii penale,

cu admiterea parțială a acțiunii civile înaintate de Gherasimenco Maxim și cu încasarea din

12

contul lui Palii Ion XXXXX, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

4500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Mariana Pitic

13