ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 12.12.2018

1ra-1708/18 — art.168 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
12.12.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.168 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6, 12 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1708/18 — art.168 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1708/18

Curtea Supremă de Justiție

14 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Liliana Catan,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2018, declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, în cauza

penală în privința inculpatului

Vornicescu Constantin XXX,

născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.168 alin.(1) Cod penal la 4

ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

exploatării prin muncă și servicii forțate, s-a deplasat la o stână din s.Vărzărești, r-nul

Nisporeni, unde partea vătămată Bîrdan Vitalie era cioban și, folosindu-se de poziția de

vulnerabilitate a victimei, manifestată prin situația precară din punct de vedere a

supraviețuirii sociale, prin înșelăciune și sub pretextul angajării la un loc de muncă bine

plătit, 1-a recrutat, iar mai târziu, în aceiași zi, urmărind scopul exploatării prin muncă și

servicii forțate, l-a transportat la ferma de animale din extravilanul s.Lozova, r-nul

Strășeni, care îi aparținea, unde l-a și adăpostit.

Ulterior, prin amenințarea cu aplicarea și aplicarea violenței fizice și psihice

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei în condiții similare sclaviei, fără a-i

achita salariul cuvenit, contrar voinței sale l-a impus pe Bîrdan Vitalie la muncă forțată,

situație ce a durat până la mijlocul lunii aprilie 2015, atunci când partea vătămată a reușit

să evadeze și să se ascundă timp de aproximativ o săptămână.

La sfârșitul lunii aprilie 2015, Vornicescu Constantin, urmărind scopul exploatării

prin muncă și servicii forțate, întâlnindu-1 pe Bîrdan Vitalie în s.Lozova, r-nul Strășeni,

prin amenințare cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, l-a impus să urce într-un automobil și l-a transportat forțat la ferma

de animale din extravilanul aceleiași localități, care îi aparținea, unde prin aplicarea

violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei în condiții

similare sclaviei, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită în

mod rezonabil, fără a-i achita salariul cuvenit, contrar voinței, l-a impus la muncă forțată,

1

situație care a durat până la data de 03 septembrie 2015, atunci când a fost eliberat de

către colaboratorii de poliție.

- procurorul în Secția de combatere a traficului de ființe umane din cadrul

Procuraturii Generale, V.Ciobanu, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care C.Vornicescu să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.165 alin.(1) lit.a), b), c) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita activități de antreprenor pe un termen de 4 ani, să fie admisă

acțiunea civilă și să fie încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul

material și moral în mărime de 26500 lei, și în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 4994 lei, invocând că instanța, deși a constatat existența indicilor constitutivi

ai infracțiunii de trafic de ființe umane: recrutarea, transportarea și adăpostirea, nu a

argumentat în sentință din care motive a calificat acțiunile inculpatului în baza art.168

alin.(1) Cod penal; - la aplicarea pedepsei, instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.61 și 75 Cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea blândă; - nu a luat în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul

celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, nu a

ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia și eronat a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei în temeiul art.90 Cod penal; - instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

chestiunilor judiciare și anume, cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare;

- procurorul în Procuratura raionului Strășeni, V.Florean, care a solicitat casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în partea casată și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să se dispună executarea reală a pedeapsei penale stabilite lui

C.Vornicescu în baza art.168 alin.(1) Cod penal;

- avocatul în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului,

invocând că nici la urmărirea penală și nici în ședințele de judecată nu s-a constatat faptul

infracțiunii imputate inculpatului; - în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că

inculpatul, la angajarea lui V.Bîrdan în câmpul muncii, a acționat corect, conform

înțelegerii avute cu ultimul și nu a săvârșit acțiuni de exploatare prin muncă forțată; -

instanța eronat a concluzionat că lipsa contractului de muncă între C.Vornicescu și

V.Bîrdan se tratează ca muncă forțată; - instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei; - nu este probat faptul că inculpatul a obținut munca lui V.Bîrdan

prin înșelăciune sau prin constrângere; - unii martori ai acuzării au declarat în ședința de

judecată că V.Bîrdan a lucrat la stâna lui C.Vornicescu benevol și din propria inițiativă; -

instanța urma să aprecieze critic declarațiile date de către V. Bîrdan, deoarece este sora

părții vătămate, precum și că contravin declarațiilor celorlalți martori.

admisă cererea de retragere a apelului înaintată de către procurorul în Procuratura

raionului Strășeni, V.Florean, apelul declarat de către procurorul în Secția de combatere a

traficului de ființe umane din cadrul Procuraturii Generale, V.Ciobanu a fost respins ca

nefondat, iar apelul declarat de către avocatul C.Vornicescu în numele inculpatului a fost

admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care C.Vornicescu a fost achitat de sub învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele componenței de infracțiune.

2

În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că prima instanță a apreciat eronat

probele, contrar cerințelor art.101 Cod de procedură penală și a ajuns la concluzia greșită

de a-l recunoaște vinovat pe inculpatul C.Vornicescu de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.168 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că, prin ordonanța privind modificarea

învinuirii din 06 aprilie 2017, Vornicescu Constantin se învinuiește precum că, în luna

octombrie 2014, s-a deplasat în s.Vărzărești, r-nul Nisporeni la o stână de capre, unde

muncea partea vătămată Bîrdan Vitalie și, sub pretextul angajării la un loc de muncă mai

bine plătit, 1-a transportat pe acesta la ferma de animale care îi aparținea, situată în

extravilanul s.Lozova, r-nul Strășeni, unde partea vătămată urma să îngrijească de

animalele inculpatului Vornicesru Constantin, iar acesta urma să-l asigure cu loc de trai

pe teritoriul fermei, cu hrană, îmbrăcăminte și să-i achite lunar mijloace bănești în sumă

de 1500 lei. Ulterior, începând cu toamna anului 2014, Vornicescu Constantin, urmărind

scopul obținerii pentru sine a unor munci și a unor servicii de la partea vătămată Bîrdan

Vitalie, l-a înșelat pe acesta cu privire la existența unor datorii, care ar fi rezultat din

pierderea (moartea) unor animale primite de către acesta la îngrijire. Astfel, creând pentru

partea vătămată datorii în mod nejustificat și știind că aceasta nu are posibilitate reală de

a i le restitui, a ținut-o în servitute impunând-o să îngrijească de vitele aflate pe teritoriul

fermei, fără a o remunera. Concomitent, inculpatul, acționând prin constrângere, pentru a

deține controlul asupra părții vătămate în vederea prestării de către aceasta a muncii și

serviciilor împotriva dorinței sale, prin amenințare cu aplicarea și aplicarea violenței

fizice și psihice periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, a obținut forțat de la

partea vătămată Bîrdan Vitalie, prestarea muncii de îngrijire a vitelor aflate pe teritoriul

fermei până la mijlocul lunii aprilie 2015, atunci când acesta a părăsit ferma de animale.

La sfârșitul lunii aprilie 2015, Vornicescu Constantin, acționând cu același scop,

invocându-i părții vătămate Bîrdan Vitalie că datoria acesteia nu a fost stinsă, din nou 1-a

dus la ferma de animale care-i aparține cu drept de proprietate, unde, amenințând-o cu

aplicarea violenței, iar în unele cazuri aplicând violența fizică față de aceasta, exprimată

prin aplicarea unor lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, a ținut-o în servitute,

contrar voinței și a impus-o să presteze muncă - îngrijirea vitelor aflate pe teritoriul

fermei, fără să o remunereze. La 03 septembrie 2015, acțiunile descrise supra au fost

curmate de către colaboratorii CCTP al INI al IGP al MAI.

În asemenea circumstanțe, acționând cu intenție unică, inculpatul Vornicescu

Constantin, pentru achitarea unei datorii, a ținut-o în servitute pe partea vătămată Bîrdan

Vitalie, obținând de la acesta, în perioada octombrie 2014 - aprilie 2015, prin înșelăciune

și constrângere munca de îngrijire a animalelor, iar de la sfârșitul lunii aprilie 2015 și

pînă la data de 03 septembrie 2015, fără să-i achite salariul cuvenit.

Contrar celor constatate de către prima instanță, apreciind probele și

circumstanțele cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, având în vedere inclusiv prevederile

art.390 alin.(1) pct.3, 414 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a

constatat cu certitudine că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Or, instanța de apel a stabilit în fapt că, în luna octombrie 2014, inculpatul

Vornicescu Constantin, s-a deplasat la o stână de capre din s.Vărzărești, r-nul Nisporeni,

unde lucra partea vătămată Bîrdan Vitalie și, sub pretextul angajării la un loc de muncă

mai bine plătit, 1-a transportat la ferma de animale care îi aparținea, situată în

extravilanul s.Lozova, r-nul Strășeni, unde partea vătămată urma să îngrijească de

3

animalele inculpatului, iar acesta urma să-l asigure cu loc de trai pe teritoriul fermei, cu

hrană, îmbrăcăminte și să-i achite lunar mijloace bănești în sumă de 1500 lei. Partea

vătămată a lucrat și locuit în această fermă până la mijlocul lunii aprilie 2015. În perioada

- sfârșitul lunii aprilie 2015 - 03 septembrie 2015, partea vătămată a lucrat din nou la

ferma inculpatului, iar în schimbul muncii prestate a primit bani și produse alimentare și

nealimentare.

Pentru stabilirea acestei stări de fapt, instanța de apel a reținut drept probe

declarațiile părții vătămate V.Bîrdan date în instanța de apel, care a indicat că la stână

lucra benevol, era liber în deplasare, iar pentru munca prestată inculpatul îi achita salariu

lunar, era asigurat cu trai și îmbrăcăminte, la poliție nu a scris plângere deoarece nu știe

să scrie și nici să citească; ale martorilor: - V.Bîrdan, care a explicat că V.Bîrdan de bună

voie lucra la C.Vornicescu, nu a văzut ca acesta să fie bătut sau să fie amenințat, dânsul

nu știe să scrie și să citească; - D.Ambroci, potrivit cărora nu a văzut ca inculpatul să-i

aplice părții vătămate lovituri; - I.Bogdan, care a declarat că partea vătămată a lucrat la

stână, fiind la centru de plasament l-au pus să scrie că-l bate, dar așa ceva nu a fost, el a

fost împreună cu partea vătămată la inculpat, după care partea vătămată a început să

muncească la acesta din urmă; - C.Mămăligă, care a explicat că nu cunoaște dacă partea

vătămată a întors vreo sumă de bani sau dacă s-a vorbit de anumite cheltuieli; -

N.Țurcanu, care a declarat că partea vătămată lucra alături de el, îl vedea în fiecare zi,

acesta lucra în aceleași condiții ca și el, nu stăteau flămânzi, avea condițiile unui om care

pleacă la muncă cu ziua, acasă era curat, dormea în casă, putea să plece oricând; -

I.Sturza, care a declarat că în calitate de primar personal a discutat cu partea vătămată, a

văzut condițiile de muncă ale acestuia, care i-a comunicat că lucrează de bună-voie și

benevol s-a întors să lucreze la stână, dânsul nu a văzut ca inculpatul să-l amenințe sau să

o lovească pe partea vătămată, cunoaște că partea vătămată nu poate citi și nici scrie, iar

plângerea la poliție din numele acestuia a fost scrisă de o altă persoană; - V.Vasilica, care

a relatat că în calitate de asistent social a discutat cu V.Bîrdan, care i-a comunicat că la

locul de muncă locuiește, mănâncă și i se achită bani, când a venit la asistența socială

acesta nu avea semne să fi fost bătut, și actele cauzei - procesele-verbale de examinare a

obiectului din 21.09.2015, de cercetare la fața locului din 03.09.2015, de percheziție din

03.09.2015 și privind verificarea și precizarea declarațiilor părții vătămate V.Bîrdan cu

planșete fotografice din 22.09.2015.

De asemenea, instanța de apel a reținut că declarațiile date de către martorii

I.Grosu, I.Bogdan, O.Botnari sunt date din spusele părții vătămate sau din spusele altor

persoane, conținutul declarațiilor reieșind din sursa din care a fost obținută, iar

condamnarea persoanei nu poate avea loc în baza acestora.

A mai reținut instanța de apel că despre activitatea pe care o avea partea vătămată

la ferma inculpatului cunoștea atât viceprimarul, asistentul social din localitate, cât și sora

părții vătămate, cel dintâi discutând cu partea vătămată despre condițiile de muncă și

oricare dintre ei, în cazul în care inculpatul ar fi acționat penal, impunând partea vătămată

la muncă forțată, ar fi putut sesiza organul de urmărire penală. Aceste persoane nu au

reacționat, fapt ce indică că nu au relevat munca forțată în perioada invocată inculpatului

în actul de învinuire, iar alte probe ce ar confirma o altă stare de fapt nu au fost

prezentate.

Cu referire la lipsa contractului de muncă, instanța a precizat că lipsa acestuia nu

poate prezuma comiterea infracțiunii, iar condițiile de muncă, fiind obișnuite pentru astfel

de munci, și starea părții vătămate nu indică la existența muncii contrar voinței acestuia.

În context, instanța de apel a indicat că, în virtutea prevederilor art.8 Cod de

procedură penală și a celor constatate supra, vinovăția comiterii de către inculpat a

4

infracțiunii imputate, nu este probată, fapta acestuia neîntrunind elementele constitutive

ale infracțiunii.

Complementar, instanța de apel a reținut că, la 06.04.2017, procurorul în

Procuratura raionului Strășeni, V.Florea a înaintat o ordonanță privind modificarea

învinuirii, incriminându-i inculpatului comiterea infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(1)

Cod penal. Noua învinuire adusă atenuează situația inculpatului, fiind stipulate și alte

circumstanțe de fapt.

Însă, prin apelul procurorului în Secția combaterea traficului de ființe umane din

cadrul Procuraturii Generale, V.Ciobanu s-a solicitat agravarea situației inculpatului.

Având în vedere că ordonanța din 06.04.2017, este în vigoare, călăuzindu-se de

prevederile art.325 Cod de procedură penală, instanța de apel a menționat că nu este în

drept și nu are împuternicire să examineze cauza penală deferită judecății sub aspectul

existenței infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit.a), b), c) Cod penal, motiv pentru

care a respins apelul procurorului.

Totodată, instanța de apel a indicat că prima instanță a constatat circumstanțele

stabilite în rechizitoriu, care sunt mai grave decât cele incriminate prin ordonanța din

06.04.2017, depășind astfel limitele învinuirii.

Cu referire la apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului Strășeni,

V.Florean, instanța de apel a reținut că, la 29.09.2017, acesta a solicitat retragerea

apelului, motiv pentru care, în virtutea prevederilor art.407 alin.(1) și (2) Cod de

procedură penală, cererea privind retragerea apelului a fost admisă.

Procuratura de circumscripție Chișinău, V.Harti care, invocând temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța incorect l-a achitat pe inculpat,

eronat concluzionând că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit.a), b), c) Cod penal.

procuror, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia

avocatului C.Vornicescu expusă în referință, prin care se solicită declararea

inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanța de fond ori

de apel.

Recurentul în recurs a invocat drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, analizând temeiurile enumerate în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, recurentul nu este de acord cu

hotărârea instanței de apel, considerând că în cauză s-a dovedit faptul că în acțiunile

5

inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(1) lit.a), b), c) Cod penal, însă instanța neîntemeiat l-a achitat pe această învinuire.

Cu referire la cele invocate de către recurent, precum că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, instanța de recurs reține că, potrivit ordonanței de modificare a

învinuirii în ședința de judecată din 06.04.2017 (f.d.207 v.2), emisă de către procurorul în

Procuratura raionului Strășeni V.Florean, care a succedat rechizitoriul din 09.10.2015, s-a

dispus modificarea învinuirii inculpatului C.Vornicescu, fiindu-i incriminată săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal precizează că, în virtutea art.325 alin.(1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii. Prin urmare, argumentul adus de către procuror întru casarea deciziei

instanței de apel este absolut neîntemeiat, deoarece, după cum s-a menționat mai sus,

învinuirea adusă inculpatului a fost modificată prin ordonanța de modificare a învinuirii

din 06.04.2017. Mai mult, instanța de recurs evidențiază că instanța de apel s-a expus

argumentat și detaliat asupra acestui aspect.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța a apreciat arbitrar

probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit.a), b), c)

Cod penal, Colegiul penal remarcă că, o referire la faptul dacă fapta inculpatului

întrunește elementele infracțiunii menționate, nu-și are rostul, din moment ce, așa cum a

fost stabilit mai sus, însăși prin învinuirea acuzatorului, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în prevederile art.168 alin.(1) Cod penal, iar recurentul nu contestă hotărârea

instanței de apel în partea achitării inculpatului pe acest articol.

În acest sens Colegiul notează că, potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a agrava

situația condamnatului.

Complementar, având în vedere că recurentul își întemeiază recursul în principal

pe aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, Colegiul penal ține să precizeze că

solicitările recurentului bazate pe astfel de argumente nu constituie temei pentru

reexaminarea cazului. Or, modul de apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor fiind obiectul examinării cauzei în fapt și în drept fie în prima

instanță, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu

o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri legale și întemeiate.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent, prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, Colegiul penal sesizează că argumentele invocate în recurs, au

fost invocate și în apel, instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o

apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o asumă

în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime alegațiile

instanței de apel (f.d.178-184, v.3), redate succint la pct.4 al prezentei decizii și consideră

că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert

vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din

Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de

6

Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse

atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe

inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Prin urmare, argumentele recurentului expuse la pct.5 al prezentei decizii sunt

neîntemeiate, decizia instanței de apel în acest sens fiind bine argumentată, motivată și în

concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 mai 2018, în cauza penală în privința lui Vornicescu Constantin, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-05-22
0,94
1ra-877/2019 — art. 217-1 al. 3 lit. b, f CP
Dosarul nr. 1ra-877/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 mai 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisibil
CSJ 2018-03-07
0,93
1ra-484/2018 — art. 152 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-484/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 07 martie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admi
CSJ 2020-05-28
0,93
1ra-768/2020 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP
Dosarul nr.1ra-768/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena şi Ţurcan Anatolie a examinat admisibi
CSJ 2018-08-01
0,93
1ra-1237/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b; 152 alin. 2 lit. e CP
Dosarul nr. 1ra-1237/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 03 iulie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan L
CSJ 2018-07-03
0,93
1ra-887/2018 — art. 42 alin. 2, 46, 217-1 alin. 4 lit. b, d; 248 alin. 5 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-887/2018 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 05 iunie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Catan Liliana Guzun Ion judecând, fă
Sursă