1ra-1809/2018 — Art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 24 noiembrie 2017, inculpatul Vladimir Stîngu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea în întregime a pedepsei neexecutate de 6 luni închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Cantemir din 19 mai 2016, i-a fost numită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus respingerea cererii înaintată de către procuror cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Vladimir Stîngu la 28 iunie 2017, ora 14.00, aflându-se la domiciliul comun din XXXXX, împreună cu 1 soția sa, Angela Stîngu, care în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod penal, este membru de familie, în cadrul unui conflict apărut spontan între ei, inculpatul a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția sa și în mod intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea capului, în prezența copilului minor, Ionela Stîngu, cauzându-i soției Angela Stîngu leziuni corporale ușoare sub formă de plagă suturală a regiunii temporale pe dreapta. Prin acțiunile sale, Vladimir Stîngu, a comis infracțiunea conform prevederilor art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform indicilor „violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății".

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Eduard Barbarov în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimului sa-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate. În motivarea cererii de apel, apărătorul a susținut că, instanța de fond a numit o pedeapsă prea aspră inculpatului și nu a luat în calcul prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 martie 2018, apelul declarat de către avocatul Eduard Barbarov în numele inculpatului a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la judecarea cauzei instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și corect a examinat și acceptat cererea inculpatului, Vladimir Stîngu, privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și întemeiat constatând circumstanțele cauzei și întemeiat a stabilit vinovăția inculpatului Vladimir Stîngu în comiterea infracțiunilor imputate, în baza probelor administrate și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima instanță și instanța de apel. Astfel, instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a condamnat inculpatul în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform indicilor „violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății". Instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în partea stabilirii pedepsei penale de aia nu s-a expus asupra dovedirii vinovății ultimului. Astfel, cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a indicat că, sancțiunea art. 2011 alin. (2) lit. a) Codul penal, prevede pedeapsa sub formă de 2 muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 3 ani. Așadar, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe care i-a stabilit inculpatului o pedeapsă privativă de libertate ținând cont la numirea pedepsei de faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia având la întreținere șase copii minori. Instanța de apel a remarcat că, inculpatul a comis o infracțiune intenționată din categoria infracțiunilor mai puțin grave, în perioada de probațiune, fiind în stare de ebrietate, anterior a fost atras la răspundere contravențională, prin ordonanța procurorului din 05.09.2014, urmărirea penală în privința acestuia, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților, și-a recunoscut vina, astfel pedeapsa sub formă de închisoare este una echitabilă, nefiind cazul micșorării acesteia sau înlocuirii cu alte pedepse non privative de libertate, chiar dacă conștientizarea profundă de către inculpat a faptei săvârșite s-a manifestat prin recunoașterea vinovăției acestuia și căinței sincere. Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele avocatului precum că instanța de fond nu a luat în considerație aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, precum că inculpatul are la întreținere 6 copii minori, lipsa circumstanțelor agravante și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, or, inculpatul a comis o infracțiune similară fiind în perioada de probațiune, fapt care face imposibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or inculpatul nu s-a corijat și a continuat comiterea acțiunilor ilegale. Cu referire la argumentul apărării precum că inculpatul are la întreținere 6 copii minori, instanța de apel a statuat că potrivit certificatului eliberat de SSP din 28 iunie 20117 (f.d.37), Vladimir Stîngu se află la evidență ca agresor familiar, iar potrivit anchetei sociale din 28 iunie 2017 al Comisiei locale (f.d.38), se atestă că venitul lunar al familiei este salariul mamei, Angela Stîngu, în mărime 2 500 lei, inculpatul nu are loc de muncă, nu dorește să se angajeze, lucrează cu ziua uneori, astfel se demonstrează indiferența inculpatului față de soarta copiilor.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate. 3 Recurentul susține că are la întreținere 6 copii minori, casa în care locuiesc este avariată, își recunoaște vina și regretă de cele comise. 5.1. La 19 octombrie 2018, inculpatul declară recurs ordinar prin care susține solicitările din primul recurs, menționând despre situația dificilă în care se află familia acestuia și că prin aplicarea unei sentințe non privative de libertate ar putea să își ajute copii și să repare casa. 5.2. La 20 iulie 2018, declară recurs ordinar partea vătămată Angela Stîngu prin care susține solicitările inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității a recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat la 27 aprilie 2018, Colegiul penal constată că, motivele invocate de către autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de casare a deciziei atacate de către instanța de recurs. În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală, indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de către instanță. Astfel, în primul recurs declarat de către inculpat nu se conțin datele specificate în pct. 3), 4), 5), 6) și 7) ale art. 430 Cod de procedură penală și anume nu a indicat denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel; denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată; formularea propunerilor privind hotărârea solicitată (deși formularea acestor propuneri este obligatorie pentru recurent, ele nu influențează hotărârea Curții Supreme de Justiție); data declarării recursului și semnătura recurentului. 4 Prin urmare, criticile formulate de către recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind ilegale. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei, dispozitivul deciziei și argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, formularea propunerilor, data declarării recursului și semnătura, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 3), 4), 5), 6), 7) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi declarat ca inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat de către inculpat, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În acest context, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut Cu referire la recursul declarat de către inculpat la 19 octombrie 2018 și recursul declarat de către partea vătămată Angela Stîngu la 20 iulie 2018, Colegiul penal menționează prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, și anume instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursurile sunt declarate ca peste termen. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul a fost pronunțat la 01 martie 2018, în prezența participanților la proces, 5 inclusiv a inculpatului, Vladimir Stîngu, avocatul acestuia Olga Eni, și părții vătămate Angela Stîngu, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate (vol. I, f.d. 135). Mai mult, la 17 aprilie 2018, a fost pronunțată hotărârea motivată în prezența inculpatului, avocatului acestuia, Olga Eni, fapt confirmat de procesul-verbal al ședinței de judecată (vol. I, f.d. 135). Partea vătămată Angela Stîngu, la 20 iulie 2018, declară recurs ordinar, astfel, reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar s-a epuizat la 17 mai 2018, inclusiv. Astfel, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost respectat de către recurentă, el fiind declarat peste termenul de 30 zile. Cu referire la recursul declarat de către inculpat la 16 octombrie 2018, Colegiul penal ține să remarce că conform încheierii președintelui interimar al Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 mai 2018, inculpatului i-a fost restituită copia cererii de recurs pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei noi cereri in termen de 30 de zile. Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru înlăturarea neajunsurilor s-a epuizat la 14 iunie 2018, inclusiv. Mai mult, Colegiul penal susține că, recurenții nu aduc careva argumente întemeiate în justificarea motivelor întârzierii declarării recursurilor. Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declarare a recursului ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac. Referitor la argumentele recurenților, instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursurile declarate sunt peste termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală. În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursurile ordinare sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată Angela Stîngu și inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 martie 2018, în cauza penală în privința lui Stîngu Vladimir XXXXX, pe motiv că recursul ordinar declarat de către inculpat la 27 aprilie 2018, nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de 6 procedură penală, iar recursul ordinar declarat la 26 iulie 2018, de către partea vătămată Angela Stîngu, și recursul din 16 octombrie 2018 declarat de către inculpat, ca fiind declarate peste termen. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 12 decembrie 2018. Președinte: Elena Covalenco Judecători: Ion Guzun Iurie Diaconu 7