1ra-1809/2018 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-1809/2018 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1809/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun, Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către partea vătămată Angela Stîngu și inculpat, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 martie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Stîngu Vladimir XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

- în instanța de fond de la 01.08.2017 până la 24.11.2017;

- în instanța de apel de la 10.01.2018 până la 01.03.2018;

- instanța de recurs de la 09.08.2018 până la 14.11.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

inculpatul Vladimir Stîngu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea

în întregime a pedepsei neexecutate de 6 luni închisoare, stabilită prin sentința

Judecătoriei Cantemir din 19 mai 2016, i-a fost numită pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

S-a dispus respingerea cererii înaintată de către procuror cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare ca fiind neîntemeiată.

la 28 iunie 2017, ora 14.00, aflându-se la domiciliul comun din XXXXX, împreună cu

1

soția sa, Angela Stîngu, care în corespundere cu prevederile art. 1331 Cod penal, este

membru de familie, în cadrul unui conflict apărut spontan între ei, inculpatul a

numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția sa și în mod intenționat i-a aplicat o lovitură

cu un cuțit de bucătărie în regiunea capului, în prezența copilului minor, Ionela

Stîngu, cauzându-i soției Angela Stîngu leziuni corporale ușoare sub formă de plagă

suturală a regiunii temporale pe dreapta.

Prin acțiunile sale, Vladimir Stîngu, a comis infracțiunea conform prevederilor

art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform indicilor „violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății".

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimului sa-i fie stabilită o pedeapsă non

privativă de libertate.

În motivarea cererii de apel, apărătorul a susținut că, instanța de fond a numit

o pedeapsă prea aspră inculpatului și nu a luat în calcul prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală.

apelul declarat de către avocatul Eduard Barbarov în numele inculpatului a fost

respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la judecarea cauzei

instanța de fond a respectat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și corect

a examinat și acceptat cererea inculpatului, Vladimir Stîngu, privind judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și întemeiat

constatând circumstanțele cauzei și întemeiat a stabilit vinovăția inculpatului

Vladimir Stîngu în comiterea infracțiunilor imputate, în baza probelor administrate

și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima instanță și instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a condamnat

inculpatul în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform indicilor „violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a

integrității corporale sau a sănătății".

Instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în partea stabilirii

pedepsei penale de aia nu s-a expus asupra dovedirii vinovății ultimului.

Astfel, cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a indicat

că, sancțiunea art. 2011 alin. (2) lit. a) Codul penal, prevede pedeapsa sub formă de

2

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare

de la 3 ani.

Așadar, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe care i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă privativă de libertate ținând cont la numirea pedepsei de

faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată prevăzute de art. 3641 Cod

de procedură penală, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia având la întreținere

șase copii minori.

Instanța de apel a remarcat că, inculpatul a comis o infracțiune intenționată

din categoria infracțiunilor mai puțin grave, în perioada de probațiune, fiind în stare

de ebrietate, anterior a fost atras la răspundere contravențională, prin ordonanța

procurorului din 05.09.2014, urmărirea penală în privința acestuia, învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în

legătură cu împăcarea părților, și-a recunoscut vina, astfel pedeapsa sub formă de

închisoare este una echitabilă, nefiind cazul micșorării acesteia sau înlocuirii cu alte

pedepse non privative de libertate, chiar dacă conștientizarea profundă de către

inculpat a faptei săvârșite s-a manifestat prin recunoașterea vinovăției acestuia și

căinței sincere.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele avocatului

precum că instanța de fond nu a luat în considerație aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, precum că inculpatul are la întreținere 6 copii minori, lipsa

circumstanțelor agravante și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, or, inculpatul a

comis o infracțiune similară fiind în perioada de probațiune, fapt care face imposibilă

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or inculpatul nu s-a corijat și a continuat

comiterea acțiunilor ilegale.

Cu referire la argumentul apărării precum că inculpatul are la întreținere 6

copii minori, instanța de apel a statuat că potrivit certificatului eliberat de SSP din 28

iunie 20117 (f.d.37), Vladimir Stîngu se află la evidență ca agresor familiar, iar potrivit

anchetei sociale din 28 iunie 2017 al Comisiei locale (f.d.38), se atestă că venitul lunar

al familiei este salariul mamei, Angela Stîngu, în mărime 2 500 lei, inculpatul nu are

loc de muncă, nu dorește să se angajeze, lucrează cu ziua uneori, astfel se

demonstrează indiferența inculpatului față de soarta copiilor.

care solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă non privativă de

libertate.

3

Recurentul susține că are la întreținere 6 copii minori, casa în care locuiesc este

avariată, își recunoaște vina și regretă de cele comise.

5.1. La 19 octombrie 2018, inculpatul declară recurs ordinar prin care susține

solicitările din primul recurs, menționând despre situația dificilă în care se află

familia acestuia și că prin aplicarea unei sentințe non privative de libertate ar putea

să își ajute copii și să repare casa.

5.2. La 20 iulie 2018, declară recurs ordinar partea vătămată Angela Stîngu prin

care susține solicitările inculpatului.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității a recursurilor

ordinare declarate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat la 27 aprilie 2018,

Colegiul penal constată că, motivele invocate de către autorul recursului nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de casare

a deciziei atacate de către instanța de recurs.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală, indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de către

instanță.

Astfel, în primul recurs declarat de către inculpat nu se conțin datele specificate

în pct. 3), 4), 5), 6) și 7) ale art. 430 Cod de procedură penală și anume nu a indicat

denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și

prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta

constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și

motivele invocate în apel; denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data

pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii

sau respingerii apelului; conținutul și motivele recursului cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, invocate în recurs și în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată; formularea

propunerilor privind hotărârea solicitată (deși formularea acestor propuneri este

obligatorie pentru recurent, ele nu influențează hotărârea Curții Supreme de Justiție);

data declarării recursului și semnătura recurentului.

4

Prin urmare, criticile formulate de către recurent nu conțin indicii unor erori de

drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind

ilegale.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, fapta constatată și dispozitivul

sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel,

denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei,

dispozitivul deciziei și argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și

motivele recursului cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, formularea propunerilor, data declarării recursului și semnătura,

un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece

nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 3), 4), 5), 6), 7) art. 430 Cod de procedură

penală și urmează a fi declarat ca inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințele de

formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat de către inculpat,

nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă

să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În acest context, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui,

deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut

Cu referire la recursul declarat de către inculpat la 19 octombrie 2018 și recursul

declarat de către partea vătămată Angela Stîngu la 20 iulie 2018, Colegiul penal

menționează prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, și anume

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursurile sunt declarate

ca peste termen.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul a fost pronunțat la 01 martie 2018, în prezența participanților la proces,

5

inclusiv a inculpatului, Vladimir Stîngu, avocatul acestuia Olga Eni, și părții

vătămate Angela Stîngu, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată,

aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate (vol. I, f.d. 135).

Mai mult, la 17 aprilie 2018, a fost pronunțată hotărârea motivată în prezența

inculpatului, avocatului acestuia, Olga Eni, fapt confirmat de procesul-verbal al

ședinței de judecată (vol. I, f.d. 135).

Partea vătămată Angela Stîngu, la 20 iulie 2018, declară recurs ordinar, astfel,

reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul constată că,

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar s-a epuizat la 17 mai 2018,

inclusiv. Astfel, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a

fost respectat de către recurentă, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

Cu referire la recursul declarat de către inculpat la 16 octombrie 2018, Colegiul

penal ține să remarce că conform încheierii președintelui interimar al Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 14 mai 2018, inculpatului i-a fost restituită

copia cererii de recurs pentru înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei noi cereri

in termen de 30 de zile. Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru înlăturarea

neajunsurilor s-a epuizat la 14 iunie 2018, inclusiv.

Mai mult, Colegiul penal susține că, recurenții nu aduc careva argumente

întemeiate în justificarea motivelor întârzierii declarării recursurilor.

Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declarare a recursului ordinar

este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din

dreptul de a exercita această cale de atac.

Referitor la argumentele recurenților, instanța de recurs nu se va expune asupra

lor, odată ce recursurile declarate sunt peste termenul stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursurile ordinare

sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată

Angela Stîngu și inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 01 martie 2018, în cauza penală în privința lui Stîngu Vladimir XXXXX,

pe motiv că recursul ordinar declarat de către inculpat la 27 aprilie 2018, nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de

6

procedură penală, iar recursul ordinar declarat la 26 iulie 2018, de către partea

vătămată Angela Stîngu, și recursul din 16 octombrie 2018 declarat de către inculpat,

ca fiind declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 12 decembrie 2018.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Iurie Diaconu

7