1ra-1923/18 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,8,10 CPP
1ra-1923/18 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1923/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Elena Covalenco
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Adam Daniel și avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov
Elșan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 05 iunie 2018, în cauza penală în privința lui
Adam Daniel Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,
originar și domiciliat Xxxxx.
și
Djafarov Elșan Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,
originar din or. Xxxxx, regiunea Xxxxx, Federația
Rusă, domiciliat Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.02.2017 - 05.03.2018;
Instanța de apel: 11.04.2018 - 05.06.2018;
Instanța de recurs: 23.08.2018 - 14.11.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 05 martie 2018:
Adam Daniel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit.
b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani închisoare.
În conformitate cu art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată
prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei
Nisporeni din 28 aprilie 2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă lui Adam Daniel de 2
(doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Djafarov Elșan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2)
lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani închisoare.
În conformitate cu art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată
prin prezenta sentință, s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei
Nisporeni din 05 septembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă lui Djafarov Elșan
1
de 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip
semiînchis.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Leușanu Nicolae în privința căruia
hotărârile nu se contestă cu recurs ordinar.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Adam Daniel,
Djafarov Elșan și Leușanu Nicolae, la 06 septembrie 2016, aproximativ ora 02.00,
aflându-se pe str. Suveranității din or. Nisporeni, acționând în coautorat, intenționat,
încălcând grosolan ordinea publică, manifestată prin aplicarea violenței asupra
persoanei, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și normele etice general
acceptate, din intenții huliganice, l-au numit pe Chirvas Gheorghii cu cuvinte
injurioase, după care toți trei i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele
peste corp, cauzându-i excoriații ale regiunii frontale, coatelor, toracelui, care se
califică ca vătămare corporală neînsemnată, care nu aduce prejudiciu sănătății.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
3.1. inculpatul Adam Daniel, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care
să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, motivând că nu este de acord cu pedeapsa
stabilită, instanța ignorând faptul că el este tânăr, are la întreținere un copil minor,
mama a decedat, el cu sora fiind în grija tatălui, regretă de cele comise.
3.2. avocatul Nastas Victor în numele inculpatului Adam Daniel, care a solicitat
casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii
stabilite pentru prima instanță, prin care să fie recalificate acțiunile lui Adam Daniel în
baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu aplicarea în privința acestuia a unei
pedepse sub formă de amendă contravențională.
În motivarea apelului a invocat că cauza a fost examinată în procedură generala
deoarece Adam Daniel a declarat că a aplicat doar el acte de violență față de partea
vătămata, iar ceilalți participanți nu l-au atins. Același lucru l-au afirmat ceilalți
inculpați și partea vătămată, căreia la urmărirea penala nu i s-a explicat faptul că are
dreptul să nu facă declarații împotriva rudei sale, adică împotriva lui Adam Daniel cu
care sunt rude de gradul 3.
3.3. inculpatul Djafarov Elșan, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță,
prin care a-i aplica o pedeapsă mai blândă.
În motivare a indicat că nu și-a recunoscut vina în cele imputate, însă instanța a
considerat că vinovăția lui este dovedită, iar în urma cumulului circumstanțelor
consideră că faptei săvârșite i s-a dat o apreciere juridică greșită. Prima instanță
inechitabil și neîntemeiat i-a stabilit pedeapsă privativă de libertate, ignorând faptul că
are la întreținere un copil minor, concubina nu are părinți, a crescut la orfelinat, nu are
cine să-l ajute și să-l susțină financiar.
2
3.4. avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov Elșan, care a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Djafarov Elșan să fie achitat, din motiv
că fapta încriminată în baza art. 287 alin. (2) Cod penal nu a fost săvârșită de acesta.
În motivarea apelului a invocat că la etapa de urmărire penală și judecarea cauzei
Djafarov Elșan a explicat că a fost în noaptea de 06.09.2016 împreună cu Adam Daniel
și Leușanu Nicolae, însă nu a lovit partea vătămată, nu cunoaște din care motiv ultimul
a depus plângere pe numele său, presupune că partea vătămată se afla în stare de
ebrietate avansată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, s-a
dispus respingerea apelurilor declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că la pronunțarea sentinței,
instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat
că inculpații Adam Daniel și Djafarov Elșan sunt vinovați de comiterea infracțiunii de
huliganism, or împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii culpabilitatea acestora
au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate la dosarul respectiv,
fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Cu referire la motivele invocate de apelanți, precum că prima instanță a adoptat
soluția incorectă de condamnare a inculpaților Adam Daniel și Djafarov Elșan, aceștia
urmând să fie achitați de sub învinuirea înaintată, Colegiul a constatat că instanța de
fond nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea
recunoașterii vinovăției inculpaților în comiterea acțiunilor infracționale. Instanța de
apel a considerat că aceste afirmații ale lui Adam Daniel și Djafarov Elșan și ale
avocaților în numele acestora, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or prima
instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția, luând în considerație
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de
judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101
Cod de procedură penală.
Nerecunoașterea vinei de către inculpați, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă
de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură
penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea
procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau
refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă la
stabilirea pedepsei penale. Astfel, Colegiul a considerat că versiunea inculpaților
privind nevinovăția în comiterea infracțiunii încriminate, reprezintă doar o strategie de
apărare și de eschivare a acestora de la răspunderea penală.
3
Colegiul a considerat întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la faptul că
provoacă dubii faptul că inculpații Adam Daniel și Djafarov Elșan în cadrul urmăririi
penale, atât în calitate de bănuiți cât și în calitate de învinuiți, au declarat că toți trei au
lovit partea vătămată, iar în cadrul cercetării judecătorești au declarat că ultimul a fost
lovit doar de inculpatul Adam Daniel și din acest motiv instanța de apel nu a luat în
considerație aceste afirmații.
Declarațiile părții vătămate Chirvas Gheorghii, unchiul inculpatului Adam
Daniel, instanța le-a apreciat critic, deoarece în raport cu martorul Cîrlig Andrei, care
este o persoană neutră, absolut imparțială și declarațiile lui impun credibilitate, acesta
este o persoană cointeresată direct ca inculpatului Adam Daniel să-i fie ușurată într-un
fel răspunderea penală. Mai mult ca atât, provoacă dubii și faptul că inițial, în cadrul
urmăririi penale, fiind audiat în calitate de parte vătămată, Chirvas Gheorghii a declarat
că toți trei inculpați l-au lovit cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,
iar în ședința de judecată și-a schimbat poziția, declarând că doar inculpatul Adam
Daniel l-a lovit.
La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților,
instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 72, 75, 76, 77, 78 Cod
penal, ținut cont de principiului legalității, egalității, umanismului, proporționalității,
principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin gravă, de motivele infracțiunii, de
personalitatea inculpaților, care nu și-au recunoscut vina, inculpatul Adam Daniel are
înclinări spre a atenta la ordinea publică și integritatea fizică a persoanei, anterior au
fost condamnați pentru comiterea unor infracțiuni cu intenție, pedepsele fiindu-le
suspendate condiționat, însă aceștia nu au îndreptățit încrederea acordată, nu s-au
corijat și au săvârșit o nouă infracțiune intenționată în decursul termenului de
probațiune, or, în speță scopurile pedepsei penale nu pot fi atinse prin aplicarea unei
pedepse mai blânde din rândul celor alternative, deoarece nu va fi suficientă pentru
corectarea inculpaților și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a ținut cont, la
stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpaților, de toate circumstanțele reale
și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-le o pedeapsă corectă,
echitabilă și legală, în speță corect fiind aplicat și art. 85 Cod penal.
Împotriva hotărârilor emise recursuri ordinare declară:
5.1. inculpatul Adam Daniel, care fără a invoca un temei pentru recurs din cele
prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită pronunțarea unei
hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, motivând că recunoaște vina
și se căiește de cele comise, are la întreținere un copil minor, partea vătămată l-a iertat
și nu are careva pretenții față de el.
5.2. avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov Elșan, care invocând
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea
4
parțială a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei
hotărâri prin care Djafarov Elșan să fie achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de
acesta.
În susținerea recursului avocatul indică aceleași motive ca și în cererea de apel,
expuse în pct. 3.4. al prezentei decizii, textul cererii de apel fiind identic cu cel al cererii
de recurs ordinar.
5.3. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care
solicită respingerea acestora, deoarece al inculpatului Adam Daniel este vădit
neîntemeiat iar al avocatului Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov Elșan, este
declarat peste termen.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora,
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Adam Daniel, Colegiul reține
că recurentul nu invocă nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, însă potrivit solicitării se deduce că motivele recursului se încadrează
în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că
hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul recursului
nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca
temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.
Inculpatul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,
precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, critică decizia contestată doar în
partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea unei
pedepse non privative de libertate.
După cum s-a menționat, temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este
incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,
acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 70 Cod penal la soluționarea
chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite
conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă
următoarele.
5
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța
de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de
regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia
cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.
În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut
cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale acestuia.
Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului privind aplicarea în privința sa
a unei pedepse mai blânde, este neîntemeiată, or circumstanțele expuse de acesta în
recursul său, au fost deja luate în considerație de către instanțele de fond în cadrul
individualizării pedepsei acestuia, iar doar faptul că inculpatul nu este de acord cu
pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru
aplicarea unei pedepse mai blânde. Este de menționat și faptul că Adam Daniel
a comis infracțiunea incriminată în termenul de probă acordat de către instanță
prin sentința din 28.04.2015, însă acesta nu a îndreptățit încrederea acordată și
nu s-a corijat, săvârșind o nouă infracțiune cu intenție.
După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel
și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea
sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor preve-
derilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța
de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere
și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod
de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat
o decizie legală, întemeiată și motivată prin menținerea în privința inculpatului a unei
6
pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și
reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei
atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și
principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei mai
blânde, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.
Urmare celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar
solicitările acestuia nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză,
astfel încât soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul declarat de către avocatul Croitor Alexei în numele
inculpatului Djafarov Elșan, Colegiul stipulează că în conformitate cu prevederile art.
422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei.
După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine
de apel în lipsa părții vătămate, dar cu participarea procurorului, inculpaților Adam
Daniel și Djafarov Elșan și avocaților acestora, Scutaru Ana și Croitor Alexei,
dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 05 iunie 2018, iar decizia motivată la 12
iulie 2018, la pronunțarea deciziei integrale fiind prezenți procurorul și inculpații, fapt
confirmat prin procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 51-56, vol. II). Conform
scrisorii anexate la materialele cauzei (f.d. 77, vol. II), copia deciziei a fost expediată
tuturor participanților la proces la 12 iulie 2018.
Instanța de recurs precizează că avocatul Croitor Alexei, nu s-a prezentat în
ședința de judecată când a avut loc pronunțarea deciziei integrale din motive
necunoscute, cu toate că despre aceasta a fost înștiințat la 05 iunie 2018, de unde rezultă
că ultimul s-a eschivat de a fi prezent la pronunțarea deciziei motivate.
Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de
contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de
procedură penală, nu a fost respectat de către avocatul Croitor Alexei, deoarece
recursul ordinar a fost declarat de acesta la 13 septembrie 2018, prin urmare, Colegiul
penal consideră că recursul a fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut
și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a
exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca
fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează
procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen
a recursului.
În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței
de apel a expirat la 13 august 2018, iar inculpatul Djafarov Elșan și avocatul acestuia,
7
Croitor Alexei, au avut reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei
penale și de a declara recurs în termenul stabilit de lege.
În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră
că recursul ordinar declarat de avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov
Elșan, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2), 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Adam
Daniel și Djafarov Elșan, deoarece al inculpatului Adam Daniel este vădit neîntemeiat,
iar al avocatului Croitor Alexei în numele inculpatului Djafarov Elșan, este declarat
peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2018.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
8