1ra-1723/2016 — art. 201-1 alin. 3, it. a CP

Dosarul 1ra-1723/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Adam Pavel, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Nisporeni din 18 mai 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Adam Pavel Dumitru,

născut la 13 februarie 1982, originar și domiciliat până

la reținere în s. Dolna, r-nul Strășeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 01 martie 2016 - până la 18 mai 2016; (instanța de

fond);

apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile

de judecată legate de efectuarea expertizei medico-legale, în sumă de 57 lei.

2015, la orele 0130, Adam Pavel aflându-se la domiciliul concubinei sale Britcari

Tatiana în s. Șendreni, r-nul Nisporeni, în urma unui conflict apărut, i-a aplicat

acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 190 D din 09 decembrie 2015,

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri cu

1

stabilirea unei pedepse mai blânde.

2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat, că instanța

de fond în baza unei analize ample a probelor cercetate corect a stabilit starea de

fapt și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținându-se cont de

scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a acesteia

prevăzute la art. 61, 75 și 76 Cod penal.

Colegiul penal a respins solicitarea apelantului privind stabilirea unei

pedepse mai blânde, argumentând că pedeapsa numită este echitabilă, legală și

corect individualizată, capabilă să atingă scopul prevăzut la art. 61 Cod penal.

care a solicitat casarea parțială a acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri și

stabilirea unei pedepse mai blânde, argumentând că la numirea acesteia nu s-a

ținut cont de toate circumstanțele atenuante și anume: recunoașterea parțială a

vinei, căința sinceră, se caracterizează pozitiv. La fel, a menționat că instanțele de

fond au ignorat comportamentul părții vătămate, care l-a numit cu cuvinte

necenzurate, astfel provocându-l la săvârșirea infracțiunii.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de inculpat, considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

recurentul critică hotărârea contestată sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, însă instanțele de judecată corect au stabilit pedeapsa inculpatului,

ținând cont de prevederile art. 7,61,75,76,77 Cod penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Analizând textul recursului se constată, că autorul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor sale și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va pronunța

asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu termenul

pedepsei stabilite, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

2

și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond în mod echitabil a

stabilit categoria și termenul de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana

celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, corect

menționând că scopul pedepsei poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse

privative de libertate.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatului, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond și

de apel, inclusiv cele reproduse în pct.2 și 4 din prezenta decizie, denotă că

ambele instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În speță, instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra tuturor

motivelor invocate de apărare în apelul declarat, iar pedeapsa respectivă a fost

motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile

legale.

Mai mult, recursul declarat, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele la stabilirea termenului de pedeapsă au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în

3

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și

de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei în sensul propus de inculpat este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice temei legal.

Este de menționat și faptul că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de

gravă, care a generat consecințe grave pentru partea vătămată, iar aceste

circumstanțe denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, și i-au aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale, astfel că, recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Adam Pavel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016,

în cauza penală în privința lui Adam Pavel Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

4