Publicat pe 27 februarie 2023 SECȚIUNEA 4 A se vedea rubrica 6490/19 ALEXFORCAM S.R.L. împotriva României, introdusă la 5 decembrie 2019, comunicată la 8 februarie 2023. Cererea se referă la modul în care au fost aplicate societății reclamante condițiile în vigoare privind motivarea și procedura prealabilă de soluționare a unei acțiuni. La 8 iulie 2015, societatea reclamantă sesizase tribunalele cu privire la o acțiune în anulare a unui proces-verbal de amendă din 7 iulie 2015 prin care Garda forestieră și inspectoratul de poliție au luat mai multe măsuri împotriva sa din cauza declarației tardive către autoritățile competente a unei cantități de lemn care îi aparținea, inclusiv a unei amenzi de timbru și a confiscării sumei de aproximativ 32. În temeiul articolului 200 din Codul de procedură civilă, Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița solicită societății reclamante să își reglementeze acțiunea în termen de 10 zile de la data primirii notificării, și anume, să indice baza de fapt și temeiul juridic al acțiunii sale. După primirea acestei comunicări, la 17 iulie 2015, societatea reclamantă, reprezentată de un avocat, a completat la 27 iulie 2015 acțiunea sa cu elementele solicitate de instanță. La 10 septembrie 2015, Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița a constatat că acțiunea era completă și că aceasta putea fi notificată părții adverse, în conformitate cu art. 201 1 din CPC. Prin hotărârea din 13 iulie 2017, după transferul cauzei la Tribunalul de Primă Instanță din Năsaud, competent rațional loci pentru a afla, acesta din urmă a anulat acțiunea pentru motivare tardivă. În acest scop, a menționat că acțiunea trebuia să fie motivată în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de amendă în litigiu și a judecat, referindu-se la Decizia nr. 044/2016 pronunțată într-o acțiune în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a publicat la 28 aprilie 2016. În decembrie 2016, societatea reclamantă a constatat că procedura de rectificare nu a afectat calcularea termenului respectiv și a constatat că societatea reclamantă a transmis motivele acțiunii sale în cadrul procedurii de rectificare, după expirarea termenului de 15 zile. Această hotărâre a fost confirmată în ultimă instanță printr-o hotărâre din 4 aprilie 2019 a tribunalului departamental din Bistrița-Năsaud (notificată la 13 aprilie 2019). Iunie 2019). Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă se plânge de o încălcare a dreptului la o instanță judecătorească și, în special, de aplicarea incorectă a deciziei 44/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în plus, fusese pronunțată în timp ce prezenta cauză era pe rol în fața instanței de ultimă instanță. În plus, aceasta se referă la aplicarea unei declarații excesive de către instanțele naționale. În cele din urmă, Comisia consideră că măsura de confiscare impusă de autoritățile naționale a constituit o măsură disproporționată, prin urmare, a încălcat dreptul său la respectarea bunurilor sale. dreptul la o instanță judecătorească care face obiectul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special, instanțele naționale au dat dovadă de arbitraritate sau de formalism excesiv prin interpretarea și aplicarea normelor privind motivarea unei acțiuni de către o societate solicitantă cu privire la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. ? În special, confiscarea sumei corespunzătoare cantității de lemn nedeclarat a impus societății reclamante o sarcină excesivă
Publié le 27 février 2023
Requête n
o
64910/19
contre la Roumanie
introduite le 5 décembre 2019
communiquée le 8 février 2023
La requête concerne la manière dont les conditions en vigueur relatives à la motivation et à la procédure préalable de régularisation d’une action introductive d’instance ont été appliquées à la société requérante, aboutissant à l’annulation de son action.
Le 8 juillet 2015, la société requérante saisit les tribunaux d’une action en annulation d’un procès-verbal de contravention du 7 juillet 2015 par lequel la Garde forestière ainsi que l’Inspectorat départemental de police avaient pris plusieurs mesures à son encontre à raison de la déclaration tardive aux autorités compétentes d’une quantité de bois lui appartenant, y compris une amende contraventionnelle et la confiscation de la somme d’environ 32
300
euros correspondant à la quantité de bois en question. Se fondant sur l’article 200 du code de procédure civile, le tribunal de première instance de Bistrița demanda à la société requérante de régulariser son action dans un délai de dix jours à partir du jour de la réception de la notification, à savoir, indiquer la base factuelle et le fondement juridique de son action. Après la réception de cette communication, le
17 juillet 2015, la société requérante, représentée par un avocat, compléta le 27 juillet 2015 son action avec les éléments sollicités par le tribunal. Le 10 septembre 2015, le tribunal de première
instance de Bistrița constata que l’action était complète et qu’elle pouvait être notifiée à la partie adverse, conformément à l’article 201
§
1 du CPC.
Par un jugement du 13 juillet 2017, après le transfert de l’affaire au tribunal de première instance de Năsăud, compétent
ratione loci
pour en connaître, ce dernier annula l’action pour motivation tardive. Pour ce faire, il nota que l’action devait être motivée dans un délai de quinze jours à compter de la date de la communication du procès-verbal de contravention litigieux et jugea, se référant à la décision n⁰
44/2016 rendue dans un recours dans l’intérêt de la loi par la Haute Cour de cassation et de justice et publiée le 28
décembre 2016, que la procédure de régularisation n’influait pas le calcul de ce délai. Il constata que la société requérante avait transmis les moyens de son action dans le cadre de la procédure de régularisation, après l’expiration du délai de quinze jours. Ce jugement fut confirmé en dernière instance par un arrêt du 4
avril 2019 du tribunal départemental de Bistrița-Năsăud (notifié le 13
juin 2019).
Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n⁰
1 à la Convention, la société requérante se plaint d’une atteinte au «
droit à un tribunal
» et, en particulier, de l’application de manière incorrecte de la décision
n⁰
44/2016 de la Haute Cour de cassation et de justice qui, de plus, avait été rendue alors que la présente affaire était pendante devant la juridiction de dernière instance. En outre, elle dénonce l’application d’un formalisme excessif par les juridictions nationales. Enfin, elle considère que la mesure de confiscation infligée par les autorités nationales a constitué une mesure disproportionnée, prise donc en méconnaissance de son droit au respect de ses biens.
1.
L’annulation de l’action formulée par la société requérante par l’arrêt du 4 avril 2019 du tribunal départemental de Bistrița-Năsăud, a-t-elle porté atteinte au «
droit à un tribunal
» que consacre l’article 6 § 1 de la Convention
?
En particulier, les juridictions nationales ont-elles fait preuve d’arbitraire ou de formalisme excessif en interprétant et en appliquant les règles relatives à la motivation d’une action introductive d’instance
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? En particulier, la confiscation de la somme correspondant à la quantité de bois non-déclaré a-t-elle imposé à la société requérante une charge excessive
?