1ra-1440/2018 — art. 312 alin. 2 lit. a CP

1ra-1440/2018 — art. 312 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1440/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte COVALENCO Elena

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Scutaru Ana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe

DAȘCHEVICI Nicolai XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.07.2017 – 24.11.2017;

Instanța de apel: 21.12.2017 – 25.04.2018;

Instanța de recurs: 20.06.2018 – 14.11.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Dașchevici N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312

alin. (2) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite în privința lui Dașchevici

N. a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Zacuțelu V. și Zacuțelu D. în privința

cărora decizia instanței de apel nu se contestă.

09 februarie 2017, aflându-se în incinta clădirii de pe str. Ștefan cel Mare 98 din or.

Strășeni, unde este amplasată Judecătoria Strășeni, în procesul examinării cauzei penale

nr. 2015338052, pornită în baza art. 1661 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, în privința lui

Ciobanu I., Cotuna M. și Moisei S., fiind audiat în calitate de parte vătămată și

preîntâmpinat despre răspunderea ce o poartă pentru prezentarea cu bună-știință a

declarației mincinoase de către partea vătămată, conform art. 312 Cod penal, având

1

scopul de a denatura adevărul, știind cu certitudine împrejurările de fapt, care aveau

legătură cu cauza respectivă, acționând cu intenție, a făcut cu bună știință declarații false,

și anume, a declarat că:

„Cu inculpații nu sunt în nici o relație. Până la faptă nu au fost cunoscuți ….

Dumitru m-a rugat să-l ajut să aducem crengi pentru foc din pădure ... Noi cu căruța cu

lemne ne-am pornit la Zacuțelu acasă. A venit pădurarul Ciobanu I. și a spus că noi

încălcăm legislația și a spus să mergem cu el spre ocol …. Ciobanu T. în pădure nu a

fost. Acuma îl văd pentru prima oară. Erau atunci numai trei persoane. Era întuneric și

nu am văzut dacă aceste trei persoane erau cu arme. Eu nu am fost bătut în noaptea ceia

de persoanele celea trei. Eu m-am pornit mai înainte și nu am văzut ca să fie bătuți

Zacuțelu D. și V. Împușcături în acea noapte nu au fost, eu nu am auzit. Era un scuter

acolo. Scuterul mergea, dar nu știu cine era la volan …. Nu am fost influențat de nimeni.

Ce am spus la urmărirea penală nu prea țin minte. Tot ce țin minte, am povestit acum.

Semnătura posibil este a mea. Seamănă cu a mea. Erau trei persoane care s-au apropiat

de noi, nu patru. Nu au zis să ne punem la pământ. Declarații veridice am spus aici. La

urmărirea penală poate puțin am greșit.

Procesul-verbal la poliție nu țin minte dacă l-am citit …. Procesul-verbal de

audiere suplimentară, semnătura îmi aparține. Nu este adevărat ce am spus la urmărirea

penală …. Nu țin minte dacă am scris plângeri la poliție. Poate eu m-am zgârâiat, când

m-am dus la pădure am avut leziuni. Am fost la medic legist. Eu nu am întrebat pentru ce

trebuie de dus acolo ... Eu nu am fost impus să mă duc la medic. Nu țin minte ce am spus

la medic.”

Însă, în cadrul urmăririi penale, unde, de asemenea, a fost avertizat de răspunderea

pe care o poartă pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, conform

art. 312 Cod penal, Dașchevici N. a declarat expres că: aproximativ la 25 iulie 2015, ora

16:30, a primit un apel telefonic de la Zacuțelu D., care i-a solicitat să meargă în pădurea

din apropiere ca să-l ajute să aducă acasă niște lemne. El a mers acolo cu căruța sa și

acolo era cet. Zacuțelu D. și cu Zacuțelu V., cu o căruță plină cu lemne cu lungimea de 2-

3 (m) și grosimea de 5-8-10 (cm), acele lemne erau uscate. După care, ei au încărcat

lemne și în căruța sa, el i-a ajutat. În timp ce încărcau căruța, de ei s-au apropiat patru

persoane de gen masculin. Atunci acele patru persoane le-au cerut să se culce toți la

pământ și ei s-au aruncat asupra lor și i-au pus la pământ. Când el s-a ridicat, feciorul

pădurarului pe nume Tudor, i-a aplicat o lovitură cu patul de la pușca de vânătoare pe

care o avea în mână în partea dreaptă a capului. Arma ceea era cu două țevi, însă nu știe

cum erau poziționate, deoarece nu a reușit să-i atragă atenția. Pădurarul, Ciobanu I., avea

în mână un pistol, din care a efectuat împușcături, însă câte anume nu-și amintește. Acele

două persoane, care erau cu pădurarul și fiul acestuia, una din ele era înarmată cu pușcă

de vânătoare, cu lungimea de aproximativ 90 (cm), nu a observat câte țevi avea. Acea

persoană a efectuat o împușcătură în roata din partea dreaptă din față la căruță. Ulterior, a

aflat că acea persoană, care era cu pușca era ginerele pădurarului. Atunci a auzit 4 sau 5

împușcături, cine concret și câte a efectuat nu ține minte. Atunci feciorul pădurarului

Tudor, i-a aplicat lui Zacuțelu D. și Zacuțelu V. lovituri cu pumnii și picioarele peste

2

diferite părți ale corpului, adică în regiunea feței și peste corp, care și câte lovituri i-au

aplicat lui Zacuțelu V. și Zacuțelu D. el nu cunoaște. Pădurarul, Ciobanu I., îl întindea și

i-a aplicat aproximativ 2 lovituri cu pumnul în regiunea abdomenului. Ginerele și

persoana străină lui nu i-a aplicat lovituri. După aceasta ei au mers împreună cu acele

persoane la casa pădurarului. Acolo a ajuns și el împreună cu Zacuțelu V. și Zacuțelu D.,

pădurarul Ciobanu I. și încă a patra persoană străină. Ginerele și feciorul pădurarului au

dispărut undeva cu tot cu arme. Apoi la fața locului au sosit colaboratorii de poliție, care

au întocmit actele necesare.

Fiind audiat suplimentar, în calitate de parte vătămată, la 28 aprilie 2016,

Dașchevici N. a declarat că susține cele declarate de el anterior pe acest caz. Suplimentar,

a declarat că ei erau de tot 4, pădurarul Ciobanu I., fiul acestuia Ciobanu T., ginerele

pădurarului și încă un băiat care lucrează la pădurar a căror date nu le cunoaște, dar poate

să-i recunoască în cazul în care îi vor fi prezentați spre recunoaștere. Pădurarul avea

pistol în mâni, fiul lui pe nume Tudor avea o pușcă cu două țevi poziționate vertical, de

ce calibru și model nu cunoaște. Pușcă avea în mână și ginerele lui pădurar, însă ce model

nu cunoaște. Al patrulea avea în mâni ceva asemănător cu topor însă precis nu poate să

afirme, deoarece ei repede au năvălit asupra lor și i-au bătut și nu a tras atenția la toate

detaliile. Pe el l-a lovit fiul lui Ciobanu I. cu patul puștii în cap și torace, iar pădurarul l-a

lovit cu pumnul în piept, fiind susținuți de ceilalți doi care strigau la ei să se culce la

pământ, afirmând că vor vedea ei ce vor păți pentru faptul că au încercat să fure lemne

din pădure. Ei au reușit să ascundă armele și s-au schimbat de pantaloni, când a venit

poliția ei deja nu mai avea armele. Ei mai erau cu un scuter. În timp ce Ciobanu T. lovea

cu arma, aceasta a împușcat și i-a spart pantalonii pădurarului de la uniforma cea de

camuflaj. În roata de la căruță a împușcat ginerele pădurarului. În urma violenței care a

fost aplicată asupra lui el a suferit fizic și psihic.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului Dașchevici N. întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, prezentarea cu bună

știință a declarației mincinoase de către martor, acțiune care a fost săvârșită în

examinării cauzei, legate de învinuirea de săvârșirea unei infracțiuni grave.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și

inculpatul Zacuțel D.

3.1. Procurorul, invocând ilegalitatea sentinței, a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpații să fie recunoscuți culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(2) lit. a) Cod penal, însă să le fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de

2 ani. În baza art. 90 Cod penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei pe un

termen de 3 ani.

3

În apelului înaintat, acuzatorul de stat a indicat că nu este de acord cu sentința doar

în partea stabilirii pedepsei, or, instanța de judecată nu a ținut cont de circumstanțele

cazului, nefiind luate în considerație nici împrejurările de fapt în care a fost comisă

infracțiunea. Pedeapsa solicitată de către acuzare a avut drept scop corectarea și

reeducarea inculpaților, ca urmare a prevenirii săvârșirii de către aceștia a unor noi

infracțiuni.

Apelantul a menționat că, pedeapsa aplicată inculpaților nu va contribui la

realizarea scopului pedepsei penale, și anume, corectarea și reeducarea persoanei care a

comis infracțiunea nominalizată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

3.2. Inculpatul Zacuțelu D., în apelul declarat a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă.

apelul declarat de inculpatul Zacuțelu D. a fost respins, ca nefondat, iar apelul

procurorului – admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpaților Dașchevici N., Zacuțelu V. și

Zacuțelu D., recunoscuți vinovați în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, li s-a aplicat

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a

exercita activități în domeniul administrației publice locale pe un termen de 2 ani, cu

aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probațiune de 3 ani.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt,

dând faptelor o încadrare juridică corectă, însă în partea stabilirii pedepsei nu a ținut

seama de toate circumstanțele cauzei stabilindu-le neîntemeiat inculpaților o pedeapsă

prea blândă, pentru fapta comisă. Or, conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Din considerentele menționate, analizate în coraport cu materialele cauzei instanța

de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, va ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Subsecvent, instanța de apel a reținut însă că, aplicarea față de inculpații a unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, fără privare de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate și aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal pe un termen de 2 ani, nu poate fi considerată legală din motivul, că acesta nu va

aduce la corectarea inculpaților și nu va restabili echitatea socială.

4

Prin urmare, s-a concluzionat că instanța de judecată a stabilit inculpaților o

pedeapsă injustă și prea blândă, or la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale

aplicate în privința inculpaților urma să țină cont de categoria infracțiunii săvârșite (crimă

intenționată – prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către partea

vătămată, săvârșită în cadrul judecării cauzei), de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, și nu în ultimul rând, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Or, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea

specială a Codului penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale din același

cod.

acționând în numele inculpatului Dașchevici N., contestă cu recurs ordinar decizia

solicitând casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței, prin care Dașchevici N. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal la 1 an

închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate și în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Recurenta pretinde că, instanța de apel i-a stabilit inculpatului Dașchevici N. o

pedeapsă prea aspră pentru fapta comisă, neținând seama, în acest sens, că acesta a comis

pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina, se caracterizează

pozitiv, este o persoană tânără și are un lucru permanent.

De asemenea, avocata menționează că instanța de apel nu a luat în considerare

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aplicându-i inculpatului o

pedeapsă prea aspră. Pe de altă parte, prima instanță corect a consemnat că, intentarea

dosarului penal, aplicarea unei pedepse, se va răsfrânge negativ asupra personalității

inculpatului, ceea ce deja reprezintă o pedeapsă destul de severă pentru acesta.

În drept, recurenta își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de apărătorul

inculpatului menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele ce urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs,

din motiv că este vădit neîntemeiată, se materializează în efectuarea verificării tuturor

5

cazurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare

constatându-se că actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l

afecteze și să genereze desființarea acestuia.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

motivate corespunzător de titularul cererii de recurs.

În speță, se constată că recurenta invocând temeiul de casare prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în care este expus că hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar stipulărilor legale,

pledează pentru casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței prin care

Dașchevici N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal la 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate și în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite

inculpatului a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

În același timp, se notează că, recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.

Instanța de recurs consemnează că găsește vădit nefondate criticele ce vizează

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de apel, rezultând în acest sens

din însăși scopul pedepsei penale exclamat în art. 61 Cod penal de legislator, potrivit

căruia pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în baza căruia de

către instanța de apel lui Dașchevici N. i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita activități în domeniul

administrației publice locale pe un termen de 2 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal și

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani.

Sancțiunea prescrisă la art. 312 alin. (2) Cod penal, prevede două forme alternative

de pedeapsă principală: amendă în mărime de la 550 la 1150 unități convenționale sau

6

închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

Pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei în privința

inculpatului urmează să se țină seama de prevederile din alin. (8) al art. 3641 din Codul de

procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate

în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază

de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, noile limite ale pedepsei sub formă de închisoare, reieșind din dispoziția

alin. (8) al art. 3641 din Codul de procedură, se cuprind între 3 luni și 3 ani și 4 luni.

La caz, instanța de apel a ținut seama de rigorile legii în acest sens și i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise de acesta, de 3 ani

închisoare, adică în limita prevăzută de lege, având în vedere faptul că dânsul și-a

recunoscut vina și se căiește de cele săvârșite.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că, este prerogativa instanței de apel să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre

maximul sau minimul prevăzut de lege, iar în formarea acestei convingeri, instanța de

judecată a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, care au fost luate

în considerare în deplină măsură.

Mai mult ca atât, instanța de recurs consideră că instanța ierarhic inferioară a

efectuat o analiză complexă a circumstanțelor acestei cauze și nemijlocit a personalității

inculpatului urmărind în acest sens comportamentul acestuia înainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, precum și a ținut cont de circumstanțele comiterii acestei

infracțiuni, de scopul urmărit, stabilindu-i în acest sens o pedeapsă proporțională faptei

comise.

Drept urmare, intervenția în această soluție este lipsită de temei juridic, întrucât

cuantumul pedepsei este în limitele prevăzute de lege, iar modificarea acesteia de către

instanța de apel, a fost întemeiată și argumentată prin raționamente nepasibile criticilor.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța de

apel a formulat-o în vederea statuării asupra majorării cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului Dașchevici N. o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce

vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii din cauza

Albert vs. România din 16.02.2010 a indicat expres că, art. 6§1 din Convenție, deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt

ce determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

7

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat exigențele

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din

cererea de recurs depusă de avocata Scutaru A. în numele inculpatului Dașchevici N., nu

și-au găsit confirmarea.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Scutaru Ana în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie

2018, în cauza penală privindu-l pe Dașchevici Nicolai XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2018.

Președinte COVALENCO Elena

Judecător CATAN Liliana

Judecător DIACONU Iurie

8