1ra-1557/18 — art.190 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1557/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2018, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, în cauza penală în

privința inculpatei

Spatari Ludmila XXX, născută

la XXX, originară și domiciliată

în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Spatari Ludmila a fost achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

sub învinuire pentru faptul că, la 05 iulie 2016, în jurul orei 09.50, prezentându-se la

BC „Moldova Agroindbank” SA, filiala Rezina, situată în or.Rezina, str.27 august

1991, nr.5, apropiindu-se de ghișeul nr.3 al băncii, sub pretextul unui schimb valutar și

anume, a sumei de 1000 euro în lei moldovenești, potrivit cursului oficial al băncii din

ziua respectivă, prin înșelăciune i-a transmis casierului Odainic Mariana numai 10

bancnote cu nominalul de 50 euro, adică 500 euro, iar după transmiterea banilor, până a

fi numărați de casier, i-a confirmat acesteia că dorește să schimbe anume suma de 1000

euro în lei moldovenești și, profitând de încrederea persoanei, a primit de la casierul

Odainic Mariana în schimb suma de 21 880 lei moldovenești, echivalentul sumei de

1000 euro, cauzându-i acesteia, care este persoană material răspunzătoare, un

prejudiciu material în sumă totală de 10 940 lei.

și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui L.Spatari în baza art.190 alin.(1) Cod

penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, pe motiv

că probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată

confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate, iar poziția instanței,

prin care a stabilit lipsa existenței faptei infracțiunii este greșită, or, o astfel de faptă a

avut loc la 05.07.2016, în or.Rezina, în filiala BC „Moldova Agroindbank”SA, unde

L.Spatari a înșelat casierul M.Odainic, precum că dorește să schimbe suma de 1000

euro în lei, și i-a înmânat casierului numai suma de 500 euro, după care i-a confirmat că

în suma înmânată sunt 1000 euro, fapt ce nu corespundea realității; - faptul că casierul

1

după ce a numărat banii nu a sesizat diferența, este determinat anume de înșelăciunea

manifestată de inculpată față de aceasta.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a indicat că prima instanță, în baza probelor acumulate la cauza

penală, care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

corect a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatei L.Spatari de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea soluției, instanța de apel, în urma audierii inculpatei, a părții

vătămate și a martorilor N.Esipov, T.Colesnic, A.Negură, prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, a stabilit că declarațiile acestora nu indică asupra

faptului că inculpata prin acțiunile sale ar fi comis infracțiunea incriminată, or probele

la care face trimitere acuzarea nu indică că ar fi fost comisă infracțiunea prevăzută de

art.190 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, din probele prezentate de către organul

de urmărire penală, cât și din cele cercetate și apreciate de instanță, nu s-a stabilit că

operatorul M.Odainic, în cadrul exercitării atribuțiilor sale de serviciu, depistând în

cadrul verificării numerarului, cu atât mai mult că a depistat o bancnotă de 50 euro cu

careva defect, că clientul L.Spatari i-a prezentat suma de 500 euro pentru a efectua

tranzacția de schimb, dar susține că dorește să schimbe anume 1000 euro, nu i-a

reproșat clientului că sunt numai 500 euro, or M.Odainic avea obligațiunea de bază să

verifice și să numere mijloacele bănești cu care operează, iar în cazul în care vreun

client de-al băncii ar fi încălcat ordinea stabilită, să anunțe agentul de pază. Prin

urmare, nu s-a demonstrat că partea vătămată M.Odainic i-a transmis inculpatei dublul

sumei de 500 euro - 21880 lei, sub influența înșelăciunii și abuzului de încredere.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că nu a fost dovedit faptul că

inculpata a urmărit scopul de a sustrage bunurile altei persoane, adică latura

subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal. Mai mult că partea care

pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu material, nu a sesizat instanța civilă în vederea

soluționării litigiului.

De asemenea, la caz nu a fost demonstrat că L.Spatari avea o situație financiară

neprielnică, lipsa unei activități aducătoare de beneficii, că aceasta imediat a cheltuit

toți banii. Iar partea vătămată M.Odainic, fiind audiată, a declarat că din neatenție a luat

și a calculat 10 bancnote cu valoarea nominală de 50 euro primite de la L.Spatari ca

drept fiind 10 bancnote cu nominalul de 100 euro, aceasta nu a putut explica și nu a

relatat prin care anume acțiuni ilicite a fost înșelată de către L.Spatari, precum și prin

ce metodă aceasta a abuzat de încrederea ei. Faptul că L.Spatari a spus că dorește să

schimbe 1000 euro, nu este confirmat prin nicio probă, iar învinuirea a fost formulată

exclusiv pe declarațiile părții vătămate, M.Odainic.

Instanța de apel a indicat că procesul-verbal privind examinarea înregistrărilor

video la camera de luat vederi din 13.07.2016, nu poate fi pus la baza unei sentințe de

condamnare atâta timp cât, prin răspunsul din 23.09.2016, directorul filialei Al. Negură

a informat că înregistrările video de la camerele de luat vederi din 05.07.2016 nu s-au

păstrat, la fel, în acest sens este și răspunsul din 20.12.2016, potrivit căruia, spațiul de

2

stocare nu permite extragerea imaginilor pentru luna iulie 2016, deoarece la momentul

adresării, acestea erau rescrise. La fel, s-au examinat înregistrările video de la ghișeul

nr.1, însă, potrivit actului de învinuire, L.Spatari s-a prezentat la ghișeul nr.3.

Mai mult, instanța de apel a considerat că procesul-verbal de confruntare,

prezentat drept probă a acuzării, nu poate fi pus la baza sentinței de condamnare, or,

potrivit pozelor color imprimate de la camera de luat vederi, prezentate instanței de

către partea vătămată, s-a constatat că în incinta filialei băncii, clienții stau așezați pe

scaune, după linia de marcare de culoare roșie.

Instanța a indicat că circumstanțele cauzei denotă lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, lipsind probe care confirmă

latura subiectivă a infracțiunii incriminate.

De asemenea, instanța a menționat că în cadrul ședințelor de judecată nu au fost

prezentate probe pertinente și concludente, precum că acțiunile inculpatei ar fi întrunit

elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

invocând temeiul de drept prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, pe

motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a

apreciat incorect, tendențios și formal probele prezentate și circumstanțele cauzei,

nefiind indicat în decizie niciun motiv bazat pe probe, de ce în acțiunile inculpatei nu

sunt prezente elementele infracțiunii incriminate; - instanța a stabilit lipsa faptei

infracțiunii, însă o astfel de faptă a avut loc; - instanța de apel nu a analizat în ansamblu

toate probele administrate la dosar, atât cele care incriminează vinovăția inculpatei, cât

și cele care confirmă nevinovăția ei, dar s-a referit la cele din urmă, fără a le aprecia la

justa valoare.

dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia avocatului S.Lefter în numele

inculpatei L.Spatari, prin care solicită respingerea recursului ordinar ca fiind vădit

neîntemeiat, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art.385 alin.(1) pct.1), 2) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul și dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat.

Reieșind din prevederile art.394 alin.(3) pct.2), alin.(4) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, nefiind admisă introducerea în sentința de achitare a unor

formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art.384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte.

3

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei.

Astfel, potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței, prima instanță a

constatat în descriptivul sentinței diverse motive de achitare, cum ar fi că: ,,fapta lui

Spatari Ludmila nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii...”, ,,…nu s-a

dovedit faptul că inculpata a urmărit scopul de a sustrage aceste bunuri…că acțiunile

inculpatei ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii imputate…”, ,,învinuirea

adusă lui Spatari Ludmila nu este bazată pe probe directe…”, ,,…nu a fost dovedit

faptul că Spatari Ludmila ar fi comis o infracțiune de escrocherie…”, ,,careva probe

… ce ar confirma învinuirea inculpatei…nu au fost prezentate instanței”, ,,…vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate nu s-a dovedit...”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpata este achitată de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal din motiv că

„nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs atestă că, conform prevederilor art.414 alin.(1), (2), (5), (6)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal notează că, potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt

asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea primei

instanțe urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

Însă, instanța de apel, judecând cauza, nu a respectat prescripțiile de drept

menționate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de prima instanță

nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Împrejurările expuse cert atestă că instanțele de fond nu au judecat cauza penală

în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se

întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârilor pronunțate,

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală.

4

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Având în vedere că eroarea de drept menționată nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

prevederile legale, să-și argumenteze clar concluziile, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 mai 2018, în cauza penală în privința inculpatei Spatari

Ludmila și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de atac, pronunțată integral la 11 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

5