1ra-1851/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1851/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1851/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 21 martie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, declarat de avocata

Cristina Mihalachi, în numele inculpatei

Coșeru Corina XXXXXX, născută la

XX XXXX XXXX, originară și locuitoare a XXXXXX,

XXXXXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.02.2017 – 21.03.2018,

instanța de apel: 26.04.2018 – 22.05.2018,

instanța de recurs: 16.08.2018 – 27.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la amendă în mărime de

800 unități convenționale, ce constituie 16.000 lei, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate economică pe un termen de 2 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul părții vătămate Vdovicenco A.

prejudiciul material în sumă de 20.708 lei și moral în mărime de 2000 lei.

1

numele său un card BC „Moldindconbank” SA, pe care l-a transmis lui

Vdovicenco A., cunoscând că acesta, conform înțelegerii comune, urmează să îl

folosească pentru jocuri de noroc online pe site-ul www.marathonbet.com.

Ulterior, la 31 mai 2016, cunoscând că pe contul corespunzător era

acumulată suma de 1950 euro, aparținând lui Vdovicenco A., știind cu certitudine

că banii nu îi aparțin ei, prin înșelăciune și abuz de încredere, a depus la 11 iulie

2016, o cerere de reemitere a cardului de către BC „Moldindconbank” SA, prin

intermediul căruia, în baza intenției infracționale unice, a extras în 7 tranșe, suma

de 20.708 lei, după care, banii astfel dobândiți, i-a însușit ilicit și cu aceștia s-a

deplasat într-o direcție necunoscută, nerespectând angajamentul inițial asumat,

cauzând în acest mod părții vătămate o daună materială în proporții considerabile,

în sumă totală de 20.708 lei, fapt despre care partea vătămată a aflat la domiciliul

său amplasat pe adresa XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX.

Instanța de fond a reținut că, atât la faza de urmărire penală cât și în ședința

de judecată, inculpata, folosindu-se de dreptul său procesual prevăzut la art. 66

alin. (2) pct. 9) Cod de procedură penală, a refuzat să facă declarații.

Totodată, vinovăția ei a fost dovedită prin probele administrate, și anume:

declarațiile părții vătămate Vdovicenco A. care a indicat că pentru a juca pe

site-ul cu jocuri de noroc www.maratonbet.com este nevoie de a crea un cont pe

numele persoanei care urmează să joace. Contul său personal de pe acest site a fost

blocat și l-a rugat pe prietenul său Guma V. să îi găsească o persoană care va fi de

acord să perfecteze un card bancar la BC „Moldindconbank” SA, care ulterior să i-

l dea în folosință, pentru ce va fi remunerată cu 500 lei. Cardul bancar a fost

perfectat și transmis prin intermediul lui Guma V. împreună cu foaia sigilată, unde

se afla codul pin și CVV codul. A transferat pe card o sumă de aproximativ 1950

euro, care urmau a fi folosiți pentru jocurile de noroc. La câștigurile și pierderile

ulterioare inculpata nu avea nici o atribuție, înțelegerea fiind că dacă vor fi

câștiguri, ea urmează să-i extragă banii pentru el sau să-i transfere pe contul lui. La

un moment, a constatat că nu mai poate efectua tranzacții, iar introducând card-ul

în bancomat a realizat că acesta nu mai funcționează, deoarece inculpata a perfectat

un alt card. Inculpata i-a promis că vor merge la bancă pentru a clarifica situația

creată, dar a dispărut și el a depus o cerere la poliție;

declarațiile martorului Guma V., care a comunicat că Vdovicenco A. avea

nevoie de un card și el i-a propus inculpatei să facă un card bancar la BC

„Moldindconbank” SA, care va fi folosit pentru jocuri online, ea urmând să fie

remunerată cu 500 de lei. Inculpata a perfectat card-ul bancar și i l-a înmânat

sigilat, iar el i-a achitat 500 de lei. La momentul transmiterii cardului bancar, a

făcut poze la buletinul de identitate al inculpatei, pentru ca Vdovicenco A. să

creeze un cont pe site. S-a întâlnit cu partea vătămată și i-a dat cardul sigilat, apoi,

la rugămintea lui, inculpata o obținut un extras de cont de la bancă, potrivit cărui în

cont erau 1000-2000 euro. Probabil atunci, aceasta a văzut că pe card sunt bani.

Peste aproximativ două luni, partea vătămată i-a spus că de pe card lipsesc banii. A

sunat inculpata și ea a propus să meargă la bancă pentru a verifica card-ul deoarece

2

nu ea a luat acești bani. Apoi, nu a mai răspuns la telefon. După adresarea la

poliție, la rugămintea inculpatei, s-au întâlnit și ea le-a comunicat că a luat banii

deoarece avea nevoie de ei, și că este de acord să îi întoarcă în aproximativ două

luni;

procesul-verbal de examinare a cererii de reemitere a cardului, semnată de

către Coșeru C.;

procesul-verbal de examinare a obiectului ridicat de la partea vătămată

Vdovicenco A., reprezentând un card bancar, un bon de hârtie eliberat de

bancomat;

procesul-verbal de ridicare a cardului bancar BC „Moldindconbank” SA,

ridicat de la Coșeru C.;

procesul-verbal de examinare a cardului bancar BC „Moldindconbank” SA,

ridicat de la Coșeru C.;

procesul-verbal de examinare a copiei extrasului de pe contract, pentru

perioada 13.05.2016-13.05.2016, precum și a informației MICB Web banking.

Astfel, inculpata cunoscând că pe contul pe care l-a perfectat era suma de

1950 euro, știind cu certitudine că banii nu îi aparțin, prin înșelăciune și abuz de

încredere, a depus la 11.07.2016 o cerere către BC „Moldindconbank” SA de

reemitere a cardului, motivând că a pierdut cardul anterior, deși cunoștea că acesta

se află la partea vătămată. Prin intermediul cardului reemis, a extras în 7 tranșe,

suma de 20.708 lei.

Prin urmare, au fost întrunite toate elementele și semnele calificative ale

infracțiunii de escrocherie, cu cauzarea de daune în proporții considerabile,

acțiunile inculpatei urmând a fi încadrate pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Alegațiile apărării că actele de la bancă au fost obținute și anexate la dosar în

lipsa autorizației judecătorului de instrucție și în temeiul art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penal, urmează a fi declarate nule, iar în temeiul art. 126 alin. (2), 94

alin. (1) pct. 8), alin. (5) Cod de procedură penală sunt inadmisibile și pasibile

excluderii din dosar, sunt irelevante, deoarece la momentul finisării urmăririi

penale și prezentării materialelor cauzei penale, inculpata și avocatul, nu a

invocat dezacordul cu probele acumulate la faza de urmărire penală sau cu

actele procedurale adoptate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că inculpata a

comis o infracțiune mai puțin gravă, care la momentul comiterii prevedea pedeapsa

cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu închisoare de

la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, concluzionând ca

fiind echitabilă pedeapsa sub formă de amendă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelanta a invocat că, pe parcursul judecării cauzei, a solicitat declararea

inadmisibilității, nulității și excluderea unui șir de probe din dosar, care au fost

3

administrate cu încălcarea procedurii legale reglementate de Codul procedură

penală la art. 126 alin. (2), 21 alin. (1) și art. 157 alin. (1).

Astfel, potrivit art. 246 Cod de procedură penală, instanța urma să

soluționeze cererea imediat după depunere sau în timp de 15 de la depunere și, în

conformitate cu art. 247 Cod de procedură penală, să dispună prin încheiere

admiterea sau respingerea ei. Contrar obligațiilor legale, instanța a respins cererea,

în sentința adoptată invocând sumar argumentele în acest sens. Astfel, apărarea a

fost lezată în dreptul său de a contesta separat actul prin care a fost respinsă

cererea, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

Or, instanța de fond a ignorat faptul că avocata Cristina Mihalachi nu a

participat la etapa urmăririi penale, fiind în imposibilitate obiectivă de a solicita

declararea nulității actelor indicate în cerere la acea etapă, iar cererea a fost

respinsă din motive formale, fiind admisă o încălcare vădită a dreptului la un

proces echitabil garantat prin CEDO.

Totodată, a fost solicitat, în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) și alin. (5) Cod de

procedură penală, excluderea din dosar a probelor anexate de către organul de

urmărire penală cu încălcări esențiale ale prevederile legale, fiind inadmisibile, și

anume: răspunsul BC „Moldindconbank” SA adresat ofițerului A. Iacub, anexa nr.

1; procesul-verbal de examinare a obiectului din 31.01.2017; ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte; corpul delict (f.d. 24); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 26.10.2017; tabelul fotografic; ordonanța de

ridicare din 31.01.2017; procesul-verbal de ridicare a obiectului din 31.01.2017;

procesul-verbal de examinarea a obiectului din 31.01.2017; ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 31.01.2017; corpul delict (f.d.

39).

Potrivit art. 22 al Legii instituțiilor financiare nr. 550 din 21.07.1995, secret

bancar constituie orice informație, referitoare la persoana, la bunurile, la

activitatea, la afacerea, la relațiile personale sau de afaceri ale clienților băncii, la

conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni derulate), la tranzacțiile încheiate de

clienți, precum și altă informație despre clienți, care i-a devenit cunoscută băncii.

Informația ce constituie secret bancar urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în

care furnizarea acestei informații este justificată de scopul pentru care este

solicitată, în următoarele cazuri: c) la solicitarea organului de urmărire penală, cu

autorizația judecătorului de instrucție, privind cauza penală concretă.

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) Cod procedură penală,

ridicarea de documente ce conțin informații care constituie secret de stat,

comercial, bancar, precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice

se fac numai cu autorizația judecătorului de instrucție.

Deci, omisiunea organului de urmărire penală de a obține autorizația

judecătorului de instrucție pentru legalizarea acțiunii de ridicare a documentelor

care conțin secret bancar, servește temei de declarare a inadmisibilității și de

excludere din dosar a probelor anexate, iar instanța neîntemeiat a dispus

respingerea cererii.

Totodată, prin ordonanța procurorului din 07.02.2017 au fost recunoscute

drept mijloace de probă și anexate la dosar 3 file prezentate de partea vătămată.

4

Or, aceste probe urmau a fi declarate inadmisibile și excluse din dosar

deoarece nu se cunoaște despre proveniența adevărată a acestora, iar pe două din

ele nu este aplicată nici ștampila, nici semnătura persoanei emitente, copia nici a

unuia din cele trei acte anexate nu este confirmată de către procuror sau instanță,

iar locul aflării actelor originale nu este indicat. Astfel, actele au fost prezentate în

copii cu încălcarea vădită a procedurii penale.

Potrivit art. 157 alin. (1) Cod de procedură penală, constituie mijloc material

de probă documentele în orice formă (scrisă, audio, video, electronică etc.) care

provin de la persoane oficiale fizice sau juridice dacă în ele sunt expuse ori

adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză, iar practica judiciară

internă condamnă emiterea sentinței în baza copiilor neconfirmate.

Mai mult, înainte de a fi audiată, inculpata nu a fost întrebată în ce limbă

dorește să depună declarații, nu a fost informată, în prezența unui apărător

desemnat sau ales, despre dreptul de a tăcea și de a nu mărturisi împotriva sa, așa

după cum prevede art. 104 Cod procedură penală. Or, declarațiile inculpatei au fost

obținute prin constrângere, iar starea de stres a acesteia poate fi observată din

greșelile pe care le-a admis în unica frază scrisă cu mâna.

Astfel, acuzarea a încălcat dreptul prevăzut la art. 21 Cod de procedură

penală, iar instanța a admis nerespectarea legii.

Pe lângă aceasta, în lipsa unor probe suficiente, instanța a constatat că suma

de 1950 euro a fost depusă pe cardul inculpatei anume de către partea vătămată,

însă potrivit declarațiilor părții vătămate, acesta nu este angajat în câmpul muncii,

existând dubii că acesta a deținut asemenea sumă de bani, dubii care nu au fost

înlăturate de către acuzare și care, potrivit art. 8 alin. (3) Cod procedură penală,

urmau a fi interpretate în favoarea inculpatei.

Din declarațiile martorului Guma V. și ale părții vătămate nu se atestă că

inculpata s-ar fi obligat să nu solicite un card nou pe numele său sau să extragă

bani din cont, astfel că, lipsește elementul de înșelăciune sau de abuz de încredere.

Astfel, analiza pe care instanța a făcut-o în legătură cu circumstanțele de fapt

și de drept, care i-au format convingerea în sensul condamnării inculpatei, urma să

fie clară, simplă, conchisă și fermă, și să aibă putere de convingere.

Totodată, calificând fapta ca escrocherie săvârșită în proporții considerabile,

instanța a reținut doar declarațiile părții vătămate, fără a verifica venitul acesteia

persoane sau starea ei materială. Deci, acțiunea civilă urma să fie respinsă or,

partea civilă nu a prezentat probe care ar dovedi că a deținut suma de 20.708 lei pe

care o revendică, nefiind probată nici existența prejudiciului moral.

3.1. Partea vătămată Vdovicenco A. a declarat recurs, solicitând casarea

încheierii instanței din 05.10.2017.

Recurentul a indicat că prin încheierea protocolară din 05.10.2017, instanța a

dispus anunțarea întreruperii în desfășurarea ședinței de judecată până la data de

02.11.2017, ora 16.00, pe motivul neprezentării părții vătămate, aplicându-i o

amendă în mărime de 20 unități convenționale.

5

Or, a fost în imposibilitate să participe în ședința de judecată stabilită, pe

motiv că fiica lui se simțea rău și a fost nevoit, în regim de urgență, să o transporte

la spital.

2018, apelul apărării a fost respins ca nefondat, fiind admis al părții vătămate și

casată încheierea Judecătoriei Chișinău din 05.10.2017, privind aplicarea amenzii

judiciare față de ultimul.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect și justificat și-a motivat

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, evaluând probele administrate legal

de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, dându-le o

apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

toate aspectele de fapt și de drept, concluzionând corect cu privire la vinovăția

inculpatei.

Or, instanța de fond justificat a conchis că probele administrate

demonstrează cert vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, iar declarațiile acesteia ca fiind o versiune ce reflectă

tendința de a se apăra și eschiva de la răspunderea penală.

Totodată, sunt neîntemeiate argumentele invocate de apărare în vederea

excluderii unor probe din dosar, constituind secret bancar conform Legii nr. 550

din 21.07.1995 privind instituțiile financiare, și fiind ridicate fără a respecta

prevederile art. 126 alin. (2) Cod de procedură penală, or, potrivit art. 2 alin. (4)

Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi

naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, prevederile Legii nr. 550 din 21.07.1995 privind instituțiile

financiare, la care a făcut referire avocatul, nu se regăsesc în prevederile

Codului de procedură penală, iar acesta nu definește noțiunea de secret bancar.

Afirmațiile apărării că actele obținute de la bancă au fost anexate la dosar

în lipsa autorizației judecătorului de instrucție și potrivit art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, urmează a fi declarate nule, iar în temeiul art. 126 alin. (2),

94 alin. (1) pct. 8), alin. (5) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile și

urmează a fi excluse din dosar, sunt irelevante, fiind stabilit că la momentul

finisării urmăririi penale și prezentării materialelor cauzei penale, inculpata și

avocatul, nu a invocat dezacordul cu probele acumulate la faza de urmărire

penală sau cu actele procedurale adoptate.

Prin urmare, avocatul a omis prevederile art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală, conform căruia încălcarea oricărei alte prevederi legale decât

cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului.

Totodată, nici o acțiune a organului de urmărire penală nu a fost

contestată, iar obiecții pe marginea măsurilor procesuale nu au parvenit.

6

Prin urmare, fiind constatat că legalitatea acțiunilor organului de

urmărire penală nu a fost contestată potrivit prevederilor legale, sunt

neîntemeiate argumentele apărării în acest sens.

Pe lângă aceasta, instanța nu și-a fondat soluția de sancționare a recurentului

cu amendă judiciară pe niciun temei de drept din numărul celor stipulate în art. 201

alin. (4) Cod de procedură penală, care prevăd în mod expres categoria de abateri

în sensul vizat.

casarea acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

achitată.

Recurenta a invocat că pe parcursul judecării cauzei, a solicitat declararea

inadmisibilității, nulității și excluderea unui șir de probe din dosar, administrate cu

încălcarea procedurii legale reglementate la art. 126 alin. (2), 21 alin. (1) și art. 157

alin. (1) Cod de procedură penală.

Or, în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) și alin. (5) Cod de procedură penală,

excluderea din dosar a probelor anexate de către organul de urmărire penală cu

încălcări esențiale ale prevederile legale, fiind inadmisibile, și anume: răspunsul

BC „Moldindconbank” SA adresat ofițerului A. Iacub, anexa nr. 1; procesul-verbal

de examinare a obiectului din 31.01.2017; ordonanța de recunoaștere și de anexare

a corpurilor delicte; corpul delict (f.d. 24); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 26.10.2017; tabelul fotografic; ordonanța de ridicare din 31.01.2017;

procesul-verbal de ridicare a obiectului din 31.01.2017; procesul-verbal de

examinarea a obiectului din 31.01.2017; ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte din 31.01.2017; corpul delict (f.d. 39).

Potrivit art. 22 al Legii instituțiilor financiare nr. 550 din 21.07.1995, secret

bancar constituie orice informație, referitoare la persoana, la bunurile, la

activitatea, la afacerea, la relațiile personale sau de afaceri ale clienților băncii, la

conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni derulate), la tranzacțiile încheiate de

clienți, precum și altă informație despre clienți, care i-a devenit cunoscută băncii.

Informația ce constituie secret bancar urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în

care furnizarea acestei informații este justificată de scopul pentru care este

solicitată, în următoarele cazuri: c) la solicitarea organului de urmărire penală, cu

autorizația judecătorului de instrucție, privind cauza penală concretă.

În conformitate cu art. 126 alin. (2) Cod procedură penală, ridicarea de

documente ce conțin informații care constituie secret de stat, comercial, bancar,

precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice se fac numai cu

autorizația judecătorului de instrucție.

Deci, omisiunea organului de urmărire penală de a obține autorizația

judecătorului de instrucție pentru legalizarea acțiunii de ridicare a documentelor

care conțin secret bancar, servește temei de declarare a inadmisibilității și de

excludere din dosar a probelor anexate, iar instanța neîntemeiat a dispus

respingerea cererii.

Mai mult, instanța de apel a constatat că Legea instituțiilor financiare nr. 550

din 21.07.1995 nu este aplicabilă în speță, în virtutea prevederilor art. 2 alin. (1)

7

Cod de procedură penală, iar codul nu definește noțiunea de secret bancar, însă a

omis să indice care este sensul noțiunii de secret bancar, dacă cel din legea

invocată nu este aplicabil.

Prin urmare, decizia instanței de apel nu întrunește cerințele minime

necesare și obligatorii pe care trebuie să le întrunească o hotărâre judecătorească

or, nu este certă și deplină.

Totodată, prin ordonanța procurorului din 07.02.2017 au fost recunoscute

drept mijloace de probă și anexate la dosar 3 file prezentate de partea vătămată, iar

instanța de apel nu s-a expus referitor la cererea de inadmisibilitate a acestora.

Or, aceste probe urmau a fi declarate inadmisibile și excluse din dosar

deoarece nu se cunoaște despre proveniența adevărată a acestora, pe două din ele

nefiind aplicată nici ștampila, nici semnătura persoanei emitente, copia nici a unuia

din cele trei acte anexate nefiind confirmată de către procuror sau instanță, iar locul

aflării actelor originale nu este indicat. Astfel, actele au fost prezentate în copii cu

încălcarea vădită a procedurii penale.

Potrivit art. 157 alin. (1) Cod de procedură penală, constituie mijloc material

de probă documentele în orice formă (scrisă, audio, video, electronică etc.) care

provin de la persoane oficiale fizice sau juridice dacă în ele sunt expuse ori

adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză. Și practica judiciară

internă condamnă emiterea sentinței în baza copiilor neconfirmate, potrivit deciziei

Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-409/2008 din 12.03.2008, fiind casată hotărârea

pe motiv că nu a fost discutată admisibilitatea probelor, iar veridicitatea lor nu a

putut fi confirmată.

În același timp, în dosar la fila nr. 9 se conține o declarație care, deși nu a

stat la baza emiterii sentinței, nefiind inclusă de acuzare în lista probelor, totuși se

conține în dosar, ce presupune că instanța l-a studiat, formându-și concluzia

privind vinovăția inculpatei, inclusiv în baza acestui act. Or, actul nu este datat, iar

potrivit conținutului, inculpata a fost preîntâmpinată pentru răspunderea pe care o

poartă pentru falsul în declarații, în corespundere cu art. 3521 Cod penal

Însă, înainte de a fi audiată, inculpata nu a fost întrebată în ce limbă dorește

să depună declarații, nu a fost informată în prezența unui apărător desemnat sau

ales, despre dreptul de a tăcea și de a nu mărturisi împotriva sa, așa după cum

prevede art. 104 Cod procedură penală, declarațiile inculpatei fiind obținute prin

constrângere, iar starea de stres a acesteia poate fi observată din greșelile pe care

le-a admis în unica frază scrisă cu mâna.

Deci, acuzarea a încălcat dreptul prevăzut la art. 21 Cod de procedură

penală, iar instanța a admis nerespectarea legii.

Pe lângă aceasta, în lipsa unor probe suficiente, instanța a constatat că suma

de 1950 euro a fost depusă pe cardul inculpatei anume de către partea vătămată,

însă potrivit declarațiilor acestuia, el nu este angajat în câmpul muncii, existând

dubii că a deținut asemenea sumă de bani, care nu au fost înlăturate de către

acuzare și care, potrivit art. 8 alin. (3) Cod procedură penală, urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatei.

8

Din declarațiile martorului Guma V. și ale părții vătămate nu se atestă că

inculpata s-ar fi obligat să nu solicite un card nou pe numele său sau să extragă

bani din cont, astfel că, lipsește elementul de înșelăciune sau de abuz de încredere.

Astfel, analiza pe care instanța a făcut-o în legătură cu circumstanțele de fapt

și de drept, care i-au format convingerea în sensul condamnării inculpatei, urma să

fie clară, simplă, conchisă și fermă, și să aibă putere de convingere.

Acțiunea civilă urma să fie respinsă or, partea civilă nu a prezentat probe

care ar dovedi că a deținut suma de 20.708 lei pe care o revendică, nefiind probată

nici existența prejudiciului moral.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii. Conform art. 101 alin. (1), (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit

art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

9

a) trecând în revistă mai multe dovezi scrise, însă fără a le indica esența

probatorie, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, în special incriminarea că inculpata a

depus la 11 iulie 2016, o cerere de reemitere a cardului de către BC

„Moldindconbank” SA, prin intermediul căruia, în baza intenției infracționale

unice, a extras în 7 tranșe, suma de 20.708 lei, neindicând motive legale pentru

care a respins probele și versiunile apărării în aspectul vizat;

b) constatările că: „alegațiile apărării că actele de la bancă au fost obținute

și anexate la dosar în lipsa autorizației judecătorului de instrucție și în temeiul art.

251 alin. (1) Cod de procedură penal, urmează a fi declarate nule, iar în temeiul

art. 126 alin. (2), 94 alin. (1) pct. 8), alin. (5) Cod de procedură penală sunt

inadmisibile și pasibile excluderii din dosar, sunt irelevante, deoarece la

momentul finisării urmăririi penale și prezentării materialelor cauzei penale,

inculpata și avocatul, nu a invocat dezacordul cu probele acumulate la faza de

urmărire penală sau cu actele procedurale adoptate”, nu corespund criteriilor

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală.

Or, potrivit art. 94, 101, 251 Cod de procedură penală, în cadrul urmăririi

penale pot fi contestate doar actele procedurale, iar în cadrul judecării cauzei

instanța este obligată să aprecieze fiecare probă separat din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

10

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, deoarece potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, nu a desființat sentința și nu a rejudecat

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință nemotivată legal (pct. 2., 4. din decizie);

b) trecând în revistă mai multe dovezi scrise, însă fără a le indica esența

probatorie, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, în special incriminarea că inculpata a

depus la 11 iulie 2016, o cerere de reemitere a cardului de către BC

„Moldindconbank” SA, prin intermediul căruia, în baza intenției infracționale

unice, a extras în 7 tranșe, suma de 20.708 lei, neindicând motive legale pentru

care a respins probele și versiunile apărării în aspectul vizat;

c) constatările că: „sunt neîntemeiate argumentele invocate de apărare în

vederea excluderii unor probe din dosar, constituind secret bancar conform

Legii nr. 550 din 21.07.1995 privind instituțiile financiare, și fiind ridicate fără a

respecta prevederile art. 126 alin. (2) Cod de procedură penală, or, potrivit art. 2

alin. (4) Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din

alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul

cod. Astfel, prevederile Legii nr. 550 din 21.07.1995 privind instituțiile

financiare, la care a făcut referire avocatul, nu se regăsesc în prevederile

Codului de procedură penală, iar acesta nu definește noțiunea de secret bancar.

Afirmațiile apărării că actele obținute de la bancă au fost anexate la dosar în

lipsa autorizației judecătorului de instrucție și potrivit art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, urmează a fi declarate nule, iar în temeiul art. 126 alin. (2),

94 alin. (1) pct. 8), alin. (5) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile și

urmează a fi excluse din dosar, sunt irelevante, fiind stabilit că la momentul

finisării urmăririi penale și prezentării materialelor cauzei penale, inculpata și

avocatul, nu a invocat dezacordul cu probele acumulate la faza de urmărire

penală sau cu actele procedurale adoptate. Prin urmare, avocatul a omis

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, conform căruia

încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea

este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului. Totodată, nici o acțiune a organului de urmărire penală

nu a fost contestată, iar obiecții pe marginea măsurilor procesuale nu au

parvenit. Prin urmare, fiind constatat că legalitatea acțiunilor organului de

urmărire penală nu a fost contestată potrivit prevederilor legale, sunt

neîntemeiate argumentele apărării în acest sens”, nu corespund criteriilor

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală.

11

Or, potrivit art. 94, 101, 251 Cod de procedură penală, în cadrul urmăririi

penale pot fi contestate doar actele procedurale, iar în cadrul judecării cauzei

instanța este obligată să aprecieze fiecare probă separat din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Pe lângă aceasta, prevederile din art. 126 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, că organul de urmărire penală, în baza unei ordonanțe motivate, este în

drept să ridice documentele care au importanță pentru cauza penală dacă probele

acumulate indică exact locul în care se află acestea. Ridicarea de documente ce

conțin informații care constituie secret bancar se fac numai cu autorizația

judecătorului de instrucție, sunt suficient de clare, accesibile și previzibile.

Totodată, rezumatul că: „prevederile Legii nr. 550 din 21.07.1995 privind

instituțiile financiare, la care a făcut referire avocatul, nu se regăsesc în

prevederile Codului de procedură penală, iar acesta nu definește noțiunea de

secret bancar” este neîntemeiat or, prescripțiile avute în vedere, adică că: „secret

bancar constituie orice informație, referitoare la conturile clienților (solduri, rulaje,

operațiuni derulate), la tranzacțiile încheiate de clienți, precum și altă informație

despre clienți, care i-a devenit cunoscută băncii” nu constituie, în mod evident, în

sine norme juridice cu caracter procesual;

e) prin urmare, nu s-a pronunțat legal asupra argumentelor și motivelor

invocate în apelul apărării și repetate în respectivul recurs ordinar, inclusiv în felul

și esența probatorie, în care acestea sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta

decizie;

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat în modul prevăzut de lege asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării deciziei contestate în

partea privind respingerea ca nefondat a apelului avocatei Cristina Mihalachi și

menținerea fără modificări a sentinței Judecătoriei Chișinău din 21 martie 2018, și

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

12

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocata Cristina Mihalachi, casează

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în privința

inculpatei Coșeru Corina XXXXX, în partea privind respingerea ca nefondat a

apelului avocatei Cristina Mihalachi și menținerea fără modificări a sentinței

Judecătoriei Chișinău din 21 martie 2018, și dispune rejudecarea cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi

atacată, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

13