1ra-186/18 — art. 361 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10, 16 CPP
1ra-186/18 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-186/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
avocatul Lungu Artur în numele inculpatului Codru Gheorghe și de către inculpatul
Codru Gheorghe prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Codru Gheorghe XXXXX, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
18.11.2009 – 13.12.2010 (prima instanță);
11.07.2016 – 03.11.2016 (instanța de apel);
13.04.2017 – 30.05.2017 (instanța de recurs ordinar);
10.07.2017 – 27.09.2017 (instanța de apel);
13.12.2017 – 20.02.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 decembrie 2010,
inculpatul Codru Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 26 decembrie
2007, Codru G. având scopul dobândirii unui credit de la BC ”Moldova-
Agroindbank” SA, filiala xxxxx, în sumă de 29 988 lei, a confecționat și prezentat
colaboratorilor băncii carnetul de muncă AB xxxxx și certificatul de salariu nr. 12
din 26.12.2007, precum că este eliberat de SRL ”Ghenoles Grup”, în care a indicat
că activează în funcție de jurist la această întreprindere și a primit pe parcursul
lunilor ianuarie – noiembrie 2007 un salariu lunar de 5500 lei. Concomitent,
conform informației bazei de date a Inspectoratului Fiscal de Stat, pentru perioada
anului 2007, persoana fizică Codru Gheorghe careva venit nu a declarat și nu a fost
reținut impozit pe venit în fondul social.
1
Conform raportului de expertiză nr. 45-46 din 18.03.2009, semnăturile din
rubricile ”contabil-șef” și ”conducătorul” din certificatul de salariu nr. 12 din
26.12.2007, eliberat lui Codru G., sunt semnături imitate.
2.1 Tot el, la 27 februarie 2008, urmărind scopul inducerii în eroare a
factorilor de decizie a BCA ”Banca Comercială Română” și obținerii unui credit de
consum pentru persoane fizice în sumă de 30 000 lei, a prezentat documente
oficiale false, și anume certificatele pe venit nr. 03/05-a și 07/05-a din 19.02.2008
și carnetul de muncă ce conțineau date eronate. Conform informației prezentate de
IFS Chișinău, sect. Botanica, Codru G. nu a obținut venit în anul 2007, în baza
fișei de verificare a obligațiunilor privind impozitul pe venit pentru perioada
indicată.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 361 alin. (1) Cod
penal – deținerea și folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Lungu
Artur în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă
mai blândă.
Apelantul a indicat că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, prima instanță
neîntemeiat a indicat că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, or, la urmărirea
penală inculpatul a făcut declarații și a recunoscut vina pe episodul din decembrie
2007, căindu-se de cele întâmplate, iar recunoașterea vinei, în conformitate cu
prevederile art. 76 lit. f) Cod penal, este o circumstanță atenuantă.
În circumstanțele stabilite, inculpatului urma a-i fi aplicată o pedeapsă mai
blândă, non privativă de libertate, aceasta fiind rațională, obiectivă și echitabilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie
2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără
modificări.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că avocatul Lungu Artur
nu a prezentat împuternicirile transmise de inculpat, și anume: contractul de
asistență juridică, mandatul semnat de inculpat, care i-ar permite să participe în
cauza dată în calitate de apărător și de a apăra interesele inculpatului.
Instanța de apel a menționat că, însuși avocatul a indicat că nu cunoaște unde
se află inculpatul, nu a discutat cu acesta referitor la acordarea asistenței juridice în
această cauză penală, iar contractul de asistență juridică nr. 032/2016 din
13.04.2016 a fost încheiat între CA ”Lungu Artur” și Codru Ivan, care este fratele
inculpatului or, acest contract nu este încheiat și semnat de către inculpat.
Mandatul prezentat, la fel, nu este semnat de inculpat.
Astfel, instanța de apel a constatat că contractul a fost încheiat între avocat și
fratele inculpatului, Codru Ivan, ce se confirmă prin copia contractului de asistență
juridică nr. 032/2016 din 13.04.2016, prin care avocatul Lungu Artur se obligă față
de Codru Ivan să reprezinte interesele fratelui acestuia în instanța de judecată.
2
Totodată, instanța de apel a indicat că reprezentarea în avocatură este o
instituție juridică cu caracter strict personal, iar contractul de asistență juridică
stabilește relațiile/raporturile juridice dintre avocat și client ce decurg din prestarea
serviciilor juridice și nu dintre avocat și o terță persoană.
Conform normelor procesual-penale, o persoană capătă calitate de apărător
din momentul în care și-a asumat angajamentul de a apăra interesul persoanei în
cauză doar cu consimțământul acesteia.
Or, avocatul Artur Lungu nu a prezentat în ședința de judecată probe care să
dovedească că inculpatul l-a împuternicit să-i reprezinte interesele în dosarul penal
și că ar fi încheiat contract de asistență juridică cu inculpatul, iar ultimul nu s-a
prezentat în instanța de apel pentru a confirma că este de acord ca avocatul Lungu
Artur să-i reprezinte interesele, la caz, avocatul Lungu Artur nefiind titular al
dreptului de apel, nefiind împuternicit conform prevederilor legale.
Avocatul nu a prezentat documente care să confirme calitatea și
împuternicirile sale – contractul de asistență juridică încheiat și semnat de inculpat
și mandatul biroului de avocați ce îi confirmă împuternicirile, iar potrivit art. 70
alin. (8) Cod de procedură penală, persoana care pretinde să participe în cauza dată
în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea și
împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfășurarea procesului
penal în calitatea respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărâre motivată.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că lipsesc împuternicirile avocatului
Lungu Artur de a depune și semna apel în interesele inculpatului Codru G..
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către:
5.1 Avocatul Lungu Artur, indicând temeiurile de recurs din art. 427 alin. (1)
pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Recurentul a invocat că inculpatul, prin mai multe acțiuni, a demonstrat că și-
a dat consimțământul ca avocatul să-i apere drepturile.
Astfel, inculpatul, printr-o cerere semnată personal, depusă prin intermediul
poștei, a solicitat instanței examinarea apelului în lipsa sa și aplicarea amnistiei.
Ulterior, inculpatul a scris și semnat o declarație prezentând o copie autentificată
notarial a buletinului său de identitate, în vederea confirmării semnăturii din
cererea și declarația prezentată, prin ce se dovedește că acestea au fost semnate de
inculpat, semnăturile fiind identice cu cea din buletinul de identitate. Acestea
certifică că el cunoștea despre apelul declarat de avocat în numele lui, solicitând să
fie apărat de avocatul Lungu Artur, să fie examinată cauza în absența sa, cu
aplicarea actului de amnistie.
Mai mult, recurentul a indicat că, fiind neglijate de instanța de apel
înscrisurile autentice transmise prin poștă de către inculpat, în a treia ședință de
judecată a expediat prin poștă o declarație, prin care își exprimă consimțământul
dat avocatului la încheierea contractului de asistență juridică în interesele sale cu
3
fratele Codru I., și că dorește examinarea cauzei în absența sa, cu participarea
apărătorului care a declarat apelul.
A menționat că instanța de apel, contrar circumstanțelor cauzei care dovedesc
că a existat consimțământul inculpatului de a fi apărat de către avocatul care a
depus apelul, eronat și premeditat a concluzionat că el nu și-a manifestat
consimțământul, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces
echitabil.
5.2. Inculpatul, indicând temeiurile de recurs din art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),
11) Cod de procedură penală în care a solicitat casarea deciziei și dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Recurentul a indicat că instanța de apel ilegal a obstrucționat participarea
avocatului la examinarea cauzei, incorect nu a examinat fondul cauzei, prin ce i s-a
încălcat dreptul la apărare, acces la justiție și la un proces echitabil.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 mai
2017 s-a respins recursul ordinar declarat de către inculpat ca inadmisibil, recursul
avocatului Lungu Artur a fost admis, casată total decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, și s-a dispus rejudecarea cauzei de către
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
6.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a menționat că, potrivit
procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul
deciziei la 03 noiembrie 2016, în prezența avocatului Lungu Artur, comunicând că
decizia motivată va fi pronunțată la 01 decembrie 2016, fapt realizat la această dată
și consemnat în procesul-verbal al ședinței, iar părților absente li s-a expediat câte
o copie de pe decizia motivată (vol. III f.d. 32, 41).
Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 01 decembrie
2016, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la
sfârșitul zilei de 02 ianuarie 2017.
Totodată, recursul inculpatului a fost înregistrat la Curtea Supremă de
Justiție pe 13 ianuarie 2017, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. III f.d. 54).
Astfel, Colegiul penal lărgit a indicat că odată ce recursul ordinar al
inculpatului este declarat peste termen, el urmează a fi respins ca inadmisibil.
Colegiul penal lărgit a constatat că, cu referire la recursul avocatului Lungu
Artur, s-a atestat că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.
Astfel, Colegiul penal lărgit a indicat că:
a) instanța de apel urma să verifice împuternicirile avocatului Lungu Artur la
etapa părții pregătitoare a ședinței de judecată (Hotărârea Plenului CSJ a RM din
12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 14),
prin solicitarea - 1) documentului ce confirmă apartenența lui la avocatură, 2)
documentului ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de apărător
conform legislației R. Moldova și 3) mandatului biroului de avocați sau un alt
document ce îi confirmă împuternicirile, conform prescripțiilor din art. 70 alin. (7)
Cod de procedură penală.
4
Dacă avocatul nu ar fi prezentat documentele ce îi confirmă calitatea și
împuternicirile de apărător, instanța urma să nu-l admită să participe la
desfășurarea procesului penal în calitatea respectivă, prin adoptarea unei hotărâri
motivate în acest sens, în conformitate cu prevederile din art. 70 alin. (8) Cod de
procedură penală.
Ulterior, pentru a asigura inculpatului posibilitatea de a-și exercita dreptul la
apărare, instanța urma să amâne ședința de judecată și să solicite desemnarea, de
către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență
Juridică Garantată de Stat, a unui avocat care acordă asistență juridică garantată de
stat, în corespundere cu stipulările din art. 412 alin. (7), 66 alin. (1), 70 alin. (1)
pct. 2), alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.
Totodată, instanța de apel nu a pronunțat vreo încheiere de neadmitere a
avocatului Artur Lungu la desfășurarea procesului penal, prin urmare l-a admis, dar
ulterior s-a contrazis, indicând că acesta nu are împuternicirile de rigoare.
b) concluzia instanței de apel că lipsesc împuternicirile avocatului Lungu
Artur de a apăra interesele inculpatului nu este fondată pe o apreciere în coroborare
a tuturor probelor scrise, anexate la dosar în aspectul respectiv.
Astfel, conform contractului de asistență juridică nr. 032/2016 din
13.04.2016, încheiat între Cabinetul Avocatului „Lungu Artur”, reprezentat de
avocatul Lungu Artur și fratele inculpatului, Codru Ion, avocatul se obligă să
acorde asistență juridică inculpatului Codru G. în fața instanțelor judecătorești (vol.
III f.d. 20).
Potrivit mandatului nr. 0820358 din 26.04.2016, avocatul Lungu Artur a fost
împuternicit să acorde asistență juridică inculpatului în cauza de pe rol (vol. III f.d.
7/1).
Astfel, Colegiul penal lărgit a indicat că, în acest context și în lumina
prevederilor din art. 70 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, este suficientă
anexarea la dosar a cererii prin care inculpatul consimte să fie reprezentat de către
avocatul dat.
În dosarul de pe rol există două cereri de acest fel ale inculpatului (vol. III f.d.
21, 25), ștampilate de cancelaria instanței, prin care ultimul consimte ca interesele
lui să fie apărate de avocatul Lungu Artur.
Însă, asupra acestor cereri, în coroborare cu celelalte acte prezentate întru
confirmarea calității și împuternicirilor avocatului Lungu Artur, instanța da apel nu
s-a pronunțat în niciun fel, conform descriptivului deciziei atacate (vol. III f.d. 7/1,
18-25).
Prin urmare, Colegiul penal lărgit a constatat că instanța de apel nu a judecat
cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde
motive legale pe care se întemeiază soluția respectivă, și că recursul avocatului este
unul întemeiat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie
2017, sa respins apelul ca fiind nefondat și s-a menținut sentința.
5
7.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea
sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a
ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate, vinovăția
inculpatului se dovedește integral de un sistem de probe apreciate corect,
respectându-se prevederile art. 101 Cod penal, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor.
La fel, instanța de apel a constatat că inculpatul s-a sustras de la urmărirea
penală și instanța de judecată, deși a recunoscut vina pe episodul din luna
decembrie anul 2007 la etapa de urmărire penală în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal(f.d. 182 – 183 v. I).
Instanța de apel a considerat că prima instanță la numirea tipului și măsurii de
pedeapsă inculpatului a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal,
gravitatea infracțiunii comise, fiind una ușoară, motivul acesteia, de persoana
făptuitorului care anterior a mai comis infracțiuni similare și corect a considerat că
corectarea și reeducarea lui este posibilă cu izolarea lui reală de libertate,
stabilindu-i o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.
Astfel, instanța de apel a respins argumentele invocate de avocat precum că
prima instanță a făcut o analiză superficială circumstanțelor în speță și neîntemeiat
a conchis asupra necesității aplicării a unei pedepse privative de libertate.
La fel, instanța de apel a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința
Judecătoriei Militare din 18.12.2001 pe art. 122 alin. (2) Cod penal, și eliberat de
pedeapsă în baza Legii nr. 561-IV din 29.07.1999 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a V-a de la adoptarea Constituției RM, astfel, în privința inculpatului
nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 210 din 27.07.2016 privind amnistia, fiind
incidente prevederile art. 1 și 10 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 210.
Totodată instanța de apel a considerat că curgerea termenului de prescripție în
temeiul art. 60 alin. (5) Cod penal, a fost suspendat în legătură cu sustragerea
inculpatului de la urmărirea penală și judecată, din care motiv liberarea de
răspundere în temeiul prescripției tragerii la răspunderea penală a inculpatului nu
poate avea loc.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recursuri ordinare de către:
8.1 Avocatul Lungu Artur în numele inculpatului Codru Gheorghe, indicând
temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 16) Cod de
procedură penală prin care a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate,
invocând:
- instanța de apel nu a motivat clar, nu a descris și motivat cu argumente
probante soluția de menținere a pedepsei privative de libertate;
- infracțiunea comisă de inculpat este una ușoară, sumele obținute prin
fraudele comise în total constituie suma de aproximativ 60 000 lei, respectiv
urmând a se stabili o pedeapsă mai blândă;
6
- instanța de apel nu a descris și motivat care este caracteristica personalității
și care calificative impun izolarea de societate a inculpatului, când, pentru alte
persoane pentru comiterea unor infracțiuni similare, conform practicii judiciare se
aplică sancțiuni neprivative de libertate, sub formă de amendă sau în cel mai rău
caz ore de muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul chiar dacă a
comis o infracțiune anterior, antecedentele penale sunt stinse, prejudiciul survenit
din infracțiune a fost achitat;
- instanța nu a indicat că inculpatul a recunoscut vina pe un episod al
infracțiunii, explicând și denunțând metoda de confecționare a documentului fals
folosit, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 76 lit. f) Cod penal se califică ca
circumstanță atenuantă, iar conform art. 78 alin. (1) Cod penal, produce efecte de
reducere a mărimii și formei pedepsei;
- instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a confecționat și folosit doar
două documente false;
- instanța de apel, în mod ilegal, a interpretat și aplicat eronat prevederile
legale cu privire la pedeapsa penală, scopul ei și cu privire la criteriile de
individualizare.
8.2 Inculpatul Codru Gheorghe, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute
de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 16) Cod de procedură penală și invocând
argumente similare celor descrise în recursul declarat de către avocatul său prin
care a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate.
La recursurile ordinare declarate de către avocatul Lungu Artur în numele
inculpatului Codru Gheorghe și de către inculpatul Codru Gheorghe, în
conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a
depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de
Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, motivând prin
faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale
cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.
Judecând recursul ordinar declarat de către avocatul Lungu Artur în
numele inculpatului, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la
concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărârii
atacate, rejudecă cauza și pronunță o hotărâre nouă.
Potrivit prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419, 436 alin.
(1), (2) Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
7
oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra
tuturor motivelor invocate în apel.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate
de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că
nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în
termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.
Totodată, potrivit art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de
judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe, la a căror
cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre
admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a
agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 4651 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul în interesul legii
este calea extraordinară de atac prin care se asigură interpretarea și aplicarea
unitară a legii penale și de procedură penală pe întreg teritoriul țării.
Art. 4654 alin. (2) Cod de procedură penală, prevede că decizia pronunțată în
interesul legii este obligatorie din ziua pronunțării.
La 20 martie 2014, Plenul Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție a
adoptat decizia cu privire la determinarea modului unitar de interpretare și aplicare
a prevederilor art. 361 alin. (1) Cod penal, nr. 4-1ril-2/2014, prin care sa examinat
recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Republici Moldova,
unde Plenul a concluzionat că certificatul (adeverința) de salarizare poate apărea ca
obiect material al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod de procedură penală, în
cazul în care este eliberat sau prezentat la o autoritate publică, și care acordă
drepturi sau eliberează de obligații. De exemplu, înaintarea certificatului
(adeverinței) de salarizare Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS) –
autoritate publică centrală, pentru calcularea pensiei sociale, care confirmă
circumstanțe importante ce-i acordă dreptul de a beneficia la întreținerea socială
din partea statului și la calcularea mărimii ei. Deci, în cazul dat, prezentarea
certificatului (adeverinței) de salarizare, indiferent de organul emitent, poate obține
statut de document oficial.
Reieșind din învinuirea înaintată inculpatului Codru Gheorghe rezultă că:
- în primul episod, conform rechizitoriului (f.d. 210 v. I) la 26 decembrie
2017, inculpatul Codru Gheorghe a confecționat și prezentat la BC
„Moldova Agroindbank” carnetul de muncă AB 0354787 și certificatul de
salariu Nr. 12 din 26.12.2007, precum că eliberat de SRL „Ghenoles Grup”
indicând că activează jurist și a primit pe parcursul lunilor ianuarie –
noiembrie 2007 un salariu lunar în sumă de 5500 lei, cu calificarea pe art.
361 alin. (1) Cod penal.
8
- în episodul doi, conform rechizitoriului (f.d. 142 v.II), la 27.02.2008,
inculpatul Codru Gheorghe a prezentat documente oficiale false la BCA
„Banca Comercială Română” și anume certificatele de venit nr. 03/05-a
din 19.02.2008 și 07/05-a din 19.02.2008 și carnetul de muncă
confecționate de la numele ÎI „Gheorghe Codru”, cu calificarea pe art. 361
alin. (1) Cod penal.
Prima instanță a condamnat inculpatul Codru Gheorghe în tot volumul
învinuirilor, calificând acțiunile inculpatului pe ambele episoade conform art. 361
alin. (1) Cod penal, iar instanța de apel prin decizia din 27.09.2017 a menținut
sentința.
Colegiul penal lărgit, reieșind din stipulările din decizia nr. 4-1ril-2/2014 din
20 martie 2014, consideră necesar de a exclude din volumul învinuirilor
recunoașterea ca documente oficiale a certificatului de salariu nr. 12 din
26.12.2007 în primul episod și a certificatelor de venit nr. 03/05-a din 19.02.2008
și 07/05-a din 19.02.2008, din episodul doi, deoarece ele nu au fost eliberate sau
prezentate la o autoritate publică, totodată menținând recunoașterea ca documente
oficiale a cărticelelor de muncă în ambele episoade cu date eronate.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată în speța dată și temeinicia motivelor
invocate de către avocat în recursul declarat, adică că la adoptarea deciziei, instanța
de apel nu s-a pronunțat pe motivele invocate de avocat în apelul său și a menținut
o pedeapsă individualizată incorect, mai indicând că în urma micșorării volumului
învinuirii urmează a fi aplicată și o pedeapsă mai blândă inculpatului.
La fel, Colegiul penal lărgit conchide că inculpatul a recunoscut vina pe
primul episod, mai mult, creditul fiind stins, astfel, se indică că instanța de apel nu
a stabilit corect circumstanțele atenuante prezente, contrazicându-se în motivarea
hotărârii prin faptul că la f.d. 110 v. III a indicat că inculpatul a recunoscut vina pe
episodul din luna decembrie 2007, după care în continuarea motivării la f.d. 111
v.III a indicat că nu se constată careva circumstanțe atenuante astfel ignorând art.
76 alin. (1) lit. f) Cod penal.
Mai mult, Colegiul penal lărgit indică că instanța de apel a motivat insuficient
soluția de menținere a pedepsei privative de libertate, or, atât instanța de apel cât și
prima instanță trebuie să motiveze hotărârile sale atât în fapt, cât și în drept în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, ce este, motiv de casare sub
aspectul motivării superficiale a deciziei atacate.
Astfel, ținând cont de prevederile art. 61, 75 – 78 Cod penal, Colegiul penal
lărgit, mai ținând cont și de motivele indicate în sentință (f.d. 219 verso v. II) și
decizia atacată (f.d. 111 v. III) cu referire la individualizarea pedepsei, consideră că
restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului poate avea loc
și fără izolarea lui de societate, aplicându-i o pedeapsă sub formă de amendă în
limita maximă a sancțiunii art. 361 alin. (1) Cod penal (red. 18.04.2012),
conducându-se și de efectul retroactiv al Legii penale prevăzut de art. 10 Cod penal.
9
10.1 Judecând recursul ordinar declarat de către inculpat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta este
inadmisibil, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat nu
îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură
penală.
În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că un recurs declarat peste
termen nu poate fi considerat un recurs nedeclarat, astfel încât partea care n-a
utilizat recursul în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, decade
din dreptul de a declara recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel după
rejudecare dispusă de instanța de recurs ordinar în temeiul recursului ordinar
declarat de către altă parte, în speță avocatul inculpatului.
În aceste condiții, recursul este inadmisibil din motiv că nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Astfel, Colegiul penal lărgit notează că conform deciziei instanței de recurs
ordinar din 30.05.2017, recursul declarat de inculpat a fost respins ca fiind depus
peste termen (f.d. 67 v. III) fiind admis numai recursul avocatului Lungu Artur în
numele inculpatului și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
Reieșind din aceste motive, se conchide că inculpatul Codru Gheorghe nu mai
este în drept să conteste decizia instanței de apel din 27.09.2017 prin care sa
rejudecat cauza și sa adoptat soluția prin care sa menținut sentința.
Cât ține de cererea inculpatului privind aplicarea prevederilor Legii nr. 210 cu
privire la amnistie, Colegiul penal lărgit constatată că acest motiv a fost obiect de
dispută în cadrul instanței de apel, asupra căruia s-a formulat și s-a punctat
minuțios și veridic răspunsul de respingere a cererii în decizia atacată (f.d. 111 –
112 vol. III), pe care Colegiul penal lărgit îl însușește, ce este conform practicii
CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.
Ținând cont de cele enunțate, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar
declarat de inculpatul Codru Gheorghe urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece
nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzut de art. 429 – 430 Cod de
procedură penală, el fiind lipsit de dreptul de a ataca decizia instanței de apel în
speța dată.
10
Din considerentele enunțate supra, Colegiul penal lărgit admite recursul
avocatului Lungu Artur în numele inculpatului, pe motiv că s-a constatat
temeinicia motivelor invocate de către avocat, confirmându-se temeiurile de recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală în sensul că
instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivele invocate de avocat în apelul său și a
menținut o pedeapsă individualizată incorect.
Cât ține de recursul declarat de inculpat, acesta este respins ca inadmisibil pe
motiv că nu îndeplinește condițiile de formă și conținut.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul inculpatului.
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Lungu Artur în numele
inculpatului Codru Gheorghe, casează parțial sentința Judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău din 13 decembrie 2010 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27.09.2017 în cauza penală privindu-l pe Codru Gheorghe XXXXX,
rejudecă cauza pronunțând următoarea hotărâre prin care:
Codru Gheorghe XXXXX se consideră condamnat în baza art. 361 alin. (1)
Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 (trei
sute) unități convenționale, ce constituie suma de 6 000(șase mii) lei.
Codru Gheorghe XXXXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă
nu are de executat măsura preventivă – arestul sau pedeapsa închisorii în baza altor
hotărâri judecătorești.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 22.03.2018.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
11