1ra-1562/2018 — art.179 alin.1 CP

1ra-1562/2018 — art.179 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1562/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Larionov Alexei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari din 24 ianuarie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Larionov Alexei XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Larionov Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin.(1) Cod penal

la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. art. 85 alin.(1), 87 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, prin cumul total s-a adăugat pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 13.10.2016 și definitiv i s-a stabilit inculpatului Larionov Alexei pedeapsa de

1 (un) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie suma de 10000 (zece mii) lei, cu

executarea de sine stătătoare a pedepselor.

În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoarea aplicată lui Larionov

Alexei, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani,

explicându-i că pedeapsa va fi considerată condiționată dacă în termenul fixat nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

1

ora 15 și 20 min., urmărind scopul violării domiciliului altei persoane, în urma înțelegerii

prealabile cu o altă persoană în privința căreia urmărirea penală se efectuează în

procedură separată, s-a deplasat pe lotul de teren amplasat în XXXXX, , ce aparține cu drept

de proprietate lui Anatolie Dicusar, în baza Titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren eliberat prin decizia XXXXX din 28.03.1993 de către Primăria com.

Coșnița r-nul Dubăsari. În continuare dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora,

contrar cerințelor stipulate în hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, unde era

specificat concret faptul că „...se obligă Alexei Larionov și Viorica Larionov să nu creeze

piedici lui Anatolie Dicusar în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu

numărul cadastral XXXXX cu destinația pentru construcție amplasat pe XXXXX … ”, a rămas

acolo și la cerința lui Anatolie Dicusar de a-l părăsi, el împreună cu persoana în privința

căreia urmărirea penală se efectuează în procedură separată, intenționat au ignorat-o,

rămânând pe acel lot de teren.

Tot el, continuându-și acțiunile sale infracționale, la 24.09.2016 aproximativ la ora

15:00, urmărind scopul violării domiciliului altei persoane, în urma înțelegerii prealabile

cu alte persoane în privința cărora urmărirea penală se efectuează în procedură separată,

s-a deplasat pe lotul de teren amplasat în s. Coșnița, r-nul Dubăsari, str. XXXXX, ce aparține

cu drept de proprietate lui Anatolie Dicusar, în baza Titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren eliberat prin decizia XXXXX din 28.03.1993 de către Primăria com.

Coșnița r-nul Dubăsari. În continuare dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora,

contrar cerințelor stipulate în hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, unde era

specificat concret faptul că „...se obligă Alexei Larionov și Viorica Larionov să nu creeze

piedici lui Anatolie Dicusar în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu

numărul cadastral XXXXX cu destinația pentru construcție amplasat pe str. XXXXX....”, a

rămas acolo și la cerința lui Anatolie Dicusar de a-l părăsi, el împreună cu celelalte

persoane în privința cărora urmărirea penală se efectuează în procedură separată,

intenționat au ignorat-o, rămânând pe acel lot de teren.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Larionov Alexei a comis infracțiunea prevăzută

de art. 179 alin.(1) Cod penal - „violarea de domiciliu după indicii calificativi pătrunderea și

rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, precum și

refuzul de a-l părăsi la cererea ei”.

Alexei, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare,

din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței din următoarele considerente:

- apreciere neobiectivă a probelor și eronat a apreciat faptul că el a pătruns în

gospodăria lui Dicusar Anatolie, trecând gardul de lemn și sîrmă construit de către inculpat

în anul 2008, spre casa de locuit a lui Dicusar Anatolie. Or, martorii audiați au declarat că

2

incidentele din 21.09.2016 și 24.09.2016 au avut loc pe terenul pârlogit până la gardul din

lemn sus indicat. În acest sens, este necesară audierea în mod repetat a acestor martori în

cadrul ședinței în instanța de apel;

- apreciere eronată a proceselor verbale de cercetare la fața locului din 21.09.2016

și 24.09.2016, unde este indicat doar un gard din piloni din lemn și sîrmă, care a fost

construit de către el în anul 2008 pentru a delimita hotarul dintre gospodăria lui Dicusar

Anatolie și cea a fiicei sale Larionov Viorica. Lângă acest gard a depozitat prin anii 2008

piatră pentru construcția casei de locuit a fiicei. Această piatră este reflectată în aceste

procese verbale, dar instanța de judecată nu a luat în considerare acest fapt. Un alt gard nu

este descris în procesele verbale de cercetare la fața locului;

- în opinia apelantului, reieșind din probele acumulate la dosar, faptul pătrunderii

de către el în gospodăria lui Dicusar Anatolie nu s-a confirmat, mai ales că Dicusar Anatolie

nu avea construit nici un gard ca să delimiteze gospodăria sa de cel a fiicei sale Larionov

Viorica. Totodată, nu este clară situația dată, în cazul în care se va admite faptul că terenul

pârlogit pe care s-a aflat de până la gardul de lemn și sârmă, construit de apelant prin anul

2008, la care este învinuit că a violat în așa mod domiciliul lui Dicusar Anatolie, prezintă cu

certitudine lipsa unei administrări efective din partea lui Dicusar Anatolie, mai ales, că pe

această porțiune se află și movile de piatră pentru construcție ce aparține fiicei Larionov

Viorica;

- a considerat neîntemeiată respingerea de către instanța de fond a cererii cu

privire la prezentarea probei și anume înregistrarea audio-video pe CD, referitor la

incidentul din 24.09.2016, pe care a obținut-o abia la data de 19.01.2018 de la fiica

Larionov Viorica, care a filmat cu telefonul său mobil incidentul din 24.09.2018, din care

rezultă cu certitudine că inculpatul nu a violat domiciliul lui Dicusar Anatolie;

- de asemenea, și-a exprimat dezacordul cu argumentul instanței de fond, precum

că, litigiul referitor la această porțiune de teren a constituit anterior obiectul de examinare

a altor două cauze civile, în care au fost adoptate Hotărârile Judecătoriei Dubăsari din

31.05.2012 și 19.06.2013, considerând că sunt nemotivate, deoarece la executarea

acestora nu au fost efectuate lucrări de delimitare a terenurilor la care să participe

inculpatul sau fiica Larionov Viorica. Iar dacă acestea s-au afectat în absența acestora și

bornele de hotar erau fixate în pământ cu doar 10 cm la suprafața solului și în iarbă, care

nu prezenta vizibilitate nouă, aceasta nu poate fi considerat că terenul lui Dicusar Anatolie

era delimitat cu bornă vizibilă de hotar.

respinse ca nefondate apelul și apelul suplimentar declarate de inculpatul Larionov Alexei,

cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Larionov Alexei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod

3

penal – violarea de domiciliu după indicii calificativi pătrunderea și rămânerea ilegală în

domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l părăsi la

cererea ei.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță a

făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a

fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Astfel, argumentele apelantului au fost considerate nefondate și în acest sens a

relevat că, prin declarațiile părții vătămate Dicusar Anatolie și martorului Cibuc Alexei, se

constată faptul că Larionov Alexei a fost prezent la fața locului în timpul transpunerii

hotarelor terenului cu nr. cadastral XXXXX, însă dânsul a refuzat să semneze actul de

predare-primire întocmit de inginerul geodezist, precum și prin declarațiile martorului

Zolotcov Lidia, care a indicat direct la inculpat și a declarat că, în ziua incidentului,

Larionov Alexei se afla lângă nucul ce se află pe teritoriul lui Dicusar Anatolie. Cunoaște că

Alexei Larionov a pus pilonii de lemn și sîrma, însă în acel moment ultimul se afla după

gardul instalat spre casa lui Anatolie Dicusar.

Totodată, prezența bornelor este stabilită cert și prin copia actului de predare-

primire, întocmit la 08.05.2015, conform căruia prestatorul S.R.L. „IVDI-PROIECT”,

inginerul-geodezist Mîțu Ion a transmis beneficiarului Dicusar Anatolie actul de

transpunere a punctelor pe teren în baza contractului nr.21 din 08.05.2015, în care este

indicat faptul, că punctele transpuse au fost consolidate cu borne metalice, copia actului de

constatare pe teren întocmit la 19.01.2012 de OCT Dubăsari, prin care au fost stabilite

hotarele terenurilor cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX și procesul - verbal de

cercetare la fața locului cu imaginile foto anexate, întocmit la 21.09.2016.

La fel, instanța de apel a reflectat și faptul că, din materialele cauzei rezultă, că

Larionov Alexei, la 29.06.2010, a depus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

recunoașterea nulității titlului de proprietate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, eliberat de

către Primăria s. Coșnița, r-nul Dubăsari, pe numele lui Dicusar Anatolie, însă la 07.06.2011

a renunțat la acțiune, cererea, fiind admisă de instanța de judecată. În cadrul examinării

litigiului vizat la data de 13.12.2010, Dicusar Anatolie a depus cerere reconvențională, care

prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013 a fost admisă parțial și s-a dispus

obligarea lui Larionov Alexei și Larionov Viorica să nu-i creeze piedici lui Dicusar Anatolie

în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, cu

destinația pentru construcție, situat pe XXXXX, să nu-l împiedice la stabilirea hotarului și

zidirea gardului pe linia de hotar între terenul menționat și terenul cu nr. cadastral XXXXX,

cu destinația pentru construcție situat pe XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate cet.

Larionov Viorica. Prin urmare, în cadrul examinării litigiului s-a stabilit cu certitudine că

porțiunea vizată de teren îi aparține lui Dicusar Anatolie.

4

Din aceste considerente, instanța de apel a respins criticile inculpatului Larionov

Alexei, precum că, hotărârile Judecătoriei Dubăsari din 31.05.2012 și 19.06.2013, nu sunt

motivate, deoarece la executarea acestora nu au fost efectuate lucrări de delimitare a

terenurilor la care să participe inculpatul sau fiica Larionov Viorica, or, hotărârea

menționată a devenit irevocabilă la data de 03.01.2014, având valoare de lucru judecat și

faptele deja stabilite nu mai pot fi rediscutate.

La fel, a respins și criticile inculpatului, că în ședința de judecată din data de

21.01.2018, i-a fost respinsă cererea cu privire la prezentarea probei și anume

înregistrarea audio-video pe CD, referitor la incidentul din 24.09.2016, pe care a obținut-o

abia la data de 19.01.2018 de la fiica Larionov Viorica. Ultima a filmat cu telefonul său

mobil incidentul din 24.09.2018, din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu a violat

domiciliul lui Dicusar Anatolie. Or, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, au

fost admise cererile inculpatului privind amânarea examinării cauzei și acordarea

posibilității acestuia de a prezenta probe în vederea susținerii poziției sale. Mai mult, în

cadrul procesului de judecată nici o probă nu are o valoare prestabilită, iar decizia privind

admiterea sau respingerea unei probe are loc potrivit intimei convingeri a instanței de

judecată, reieșind din întreg spectru de circumstanțe ale cauzei.

Versiunea înaintată de inculpat în cadrul audierii pe întreg procesul penal privind

nevinovăția sa și faptul că martorii urmează a fi audiați în mod repetat, instanța de apel a

considerat-o nefondată, or, acesta a încercat să prezinte o stare de fapt ce nu corespunde

realității, care să-i atenueze răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii

se reliefează din probe administrate de acuzare. De asemenea, în cadrul audierii martorilor

în ședința de judecată, inculpatul Larionov Alexei a avut posibilitatea de a adresa întrebări

martorilor și de a înainta obiecții asupra declarațiilor acestora, fapt ce nu a avut loc.

Astfel, din probele analizate instanța de apel a considerat că s-a constatat cu

certitudine, că inculpatul Alexei Larionov în cunoștință de cauză a pătruns la data de

21.09.2016 și la 24.09.2016 fără consimțământul proprietarului peste hotarul dintre

terenurile indicate, transpus cu borne speciale în baza titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, pe terenul părții vătămate Dicusar Anatolie, prin ce i-a violat

dreptul la inviolabilitatea domiciliului, refuzând intenționat și cu rea voință de a-l părăsi la

cerere. În acest sens, fiind indicate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.179 alin. (1) Cod penal și notificat pct. 11) al art.6 Cod de procedură penală, potrivit

căruia, prin noțiunea de domiciliu se înțelege orice teren privat.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul Larionov Alexei pe parcursul întregului

proces penal a pledat nevinovat de comiterea infracțiunii ce i se impută, ceea ce a fost

apreciat de către instanța de apel ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se

autoincrimina, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât

în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală.

Cu toate acestea, instanța de apel a subliniat că, însăși inculpatul a declarat că

recunoaște faptul că, el s-a aflat pe porțiunea de teren care îi aparține lui Anatolie Dicusar,

5

explicând că a refuzat s-o părăsească, deoarece acela în viziunea sa îi aparține fiicei sale

Larionov Viorica, iar Dicusar Anatolie nu a prezentat careva acte ce ar confirma faptul că

terenul îi aparține.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea acesteia, a reținut că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă legală, echitabilă și individualizată, care va

atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

recurs ordinar de inculpatul Larionov Alexei, la 29 iunie 2018, care, invocând temeiul de

drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, precum și a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, invocând următoarele:

- instanțele de fond au pus la baza hotărârii de condamnare hotărârea Judecătoriei

Dubăsari din 19.06.2013, Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

decizia Primăriei Coșnița din 28.03.1993, însă aceste probe nu confirmă că Larionov A. a

comis infracțiunea incriminată și datele care se conțin în aceste acte nu sunt în stare să

realizeze toate circumstanțele infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal;

- în speță nu a fost întocmită o schemă, care ar indica locul comiterii presupusei

infracțiuni, nu există o linie clară de delimitare sau un gard între cele două terenuri

alăturate, care să fie construit după pronunțarea hotărârii judecătorești de către executor

autorizat, care trebuia să pună în executare titlul executoriu, iar organul de urmărire

penală urma să prezinte instanței de judecată material probatoriu suficient, trebuia să

hașureze bucata de teren pe care se presupune că a avut loc incidentul pentru a înainta o

învinuire clară;

- infracțiunea prevăzută la art. 179 Cod penal, se comite cu intenție directă, când

făptașul înțelege că se află pe un teren străin și pătrunde nemijlocit pe acest teren, însă în

cazul său lipsește intenția directă de a săvârși o infracțiune, or, în cazul în care o persoană

care se află pe un teren și în mod greșit apreciază situația crezând că se află pe terenul său

nu poate fi atras la răspundere penală;

- declarațiile martorilor nu sunt clare, deoarece nici unul nu a fost martor ocular și nu

a avut posibilitatea de a vedea momentul de pătrundere pe terenul străin, or, nici însăși

proprietarii terenurilor respective se confundă referitor la apartenența unei părți din

aceste terenuri și asupra liniei de delimitare;

- în speță, organul de urmărire penală urma să dispună efectuarea unei expertize

pentru a stabili situația juridică de la hotarul celor două terenuri, și experții ar fi dat un

răspuns clar și amplu cine este stăpânul acelui teren de 3 ari.

de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Colegiul penal consideră că, alegațiile inculpatului sunt nefondate, deoarece,

analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de recurent prevăzut în pct.8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Larionov Alexei a fost recunoscut

vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 179 alin. (1) Cod penal (potrivit

învinuirii), după semnele calificative - violarea de domiciliu după indicii calificativi

pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia,

precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, soluție menținută de către instanța de apel,

care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Larionov

Alexei în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de

inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de recurent

privind nevinovăția sa, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima

instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus

argumentat în hotărârile pronunțate.

7

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

8.2. Referitor la alegațiile inculpatului recurent privind acțiunile ce urmau a fi

executate de organului de urmărire penală, ce documente trebuiau să fie anexate la

materialele cauzei, Colegiul penal nu se va expune, fiindcă acestea țin de starea de fapt,

care nu au fost invocate în instanța de apel, or, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, iar alin. (2) prevede că, temeiurile

menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel

sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

8.3. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Larionov Alexei se

declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Larionov Alexei XXXXX

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 07 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

8