1ra-1562/2018 — art.179 alin.1 CP

Prima instanță: 04.01.2017-24.01.2018;

Instanța de apel: 21.02.2018-02.05.2018;

Instanța de recurs: 09.07.2018-07.11.2018. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 24 ianuarie 2018, Larionov Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin.(1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. art. 85 alin.(1), 87 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, prin cumul total s-a adăugat pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13.10.2016 și definitiv i s-a stabilit inculpatului Larionov Alexei pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie suma de 10000 (zece mii) lei, cu executarea de sine stătătoare a pedepselor. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoarea aplicată lui Larionov Alexei, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, explicându-i că pedeapsa va fi considerată condiționată dacă în termenul fixat nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. 1 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, Larionov Alexei, la 21.09.2016 aproximativ la ora 15 și 20 min., urmărind scopul violării domiciliului altei persoane, în urma înțelegerii prealabile cu o altă persoană în privința căreia urmărirea penală se efectuează în procedură separată, s-a deplasat pe lotul de teren amplasat în XXXXX, , ce aparține cu drept de proprietate lui Anatolie Dicusar, în baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat prin decizia XXXXX din 28.03.1993 de către Primăria com. Coșnița r-nul Dubăsari. În continuare dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, contrar cerințelor stipulate în hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, unde era specificat concret faptul că „...se obligă Alexei Larionov și Viorica Larionov să nu creeze piedici lui Anatolie Dicusar în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu numărul cadastral XXXXX cu destinația pentru construcție amplasat pe XXXXX … ”, a rămas acolo și la cerința lui Anatolie Dicusar de a-l părăsi, el împreună cu persoana în privința căreia urmărirea penală se efectuează în procedură separată, intenționat au ignorat-o, rămânând pe acel lot de teren. Tot el, continuându-și acțiunile sale infracționale, la 24.09.2016 aproximativ la ora 15:00, urmărind scopul violării domiciliului altei persoane, în urma înțelegerii prealabile cu alte persoane în privința cărora urmărirea penală se efectuează în procedură separată, s-a deplasat pe lotul de teren amplasat în s. Coșnița, r-nul Dubăsari, str. XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate lui Anatolie Dicusar, în baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat prin decizia XXXXX din 28.03.1993 de către Primăria com. Coșnița r-nul Dubăsari. În continuare dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, contrar cerințelor stipulate în hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, unde era specificat concret faptul că „...se obligă Alexei Larionov și Viorica Larionov să nu creeze piedici lui Anatolie Dicusar în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu numărul cadastral XXXXX cu destinația pentru construcție amplasat pe str. XXXXX… ”, a rămas acolo și la cerința lui Anatolie Dicusar de a-l părăsi, el împreună cu celelalte persoane în privința cărora urmărirea penală se efectuează în procedură separată, intenționat au ignorat-o, rămânând pe acel lot de teren. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Larionov Alexei a comis infracțiunea prevăzută de art. 179 alin.(1) Cod penal - „violarea de domiciliu după indicii calificativi pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei”. 3. Sentința a fost atacată cu apel și apel suplimentar de către inculpatul Larionov Alexei, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În motivarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței din următoarele considerente: - apreciere neobiectivă a probelor și eronat a apreciat faptul că el a pătruns în gospodăria lui Dicusar Anatolie, trecând gardul de lemn și sîrmă construit de către inculpat în anul 2008, spre casa de locuit a lui Dicusar Anatolie. Or, martorii audiați au declarat că 2 incidentele din 21.09.2016 și 24.09.2016 au avut loc pe terenul pârlogit până la gardul din lemn sus indicat. În acest sens, este necesară audierea în mod repetat a acestor martori în cadrul ședinței în instanța de apel; - apreciere eronată a proceselor verbale de cercetare la fața locului din 21.09.2016 și 24.09.2016, unde este indicat doar un gard din piloni din lemn și sîrmă, care a fost construit de către el în anul 2008 pentru a delimita hotarul dintre gospodăria lui Dicusar Anatolie și cea a fiicei sale Larionov Viorica. Lângă acest gard a depozitat prin anii 2008 piatră pentru construcția casei de locuit a fiicei. Această piatră este reflectată în aceste procese verbale, dar instanța de judecată nu a luat în considerare acest fapt. Un alt gard nu este descris în procesele verbale de cercetare la fața locului; - în opinia apelantului, reieșind din probele acumulate la dosar, faptul pătrunderii de către el în gospodăria lui Dicusar Anatolie nu s-a confirmat, mai ales că Dicusar Anatolie nu avea construit nici un gard ca să delimiteze gospodăria sa de cel a fiicei sale Larionov Viorica. Totodată, nu este clară situația dată, în cazul în care se va admite faptul că terenul pârlogit pe care s-a aflat de până la gardul de lemn și sârmă, construit de apelant prin anul 2008, la care este învinuit că a violat în așa mod domiciliul lui Dicusar Anatolie, prezintă cu certitudine lipsa unei administrări efective din partea lui Dicusar Anatolie, mai ales, că pe această porțiune se află și movile de piatră pentru construcție ce aparține fiicei Larionov Viorica; - a considerat neîntemeiată respingerea de către instanța de fond a cererii cu privire la prezentarea probei și anume înregistrarea audio-video pe CD, referitor la incidentul din 24.09.2016, pe care a obținut-o abia la data de 19.01.2018 de la fiica Larionov Viorica, care a filmat cu telefonul său mobil incidentul din 24.09.2018, din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu a violat domiciliul lui Dicusar Anatolie; - de asemenea, și-a exprimat dezacordul cu argumentul instanței de fond, precum că, litigiul referitor la această porțiune de teren a constituit anterior obiectul de examinare a altor două cauze civile, în care au fost adoptate Hotărârile Judecătoriei Dubăsari din 31.05.2012 și 19.06.2013, considerând că sunt nemotivate, deoarece la executarea acestora nu au fost efectuate lucrări de delimitare a terenurilor la care să participe inculpatul sau fiica Larionov Viorica. Iar dacă acestea s-au afectat în absența acestora și bornele de hotar erau fixate în pământ cu doar 10 cm la suprafața solului și în iarbă, care nu prezenta vizibilitate nouă, aceasta nu poate fi considerat că terenul lui Dicusar Anatolie era delimitat cu bornă vizibilă de hotar.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, au fost respinse ca nefondate apelul și apelul suplimentar declarate de inculpatul Larionov Alexei, cu menținerea hotărârii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Larionov Alexei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod 3 penal – violarea de domiciliu după indicii calificativi pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei. Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv. Astfel, argumentele apelantului au fost considerate nefondate și în acest sens a relevat că, prin declarațiile părții vătămate Dicusar Anatolie și martorului Cibuc Alexei, se constată faptul că Larionov Alexei a fost prezent la fața locului în timpul transpunerii hotarelor terenului cu nr. cadastral XXXXX, însă dânsul a refuzat să semneze actul de predare-primire întocmit de inginerul geodezist, precum și prin declarațiile martorului Zolotcov Lidia, care a indicat direct la inculpat și a declarat că, în ziua incidentului, Larionov Alexei se afla lângă nucul ce se află pe teritoriul lui Dicusar Anatolie. Cunoaște că Alexei Larionov a pus pilonii de lemn și sîrma, însă în acel moment ultimul se afla după gardul instalat spre casa lui Anatolie Dicusar. Totodată, prezența bornelor este stabilită cert și prin copia actului de predare- primire, întocmit la 08.05.2015, conform căruia prestatorul S.R.L. „IVDI-PROIECT”, inginerul-geodezist Mîțu Ion a transmis beneficiarului Dicusar Anatolie actul de transpunere a punctelor pe teren în baza contractului nr.21 din 08.05.2015, în care este indicat faptul, că punctele transpuse au fost consolidate cu borne metalice, copia actului de constatare pe teren întocmit la 19.01.2012 de OCT Dubăsari, prin care au fost stabilite hotarele terenurilor cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX și procesul - verbal de cercetare la fața locului cu imaginile foto anexate, întocmit la 21.09.2016. La fel, instanța de apel a reflectat și faptul că, din materialele cauzei rezultă, că Larionov Alexei, la 29.06.2010, a depus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat recunoașterea nulității titlului de proprietate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, eliberat de către Primăria s. Coșnița, r-nul Dubăsari, pe numele lui Dicusar Anatolie, însă la 07.06.2011 a renunțat la acțiune, cererea, fiind admisă de instanța de judecată. În cadrul examinării litigiului vizat la data de 13.12.2010, Dicusar Anatolie a depus cerere reconvențională, care prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013 a fost admisă parțial și s-a dispus obligarea lui Larionov Alexei și Larionov Viorica să nu-i creeze piedici lui Dicusar Anatolie în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, cu destinația pentru construcție, situat pe XXXXX, să nu-l împiedice la stabilirea hotarului și zidirea gardului pe linia de hotar între terenul menționat și terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu destinația pentru construcție situat pe XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate cet. Larionov Viorica. Prin urmare, în cadrul examinării litigiului s-a stabilit cu certitudine că porțiunea vizată de teren îi aparține lui Dicusar Anatolie. 4 Din aceste considerente, instanța de apel a respins criticile inculpatului Larionov Alexei, precum că, hotărârile Judecătoriei Dubăsari din 31.05.2012 și 19.06.2013, nu sunt motivate, deoarece la executarea acestora nu au fost efectuate lucrări de delimitare a terenurilor la care să participe inculpatul sau fiica Larionov Viorica, or, hotărârea menționată a devenit irevocabilă la data de 03.01.2014, având valoare de lucru judecat și faptele deja stabilite nu mai pot fi rediscutate. La fel, a respins și criticile inculpatului, că în ședința de judecată din data de 21.01.2018, i-a fost respinsă cererea cu privire la prezentarea probei și anume înregistrarea audio-video pe CD, referitor la incidentul din 24.09.2016, pe care a obținut-o abia la data de 19.01.2018 de la fiica Larionov Viorica. Ultima a filmat cu telefonul său mobil incidentul din 24.09.2018, din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu a violat domiciliul lui Dicusar Anatolie. Or, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, au fost admise cererile inculpatului privind amânarea examinării cauzei și acordarea posibilității acestuia de a prezenta probe în vederea susținerii poziției sale. Mai mult, în cadrul procesului de judecată nici o probă nu are o valoare prestabilită, iar decizia privind admiterea sau respingerea unei probe are loc potrivit intimei convingeri a instanței de judecată, reieșind din întreg spectru de circumstanțe ale cauzei. Versiunea înaintată de inculpat în cadrul audierii pe întreg procesul penal privind nevinovăția sa și faptul că martorii urmează a fi audiați în mod repetat, instanța de apel a considerat-o nefondată, or, acesta a încercat să prezinte o stare de fapt ce nu corespunde realității, care să-i atenueze răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii se reliefează din probe administrate de acuzare. De asemenea, în cadrul audierii martorilor în ședința de judecată, inculpatul Larionov Alexei a avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor și de a înainta obiecții asupra declarațiilor acestora, fapt ce nu a avut loc. Astfel, din probele analizate instanța de apel a considerat că s-a constatat cu certitudine, că inculpatul Alexei Larionov în cunoștință de cauză a pătruns la data de 21.09.2016 și la 24.09.2016 fără consimțământul proprietarului peste hotarul dintre terenurile indicate, transpus cu borne speciale în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, pe terenul părții vătămate Dicusar Anatolie, prin ce i-a violat dreptul la inviolabilitatea domiciliului, refuzând intenționat și cu rea voință de a-l părăsi la cerere. În acest sens, fiind indicate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.179 alin. (1) Cod penal și notificat pct. 11) al art.6 Cod de procedură penală, potrivit căruia, prin noțiunea de domiciliu se înțelege orice teren privat. Instanța de apel a menționat că, inculpatul Larionov Alexei pe parcursul întregului proces penal a pledat nevinovat de comiterea infracțiunii ce i se impută, ceea ce a fost apreciat de către instanța de apel ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală. Cu toate acestea, instanța de apel a subliniat că, însăși inculpatul a declarat că recunoaște faptul că, el s-a aflat pe porțiunea de teren care îi aparține lui Anatolie Dicusar, 5 explicând că a refuzat s-o părăsească, deoarece acela în viziunea sa îi aparține fiicei sale Larionov Viorica, iar Dicusar Anatolie nu a prezentat careva acte ce ar confirma faptul că terenul îi aparține. Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând legalitatea acesteia, a reținut că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă legală, echitabilă și individualizată, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Decizia instanței de apel, pronunțată integral la 30 mai 2018, este atacată cu recurs ordinar de inculpatul Larionov Alexei, la 29 iunie 2018, care, invocând temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum și a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, invocând următoarele: - instanțele de fond au pus la baza hotărârii de condamnare hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19.06.2013, Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren și decizia Primăriei Coșnița din 28.03.1993, însă aceste probe nu confirmă că Larionov A. a comis infracțiunea incriminată și datele care se conțin în aceste acte nu sunt în stare să realizeze toate circumstanțele infracțiunii prevăzute de art. 179 Cod penal; - în speță nu a fost întocmită o schemă, care ar indica locul comiterii presupusei infracțiuni, nu există o linie clară de delimitare sau un gard între cele două terenuri alăturate, care să fie construit după pronunțarea hotărârii judecătorești de către executor autorizat, care trebuia să pună în executare titlul executoriu, iar organul de urmărire penală urma să prezinte instanței de judecată material probatoriu suficient, trebuia să hașureze bucata de teren pe care se presupune că a avut loc incidentul pentru a înainta o învinuire clară; - infracțiunea prevăzută la art. 179 Cod penal, se comite cu intenție directă, când făptașul înțelege că se află pe un teren străin și pătrunde nemijlocit pe acest teren, însă în cazul său lipsește intenția directă de a săvârși o infracțiune, or, în cazul în care o persoană care se află pe un teren și în mod greșit apreciază situația crezând că se află pe terenul său nu poate fi atras la răspundere penală; - declarațiile martorilor nu sunt clare, deoarece nici unul nu a fost martor ocular și nu a avut posibilitatea de a vedea momentul de pătrundere pe terenul străin, or, nici însăși proprietarii terenurilor respective se confundă referitor la apartenența unei părți din aceste terenuri și asupra liniei de delimitare; - în speță, organul de urmărire penală urma să dispună efectuarea unei expertize pentru a stabili situația juridică de la hotarul celor două terenuri, și experții ar fi dat un răspuns clar și amplu cine este stăpânul acelui teren de 3 ari.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. 6

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 8.1. Colegiul penal consideră că, alegațiile inculpatului sunt nefondate, deoarece, analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de recurent prevăzut în pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Larionov Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 179 alin. (1) Cod penal (potrivit învinuirii), după semnele calificative - violarea de domiciliu după indicii calificativi pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Larionov Alexei în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de recurent privind nevinovăția sa, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate. 7 Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). 8.2. Referitor la alegațiile inculpatului recurent privind acțiunile ce urmau a fi executate de organului de urmărire penală, ce documente trebuiau să fie anexate la materialele cauzei, Colegiul penal nu se va expune, fiindcă acestea țin de starea de fapt, care nu au fost invocate în instanța de apel, or, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar alin. (2) prevede că, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. 8.3. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Larionov Alexei se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Larionov Alexei XXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 07 decembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecător Toma Nadejda Judecător Boico Victor 8