1ra-1416/2018 — art. 248 alin. 5 lit. b, c Cod penal

1ra-1416/2018 — art. 248 alin. 5 lit. b, c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1416/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Simon Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 18.12.2014 – până la 30.09.2016

instanța de apel:

de la 01.11.2016 – până la 21.02.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 26.05.2017 – până la 12.09.2017

instanța de apel:

de la 18.10.2017 – până la 21.03.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 18.06.2018 – până la 06.11.2018

A C O N S T A T A T:

2016, Simon Mihail a fost achitat privind învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod penal, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

către organul de urmărire penală, a fost învinuit de faptul că, activând în

cadrul Direcției Deservire Călători a ÎS „Calea Ferată a Moldovei", în

calitate de paznic în restaurantul - vagon al trenului de pasageri XXXXX, la

data de 27 septembrie 2012, la ora 12.00, folosindu-se de situația de

1

serviciu, aflându-se în locul staționării trenurilor, urmărind scopul trecerii

mărfurilor în proporții mari, peste frontiera vamală a Republicii Moldova,

prin eludarea controlului vamal, împreună și prin înțelegere prealabilă cu o

altă persoană, în privința căreia urmărirea penală a fost disjunsă într-o

cauză penală separată, a primit de la o persoană neidentificată pentru

transportarea contra unei remunerații bănești pachete de polietilenă de

formă dreptunghiulară cu preparate medicamentoase „Danabol”

methadienone, în comprimate de 10 mg, 83.200 pastile, „Strombaford”

stanozol de 10 mg, 43.180 pastile; „Aqvatest” 100 mg/ml 1 ml, 50 fiole ,

„Provimed" masterolone în comprimate de 50 mg, 3.600 pastile;

„Anapolon” 50 mg, 6.200 pastile; „Clenbuterol” clenbuterol în comprimate

de 40 mg, 6.400 pastile, „Danabol” methadienone în comprimate de 50 mg,

1.000 pastile, „Oxandrolon” 10 mg, 1.000 pastile, „Testosterona P” 1 ml, 360

fiole, producător „Balkan Pharmaceuticals” (Republica Moldova), și

„Trenbolone forte – 200” 10 ml, 50 fiole, producător „SP Laboratories”

(Republica Moldova). Ulterior, urmărind scopul trecerii ilegale peste

frontieră vamală a Republicii Moldova cu tăinuirea de control vamal, prin

înțelegere prealabilă cu o altă persoană, personal a amplasat preparatele

medicale nominalizate, în cavitatea tehnologică a spațiului dintre tavane

deasupra gurii de ventilare a vagonului-restaurant al trenului de pasageri

sus-indicat.

La 28 septembrie 2012, prin punctul de trecere a frontierei de stat

„XXXXX”, a trecut fără a declara organului vamal despre bunurile

transportate, tăinuindu-le de control vamal. Tot la 28 septembrie 2012, în

punctul de trecere a frontierei de stat „XXXXX”, în cadrul controlului fizic

a mărfurilor din Vagonul-restaurant al trenului de pasageri XXXXX,

efectuat de reprezentantul organului vamal al Ucrainei în cavitățile

constructive, aflate în cavitatea tehnologică a spațiului dintre tavane

deasupra gurii de ventilare a vagonului - restaurant al trenului de pasageri,

au fost depistate bunuri nedeclarate.

Prin scrisoarea nr. 6051 din 29 august 2014, emisă de Direcția valoare

în vamă și clasificare a mărfurilor a Serviciului Vamal, valoarea în vamă a

preparatelor medicamentoase transportate de Simon M. și anume,

„Aqvatest 100 mg/ml”, 50 fiole, „Testosterone” P 1 ml, 360 fiole,

„Danabol” methadienone în comprimate de 50 mg, 999 pastile și

„Danabol” methadienone comprimate 10 mg, 83.199 pastile, constituie

95.054 lei.

Astfel, de către organul de urmărire penală, Simon M. a fost învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod penal

2

și anume - contrabanda, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a mărfurilor în proporții mari prin tăinuire de controlul vamal, prin

ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, săvârșite de mai

multe persoane, cu folosirea situației de serviciu.

Anticorupție, Bobrov Vladislav, la 13 octombrie 2016, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Simon Mihail să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod

penal, la 3 ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, să fie dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat că toate probele

prezentate de către partea acuzării incontestabil dovedesc vina inculpatului

în săvârșirea infracțiunii imputate, iar sentința adoptată este contrară

prevederilor legale, motiv din care urmează a fi casată.

februarie 2017, pronunțată integral la 21 martie 2017, apelul declarat a fost

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

concluzionând că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

În opinia instanței de apel, nici una din probele acumulate la

urmărirea penală și cercetate în ședințele instanțelor de fond nu confirmă

vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Astfel, instanța de apel

a considerat că declarațiile inculpatului și ale martorului Tărîță V. sunt

corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în

ședințele instanțelor de fond aceștia au dat declarații consecvente,

concludente, ce coroborează cu întreg ansamblul probatoriu și

demonstrează cu certitudine nevinovăția lui. Pe parcursul judecării cauzei

n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, ce ar

corobora între ele și ar demonstra vinovăția inculpatului, Simon M., în

săvârșirea infracțiunii imputate sau ar combate declarațiile acestuia, ci

dimpotrivă s-a constatat cu certitudine, că ultimul, activând în cadrul

3

Direcției Deservire Călători a IS „Calea Ferată a Moldovei", în calitate de

paznic în restaurantul - vagon al trenului de pasageri XXXXX pe traseul

„XXXXX ", nu s-a folosit de situația de serviciu, n-a urmărit scopul trecerii

peste frontiera vamală a R. Moldova a mărfurilor în proporții mari, prin

eludarea controlului vamal, dânsul n-a acționat împreună și prin înțelegere

prealabilă cu o altă persoană, în privința căreia urmărirea penală a fost

disjunsă într-o cauză penală separată, n-a primit de la o persoană

neidentificată pentru transportarea contra unei remunerații bănești,

pachete de polietilenă de formă dreptunghiulară, cu preparate

medicamentoase.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că declarațiile martorului

Gangan V., care a fost audiat atât în prima instanță, cât și în instanța de

apel nu pot servi drept probă ce ar demonstra vina inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, deoarece acestea nu indică anume la

inculpat, nici direct și nici indirect, că dânsul ar fi comis infracțiunea

imputată lui.

La fel, instanța de apel a conchis că materialele cauzei reținute și

invocate de către partea acuzării ca probe ce indică la vinovăția

inculpatului, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28

septembrie 2012 (f.d. 50, v. 1); procesul-verbal de cercetare a obiectelor și

documentelor din 16 octombrie 2012 (f.d. 175 v. 1); procesul-verbal de

cercetare a obiectelor din 14 ianuarie 2013 (f.d. 130, v. 2); raportul de

expertiză nr. 1092 din 15 decembrie 2012, întocmit de către Centrul

Științific și de cercetare, de expertiză criminalistică a Direcției MAI a

Ucrainei în regiunea Vinnița (f.d. 81, v. 2); raportul de expertiză nr. 1196-

1198 din 30 iunie 2014, întocmit de Centrul Național de Expertiză Judiciară

de pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova (f.d. 59 v. 4);

corpurile delicte aflate la păstrare în camera de corpuri delicte a Serviciului

Vamal al Republicii Moldova, conform chitanței nr. 0000434 din 19

septembrie 2014 (f.d. 77-78, v. 4), nu deonstrează vinovăția lui Simon M. în

săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece nici una din ele nu indică direct

sau indirect la ultimul, ca persoană care ar fi săvârșit infracțiunea

imputată.

Instanța de apel a conchis, că la judecarea cauzei în instanțele de fond

nu s-a dovedit faptul că inculpatul, folosindu-se de situația de serviciu, a

tăinuit preparate medicamentoase de controlul vamal, prin ascundere în

locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, săvârșite în proporții

mari, deoarece din declarațiile inculpatului și ale martorilor Galagan V. și

Tărîță V., s-a reținut că în vagonul în tavanul căruia au fost depistate

4

substanțele indicate în rechizitoriu au acces foarte multe persoane, în jur de

30 de însoțitori de vagon, inclusiv și pasagerii trenului.

De către instanța de apel au fost apreciate ca presupuneri invocările

părții acuzării, precum că inculpatul ar fi primit recompensă de la o

persoană neidentificată, deoarece nu au fost prezentate probe în acest sens.

Pe de altă parte, instanța de apel a menționat, că probele acuzării

indică doar asupra faptului că la punctul de trecere a frontierei de stat

„XXXXX ", în cadrul controlului fizic a mărfurilor din restaurantul - vagon

al trenului de pasageri XXXXX pe traseul „XXXXX ", efectuat de

reprezentantul organului vamal al Ucrainei, în cavitățile constructive,

aflate în cavitatea tehnologică a spațiului dintre tavane deasupra gurii de

ventilare a vagonului - restaurant al trenului de pasageri, au fost depistate

bunuri nedeclarate (substanțele și preparatele menționate supra). Reieșind

din declarațiile martorilor Galagan V. și Tărîță V., la vagonul cu pricina au

acces un cerc nedeterminat de persoane, iar pe parcursul staționării intră să

ia masa pasagerii, însoțitorii de vagon și alte persoane. Așadar, din

declarațiile martorilor nominalizați nu se demonstrează cele imputate

inculpatului, ci din contra, ele denotă nevinovăția ultimului.

Un alt aspect menționat de către instanța de apel este acel fapt că în

rechizitoriu se indică că inculpatul, urmărind scopul trecerii peste frontiera

vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în proporții mari, prin eludarea

controlului vamal, însă acuzatorul de stat reține la încadrarea juridică

trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, în scop

de tăinuire de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite

sau adaptate în acest scop. Respectiv, se observă o neconcordanță, deoarece

metodele de săvârșire a infracțiunii - eludarea controlului vamal sau

tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau

adaptate în acest scop - au un caracter alternativ.

Subsecvent, instanța de apel a notat, că în raportul de expertiză nr.

1092 din 15 decembrie 2012, întocmit de către Centrul Științific și de

cercetare, de expertiză criminalistică a Direcției MAI a Ucrainei în regiunea

Vinnița, s-a constatat că în preparatele medicamentoase „Danabol"

methadienone în comprimate de 50 mg și „Danabol" methadienone în

comprimate de 10 mg, se conține un preparat cu efect puternic -

methadienon, iar în preparatele medicamentoase „Aquatest" 1 ml

Testosterone 100 mg/ml și „Testosterona P" 1 ML 100 mg/ml, au fost

depistate substanțele medicamentoase testosteron și testosteron propionat,

care sunt atribuite la substanțe chimice și incluse în „Nomenclatorul

substanțelor toxice, inclusiv produselor biotehnologice și a altor agenți

5

biologici, producerea, păstrarea, transportarea, utilizarea, îngroparea,

nimicirea și utilizarea cărora se efectuează în baza permisiunii", aprobat

prin Hotărârea Cabinetului de Miniștri a Ucrainei din 20 iunie 1995 nr. 440

„cu privire la aprobarea Ordinii de obținere a permisului pentru

producerea, păstrarea, transportarea, utilizarea, îngroparea, nimicirea și

utilizarea substanțelor toxice, inclusiv produselor biotehnologiei și a altor

agenți biologici".

În cele din urmă, preparatele din speță au fost calificate juridic de către

procuror ca fiind atribuite la categoria mărfuri. Această apreciere a fost

nepotrivită în viziunea instanței de apel, având în vedere concluziile din

Raportul de expertiză nr. 1092 din 15 decembrie 2012, potrivit cărora se

atestă preparate cu efect puternic și substanțe chimice, iar obiectul material

(imaterial) al infracțiunii prevăzute la art. 248 alin. (5) lit. b) și c) Cod penal,

îl reprezintă în mod alternativ: a) mărfuri, obiecte sau alte valori; b)

substanțele narcotice; c) substanțele psihotrope; d) substanțele cu efecte

puternice; e) substanțele toxice; f) substanțele otrăvitoare; g) substanțele

radioactive; h) substanțele explozive; i) deșeurile nocive; j) produsele cu

destinație dublă. Respectiv, instanța de apel a reținut că noțiunea de

mărfuri, obiecte sau alte valori nu o înglobează pe cea de substanțele cu

efecte puternice sau substanțele toxice etc.

Totodată, instanța de apel a considerat, că inculpatul nu are statut de

persoană cu funcție de răspundere, deoarece după cum reiese din

materialele dosarului, inculpatul era angajat în cadrul Direcției Deservire

Călători a IS „Calea Ferată a Moldovei", în calitate de paznic în restaurantul

- vagon al trenului de pasageri XXXXX pe traseul „XXXXX ". Deci,

inculpatul exercita o activitate auxiliară în sensul art. 4 alin. (3) lit. c) și d)

din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public. Din aceste considerente, la caz, nicidecum nu putea

fi reținută în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii în varianta

prevăzută de lit. c) alin. (5) art. 248 Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că acuzatorul de stat nu a prezentat

nici o probă ce ar demonstra vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate și prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță, în prezența

circumstanțelor analizate, corect a ajuns la concluzia că Simon Mihail

urmează a fi achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod penal,

apelul declarat urmând a fi respins, ca nefondat.

6

procurorul adjunct-interimar al procurorului șef al Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu, la 20 aprilie 2017, prin care a

solicitat casarea totală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel.

În argumentarea cererii depuse, recurentul a invocat că instanțele de

judecată nu au apreciat la justa valoare probele prezentate de către partea

acuzării, or vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate și-a găsit

pe deplin confirmarea prin probele administrate.

12 septembrie 2017, pronunțată integral la 03 octombrie 2017, a fost admis

recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, analizând hotărârea adoptată de

către prima instanță, instanța de recurs a constatat că deși în partea

dispozitivă a sentinței este indicat temeiul de achitare, și anume că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infractiunii, în partea descriptivă a

sentinței instanța de judecată a expus concluzii din care rezultă și alt temei

de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv, în cele din urmă soluție

menținută de instanța de apel. Din motiv că instanța de apel a preluat

majoritatea concluziilor enunțate în sentință, instanța de recurs ordinar a

considerat că și decizia instanței de apel conține concluzii divergente.

Reieșind din constatările instanțelor de fond și apel, instanța de recurs

a ordinar că în cauză se întrevede temeiul de achitare prevăzut la pct. 2)

alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că sentința de

achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, iar de

rând cu acest temei de achitare au fost expuse și alte concluzii sub aspectul

temeiului de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură

penală, care a și fost enunțat în concluziile finale și în partea dispozitivă a

sentinței, și anume că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Sub aspectul celor relatate, instanța de recurs a remarcat că în partea

descriptivă a sentinței în pct. 28-31, prima instanță a invocat admiterea de

către partea acuzării a neconcordanței privind modalitățile de realizare a

laturii obiective a infracțiunii în cauză, suprapunând concomitent 2 metode

de săvârșire a infracțiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de

controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în

acest scop, care au caracter alternativ – concluzii care au fost preluate din

7

sentință și se regăsesc și în pct. 22-25 al deciziei adoptate de către instanța

de apel.

În același context, instanța de recurs a atestat că în pct. 32-34 a

sentinței, prima instanță a criticat și aprecierea de către partea acuzării a

substanțelor medicamentoase, ce au fost depistate de către serviciile

vamale ale Ucrainei, ca fiind atribuite la categoria de mărfuri, adică fiind

incertă și situația obiectului material al infracțiunii prevăzute la art. 248

Cod penal, cu semnele calificative imputate inculpatului, raționamente,

care de asemenea au fost incluse și în pct. 26-28 a hotărârii instanței de

apel. Alte concluzii a primei instanțe, sub aspectul neîntrunirii elementelor

infracțiunii imputate în acțiunile inculpatului și anume că acesta nu este

incident, în prezenta speța, de a fi subiectul infractiunii de contrabandă, au

fost reflectate în pct. 35- 43 a sentinței și transcrise în punctele 29-36 ale

deciziei instanței de apel. În cele din urmă, instanța de recurs a constatat că

atât prima instanță, cât și instanța de apel în pct. 44 ale hotărârilor sale, au

conchis că inculpatul urmează a fi achitat, din motivul că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

Din considerentele enunțate, instanța de recurs a constatat o

inadvertență în stabilirea temeiului ce stă la baza achitării lui Simon M.,

fiind constatate în sentință și decizie concluzii cu temeiuri de achitare

diferite: „fapta nu a fost săvârșită de inculpat" și „fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1)

pct. 2) și 3) Cod de procedură penală. Sub acest aspect, instanța de recurs a

notat că în situația pronunțării unei sentințe de achitare pe motiv că fapta

nu a fost săvârșită de către inculpat, pot interveni efectele juridice

prevăzute la art. 3961 Cod de procedură penală și anume restituirea

dosarului penal procurorului, la cerere, pentru reluarea urmăririi penale în

vederea identificării făptuitorului infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs a considerat că menționarea concomitentă a

două temeiuri de achitare care se exclud reciproc, în aceeași hotărâre

judecătorească, reprezintă o eroare de procedură care semnalează prezența

temeiului pentru recurs - motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii - prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În altă ordine de idei, instanța de recurs a constatat că instanța de apel

s-a pronunțat insuficient de clar asupra admisibilității sau inadmisibilității

probelor administrate și cercetate, selectiv reținând conținutul unor probe

la formarea concluziilor sale, fără a efectua o analiză mai amplă, ținând

cont și de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului probator,

precum și cele atenționate în apelul declarat de partea acuzării, inclusiv și

8

în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, vinovăția acestuia,

prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate ultimului, efectuând o

analiză și motivare neconvingătoare a concluziilor sale, deviind astfel de la

cerințele prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 417 Cod de procedură penală.

Alt aspect considerat relevant de către instanța de recurs rezida în

faptul că cauză penală a fost preluată de la autoritățile Ucrainei de către

organul de urmărire penală a Republicii Moldova, în conformitate cu

prevederile art. 72 din Convenția pentru asistența juridică și raporturile

juridice în materie civilă, familială și penală, semnată la Minsk, la 22

ianuarie 1993, Memorandumului din 16.07.2010 încheiat între Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Procuratura Generală a Ucrainei, precum

și cu dispozițiile Legii nr. 371-XVI din 01.12.2006 cu privire la asistența

juridică internațională în materie penală. Prin urmare, ținând cont de

prevederile art. 13 al Convenției nominalizate, care stipulează valabilitatea

actelor întocmite, precum și a dispoziției art. 538 Cod de procedură penală,

potrivit căreia actul procedural întocmit în țară străină în conformitate cu

prevederile legii acelei țări este valabil în fața organelor de urmărire penală

și a instanțelor judecătorești din Republica Moldova, instanța de recurs

ordinar a statuat că instanța de apel urma să învedereze și constatările

efectuate de către organele de drept ale Ucrainei, apreciindu-le în cumul cu

alte probe prezentate de organul de urmărire penală a Republicii Moldova.

Din considerentele da, instanța de recurs a conchis că decizia instanței

de apel este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale- penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs a decis să admită recursul

ordinar declarat la caz, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de

judecători, pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei, instanței de apel i-a fost indicat să se conducă

de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

9

esențiale invocate în cererea de apel și recurs; să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, iar în caz de adoptare a unei concluzii de

vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

martie 2018, pronunțată integral la 02 mai 2018, a fost admis apelul

declarat, casată sentința, inclusiv din alte motive și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Simon

Mihail a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 248 alin. (5) lit. b), c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că

prima instanță corect a conchis asupra nevinovăției inculpatului, însă

eronat a determinat motivul achitării.

Instanța de apel a reținut că atât în ședințele de judecată din prima

instanță, cât și în apel, s-a constatat că mai multe persoane aveau acces la

vagonul-restaurant, unde erau ascunse preparatele medicamentoase, în

acest sens fiind posibil ca făptuitor în cauză să fie oricine dintre angajații

care activau în cadrul vagonului-restaurant. În acest sens, instanța de apel a

considerat relevant de a menționa că aproximativ 30 de persoane

dispuneau de cheia de la vagonul-restaurant, iar cercul persoanelor care ar

putea poseda cheia în cauză ar putea fi lărgit și mai mult. În opinia

instanței de apel, învinuirea adusă inculpatului, precum că a comis fapta

împreună cu o altă persoană și urma a fi remunerat, nu a fost dovedită sub

nicio formă. Mai mult, instanța de apel a menționat că versiunea acuzării a

fost formulată pentru a crea o aparentă consecutivitate logică a celor

întâmplate, ceea ce este inadmsibil, or acuzarea este ținută să dovedească

fiecare aspect al învinuirii în parte, prin probe concludente și pertinente.

Instanța de apel a reținut că unica probă pe care se bazează învinuirea

sunt declarațiile martorilor Galagan Veaceslav și Terpan Natalia, potrivit

cărora aceștia l-ar fi auzit pe un careva Fistican Vitalie, care la rândul său a

10

comunicat că preparatele medicamentoase îi aparțin lui și inculpatului.

Reieșind din conținutul declarațiilor martorilor nominalizați, instanța de

apel a considerat că ele reprezintă probe indirecte, fiind esențială audierea

lui Fistican Vitalie, fapt care, din motive necunoscute, a fost omis de către

acuzare. Mai mult, instanța de apel a menționat că martorul Terpan

Natalia, colaborator vamal ucrainean, a ajuns la concluzia că făptuitor în

cauză este doar Fistican Vitalie. În opinia instanței de apel, în cazul în care

Terpan Natalia nemijlocit și imediat a documentat cazul și a ajuns la

concluzia că făptuitor este o altă persoană decât inculpatul în cauză,

acuzarea urma să prezinte probe concludente că anume Simon Mihail a

comis infracțiunea de contrabandă, fapt care a fost omis.

Instanța de apel a constatat că, în speță, a fost probată comiterea unei

infracțiuni, inclusiv prin probele dobândite pe teritoriul Ucrainei, însă nu a

fost demonstrat că anume Simon Mihail a săvârșit infracțiunea, motiv din

care acesta urma a fi achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin,

la 23 mai 2018, care solicită casarea totală a acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, erori care constituie temei pentru recurs, potrivit art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a derogat de la prevederile legale și nu s-a condus de

explicațiile din pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din

12.12.2015, nu a luat măsurile necesare pentru ca probele prezentate de

partea acuzării să fie cercetate multiaspectual și apreciate la justa lor

valoare, în consecință provocând o stare de incertitudine și neclaritate

privind soluția adoptată;

- fiecare critică a instanței de apel privind probele administrate de

acuzare a fost expusă neargumentat și preluată în mod selectiv din

sentință;

- preluând poziția primei instanțe, instanța de apel eronat a invocat că

probele prezentate de partea acuzării nu au demonstrat vina inculpatului,

iar ulterior, în mod contradictoriu, a susținut că prima instanță eronat a

apreciat probele;

11

- vinovăția inculpatului a fost demonstrată pe deplin prin declarațiile

martorului Galagan Veaceslav și alte probe scrise, la care acuzarea s-a

referit în apelul declarat;

- în ceea ce privește omisiunea audierii lui Fistican Vitalie, de fapt,

instanța de apel a fost informată că în privința ultimului a fost emisă o

ordonanță de disjungere a cauzei penale într-o cauză separată;

- fără a lua în considerație prevederile art. 538 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a expus asupra declarațiilor

martorilor Terpan N., Zubrinschi L., Iarovoi G. și Pasecinic M., cetățeni ai

Ucrainei;

- prin constatările efectuate, instanța de apel a realizat o reitare a

conținutului sentinței, modificând doar temeiul achitării inculpatului, fără

a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Examinând motivele invocate în recursul ordinar, Colegiul penal lărgit

constată că prin acestea se expune o critică asupra aprecierii probelor de

către instanța de apel, care a menținut soluția de achitare adoptată în

privința inculpatului, critică care în opinia recurentului este justificată și

impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat, Colegiul penal

lărgit reține că, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă

exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest

sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că critica aprecierii probelor,

care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar,

deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

12

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța

de recurs. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de

recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate,

exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs,

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit respinge argumentele

recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile.

Sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit constată că argumentele

invocate de recurent au fost pe deplin abordate la etapa judecării apelului,

asupra acestuia fiind expuse concluzii relevante în decizia atacată, enunțate

la pct. 7.1. al prezentei decizii, care nu necesită o reiterare din motivul

temeiniciei și plenitudinii lor, ce vine în corespundere cu jurisprudența și

practica CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale, în cauza Albert v. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice

persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal

independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind

respectate drepturile părților în procesul penal, garantate atât de

Constituția R. Moldova, CtEDO, cât și de Codul de procedură penală.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit conchide că nu și-a

găsit confirmare temeiul pentru recurs, invocat în cererea deferită prezentei

judecări, or soluția instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că în susținerea

faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apel, recurentul a omis să specifice asupra căror anume motive s-a omis de

a se da răspuns, ceea ce denotă caracterul declarativ și formal al acestui

temei.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs invocate în cerere nu și-au găsit confirmare, reieșind din

faptul că anumite argumente invocate în cerere sunt neîntemeiate, iar altele

inadmisibile, precum și din considerentul că nu s-au depistat alte erori

care, examinate din oficiu, ar justifica casarea deciziei instanței de apel,

13

Colegiul penal lărgit conchide asupra soluției de respingere, ca inadmisibil,

a recursului ordinar declarat în cauză, cu menținerea deciziei instanței de

apel atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

martie 2018, în cauza penală în privința lui Simon Mihail XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

14