1ra-1807/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c; 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1807/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c; 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1807/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Scutelnic Ana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2018 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 23 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Onuța Vitalii Xxxxx, născut la xxxxx, originar din Xxxxx,

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Onuța Vitalii Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități ce țin de gestionarea

mijloacelor bănești, pe un termen de 2 ani;

- art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, pe un termen de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă, 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități ce țin de

gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 2 ani, și privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoare aplicată în privința inculpatului, Onuța V., pe o

perioadă de probațiune de 5 ani, dacă nu v-a săvârși o nouă infracțiune,

îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea civilă, Țugui Valeriu, a fost admisă

integral și s-a dispus încasarea de la inculpatul, Onuța V., în beneficiul acestuia,

1

prejudiciul material în sumă de 120 euro, convertiți în lei moldovenești la cursul

oficial al BNM la data executării.

Acțiunea civilă înaintată de către partea civilă, Donțu Simion, a fost admisă

parțial și s-a dispus încasarea de la inculpatul, Onuța V., în beneficiul acestuia,

prejudiciul material în mărime de 147.726, 36 lei, cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 4.000 lei și prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei, în rest, acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Acțiunile civile ale părților civile, Mișcoi G., Bostan V., Ixaru S., au fost admise

în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă, Scutelnic A., împotriva părții civile,

Donțu Simion, a fost respinsă ca neîntemeiată.

ianuarie 2014, aflându-se la piața „Calea Basarabiei”, amplasată pe str. Calea

Moșilor, 4, mun. Chișinău, având intenția dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune, sub pretextul vânzării telefonului mobil de model

„Samsung Galaxy Grand” cu nr. IMEI xxxxx, a dobândit ilicit de la Țugui Valeriu,

pentru telefonul menționat vândut lui, suma de 120 euro, care conform cursului

oficial al BNM, la data de 10 ianuarie 2014, constituiau echivalentul a 2.131,43 lei,

prezentându-se cu date false ce țin de identitatea sa și anume prezentând permisul

de conducere pe numele lui Aparatu Alexandru, ca acesta aparținând lui și totodată

asigurându-l pe Țugui Valeriu că, telefonul mobil menționat îi aparține cu drept de

proprietate, ca ulterior să se stabilească faptul că telefonul în cauză a fost furat la 10

ianuarie 2014, de la Boico Ecaterina. Pe faptul furtului, la 17 ianuarie 2014, fiind

pornită cauza penală nr. 2014030105, astfel, prin acțiunile sale intenționate Onuța

V., cauzându-i părții vătămate, Țugui V., daună materială în proporții

considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpatului Onuța V. în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot Onuța V., fiind posesor a permisului de conducere cu nr. XXXXX(tip

italian), la data de 26 septembrie 2011, în jurul orei 16.30, conducând pe traseul

Chișinău - Leușeni, în direcția orașului Chișinău, microbuzul de model Mercedes-

Sprinter, cu n/î XXXXX, care tracta o remorcă cu bagaje și în calitate de pasageri, se

aflau Donțu Simion, Balan Elena, Ixaru Stela și Bostan Valentina. Tot atunci, Onuța

V., continuând deplasarea cu automobilul menționat și ajungând la km 29, al

traseului menționat, neținând cont de încărcătura automobilului condus și de

faptul că, pe contrasens se deplasează un alt automobil, ignorând în mod flagrant

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume pct. (2) care prevede că

„în Republica Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în

sensul de mers”, pct. 39 alin. (1) a aceluiași regulament care stipulează că „prealabil

începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi în siguranță”

2

și pct. 45 alin. (1) și (2) a aceluiași Regulament care prevede că „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

condițiile rutiere; e) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, fără a reduce viteza, a

pierdut controlul asupra ghidajului și derapând în partea stângă de deplasare a sa,

ieșind pe banda de contrasens, a lovit lateral dreapta în automobilul de model Opel

Corsa cu n/î XXXXX, care era condus regulamentar de către Mișcoi Gheorghe și în

care se aflau în calitate de pasageri, Iulian Valeriu și Scutelnic Ana. În rezultatul

accidentului rutier comis de către Onuța V., pasagerilor ambelor mijloace de

transport le-au fost cauzate diferite traumatisme, și anume: lui Scutelnic Ana, i-au

fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 74 din 28 martie

2012, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață; lui Ixaru Stela i-au fost

cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 307 din 15 decembrie

2011, vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată; lui Donțu

Ion i-au fost cauzate raportului de expertiză medico-legală nr. 308 din 15 decembrie

2011, vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată; lui Bostan

Valentina i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 72

din 20 martie 2012, vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă

durată; lui Balan Elena i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 302 din 13 decembrie 2011, vătămări corporale ușoare, cu dereglarea

sănătății de scurtă durată, consecințe care sunt în legătură cauzală direct cu

accidental rutier produs.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpatului Onuța V. în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și

a sănătății.

3.1 Avocatul Pavliuc G. în numele părții vătămate Donțu S., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Onuța V. să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c), art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și

să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare, a încasa de la Onuța

V. în beneficiul părții vătămate, Donțu S., prejudiciul moral în sumă de 100.000 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- pedeapsa aplicată inculpatului nu este echitabilă în raport cu fapta comisă,

personalitatea acestuia și circumstanțele agravante existente;

3

- infracțiunea comisă de către Onuța V. se clasifică ca fiind una gravă, iar în

cadrul urmăririi penale, acesta n-a recunoscut vina, prin orice metode încerca să

ducă organul de urmărire penală în eroare, astfel, intenționa să se eschiveze de la

răspundere penală. Refuzul lui Onuța V. de a recunoaște vina în cadrul urmăririi

penale, atestă faptul că, nu conștientizează pericolul social al faptelor comise, nu

conștientizează propria responsabilitate referitor la săvârșirea infracțiunii și

pagubele cauzate prin aceasta;

- inculpatul, Onuța V., nu a încercat pe parcursul examinării cauzei să se

intereseze de la Donțu S., care este prejudiciul cauzat sănătății, nu și-a cerut scuze

de la aceasta pentru fapta săvârșită, precum nici nu a contribuit material la

restabilirea sănătății lui Donțu S.;

- o pedeapsă neprivativă de libertate stabilită inculpatului, Onuța V., nu v-a

asigura atingerea scopului pedepsei și corectarea inculpatului, nu v-a fi asigurată

restabilirea echității sociale;

- este mai rațional ca instanța de judecată să aplice în privința inculpatului

pedeapsa cu închisoarea, ce v-a fi echitabilă faptei săvârșite și v-a influența pozitiv

asupra corectării și reeducării acestuia;

- în ce privește latura civilă, susține că părții vătămate, Donțu S., i-a fost cauzat

prejudiciu moral, exprimat prin suferințele fizice și psihice, legate de acțiunile

ilegale ale inculpatului, Onuța V., totodată, luând în considerație disconfortul și

tulburările sufletești pe care le-a suportat Donțu S. și membrii familiei sale în

rezultatul acțiunilor inculpatului, consideră că suma de 100.000 lei este adecvată

satisfacției suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate;

- prin fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat, lui Donțu S. i s-a cauzat un

prejudiciu moral enorm, de nedescris. A pierdut sănătatea, încrederea într-un viitor

frumos. Durerea, suferința și rănirile psihice au cauzat o traumă de ordin

psihologic. Sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții și neputință,

aflându-se într-o stare permanentă de frică, disconfort și retrăire.

3.2 Avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic Ana, care a solicitat

casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă

integral acțiunea civilă înaintată de Scutelnic A., cu încasarea prejudiciului material

cauzat în urma accidentului rutier, de la Donțu S., ca posesor al izvorului de pericol

sporit, în sumă totală de 50.052 lei, totodată, obligarea lui Donțu S., ca posesor al

izvorului de pericol sporit, la achitarea venitului ratat în suma de 10.400 euro și

obligarea lui Onuța V., ca vinovat în producerea accidentului rutier, la repararea

prejudiciului moral, în sumă totală de 100.000 lei.

În motivarea apelului declarat, a invocat:

- în urma accidentului produs i-a fost cauzat părții vătămate un prejudiciul

material, care constă din costul tratamentului de spital 10.500 lei (operații,

anestezie, personalul tehnic, etc.), suma de 22.800 lei pentru zile-pat de spitalizare,

analize - 303 lei, colectarea sângelui – 1.400 lei, precum și costul pentru bilete tur-

retur Italia-Moldova, asistență juridică, traduceri, procurarea a două plăci metalice,

în total suma de 50.052 lei;

4

- la 26 februarie 2007, Scutelnic A. a încheiat contractul de muncă domestică cu

d-na Beccegato Maria, fiindu-i stabilită retribuția lunară în sumă de 800 euro. În

urma accidentului suferit, Scutelnic A. a fost recunoscută, la 16 noiembrie 2012

invalid cu procentul de dizabilitate de 60%. La 08 octombrie 2012 a fost reziliat cu

Scutelnic A. contractul de muncă, din motive de boală. Astfel, a suportat un venit

ratat de 10.400 euro, pe perioada 26 septembrie 2011 - 16 noiembrie 2012, de 13 luni

de zile;

- în urma accidentului produs, părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice

și psihice. Are pierderi de memorie, slăbiciune, insomnie. Prin acțiunile vinovaților

i-au fost lezate și drepturile nepatrimoniale. Însă, prima instanță, prin sentința din

23 februarie 2018, a ignorat totalmente pretențiile părții vătămate, Scutelnic A. De

fapt, acțiunea civilă a fost depusă și împotriva lui Onuța V. ca făptuitor, și

împotriva lui Donțu S. ca posesor de izvor de pericol sporit, proprietar al

automobilului, însă, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată;

- a luat cunoștință cu sentința contestată la 17 mai 2018, în cadrul examinării

apelului asupra sentinței date, depuse de către partea vătămată, Donțu S., însă

prima instanță nu i-a expediat copia sentinței.

fost respinsă ca depusă peste termen, cererea de apel declarată de către avocatul

Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic A. și respinsă ca neîntemeiată cererea

de apel, depusă de către avocatul Pavliuc G. în numele părții vătămate Donțu S., și

menținută sentința.

cererea de apel depusă de către avocatul Panuș L. în numele părții vătămate

Scutelnic A., sentința a fost pronunțată public la data de 23 februarie 2018. Din

conținutul procesului verbal al ședinței de judecată din data de 07 februarie 2018,

rezultă că în cadrul ședinței fixate pentru dezbaterile judiciare au fost prezenți:

procurorul, Arcer A., avocatul părții vătămate, Donțu Simion - Pavliuc G., avocatul

inculpatului, Onuța V. - Medeleanu R., avocatul părții vătămate, Scutelnic A. -

Panuș L. (v. V, f.d. 42, verso). După ce părțile prezente au înaintat solicitările în

cadrul dezbaterilor judiciare, instanța de judecată a amânat deliberarea și

pronunțarea sentinței, pentru data de 23 februarie 2018, ora 12.00, fapt ce denotă la

caz, că avocatul părții vătămate, Scutelnic Ana - Panuș L., a cunoscut despre

următoarea ședință judiciară, despre pronunțarea sentinței judecătorești.

Astfel, instanța de apel a reținut că, este de obligația avocatului de a se interesa

de rezultatele examinării cauzei penale, fapt reiterat și în cauza CEDO Ponomariov

vs. Ucraina, unde Curtea a reținut că, ține de obligația părților de a se interesa, la

intervale rezonabile de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

În același context, instanța de apel a indicat că, în cadrul ședinței primei

instanțe la examinarea cauzei penale, a fost prezent avocatul părții vătămate,

Scutelnic Ana - Panuș L., care a fost cunoscut de sentința de condamnare emisă la

caz și având în vedere că cererea de apel a fost înaintată de către aceasta, este cert

constatat faptul că, o dată ce a fost încheiat contractul de asistență juridică între

partea vătămată și avocatul acestuia, ultimul a cunoscut despre sentința pronunțată

5

la caz, însă necătând la acest fapt, cererea de apel a fost depusă la data de 23 mai

2018, când deja cauza penală se afla în procedura Curții de Apel Chișinău.

În opinia instanței de apel, în pofida faptului că avocatul, Panuș L., a cunoscut

despre sentința din data de 23 februarie 2018, aceasta nu și-a exercitat dreptul legal

de a ataca actul de dispoziție a instanței de judecată în termenul prevăzut de lege.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că cererea de apel depusă

de către avocatul, Panuș L., în numele părții vătămate, Scutelnic A., nu se

încadrează în termenul legal, fiind depus tardiv și că motive temeinice, ce ar

determina omiterea termenului de atac, apelantul nu a invocat, astfel că repunerea

apelului în termen, din oficiu de către instanța de apel, ar echivala cu avantajarea

unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și

revizuire a hotărîrilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CtEDO (Ghirea versus

Republica Moldova), urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor securității

juridice, cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil.

Referitor la cererea de apel depusă de către avocatul Pavliuc G. în numele

părții vătămate Donțu S., instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept,

se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței.

În acest sens, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinându-le din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

încadrând just acțiunile inculpatului, Onuța V., în baza dispozițiilor art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, precum și în baza dispozițiilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În opinia instanței de apel, deși, inculpatul, Onuța V., vina și-a recunoscut-o

integral, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, se confirmă și prin următoarele probe pertinente, concludente,

utile și veridice ce coroborează între ele, și anume: declarațiile părții vătămate

Țugiu V., martorilor Aparatu A., Grigoriev S., Gangan O., Șova M. și prin

materialele cauzei, și anume: procesul-verbal de confruntare între partea vătămată,

Țugui V., și martorul Gangan O. din 14 noiembrie 2014 (v. IV, f.d. 68); procesul-

verbal de confruntare între partea vătămată Țugui V. și martorul Șova M., din 14

noiembrie 2014 (v. IV f.d. 70); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată,

Țugui V. și bănuitul, Onuța V., din 25 noiembrie 2014 (v. IV f.d. 73, 74).

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deși

Onuța V., vina și-a recunoscut-o integral, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, se confirmă prin

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele,

și anume: declarațiile părților vătămate, Donțu S., Bostan V., Scutelnic A., Ixaru S.,

martorilor Mișcoi G., Ilian V., și prin materialele cauzei: procesul-verbal de

cercetare la fața locului, împreună cu planșa fotografică și planul schemă a

accidentului rutier din 26 septembrie 2011 (f.d. 38- 63 v. I); procesul-verbal de

confruntare între partea vătămată, Donțu S. și învinuitul, Onuța V. din 18

decembrie 2013 ( f.d. 30-31, v. II); raportul de expertiză medico-legală nr. 307 din 15

6

decembrie 2011 ( f.d. 108 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 308 din 15

decembrie 2011 ( f.d. 112, v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 302 din 13

decembrie 2011 ( f.d. 116, v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din 28

martie 2012 ( f.d. 120 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 72 din 20 martie

2012 ( f.d. 124 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 282 din 07 decembrie

2011 ( f.d. 128 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 281 din 07 decembrie

2011 ( f.d. 132 v. I)

Totodată, instanța de apel a invocat că, pedeapsa penală aplicată

inculpatului, Onuța V., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) și art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, este una legală, iar motivele invocate de

avocat în cererea de apel sunt lipsite de suport factologic și juridic.

Mai mult, instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei

penale în privința inculpatului, Onuța V. a constatat că, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal, și la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că în contextul art. 76 alin. (1) Cod

penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în privința inculpatului, Onuța V.,

prima instanță a identificat căința sinceră și prezența unui copil minor la

întreținere, iar careva circumstanțe agravante din rândul celor vizate la art. 77

alin. (1) Cod penal, nu au fost stabilite.

Reieșind din prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, ca urmare a

reducerilor cu 1/3 din limitele pedepselor prevăzute de lege, instanța de apel a

stabilit că, limitele de pedeapsă în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, corect au

fost stabilite de către prima instanță – aplicându-i pedeapsă sub formă de 3 ani

închisoare, iar în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal - pedeapsa sub formă de 4

ani închisoare.

În viziunea instanței de apel este corectă și soluția primei instanțe în partea

aplicării cumulului parțial al pedepselor aplicate, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod

penal. Totodată, prima instanță justificat a ajuns la concluzia de a aplica față de

inculpatul, Onuța V., pedeapsa complementară, în temeiul art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a

exercita activități ce țin de gestionarea mijloacelor bănești, pe un termen de 2 ani și,

în temeiul art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Astfel, luând în considerație circumstanțele expuse supra, instanța de

apel a considerat justificată și corectă soluția primei instanțe cu privire la aplicarea

față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, or, executarea reală a pedepsei cu

închisoare, nu este proporțional în raport cu circumstanțele constatate, nemijlocit

circumstanțele comiterii infracțiunilor, cât și urmările prejudiciabile.

Astfel, luând în considerație circumstanțele expuse, instanța de apel a

considerat nefondată aserțiunea avocatului Pavliuc G. în numele părții vătămate,

7

Donțu S. privind aplicarea față de inculpat, a unei pedepse mai aspre, având în

vedere modalitatea comiterii infracțiunilor, circumstanțele în care acestea au fost

comise, precum și urmările prejudiciabile, dar și nemijlocit faptul că Onuța V. a

recunoscut integral faptele comise, fapt ce denotă că acesta a conștientizat

pericolul real al acțiunilor sale.

În continuare, instanța de apel a indicat că, este corectă și justificată, soluția

primei instanțe la capitolul soluționării acțiunilor civile înaintate de către părțile

vătămate, Țugui V., Donțu S., Mișcoi G., Bostan V., Ixaru S. și Scutelnic A.

către partea vătămată Scutelnic Ana, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea

civilă înaintată, cu încasarea prejudiciului material cauzat în urma accidentului

rutier, de la Donțu S., ca posesor al izvorului de pericol sporit, în sumă totală de

50.052 lei, totodată, obligarea lui Donțu S., ca posesor al izvorului de pericol sporit,

la achitarea venitului ratat în sumă de 10.400 euro și obligarea lui Onuța V., ca

vinovat în producerea accidentului rutier, la repararea prejudiciului moral, în sumă

totală de 100.000 lei.

În motivarea recursului, invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel

avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic Ana, suplimentar

menționează că:

- la data de 23.02.2018, la pronunțarea sentinței nu a fost prezentă, iar prima

instanță nu le-a expediat copia sentinței, fapt ce se confirmă prin înscrisurile din

dosar;

- instanța de apel nemotivat a respins cererea de apel ca fiind depusă peste

termen, deoarece imediat ce au făcut cunoștință cu sentința au depus apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel a menținut soluția

primei instanțe pe motiv că cererea de apel declarată de către avocatul Panuș L. în

numele părții vătămate Scutelnic A. a fost depusă peste termen, astfel lipsesc

temeiuri de drept de casare a hotărârii contestate, deoarece nu a fost folosită în

termen calea ordinară de atac, apelul.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal constată că, partea vătămată, Scutelnic Ana, în recurs contestă

hotărârile instanțelor de fond, solicitând admiterea integrală a acțiunii civile,

invocând temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

8

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, privind

solicitarea admiterii integrale a acțiunii civile, Colegiul penal consideră, că instanța

de apel justificat nu a pus în discuție aceste invocări, dat fiind faptul că apelul

declarat de către avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic A., a fost

respins ca depus peste termen. În cazul în care este adoptată o soluție de respingere

a apelului ca depus peste termen, faptul dat nu implică o verificare a hotărârii

atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept

a acesteia, decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal. Respectiv, ținând cont că

argumentele invocate și menționate mai sus, nu au constituit obiect de discuție în

instanța de apel, pe motiv că această instanță nu a fost sesizată în termenul

prevăzut de norma procesual-penală, Colegiul statuează, că temeiul de casare

invocat de către partea vătămată Scutelnic Ana în recursul ordinar, nu este incident

în cauza deferită judecării, deoarece pretențiile privind admiterea acțiunii civile nu

au constituit obiect de discuție în instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a

pronunțat argumentat asupra chestiunii omiterii termenului de declarare a apelului

de către avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic A.

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă

legea nu dispune altfel.

La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect

starea de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de

23.02.2018, însă avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic A., nu s-a

prezentat la pronunțarea acesteia, deși conform procesului-verbal al ședinței de

judecată a primei instanțe din 07.02.2018 (f.d. 42 verso v. V), ultima a cunoscut

despre data ședinței de judecată din 23.02.2018, preconizată pentru deliberarea și

pronunțarea sentinței, iar conform amprentei ștampilei de intrare a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 99-100, 103-105 v. V), avocatul Panuș L. în numele părții vătămate

Scutelnic A., a depus cerere de apel abia la data de 23 mai 2018.

Cât privește argumentul recurentei, precum că prima instanță nu le-a expediat

copia sentinței, astfel imediat ce au făcut cunoștință cu sentința, au depus apel,

instanța de recurs reține că, faptul dat nu echivalează cu dreptul de a declara apel

anume din data când au făcut cunoștință cu sentința, deoarece legislația procesual

penală ce reglementează termenul de declarare a apelului, nu prevede dreptul de a

se folosi de această cale de atac de la data aducerii la cunoștință părților a hotărârii

motivate, dar de la data pronunțării integrale a acesteia. Astfel, avocatul Panuș L. în

numele părții vătămate Scutelnic A., a fost prezentă în ședința de judecată din data

de 07.02.2018, care s-a amânat pentru data de 23.02.2018, pentru deliberarea și

pronunțarea sentinței, astfel aceasta urma să-și asume responsabilitatea pentru

9

realizarea dreptului de atac asupra sentinței, respectiv în cazul neprezentării

ultimei la pronunțarea sentinței integrale, urma să dea dovadă de diligență la

realizarea dreptului de a ataca hotărârea instanței de judecată, cu care partea

vătămată putea să nu fie de acord.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Așadar, în prezenta speță, instanța de apel just a menționat, că termenul de

declarare a apelului, urmează a fi calculat din data de 23 februarie 2018, însă

avocatul Panuș L. în numele părții vătămate Scutelnic A., a depus apel abia la data

de 23 mai 2018, fiind evident omis termenul de atac, or termenul de apel este un

termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind

absolut și având un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac.

Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că

termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către avocatul Panuș L. în

numele părții vătămate Scutelnic A., a fost depășit, iar circumstanțele enunțate

denotă, că instanța de apel, potrivit părții descriptive a deciziei adoptate, nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, astfel legal și

întemeiat a respins apelul avocatului Panuș L. ca depus peste termen, iar decizia

atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată

Scutelnic Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Onuța Vitalii Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 06 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

10