1ra-1334/2018 — art. art. 151 alin. 4, 152 alin. 2 lit. e CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 08 iunie 2016, Furtuna Ilia a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 7 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulparțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă 1 definitivă de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Fisticanu Mihail, în privința căruia nu se declară recurs ordinar. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Fisticanu Mihail, Fisticanu Viorica, Furtuna Ilia și Tserlini Natalia, în mod solidar, în beneficiul părții civile Lupan Valentina, a sumei de 1461,75 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a dispus încasarea de la reprezentantul legal al inculpatului Fisticanu Mihail, Fisticanu Viorica, în folosul statului, a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauză.

Potrivit sentinței, prima instanță a constatat că Furtuna Ilia, la 21 februarie 2015, ora 18:50, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Fisticanu Mihail, aflându-se pe strada adiacentă străzii Alexandru cel Bun din or. Cimișlia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, având scopul provocării vătămării integrității corporale sau a sănătății cet. Lupan Gheorghe, după ce Fisticanu Mihail l-a lovit cu pumnul în față, acesta din urmă căzând la pământ, Furtuna Ilia împreună cu Fisticanu Mihail, intenționat au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de traumă închisă a abdomenului cu ruptura pancreasului, splinei și mezoului cu circa 1700 ml de sânge în cavitatea abdominală, fractură coastei a 10-a pe stânga cu infiltrare sangvină în țesuturile moi adiacente, fractură a oaselor nasului, evulsie traumatică a primului dinte de jos din stânga, echimoze și excoriații, periculoase pentru viață și care se califică drept vătămare corporală gravă, în urma cărora, în decursul a 3-4 ore, Lupan Gheorghe a decedat în secția de reanimare a spitalului raional Cimișlia. Tot ei, în aceeași zi, la ora 19:00, aflându-se pe strada adiacentă străzii Alexandru cel Bun din or. Cimișlia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, în urma înțelegerii prealabile, având scopul provocării vătămării integrității corporale sau a sănătății, l-au lovit intenționat cu pumnii în cap pe Bucătari Constantin, acesta din urmă căzând la pământ, după care intenționat au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoze a feței, excoriație a pavilionului urechii 2 stângi, dureri în genunchiul stâng, cotului mâinii stângi, fracturi ale coastelor a noua și a zecea a cutiei toracice cu dureri pe stânga, care se califică drept vătămări corporale medii.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Stănescu Valeriu în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. În argumentarea apelului a invocat că: - la 27.06.2015, a fost emisă ordonanță de scoatere a inculpatului de sub urmărirea penală în baza art. 151 alin. (4) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care la 09.09.2016 a fost anulată prin ordonanța procurorului ierarhic superior, în temeiul art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, normă care a fost declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale din 14.05.2015. Ulterior, la 14.09.2016, Furtuna Ilia a fost pus sub învinuire în baza art. 151 alin. (4) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal; - scoaterea persoanei de sub urmărire penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 22 Cod de procedură penală; - instanța a apreciat arbitrar circumstanțele cauzei, or vinovăția inculpatului nu a fost probată, fiind încălcat principiul de prezumției de nevinovăție; - instanța nu a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute de art. 385 Cod procedură penală; - sentința a fost bazată pe un ansamblu de probe obținute în mod ilegal, care nu demonstrează legătura cauzală dintre acțiunile (inacțiunile) inculpatului și cauzarea vătămării integrității corporale și a sănătății periculoasă pentru viață, sau cu atât mai mult care a provocat decesul victimei, nefiind excluse sub nicio formă divergențele privind instigatorul, autorul și excesul de autor al inculpatului Fisticanu M.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, 3 veridicității și coroborării lor reciproce și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine. Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile inculpatului Fisticanu M., ale succesorilor părților vătămate – Lupan V. și Bucatari N., ale martorilor Țurcanu D., Matei A., Dumbrava N., Carauș L. și Lupan I., precum și prin materialele cauzei - rapoartele OUP al SUP a IP Cimișlia din 21.02.2015 și 24.02.2015; - informațiile de la secția de internare a Spitalului raional Cimișlia, nr. 482 din 21.02.2015 și de la Carauș L., parvenită prin telefon, nr.480 din 21.02.2015; - procesele-verbale de cercetare la fața locului, cu planșa fotografică din 21.02.2015; - procesele- verbale de ridicare, examinare și recunoaștere a obiectului, cu planșele fotografice din 21.02.2015, 22.02.2015, 06.05.2015; - procesele-verbale de recunoaștere în calitate de corp delict din 22.02.2015, 08.05.2015; - rapoartele de expertiză medico-legală nr. 109 din 24.02.2015, nr. 31C din 22.02.2015, nr. 216 din 31.03.2015 și nr. 382 din 26.05.2015. Totodată, verificând ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Furtuna Ilia din 09.09.2015 și procesul-verbal de corectare a erorilor materiale din 16.09.2015, a căror nulitate a fost invocată de către partea apărării, prin prisma art. 251 alin. (4) Cod procedură penală, instanța de apel le-a considerat legale, or potrivit art. 287 Cod procedură penală, reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penală poate fi dispusă de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente care a afectat hotărârea respectivă.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recursuri ordinare de către inculpat și avocatul său, Stănescu Valeriu. 5.1. Avocatul Stănescu Valeriu - invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 14) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încetarea procesului penal în privința inculpatului, în legătură cu faptul că există o hotărâre a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi penale asupra aceleiași persoane, pentru aceeași faptă. Suplimentar, recurentul a solicitat 4 declararea nulității ordonanței din 09.09.2015, prin care procurorul ierarhic superior a anulat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Furtuna Ilia, în temeiul art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, care a fost declarat neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale din 14.05.2015 și a procesului-verbal de corectare a erorilor materiale din 16.09.2015, prin care s-a corectat temeiul reluării urmăririi penale. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele: - instanța de apel nu a luat în considerație că potrivit art. 63 alin. (3) și 284 Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de sub urmărire penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 22, 249, 293-294 Cod de procedură penală; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. 5.2. Inculpatul a solicitat casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat circumstanțele cauzei, el neavând un rol activ la comiterea infracțiunilor imputate.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 03 octombrie 2017, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. 6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat că instanța de apel și-a bazat concluziile pe probele prezentate de partea acuzării, care nu au fost cercetate în ședință și consemnate în procesul- verbal al acesteia. În acest sens, s-a constatat că instanța de apel nu s-a conformat prevederilor art. 414 alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură penală și nu a apreciat probele în mod separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor reciproce. Examinând materialele cauzei penale în raport cu constatările instanței de apel, instanța de recurs a atestat că cauza penală a fost examinată superficial, drept rezultat fiind adoptată o decizie nemotivată, or instanța de apel nu s-a expus asupra ambelor episoade ale învinuirii aduse, menționând că a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod 5 penal, fără a se referi și la infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. Suplimentar, instanța de recurs a constatat că instanța de apel insuficient și-a motivat concluziile referitor la argumentele invocate de partea apărării în ce privește temeiul reluării urmăririi penale în privința lui Furtuna Ilia și corectarea părții motivate a acestei ordonanțe prin procesul-verbal din 16.09.2015. Prin urmare, instanța de recurs a conchis că instanța de apel s-a expus nemotivat și neargumentat asupra motivelor invocate în apelul părții apărării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, pronunțată integral la 13 martie 2018, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că nu există temei pentru a reaprecia probele administrate în cauză, concluziile cuprinse în sentință fiind motivate sub toate aspectele, complet și obiectiv. În acest context, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului, prin care se susținea că pe parcursul procesului penal nu a fost administrată nicio probă ce ar confirma participarea inculpatului la comiterea infracțiunilor, or reieșind din declarațiile martorilor, date în fața primei instanței și verificate în instanța de apel, această participare a fost demonstrată. În constatarea vinovăției inculpatului, instanța de apel a considerat relevante declarațiile martorului Țurcanu D. - potrivit cărora anume inculpații Fisticanu Mihail și Furtuna Ilia au lovit două persoane; ale martorului Dumbravă N. – potrivit cărora însăși inculpatul Fisticanu M. i-a spus că, anterior, i-a povestit mamei sale că a bătut o persoană de origine romă, împreună cu Furtuna Ilia, care o acosta pe Fisticanu Viorica; ale martorului Carauș L. - potrivit cărora la desfășurarea conflictului au participat mai multe persoane care, la al treilea avertisment, au încetat acțiunile ilegale; ale martorului Lupan I. – potrivit cărora mama inculpatului Furtuna Ilia i-a comunicat că ultimul l-a lovit pe Lupan Gh. doar de două ori, cu piciorul în partea stângă a corpulului. Instanța de apel a apreciat critic motivele invocate de apelant, cu privire la aprecierea defectuoasă a probelor de către prima instanța, considerând că poziția părții apărării reprezintă o opinie subiectivă. 6 Totodată, instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu necesitatea achitării inculpatului, în contextul în care probele prezentate în sprijinul învinuirii au dovedit comiterea infracțiunilor în cauză. Suplimentar, instanța de apel a notat că versiunea inculpatului este neîntemeiată, constituind o tentativă de a evita răspunderea penală și care a fost combătută prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză. Referindu-se la individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 70, 75 și 84 Cod penal și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă întemeiată, echitabilă și în limitele sancțiunii prevăzute de lege. Instanța de apel a apreciat critic și acele argumente din apel, prin care se invoca ilegalitatea reluării urmăririi penale în privința lui Furtuna Ilia. În sensul dat, s-a constatat că prin ordonanța procurorului din 27 iunie 2015, bănuitul Furtuna Ilia a fost scos de sub urmărirea penală privind bănuiala în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) și 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, totodată fiind dispusă continuarea urmăririi penale pe cauza dată – motivul emiterii ordonanței a constat în expirarea termenului de 3 luni de aflare în calitate de bănuit. În atare situație, instanța de apel a considerat că urmărirea penală în privința lui Furtuna Ilia s-a desfășurat în condițiile legii, fiindu-i respectate drepturile prevăzute de lege. În contextul dat, instanța de apel a considerat irelevantă susținerea că actele procesuale au fost lovite de nulitate din motiv că ordonanța de anulare a ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală a fost bazată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarate neconstituționale, or ulterior, drept urmare a continuării urmăririi penale, au fost administrate suficiente probe care dovedesc vinovăția inculpatului, acestuia fiindu-i înaintată învinuirea în baza art. 151 alin. (4) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. Totodată, instanța de apel a constatat că din conținutul ordonanței nominalizate, bazată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarate neconstituționale, reieșea de fapt întemeierea pe prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care sunt în vigoare. În acest sens, instanța de apel a constatat că sintagma „art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală”, din ordonanța nominalizată, a fost înlocuită cu sintagma „art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală”, potrivit procesului- 7 verbal de corectare a erorilor materiale. Drept consecință, întrucât ordonanța în cauză a fost bazată pe prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat că aceasta este legală, iar reluarea urmăririi penale a fost efectuată în condițiile legii, ceea ce implică inexistența a careva temeiuri de a susține că în cauză a fost lezat dreptul lui Furtuna Ilia de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recursuri ordinare de către avocatul Stănescu Valeriu în numele inculpatului, depuse la 19 februarie 2018 și 30 martie 2018, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 14) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestora, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Furtuna Ilia, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, în legătură cu faptul că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, de încetare a urmăririi penale. În argumentarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele: - sentința și decizia instanței de apel contravin prevederilor art. 15 alin. (1) lit. b), c) din Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544 din 20.07.1995, explicațiilor date în Hotărârile Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 7 din 04.07.2005 și nr. 3 din 09.06.2014, precum și Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015; - ordonanța de anulare a ordonanței privind scoaterea lui Furtuna Ilia de sub urmărirea penală, din 09.09.2015, este afectată de erori grave, or aceasta se bazează pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, care au fost declarate neconstituționale, precum și nu conține trimitere la careva dintre temeiurile prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală; - în sensul explicațiilor date în Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, sunt declarative afirmațiile procurorului, privind apariția unor noi fapte, ceea ce afectează hotărârea adoptată în procedura precedentă. În opinia recurentului, sub pretextul corectării unor erori materiale, procurorul ierarhic superior, de fapt, a încercat înlăturarea unor erori procedurale, contrar dispozițiilor art. 94 alin. (1) pct. 8), alin. (2), (5), art. 249 Cod de procedură penală. În același context, recurentul a invocat că procesul-verbal de corectare a erorilor materiale a fost tăinuit de părți, or nu a fost administrat la materialele cauzei potrivit dispozițiilor art. 293, 294 și 296 Cod de procedură penală, ceea ce denotă, în opinia recurentului, că 8 acest act a fost întocmit la o altă dată decât 16 septembrie 2015, inclusiv din considerentul că data de 16 septembrie 2015 corespunde cu ziua când inculpatului și apărătorului său li s-a înmânat copia rechizitoriului, iar cauza penală a parvenit în instanță la 21.09.2015, însă s-a constatat că la acel moment actul nominalizat lipsea în borderoul dosarului.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate. În motivarea solicitării nominalizate, procurorul a invocat legalitatea acțiunilor efectuate de către organul de urmărire penală și neadmiterea încălcării prevederilor legale, care ar fi condiționat comiterea unor grave erori de drept. În acest circumstanțe, procurorul a considerat că instanța de apel nu a comis careva erori în raport cu motivele invocate în recursul ordinar, astfel decizia atacată conține motivele legale pe care se întemeiază soluția.

Judecând recursurile ordinare declarate, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să îl respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Colegiul penal lărgit se raliază la poziția instanței de apel și apreciază critic acele argumentele prin care se invoca ilegalitatea reluării urmăririi penale în privința lui Furtuna Ilia. În sensul dat, instanța de apel just a constatat că prin ordonanța procurorului din 27 iunie 2015, bănuitul Furtuna Ilia a fost scos de sub urmărirea penală privind bănuiala în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) și 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, totodată fiind dispusă continuarea urmăririi penale pe cauza dată – motivul emiterii ordonanței a constat în expirarea termenului de 3 luni de aflare în calitate de bănuit. În atare situație, instanța de apel justificat a considerat că urmărirea penală în privința lui Furtuna Ilia s-a desfășurat în condițiile legii, fiindu-i respectate drepturile prevăzute de lege, în mod corespunzător fiind apreciată ca irelevantă susținerea că actele procesuale au fost lovite de nulitate din motiv că ordonanța de anulare a ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală a fost bazată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarate neconstituționale, or ulterior, drept urmare a continuării urmăririi penale, 9 au fost administrate suficiente probe care dovedesc vinovăția inculpatului, acestuia fiindu-i înaintată învinuirea în baza art. 151 alin. (4) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel corect a constatat că din conținutul ordonanței nominalizate, bazată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarate neconstituționale, reieșea de fapt întemeierea pe prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care sunt în vigoare. În acest sens, instanța de apel întemeiat a constatat că sintagma „art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală”, din ordonanța nominalizată, a fost înlocuită cu sintagma „art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală”, potrivit procesului-verbal de corectare a erorilor materiale. Drept consecință, întrucât ordonanța în cauză a fost bazată pe prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă corectitudinea poziției instanței de apel, care a apreciat legalitatea ordonanței nominalizate și reluarea urmăririi penale în condițiile legii, ceea ce implică inexistența a careva temeiuri de a susține că în cauză a fost lezat dreptul lui Furtuna Ilia de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori. În contextul aprecierii corectitudinii constatărilor instanței de apel inclusiv privind procesul-verbal de corectare a erorilor materiale din 16.09.2015, Colegiul penal lărgit respinge argumentele recurentului privind faptul că acest act a fost întocmit la o altă dată decât 16 septembrie 2015, inclusiv din considerentul că data de 16 septembrie 2015 corespunde cu ziua când inculpatului și apărătorului său li s-a înmânat copia rechizitoriului, iar cauza penală a parvenit în instanță la 21.09.2015, însă s-a constatat că la acel moment actul nominalizat lipsea în borderoul dosarului. În viziunea Colegiului penal lărgit, aceste alegații reprezintă presupuneri care nu au susținere probantă și sunt invocate, nemijlocit, în susținerea ilegalității ordonanței de anulare a ordonanței privind scoaterea lui Furtuna Ilia de sub urmărirea penală, din 09.09.2015, act procedural care just a fost apreciat de către instanța de apel ca fiind legal și întemeiat. Din considerentele nominalizate, Colegiul penal lărgit atestă că temeiurile pentru recurs, invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmare în cauză. În ansamblul circumstanțelor constatate, reieșind din faptul că argumentele invocate în recursurile ordinare sunt neîntemeiate, precum și din considerentul că nu s-au depistat alte erori care, examinate 10 din oficiu, ar justifica casarea deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide asupra soluției de respingere, ca inadmisibil, a recursurilor ordinare declarate în cauză, cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul Stănescu Valeriu în numele inculpatului Furtuna Ilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Furtuna Ilia XXXXX. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Victor Boico Nadejda Toma Anatolie Țurcan Elena Cobzac 11