1ra-1693/2017 — art. 179 alin. 2 și art. 151 alin. 1 CP

1ra-1693/2017 — art. 179 alin. 2 și art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1693/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpata Cobzac Irina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017, în cauza penală privind-o pe

Cobzac Irina Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în sat. Xxxxx,

r-nul Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

recunoscută vinovată în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 179 alin. (2) și art.

151 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare;

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani și 6 luni închisoare.

Conform prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă cu

închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei

de tip semiînchis.

De asemenea, s-a dispus încasarea în mod solidar de la inculpații Cobzac Irina

și Cobzac Evghenii în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 114

1

lei.

Totodată, a fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea în beneficiul

părții vătămate Chistol Pavel a prejudiciului moral de la Cobzac Irina în mărime de

20000 lei și de la Cobzac Evghenii în mărime de 5000 lei.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cobzac Evghenii, în privința căruia

nu s-au contestat hotărârile judecătorești cu recurs ordinar.

iunie 2016, aproximativ la orele 22:00 fiind în stare de ebrietate alcoolică, ilegal și

fără permisiunea proprietarilor casei, prin acces liber, împreună cu soțul ei, Cobzac

Evghenii, au intrat în curtea gospodăriei familiei Chistol Pavel și Draguțan Svetlana

amplasată în sat. Cobusca Nouă, r-nul Anenii Noi, unde au iscat un conflict cu

primul. La cerința lui Chistol Pavel de a părăsi domiciliul, Cobzac Evghenii și

Cobzac Irina nu au reacționat și continuându-și acțiunile sale ilegale, amenințându-

1 pe proprietar cu aplicarea violenței, au continuat să rămână în domiciliul acestuia.

Tot la 06 iunie 2016, aproximativ la orele 22:05 Cobzac Irina fiind în stare de

ebrietate alcoolică după ce ilegal a pătruns și a rămas în domiciliul familiei Chistol

Pavel și Draguțan Svetlana din sat. Cobusca Nouă, r-nul Anenii Noi, fiind în antreul

casei, cu scopul cauzării lui Chistol Pavel a leziunilor corporale, cu un ciocan i-a

aplicat o lovitură în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 100/D din 03.08.2016 leziuni corporale, care se califică ca

vătămare gravă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatei au fost încadrate în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal - violare de domiciliu, adică pătrunderea ilegală în

domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia, refuzul de a părăsi

domiciliul, cu amenințarea aplicării violenței și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal

- vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

inculpatei Cobzac Irina, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Cobzac Irina să-i fie aplicate prevederile art. 79 Cod penal

pentru concurs de infracțiuni, iar în baza art. 90 Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatei

Cobzac Irina nu a ținut cont de vârsta acesteia, de faptul că anterior aceasta nu a fost

atrasă la răspundere penală, a recunoscut vina, iar corectarea acesteia este posibilă

și fără izolarea ei de societate.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

2

ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatei Cobzac Irina în comiterea

infracțiunilor imputate.

La fel instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată în instanța de

fond inculpata Cobzac Irina a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, indicând că recunoaște vina și este

de acord cu probele administrate la faza urmăririi penale. (f.d. 110)

Astfel, prin încheierea protocolară a instanței de fond din 07.12.2016 s-a admis

cererea inculpatei Cobzac Irina și s-a dispus examinarea cauzei penale în ordine

simplificată. (f.d. 127)

Ulterior, prin încheierea protocolară a instanței de fond s-a dispus examinarea

cauzei penale în ordine generală. (f. d. 128)

De asemenea, instanța de apel a menționat că inculpata Cobzac Irina fiind

audiată în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond inițial a negat orice

vinovăție, iar ulterior, în dezbaterile judecătorești, a declarat că vina o recunoaște

parțial și anume în ceea ce privește aplicarea unei lovituri cu ciocanul lui Chistol

Pavel, această lovitură a aplicat-o cu scopul de a se apăra. În ceea ce privește violarea

de domiciliu nu se consideră vinovată, deoarece ea este nana copiilor cet. Draguțan

Svetlana și permanent merge la copiii acesteia și niciodată nu a avut interdicția de a

merge la domiciliul ultimei.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță, constatând ca fiind

dovedite faptele penale comise de către inculpata Cobzac Irina și ținând cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatei pedeapsa în limitele

legale ale sancțiunilor prevăzute la art. 179 alin. (2), 151 alin. (1) Cod penal,

mărimea pedepsei stabilite fiind proporțională faptelor comise de către inculpata

Cobzac Irina.

De asemenea, reieșind din circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunilor

comise de către inculpata Cobzac Irina, precum și faptul că inculpata Cobzac Irina

și-a recunoscut parțial vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, instanța de

apel a conchis că, prima instanță justificat a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatei este posibilă în condițiile aplicării unei pedepse sub formă de

închisoare, în vederea restabilirii echității sociale și prevenirii săvârșirii unei noi

infracțiuni de către aceasta.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că argumentele menționate de apelant

nu pot fi reținute ca temei justificativ de aplicare în privința inculpatei Cobzac Irina

a unei pedepse non-privative de libertate, or aceasta face imposibil atingerea

scopului pedepsei penale, de corectare și reeducare a inculpatei, având în vedere că

scopul educativ și preventiv al pedepsei stabilite inculpatei, poate fi atins doar prin

aplicarea pedepsei închisorii cu izolarea acesteia de societate.

Irina a declarat recurs ordinar, prin care invocând temeiurile pentru recurs prevăzute

3

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, solicită casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea recursului declarat, recurenta invocă că :

- reieșind din faptul că ea a contestat cu apel sentința Judecătoriei Anenii Noi

din 12 aprilie 2017 și cu recurs decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017,

care este o cale ordinară de atac, iar datorită acestui fapt decizia Curții de Apel

Chișinău din 21.06. 2017 nu a devenit irevocabilă, rezultă că la moment ea nu poate

avea statut de condamnată atîta timp cît asupra recursului declarat nu s-a expus

Curtea Supremă de Justiție printr-o decizie definitivă și irevocabilă;

- astfel, se constată faptul că la moment, întrucît inculpata nu poate avea statut

de condamnată nu poate executa pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii

Noi din 12 aprilie 2017 și menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2017, iar acțiunile Departamentului Instituțiilor Penitenciare ar veni în contradicție

atît cu practica CEDO cît și cu normele și Recomandarea CSJ nr.97 din 09.02.2017;

- la fel, fiind dispusă măsura preventivă sub formă de arest preventiv prin

sentința Judecătoriei Anenii Noi din 12 aprilie 2017 în privința inculpatei, fără a

indica termenul pentru care a fost aplicată aceasta și fără eliberarea unui mandat de

arest preventiv se constată o încălcare a prevederilor alin. (3) din art. 186 Cod de

procedură penală, care prevede că arestul preventiv se dispune pe un termen de cel

mult 30 de zile;

- din aceleași motive expuse mai sus, este ilegală și dispoziția Curții de Apel

Chișinău din decizia din 21 iunie 2017, prin care este decis că decizia este

susceptibilă de a fi pusă în executare din momentul adoptării. Odată pusă în

executare decizia Curții de Apel Chișinău, inculpata automat capătă statutul de

condamnată, atunci cînd pînă la epuizarea căilor ordinare de atac urmează să-și

păstreze statutul de inculpată și să se bucure de prezumția nevinovăției;

- din considerentele expuse mai sus se impune necesitatea anulării dispozițiilor

respective din hotărîrile contestate și punerea inculpatei Cobzac Irina, în libertate

pană cînd nu vor fi epuizate toate căile ordinare de atac;

- atît la pronunțarea sentinței cît și la examinarea cauzei în instanța de apel

inculpata nu a participat și a aflat despre existența acestora numai în momentul

reținerii ei, motiv pentru care solicitarea de a fi repusă în termenul de declarare a

recursului o consideră argumentată anume din acest motiv;

- cu referire la fondul cauzei, consideră că atît instanța de fond cît și instanța de

apel au dat o apreciere greșită probelor cercetate, probe care nu dovedesc vinovăția

în infracțiunile ce i se incriminează;

- recurenta invocă drept temei al recursului declarat prevederile art. 427alin. (1)

pct. 6) CPP și anume că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea

4

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii care este și expus neclar, la fel instanța a

admis o eroare de fapt care a afectat soluția instanței;

- instanța de fond cît și cea de apel a acceptat fără rezerve versiunea părților

vătămate și nu au fost combătute nici într-un mod contradicțiile dintre declarațiile

acestora;

- potrivit prevederilor art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil la care se

atribuie și faptul că hotărîrea pronunțată într-o cauză urmează a fi motivată. Astfel,

în cauzele Hiro Balani contra Spaniei, Vandehurk contra Olandei, Ruiz Torija contra

Spaniei, Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea

contra României 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art.6

paragraf I din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărîrile;

- de asemenea CtEDO a arătat că, obligația instanței de a motiva hotărîrea

pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili

contra Rusiei 2007);

- nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în considerație și nu au

observat faptul că există raportat la caz cauze care înlătură caracterul penal al faptei

și anume cauza prevăzută de art. 36 Cod penal - legitima apărare;

- acuzatorul de stat în rechizitoriu, în instanța de fond și cea de apel nu a

combătut cu nici o probă circumstanțele invocate de inculpată încă în faza urmăririi

penale că ea a fost agresată fizic de către pretinsa parte vătămată, de către care a fost

lovită de mai multe ori cu pumnii peste corp și în cap, apoi apucată de acesta de păr,

moment în care a găsit sub mînă un ciocan cu care l-a lovit pe Chistol Pavel în

regiunea capului pentru a scăpa de agresiunile acestuia;

- din conținutul hotărîrilor contestate se desprinde faptul că nici instanța de fond

și nici instanța de apel nu au dat o apreciere amplă acestei circumstanțe și nu au

combătut cu nimic această versiune a inculpatei chiar dacă atît instanța de fond în

sentința sa cît și în decizia instanței de apel în pct. 5.3. a deciziei instanța de apel

indică că potrivit declarațiilor date de inculpată în instanța de fond ea a declarat că

lovitura i-a aplicat-o lui Chistol Pavel în scopul de a se apăra;

- instanța de fond în sentința sa indică doar faptul că Cobzac Pavel (nu Chistol

Pavel) la momentul incidentului era cu mîna fracturată (în ghips) și nu a avut

posibilitatea fizică de a o ataca pe Cobzac Irina. Nu este clar cine este Cobzac Pavel

întrucît o asemenea persoană nu a figurat nici în lista probelor acuzării nici a apărării

și nu a fost audiată în instanța de judecată;

- în raportul de expertiză medico-legală nr. 100/D din 03.08.2016 nu este indicat

dacă la Chistol Pavel au fost depistate și alte leziuni corporale și vechimea acestora

inclusiv și a traumelor cranio-cerebrale;

- cert este și faptul că partea vătămată Chistol Pavel nu neagă, că cu cîteva zile

mai înainte de incident, Chistol Pavel s-a bătut cu anumite persoane în cariera de

piatră din s. Cobusca Nouă, r-nul Anenii Noi, în rezultatul la ce s-a ales cu mai multe

5

traume și vătămări corporale, motiv pentru care aprecierea vechimii fiecăreia din

acele vătămări corporale are o mare importanță la stabilirea dacă i-au fost sau nu

cauzate careva leziuni corporale la 06.06.2016 și dacă da, atunci care anume;

- în raportul de expertiză medico-legală nr. 100/D din 03.08.2016 sunt indicate

două traume și anume: 1) Traumă cranio-cerebrală închisă cu plagă contuză fronto-

parietal pe stînga și 2) Fractură tasată multieschiloasă fronto-parietal pe stînga,

asociată cu comoție cerebrală. În condițiile expuse nu este clar cum dintr-o singură

lovitură au fost cauzate două vătămări corporale distincte, iar dubiile urmau a fi

înlăturate prin audierea expertului medico-legist în instanța de judecată, ceea ce nu

a fost făcut;

- recurenta menționează că chiar dacă după cercetarea multiaspectuală a cazului

și a probelor prezentate instanța ajungea la concluzia că nu a acționat în legitimă

apărare, reieșind din scopul și motivele faptei, precum și de comportamentul

pretinsei părți vătămate urma a considera aceste fapte drept circumstanțe

excepționale și a-i aplica inculpatei o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

art.151 alin. (1) Cod penal conform art. 79 Cod penal;

- nu a luat în considerație instanța de fond și cea de apel că inculpata Cobzac

Irina a mers la copiii lui Drăguțan Svetlana pentru a le duce dulciuri, întrucît este

nană de botez a acestora, intrînd în gospodăria acesteia cu un scop nobil și fără

intenția de a încălca careva reguli de conduită sau norme legale;

- atît instanța de fond cît și instanța de apel la aplicarea pedepsei au indicat drept

circumstanțe agravante săvîrșirea pretinselor infracțiuni în stare de ebrietate și

caracteristica inculpatei nesatisfăcătoare. La materialele cauzei nu se găsesc vre-un

raport de examinare medico-legală, narcologică sau expertiză, fie un alt act ce ar

atesta starea inculpatei de ebrietate la data de 06.06.2016, motiv pentru care această

circumstanță a fost indicată în mod eronat în hotărîrile contestate;

- la fel, potrivit caracteristicii eliberate de Primăria satului Cobusca Nouă cu nr.

551 din 19.09.2016 nu este indicat că inculpata ar fi caracterizată nesatisfăcător,

motiv pentru care din nou avem o apreciere eronată și o circumstanță agravantă care

nu există însă care a influențat la stabilirea pedepsei inculpatei;

- așa cum o prevede art.325 alin. (1) Cod de procedură penală „Judecarea cauzei

în primă instanță se efectuează numai în privința persoanelor puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu”. Potrivit învinuirii formulate

în rechizitoriu inculpatei i se incriminează pretinsele acțiuni ilegale săvârșite la data

de 06.06.2016 ora 22:00. Nu este clar din care probe acuzatorul de stat a ajuns la

concluzia că pretinsele acțiuni ilegale au fost săvîrșite la ora 22:00, atunci cînd din

declarațiile pretinsei părți vătămate Chistol Pavel, martorului Draguțan Svetlana și a

martorului Chirianova Valentina, martorului minor Draguțan Dumitrița rezultă că

pretinsul conflict a avut loc la ora 21:00 și nu 22:00, așa cum este indicat în

învinuirea formulată în rechizitoriu. În aceste condiții și medicul expert legist nu este

6

clar ce va stabili în raportul său de expertiză medico-legală că pretinsele traume și

vătămări corporale au fost cauzate în condițiile și timpul indicat în învinuire (adică

la ora 22:00), motiv pentru care există dubiul că vătămările corporale depistate prin

Raportul de expertiză medico-legală nr. 100/D din 03.08.2016 au fost cauzate de alte

persoane cu o oră mai tîrziu după ce împreună cu Cobzac Evghenii a părăsit

domiciliul lui Draguțan Svetlana;

- au fost încălcate prevederile art. 101 alin. (1), (2), art. 100 alin. (4), art. 93 alin.

(1) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO;

- recurenta menționează că pe parcursul examinării prezentei cauze penale,

partea acuzării nu a prezentat careva probe admisibile, pertinente, concludente și

utile care ar demonstra vinovăția inculpatei Cobzac Irina în comiterea infracțiunilor

incriminate în locul și în timpul indicat de acuzatorul de stat în învinuirea formulată

în rechizitoriu;

- la fel, accentuează recurenta că, potrivit principiilor de drept procesual penal,

nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probațiunii revenind

acuzării, iar situația de dubiu este interpretată în favoarea celui acuzat (in dubio pro

reo). Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției nevinovăției,

un principiu instituțional, reflectând modul în care principiul aflării adevărului,

consacrat în dreptul procesual penal, se regăsește în materia probațiunii.

menționat că recursul urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale, invocînd că, instanțele inferioare, în strictă conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

La fel, procurorul menționează că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor apelantului, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestare și probelor administrate pe caz.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

7

În speță se constată, că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autoarea recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii care este expus neclar, sau instanța a admis o eroare de fapt

care a afectat soluția instanței și prevederile art. 6 CEDO, potrivit căruia a fost

încălcat dreptul la un process echitabil.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurentă nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurentă prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

Colegiul penal constată că temeiurile menționate nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, hotărîrea cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul

avocatului Avramov Veaceslav în numele inculpatei Cobzac Irina, motivarea

soluției corespunde dispozitivului hotărîrii atacate, dispozitivul fiind expus clar și

instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

8

În opinia Colegiului penal, prima instanță, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării

atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatei Cobzac

Irina privind săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), art. 151 alin. (1)

Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul sentinței primei

instanțe, (f.d.136-138), instanța de apel expunîndu-se în mod argumentat și asupra

motivelor relevante invocate în apelul avocatului Avramov Veaceslav, care nu a

avut obiecții referitor la aprecierea probelor, constatarea vinovăției și calificarea

acțiunilor inculpatei, solicitînd casarea sentinței doar în partea ce ține de

individualizarea pedepsei.

Totodată, Colegiul penal menționează că potrivit art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) al aceluiași articol pot fi invocate

în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal analizînd materialele cauzei atestă că nici

inculpata Cobzac Irina, nici avocatul acesteia Avramov Veaceslav, nu au contestat

în apel sentința primei instanțe în partea ce ține de vinovăția inculpatei Cobzac Irina,

prin care aceasta a fost recunoscută vinovată în baza art. 179 alin. (2) și art. 151 alin.

(1) Cod penal, cauza penală fiind examinată în ordine de apel doar sub aspectul

individualizării pedepsei și prin urmare instanța de recurs consideră neîntemeiate

argumentele recurentei invocate în recurs, deoarece ele nu au fost invocate în apel,

cum ar fi „atît instanța de fond cît și instanța de apel au dat o apreciere greșită

probelor cercetate, probe care nu dovedesc vinovăția în infracțiunile ce i se

incriminează; instanța de fond cît și cea de apel a acceptat fără rezerve versiunea

părților vătămate și nu au fost combătute nici într-un mod contradicțiile dintre

declarațiile acestora; nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în

considerație și nu au observat faptul că există raportat la caz cauze care înlătură

caracterul penal al faptei și anume cauza prevăzută de art. 36 CP RM - legitima

apărare; procurorul în rechizitoriu, în instanța de fond și cea de apel nu a combătut

cu nici o probă circumstanțele invocate de inculpată încă în faza urmăririi penale

că ea a fost agresată fizic de către pretinsa parte vătămată, de către care a fost

lovită de mai multe ori cu pumnii peste corp și în cap, apoi apucată de acesta de

păr, moment în care a găsit sub mînă un ciocan cu care l-a lovit pe Chistol Pavel în

regiunea capului pentru a scăpa de agresiunile acestuia; din conținutul hotărîrilor

contestate se desprinde faptul că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au

dat o apreciere amplă acestei circumstanțe și nu au combătut cu nimic această

versiune a inculpatei chiar dacă atît instanța de fond în sentința sa cît și în decizia

9

instanței de apel în pct. 5.3. a deciziei instanța de apel indică că potrivit

declarațiilor date de inculpată în instanța de fond ea a declarat că lovitura i-a

aplicat-o lui Chistol Pavel în scopul de a se apăra; instanța de fond în sentința sa

indică doar faptul că Cobzac Pavel (nu Chistol Pavel) la momentul incidentului era

cu mîna fracturată (în ghips) și nu a avut posibilitatea fizică de a o ataca pe Cobzac

Irina. Nu este clar cine este Cobzac Pavel întrucît o asemenea persoană nu a figurat

nici în lista probelor acuzării nici a apărării și nu a fost audiată în instanța de

judecată; în raportul de expertiză medico-legală nr. 100/D din 03.08.2016 nu este

indicat dacă la Chistol Pavel au fost depistate și alte leziuni corporale și vechimea

acestora inclusiv și a traumelor cranio-cerebrale; cert este și faptul că partea

vătămată Chistol Pavel nu neagă, că cu cîteva zile mai înainte de incident, Chistol

Pavel s-a bătut cu anumite persoane în cariera de piatră din Cobusca Nouă, Anenii

Noi în rezultatul la ce s-a ales cu mai multe traume și vătămări corporale, motiv

pentru care aprecierea vechimii fiecăreia din acele vătămări corporale are o mare

importanță la stabilirea dacă i-au fost sau nu cauzate careva leziuni corporale la

06.06.2016 și dacă da atunci care anume; în raportul de expertiză medico-legală

nr. 100/D din 03.08.2016 sunt indicate două traume și anume: 1) Traumă cranio-

cerebrală închisă cu plagă contuză fronto-parietal pe stînga și 2) Fractură tasată

multieschiloasă fronto-parietal pe stînga, asociată cu comoție cerebrală. În

condițiile expuse nu este clar cum dintr-o singură lovitură au fost cauzate două

vătămări corporale distincte, iar dubiile urmau a fi înlăturate prin audierea

expertului medico-legist în instanța de judecată, ceea ce nu a fost făcut; pe

parcursul examinării prezentei cauze penale, partea acuzării nu a prezentat careva

probe admisibile, pertinente, concludente și utile care ar demonstra vinovăția

inculpatei Cobzac Irina în comiterea infracțiunilor incriminate în locul și în timpul

indicat de acuzatorul de stat în învinuirea formulată în rechizitoriu;la fel, potrivit

principiilor de drept procesual penal, nimeni nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția, sarcina probațiunii revenind acuzării, iar situația de dubiu este

interpretată în favoarea celui acuzat (in dubio pro reo).

Prin urmare, Colegiul penal atestă că erorile de drept invocate de recurentă prin

prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

aceasta contestă vinovăția, nu pot fi invocate în ordine de recurs de către aceasta,

respectiv apărătorul sau inculpata are dreptul să atace cu recurs decizia instanței de

apel doar în partea ce ține de individualizarea pedepsei stabilită de către prima

instanță și instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal menționează că din textul recursului rezultă că

inculpata critică și pedeapsa ca fiind prea aspră, temei ce se încadrează la pct. 10)

alin. (1) alt. 427 Cod de procedură penală, însă instanța de recurs consideră

neîntemeiat argumentul recurentei referitor la asprimea pedepsei stabilite, din motiv

că la aplicarea pedepsei pentru infracțiunile comise de către inculpata Cobzac Irina,

10

prin sentința instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, s-a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 77 Cod penal, ținîndu-se cont de lipsa

circumstanțelor atenuante și prezența celor agravante, și anume, comiterea

infracțiunii prin orice formă de participație și comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate alcoolică, gravitatea infracțiunilor săvîrșite, una din care face parte din

categoria celor grave și respectiv mai puțin gravă, astfel fiindu-i stabilite pedepse

echitabile pe ambele infracțiuni, aproape de minimul stabilit de sancțiune, iar

pedeapsa definitivă este echitabilă și în limitele Legii penale.

Referitor la argumentele invocate de recurentă, precum că „atît instanța de fond

cît și instanța de apel la aplicarea pedepsei au indicat drept circumstanțe agravante

săvîrșirea pretinselor infracțiuni în stare de ebrietate și caracteristica inculpatei

nesatisfăcătoare. La materialele cauzei nu se găsesc vre-un raport de examinare

medico-legală, narcologică sau expertiză, fie un alt act ce ar atesta starea inculpatei

de ebrietate la data de 06.06.2016, potrivit caracteristicii eliberate de Primăria

satului Cobusca Nouă cu nr. 551 din 19.09.2016 nu este indicat că inculpata ar fi

caracterizată nesatisfăcător”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și

declarative și menționează în acest sens că însăși inculpata Cobzac Irina a declarat

că „împreună cu soțul meu pe nume Cobzac Eugen, la magazin am servit cîte o

bere…” (f. d. 51 verso) și din caracteristica eliberată de către primăria satului

Cobusca Nouă, rezultă că „Cobzac Irina are o imagine negativă, dă dovadă de un

comportament agresiv, consumă băuturi alcoolice…” (f. d. 57)

La fel, instanța de recurs menționează, că recurenta își motivează solicitările prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești atacate nu sunt

motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către inculpată, nu se încadrează în prevederile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi

efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de

drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei

instanțe și instanței de apel. Se mai invocă că inculpata Cobzac Irina pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță a depus și cerere de examinare a cauzei conform

art. 3641 Cod de procedură penală (f. d. 110) recunoscînd vinovăția, apoi și-a

schimbat poziția și cauza s-a examinat în procedură generală (f. d. 127-128), ce la

fel duce la concluzia că inculpata Cobzac Irina prin motivele din recursul ordinar,

11

prin care contestă vinovăția sa, duce în eroare instanța de recurs ordinar, dorind

eschivarea de la răspunderea penală.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, cît și a normelor din Recomandarea CSJ nr. 97 din

09.02.2017, considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța dată, decizia

instanței de apel fiind corect motivată, iar inculpata Cobzac Irina are statut de

inculpată și nu de condamnată în speța dată.

Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori esențiale de drept și lipsesc

careva motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și art.6 CEDO

și semnalate de inculpata Cobzac Irina, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Cobzac Irina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2017,

în cauza penală privind-o pe Cobzac Irina Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

12