1ra-1318/18 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1318/18 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1318/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocații Timotin Lilian și Bobu Anatolie, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ungheni din 01 august 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui:

Braguța Andrei Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.04.2017 - 01.08.2017;

Instanța de apel: 23.08.2018 - 14.03.2018;

Instanța de recurs: 04.06.2018 - 07.11.2018.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de 11 /unsprezece/ ani închisoare în penitenciar de tip închis.

A fost încasat de la Braguța Andrei Xxxxx în beneficiul lui Cojocaru Viorica

prejudiciul moral în mărime de 100 000 /una sută mii/ lei, prejudiciul material în

mărime de 44 322 /patruzeci și patru mii trei sute douăzeci și doi/ lei și cheltuielile

pentru asistență juridică în mărime de 500 /cinci sute/ lei, în total suma de 144 822 /una

sută patruzeci și patru mii opt sute douăzeci și doi/ lei.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea din contul lui Braguța

Andrei a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor în mărime 6 675 lei, ca

neîntemeiată.

05.02.2017, aproximativ ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în

ospeție la Sîrbu Ion, domiciliat în satul Xxxxx, raionul Xxxxx, în rezultatul unui

conflict apărut între el și gazdă, acționând cu scop de a-l omorî, intenționat i-a aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii și cu un tocător din lemn în regiunea capului și a

cutiei toracice, cauzându-i vătămări corporale sub formă de traumă închisă a cutiei

toracice cu fractura sternului, fractura coastei 2 pe dreapta și coastei 2 și 3 pe stânga,

1

echimoze în regiunea cutiei toracice, însoțit cu contuzia cordului, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 22 din 14.03.2017 se califică ca vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, care au condiționat decesul cet. Sîrbu Ion.

Moartea a survenit în urma unei insuficiențe cardiace acute, cauzată de trauma cutiei

toracice cu contuzia cordului, iar între aceste leziuni corporale și cauza morții este

legătură cauzală directă.

în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei hotărâri prin

care Braguța Andrei să fie achitat.

În susținerea apelului avocatul a invocat:

- contrar prevederilor art. 90 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de

judecată l-a audiat și a invocat ca probă declarațiile ofițerului de urmărire penală a IP

Ungheni, C. Solomon, care a declarat că un martor, care a dorit să-și păstreze

anonimatul, a indicat că anume Braguța Andrei a comis omorul lui Sârbu Ion, în

asemenea situație procurorul, în cadrul efectuării acțiunilor de anchetă ori instanța de

judecată, urma de a efectua audierea acestui martor conform cerințelor art. 110 Cod de

procedură penală, însă asemenea acțiuni nu au fost efectuate;

- drept temei de declarare a vinovăției lui Braguța Andrei de către instanța de

judecată au fost invocate declarațiile unor martori, care în esența lor nu au elucidat în

oarecare măsură omorul, vinovăția acestuia fiind bazată doar pe presupuneri și faptul

că ultimul a fost în casa decedatului, act ce nu a fost negat de către inculpat;

- la baza sentinței de condamnare a fost pus și actul de expertiză biologică referitor

la coincidența grupei de sânge pe mostrele ridicate de pe scurta lui Braguța Andrei,

rezultatele căreia nu sunt însă categorice, fiind doar o presupunere de coincidență a

elementelor grupei de sânge, referitor la ce inculpatul a explicat că anterior el și-a tăiat

mâna și posibil a murdărit haina, fapt confirmat prin foile de boală anexate la prezenta

cerere prezentate de rude după examinarea cauzei și care nu au fost obiect de studiu în

cadrul dezbaterilor judiciare;

- deoarece instanța a examinat superficial probele cauzei, în cadrul dezbaterilor

judiciare de către apărare au fost înaintate un șir de demersuri necesare pentru

examinarea detaliată și multiaspectuală a cauzei, demersuri care însă au fost respinse,

astfel apărarea fiind limitată în posibilitățile procesuale de prezentare a probelor;

- instanța nu a ținut cont de faptul că în ședința de judecată reprezentantul părții

vătămate, Cojocaru Viorica a declarat că ea a asistat la examinarea locului comiterii

crimei de către colaboratorii de poliție și din casă a fost ridicat telefonul mobil a tatălui

său, despre ce în procesul-verbal nu a fost efectuată mențiunea necesară;

- de către învinuire au fost prezentate și examinate toate corpurile delicte în afară

de telefonul mobil;

- inculpatul nu neagă că a avut o altercație cu Sârbu Ion, aplicându-i doar o

lovitură, în urma căreia nu puteau surveni atâtea leziuni corporale, însă când a plecat

2

ultimul a rămas culcat pe pat, iar învinuirea nu a prezentat dovezi care ar nega prezența

în casa părții vătămate, după plecarea lui Brăguță Andrei, și a altor persoane.

declarat a fost respins ca nefundat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În urma evaluării probelor, Colegiul a conchis că judecând cauza penală

respectivă, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate

o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal, totodată instanța de fond corect a stabilit și măsura de pedeapsă inculpatului,

ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată.

Colegiul a reținut că soluția instanței de fond se bazează pe elementele de fapt

dobândite din declarațiile succesorului părții vătămate Cojocaru Viorica, a martorilor

Coșpormac Ion, Braguța Maria, Postolache Liuba, Braguța Nicolae, Butnaru Tamara,

Solomon Constantin, Gavriliță Victor, Ursoi Anastasia, Gavrilița Victor, precum și din

probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței de apel, considerându-

se că probele administrate pe cauză, cercetate în ședința instanței de fond, precum și

verificate suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de

art.101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a

putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și

demonstrând deplin vinovăția lui Braguța Andrei în cele incriminate.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate, a fost apreciat de

către instanță ca o metodă de apărare, or studiind poziția și versiunea expusă de către

acesta, instanța a concluzionat că cele expuse la interogarea în calitate de bănuit sunt

mai corespunzătoare realității și se observă tendința acestuia de a duce în eroare

instanța de judecată și de a se eschiva de la condamnare, declarațiile lui se combat cu

ansamblul probelor administrate în faza urmării penale și în ședința de judecată.

Stabilind pedeapsa inculpatului, instanța a acordat deplină eficiență și s-a condus

de principiile generale de aplicare a acesteia consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod

penal, ținând cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, de totalitatea

circumstanțelor cauzei și de personalitatea inculpatului. Astfel, s-a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una deosebit de grave, da faptul că

infracțiunile contra vieții sunt cele mai periculoase, ce atentează la cel mai important

bun al omului – viața acestuia, cât și de personalitatea vinovatului care anterior a comis

infracțiuni și nu a recunoscut vina.

După părerea Colegiului, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond

este echitabilă faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările

3

cauzei, normele legale pedeapsă ce va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului.

Argumentul avocatului, care expunându-se pe marginea actului de expertiză

biologică, a menționat că Braguța Andrei a explicat că anterior și-a tăiat mână și posibil

a murdărit haina, instanța de apel l-a considerat pur declarativ, or fiind audiat în calitate

de bănuit, Braguța Andrei nu a comunicat despre aceste împrejurări invocate de

apărare, declarând că nu cunoaște de unde s-au luat petele respective.

Afirmațiile invocate de către avocat pe marginea audierii lui Solomon Constantin

în calitate de martor au fost considerate ca declarative, deoarece constatarea existenței

infracțiunii și a vinovăției lui Braguța Andrei nu se bazează doar pe declarațiile

martorului respectiv, nici pe declarațiile unui martor anonim, ci pe cumulul de probe

cercetate, care dovedesc vina inculpatului în faptele incriminate.

Invocarea că Braguța Andrei a fost audiat de către Solomon Constantin în absența

avocatului din oficiu și că alte probe de învinuire nu au fost prezentate, procesul

limitându-se la probele constatate în cadrul anchetei preliminare, nu au fost luate în

considerație de către instanța de apel, deoarece de fapt Braguța Andrei a fost asistat de

către avocat la audierea în calitate de bănuit, fapt dovedit prin mandatul avocatului

Fetcu Andrian, cât și prin semnătura avocatului în procesul-verbal de audiere a lui

acestuia în calitate de bănuit.

De către Colegiu au fost respinse ca nefondate și afirmațiile apărării privind

examinarea superficială a probelor, ca rezultat apărarea înaintând un șir de demersuri

ce au fost respinse de instanță, deoarece instanța de apel a admis demersul apărării și a

acordat posibilitate să asigure prezența martorilor solicitați pentru audiere Tataru

Gheorghe, Tataru Raisa, Morari Valeriu, Coșpormac Viorica, ulterior însă apărarea nu

a asigurat prezența acestor martori și s-a refuzat de audierea lor.

În acest sens, Colegiul a indicat prevederile art. 351 alin. (5) Cod de procedură

penală, care reglementează că dacă una din părți este în imposibilitate de a asigura

prezența vre-unei persoane din lista prezentată, ea poate solicita, prin cerere, citarea

acestor persoane de către instanța de judecată. Apărarea însă nu a invocat

imposibilitatea asigurării prezenței acestor martori, prin urmare afirmațiile apărării sunt

cu caracter de declarație.

Au fost respinse și afirmațiile aduse de apelant precum că Braguța Andrei nu

neagă că a avut o altercație cu Sârbu Ion, însă când a plecat ultimul a rămas culcat pe

pat și i-a aplicat doar o lovitură, ca urmarea faptului că a fost agresat, în urma căreia

nu puteau surveni atâtea leziuni corporale, deoarece aceste afirmații sunt contrazise

prin declarațiile inițiale date de Braguța Andrei în calitate de bănuit în prezența

apărătorului, care a declarat că nu-și amintește ce s-a petrecut în continuare după ce l-

a lovit pe Sîrbu Ion.

4

5.1. avocatul Timotin Lilian în numele inculpatului, care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 2), 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Braguța Andrei să fie

achitat.

În susținerea recursului avocatul invocă:

- examinarea cauzei de către instanța de apel a fost admisă cu încălcarea

competenței jurisdicționale deoarece potrivit modificărilor la Legea privind

organizarea judecătorească aprobate prin LP 315 din 22.12.2017, MO 7-

17/12.01.2018, Judecătoria Ungheni a fost trecută în circumscripția Curții de Apel

Chișinău, prin urmare cauza penală urma a fi examinată de către Curtea de Apel

Chișinău dar nu de către Curtea de Apel Bălți;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 22 din 14.03.2017, la care se

face trimitere în sentința de condamnare, moartea victimei a survenit cu 1-2 ore după

producerea leziunilor corporale. Mai mult, instanțele de fond în hotărârile lor nu au

constatat cu certitudine timpul survenirii decesului sau cauzării vătămărilor,

circumstanță importantă pentru aflarea adevărului;

- din învinuirea înaintată și din constatările instanțelor nu se constată cu

certitudine intenția (scopul) infracțiunii de omor, și anume latura subiectivă, care

condiționează intenția făptașului de a lipsi victima de viață, iar atât timp cât nu este

dovedit cu certitudine scopul și intenția săvârșirii omorului intenționat, nu poate merge

vorba despre condamnarea persoanei în baza art. 145 Cod penal;

- atât la urmărirea penală cât și în cadrul instanței de judecată, nu s-au dat

răspunsuri la întrebările: a avut intenția făptașul de a lipsi victima de viață, au fost

acțiunile acestuia săvârșite în stare de afect sau moartea a survenit ca urmare a

leziunilor produse de făptuitor;

- analizând raportul de expertiză medico-legal potrivit căruia victimei i-au fost

provocate leziuni corporale grave periculoase pentru viață, care au condiționat decesul

ce a survenit în decurs de două ore după aplicarea loviturilor, se evidențiază doar

intenția făptașului de a aplica lovituri și nu scopul de a lipsi de viață;

- punând la baza vinovăției declarațiile nemijlocite ale inculpatului, instanța

urma să aprecieze, anume din circumstanțele expuse, scopul aplicării loviturilor și

urmările dorite de către presupusul făptaș, dar nu să interpreteze în mod arbitrar, fără

temei probatoriu eronat și superficial, în defavoarea inculpatului, că intenția acestuia a

fost de a comite omorul intenționat.

5.2. avocatul Bobu Anatolie în numele inculpatului, care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Braguța Andrei să fie achitat, motivând

că instanțele judecătorești eronat au apreciat probele administrate la caz, fapt ce a dus

la emiterea unor hotărâri ilegale și nefondate.

5

5.3. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestora deoarece al avocatului Timotin Lilian este vădit

neîntemeiat, iar al avocatului Bobu Anatolie ca depus peste termen.

baza celor invocate în recursuri și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursul declarat de către avocatul Timotin Lilian în numele

inculpatului, Colegiul menționează că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod

de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Potrivit recursului declarat drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

avocatul invocă pct. 2), 6), 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost

încălcate prevederile art. 30, 31 și 33; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Cu referire la temeiul invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală, în sensul că urmare a modificărilor la Legea privind organizarea

judecătorească, cauza penală urma a fi examinată de către Curtea de Apel Chișinău dar

nu de către Curtea de Apel Bălți, Colegiul stipulează că într-adevăr Legea privind

organizarea judecătorească a fost modificată prin Legea nr. 315 din 22.12.2017,

Judecătoria Ungheni fiind trecută în circumscripția Curții de Apel Chișinău, fiind

publicată în Monitorul Oficial la 12.01.2018.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că cauza penală a intrat în Curtea

de Apel Bălți la 23.08.2017, iar potrivit fișei de repartizare, în aceiași zi a fost

repartizată judecătorului Rotaru Ala. Examinarea cauzei în instanța de apel a început

la 25.10.2017, iar dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 14.03.2018. Toate aceste

momente certifică faptul că temeiul pentru recurs invocat de avocat nu este incident în

speță, or cauza penală a parvenit în Curtea de Apel Bălți anterior modificărilor

6

menționate supra, iar la data publicării în Monitorul Oficial, instanța era la etapa finală

a examinării cauzei în ordine de apel.

De asemenea, Colegiul penal reține că recurentul își exprimă dezacordul cu

decizia instanței de apel sub aspectul temeiului prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, criticând soluția instanțelor de fond privind condamnarea

inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății, or, instanța

de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material. Astfel, Colegiul constată că instanța de apel, contrar celor invocate

de recurent, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, verificându-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui

Braguța Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, să

fie justă și întemeiată.

În ce privește criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5.1. al prezentei

decizii, prin care susține că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel

și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă

la casare, urmează a se constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului declarat, se

evidențiază că avocatul își motivează recursul și prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de

norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

cauză. Totodată, pe această linie de considerente se specifică faptul că, pentru a

constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

7

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată, or în fapt și în drept,

decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor de drept procesual penal. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanța de apel, deoarece în cazul în care instanța de apel și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Referitor la eroarea invocată de recurent prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei pentru declararea

recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, deoarece instanțele de

judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către Braguța Andrei

decât cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și individualizarea pedepsei stabilite ultimului,

luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor

care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate

de recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care,

examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate,

Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Bobu Anatolie în numele

inculpatului, Colegiul menționează că în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine

de apel cu participarea procurorului, succesorului părții vătămate, inculpatului și

avocatului acestuia, Bobu Anatolie, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 14 martie

2018, iar decizia motivată la 11 aprilie 2018 în prezența procurorului, inculpatului și

avocatului acestuia, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 31-38, vol.

II). Cu toate că potrivit procesului verbal al ședinței de judecată avocatul Bobu Anatolie

a fost prezent la pronunțarea deciziei motivate, totuși conform scrisorii anexate la

materialele cauzei (f.d. 57 vol. II), copia deciziei a fost expediată acestuia, și

succesorului victimei, Cojocaru Viorica.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs

ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală, nu a

8

fost respectat de către avocatul Bobu Anatolie, deoarece recursul ordinar a fost declarat

de ultimul abia la 23 mai 2018, prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost depus

peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței

de apel a expirat la 14 mai 2018, iar avocatul Bobu Anatolie a avut reala posibilitate

de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în termenul

stabilit de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,

că recursul ordinar declarat de către avocatul Bobu Anatolie în numele inculpatului

Braguța Andrei, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Braguța

Andrei, deoarece al avocatului Timotin Lilian este vădit neîntemeiat, iar al avocatului

Bobu Anatolie, este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

9