1ra-1270/2018 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-1270/2018 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1270/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bogos Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 ianuarie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui

Mașnic Andrei xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.12.2017 - 30.01.2018;

Instanță de apel: 16.02.2018 - 04.04.2018;

Instanță de recurs: 30.05.2018 - 26.09.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Mașnic Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.361 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

3 920 lei a respinsă ca neîntemeiată.

urmărind scopul folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi, acționând

prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, în contextul

procedurii de solicitare și acordare a vizei, la 09 august 2017, a prezentat la Secția

consulară a Ambasadei SUA, amplasată pe adresa mun. Chișinău, str. A. Mateevici,

103, un atestat de studii medii, despre care a cunoscut că este un document oficial

fals, care acordă drepturi.

În procesul examinării atestatului de studii medii prezentat, s-au efectuat

acțiuni de verificare preliminară a veridicității atestatului de studii medii cu seria

ACG 0083310, nr. de înregistrare 17, eliberat pe blancheta cu semne de protecție din

24 iunie 1998, de către Școala medie nr.62 din mun. Chișinău.

1

Ca urmare a notificării nr.02/15-6037 din 16 octombrie 2017, adresată de către

Ministerul Educației al Republicii Moldova s-a constatat că, pe numele cet. Mașnic

Andrei nu a fost eliberat atestatul de studii medii sus menționat și se infirmă

autenticitatea lui, iar potrivit raportului de expertiză nr.34/12/1-R-5943 din 09

octombrie 2017, blancheta documentului - atestat de studii medii cu seria

ACG 0083310, a fost confecționată cu ajutorul tehnicii de multiplicare la imprimantă

de tip InkJet color, nu la întreprindere poligrafică specializată în confecționarea

blanchetelor de documente.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă.

În motivarea apelului a invocat că, Mașnic Andrei a semnat și depus o cerere

prin care a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, nu a solicitat administrarea de probe noi și a recunoscut vina

integral, căindu-se sincer. Mașnic Andrei a conștientizat impactul infracțiunii comise,

iar după acest caz alte infracțiuni nu a mai comis, corectându-se.

Ca circumstanțe atenuante conform art.76 Cod penal, urmează a fi reținute

căința sinceră și recunoașterea faptei, iar careva circumstanțe agravante conform

art.77 Cod penal, nu au fost stabilite.

A mai menționat apărarea că Mașnic Andrei a conlucrat activ cu ancheta a dat

declarații imediat și a recunoscut vina din start, are loc stabil de trai, este angajat

oficial, nu a săvârșit alte infracțiuni, a conștientizat greșeala comisă, are o vârstă

medie, are la întreținere un copil minor și soția, nu are antecedente penale.

Apărarea mai indicat că, Mașnic Andrei este angajat în cadrul DSE Centru,

unde are un orar de muncă cu schimburi de 24 ore, iar în caz de necesitate acest

program poate fi prelungit pe un termen nelimitat în urma unor situații excepționale și

de urgență și din această cauză nu va putea efectua efectiv munca neremunerată în

folosul comunității, iar pedeapsa închisorii stabilită de instanța de judecată este total

delăsată, în acest caz inculpatului îi este frică că din cauza pedepsei stabilite de prima

instanță va fi în pericol de a pierde serviciul.

Mașnic Andrei este gata să achite amenda stabilită ca pedeapsă la art.361

alin.(1) Cod penal, or, anume această pedeapsă va acorda posibilitatea inculpatului să

își onoreze și obligațiunile de serviciu și să ispășească pedeapsa penală.

La fel, acuzatorul de stat la examinarea cauzei în prima instanță a solicitat

aplicarea unei pedepse cu amendă, însă instanța din oficiu a aplicat în privința lui

Mașnic Andrei cea mai dură pedeapsă, fără a ține cont de faptul că, inculpatul se

caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii și și-a recunoscut vina integral,

care împreună cu alte circumstanțe ale cauzei penale primează în favoarea aplicării

unei pedepse cu amendă.

a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță la

stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Mașnic Andrei a ținut pe deplin

cont de prevederile art.art.7, 61, 75-78 Cod penal, corect considerând că corectarea și

2

reeducarea acestuia este posibilă cu stabilirea unei pedeapse în limitele prevăzute la

art.361 alin.(1) Cod penal, sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pentru perioada de probațiune de 1 an, conform art.90 Cod penal.

Astfel, prima instanță corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului

Mașnic Andrei, ținând cont de circumstanțele reale și personale, iar careva abateri sau

încălcări de ordin procedural la aplicarea pedepsei, nu au fost stabilite.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că, starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevante și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

13) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate,

solicitând casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Mașnic Andrei să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, Mașnic Andrei a semnat și depus o

cerere prin care a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea de probe noi și a recunoscut vina

integral, căindu-se sincer. Mașnic Andrei a conștientizat impactul infracțiunii

săvârșite, iar după acest caz alte infracțiuni nu a mai comis, corectându-se.

Ca circumstanțe atenuante conform art.76 Cod penal, urmează a fi reținute

căința sinceră și recunoașterea faptei, iar careva circumstanțe agravante conform

art.77 Cod penal, nu au fost stabilite.

Menționează apărătorul că, Mașnic Andrei a conlucrat activ cu ancheta, a dat

declarații imediat și a recunoscut vina din start, are loc stabil de trai, este angajat

oficial, nu a comis alte infracțiuni, a conștientizat greșeala comisă, are o vârstă medie,

are la întreținere un copil minor și soția, nu are antecedente penale.

Apărarea mai indică că, Mașnic Andrei este angajat în cadrul DSE Centru,

unde are un orar de muncă cu schimburi de 24 ore, iar în caz de necesitate acest

program poate fi prelungit pe un termen nelimitat în urma unor situații excepționale și

de urgență și din această cauză nu va putea efectua efectiv munca neremunerată în

folosul comunității, iar pedeapsa închisorii stabilită de instanța de judecată este total

delăsată, în acest caz inculpatului îi este frică că din cauza pedepsei stabilite de prima

instanță va fi în pericol de a pierde serviciul.

Mașnic Andrei este gata să achite amenda stabilită ca pedeapsă la art.361

alin.(1) Cod penal, or anume această pedeapsă va acorda posibilitatea inculpatului să

își onoreze și obligațiunile de serviciu și să ispășească pedeapsa penală.

La fel, acuzatorul de stat la examinarea cauzei în prima instanță a solicitat

aplicarea unei pedepse cu amendă, însă instanța din oficiu a aplicat în privința lui

Mașnic Andrei cea mai dură pedeapsă, fără a ține cont de faptul că, inculpatul se

caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii și și-a recunoscut vina integral,

care împreună cu alte circumstanțe ale cauzei penale primează în favoarea aplicării

unei pedepse cu amendă.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece la capitolul

individualizării pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor

3

art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă temeiuri pentru recurs stipulate art.427 alin.(1) pct.6), 13) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau când a intervenit o

lege penală mai favorabilă condamnatului.

Colegiul penal reține că, recurentul nu a indicat care sunt motivele invocate în

apel asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, care motivare a soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau este expus neclar, care este eroarea gravă de fapt care a

afectat soluția instanței și care lege penală mai favorabilă inculpatului a intervenit, or,

suplinirea din oficiu a recursului prin constatări aduse din oficiu de către instanța de

recurs, ar constitui o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Conform art.24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, recurentul a invocat temeiurile pentru recurs stipulate la pct.6), 10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și când sau aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

4

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, instanțele de fond au acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.61, 75, 90 Cod penal și corect au reținut că, în speță nu s-au

constatat circumstanțe ce justifică aplicare unei pedepse alternative neprivative de

libertate, întemeiat concluzionând că aplicarea fată de inculpat a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă va fi ineficientă.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanțele de fond la emiterea

hotărârilor au ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

La fel, instanța de recurs reține că în cauză în privința inculpatului au fost

aplicate prevederile art.90 Cod penal, fiind dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Cu referire la alegațiile recurentului că, inculpatul a conlucrat activ cu

ancheta, a dat declarații imediat și a recunoscut vina, are loc stabil de trai, este

angajat oficial, nu a comis alte infracțiuni, a conștientizat greșeala comisă, are o

vârstă medie, are la întreținere un copil minor și soția, fără careva antecedente penale,

Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite

5

și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane.

Afirmația că pedeapsa cu suspendare condiționată ar putea duce la pierderea

serviciului este una declarativă și nu combate temeinicia soluției adoptate.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatei fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei

penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată și alte persoane,

fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bogos Alexandru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Mașnic Andrei xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

6