3rh-68/14 — Acordarea spaţiului locativ

Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 3rh-68/14 Judecător: C.Creţu Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Bulgac, L.Pruteanu, A.Nogai Curtea Supremă de Justiţie Judecători: Iu.Sîrcu, T.Chişca-Doneva, V.Clevadî, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Consiliul or.

Ialoveni, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cojocaru împotriva Consiliului orăşenesc Ialoveni cu privire la acordarea apartamentului, terenului sau creditului preferenţial, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, CONSTATĂ : La 16 noiembrie 2009, Nicolae Cojocaru a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului or. Ialoveni, solicitînd acordarea apartamentului, terenului sau creditului preferenţial. În motivarea cererii reclamantul a invocat că, din luna octombrie a anului 1989 a activat în serviciu pe contract în grad de ofiţer în cadrul MAI RM, iar în luna aprilie 2007 a fost concediat cu dreptul de pensie pe linia MAI.

În anul 1994 conform ordinului Comandantului Trupelor de Carabinieri al MAI a fost numit în funcţie de comandant de companie separată teritoriala în or. Ialoveni, cu specificul de menţinere a ordinii publice şi combaterea criminalităţii în teritoriu, unde a activat pînă la finele anului 1997. Pe perioada activării în or. Ialoveni, în anul 1994, a depus o cerere la Primăria or. Ialoveni pentru a i se aloca spaţiu locativ sau lot de pamînt pentru construcţia casei individuale, dar pînă în prezent nu a primit răspuns pozitiv. A fost nevoit, neavînd unde locui, să obţină o odaie în cămin, amplasată în or. Ialoveni, str. D. Sihastru, 3, unde cu propriile surse a făcut reparaţie.

Consideră reclamantul că potrivit art. 23 al Legii cu privire la trupele de carabinieri, trupele interne ale MAI, nr. 806-XII din 12.12.1991, militarilor trupelor de carabinieri l-i s-e acordă de către autorităţile administraţiei publice locale, cel mult după trei ani de la angajarea în serviciu de subofiţeri, apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie. Reclamantul a indicat că în prezent locuieşte într-un apartament cu suprafaţa de 10,8 m2 împreună cu familia sa constituită din patru persoane. 1 Prin răspunsul Consiliului or. Ialoveni din 28 octombrie 2009, solicitantului i- a fost refuzată alocarea apartamentului sau atribuirea unui teren pentru construcţia casei din lipsa rezervelor.

Consideră reclamantul că Consiliul or. Ialoveni î-i îngrădeşte dreptul stabilit şi solicită de a fi obligat Consiliul or. Ialoveni de a aloca familiei lui Nicolae Cojocaru a unui spaţiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi sau a unei case de locuit separate cu metrajul necesar, sau a unui lot de pămînt pentru construcţia casei, cu eliberarea împrumutului fără dobîndă pentru construcţia casei individuale sau locuinţa cooperatistă cu eşalonarea plăţii pe 25 ani, cu achitarea în proporţii de 50 la sută a împrumutului acordat din contul bugetelor respective. La 09 martie 2011, reclamantul, în baza prevederilor art. 60 alin. (2) din CPC, şi-a modificat acţiunea iniţială, solicitînd să-i fie atribuit un spaţiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi.

Pe parcursul judecării cauzei Nicolae Cojocaru a depus cereri de concretăzări şi modificări a acţiuni. Astfel, la 09 martie 2011, reclamantul solicită emiterea unei hotărîri judecătoreşti prin care să-i fie atribuit un spaţiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi, la 30 martie 2011, reclamantul solicită emiterea unei hotărîri judecătoreşti prin care să-i fie atribuit un spaţiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi, la suma medie de 600 000 lei. La 19 decembrie 2011 (prin prisma cererii din 13 iulie 2012 privind examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal din 19 decembrie 2011) reclamantul solicită examinarea şi admiterea integrală a observaţiilor asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 19 decembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cojocaru împotriva Consiliului or.

Ialoveni cu privire la acordarea apartamentului, terenului şi creditului preferenţial şi anume, că Nicolae Cojocaru a pledat pentru acordarea apartamentului cu 3 odăi la suma medie de 600 000 lei sau teren pentru construcţia casei cu eliberarea împrumutului fără dobîndă şi creditul preferenţial. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011, acţiunea a fost admisă, fiind obligat Consiliul local Ialoveni să-i atribuie lui Nicolae Cojocaru şi familiei sale un lot de teren pentru construcţia casei individuale de locuit din rezerva Primăriei or. Ialoveni, sau echivalentul bănesc al acestuia, conform preţurilor stabilite pe piaţa imobiliară. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, la 07 februarie 2012, Consiliul orăşenesc Ialoveni a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate, emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de Cojocaru Nicolae să fie respinsă integral.

Recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011 a declarat şi Nicolae Cojocaru, solicitînd admiterea cererii de recurs, modificarea hotărîrii primei instanţe în sensul acordării terenului pentru construcţia casei de locuit cu eliberarea împrumutului fără dobîndă şi creditului preferenţial sau apartament cu 3 odăi la suma medie de 600 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012, recursurile au fost admise parţial, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a fost obligat Consiliul or. Ialoveni să-l asigure pe Nicolae Cojocaru şi membrii familiei lui cu spaţiu locativ conform normelor stabilite de lege.

În rest, recursurile au fost respinse. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 23 din Legea cu privire la trupele de carabinieri, trupele interne a MAI RM şi a conchis că 2 Consiliul or. Ialoveni nu a probat faptul asigurării anterioare a lui Nicolae Cojocaru cu spaţiu locativ în temeiul normelor legale. În context, instanţa a conchis că Consiliul or. Ialoveni urmează să asigure exercitarea dreptului lui Nicolae Cojocaru stabilit de norma legală şi să-i acorde spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie.

Considerînd ilegală hotărîrea primei instanţe, la 01 martie 2013, Consiliul orăşenesc Ialoveni a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea recursului în termenul legal de atac, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, recursul declarat de Consiliul orăşenesc Ialoveni a fost rspins ca fiind depus tardiv. La 17.10.2013 Primăria şi Consiliul or. Ialoveni a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite, a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Primăria şi Consiliul or. Ialoveni. La 28.03.2014 Consiliul or. Ialoveni repetat a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În special, revizuentul a menţionat că, la 20.02.2014, de către Procuratura r- lui Ialoveni a fost emisă ordonanţa de începere a urmăririi penale în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal – falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces.

Suplimentar, a invocat şi temeiurile menţionate în cererea de revizuire înaintată anterior. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică 3 corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat.

Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 28.03.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14.08.2013 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente. Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii.

Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. 4 Or, circumstanţele pe care le-a invocat revizuentul, nu constituie temei de declarare a revizuirii, prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Astfel, faptul că la 20.02.2014, de către Procuratura r-lui Ialoveni a fost emisă ordonanţa de începere a urmăririi penale în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal – falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces, nu se încadrează în temeiul invocat, deoarece nu constituie circumstanţe sau fapte importante ale pricinii.

În primul rînd, intentarea unei cauze penale încă nu presupune constatarea comiterii unei infracţiuni, ci doar oferirea cadrului legal pentru verificarea bănuielii de comitere a acestei infracţiuni. Într-al doilea rînd, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă este prevăzut ca temei de declarare a revizuirii în baza lit. a) art. 449 CPC. Însă, în acest caz, infracţiunea în cauză trebuie să fie constatată prin sentinţă penală irevocabilă, ceea ce la caz lipseşte. Suplimentar, Colegiul remarcă că, la examinarea recursului depus de Consiliul orăşenesc Ialoveni, instanţa de recurs nu s-a expus asupra fondului acestuia, constatînd doar că a fost depus tardiv. Astfel, pentru a revizui decizia instanţei de recurs din 14.08.2013, revizuentul urma să invoce circumstanţe ce ţin de termenul de declarare a recursului şi nu cele legate de fondul cauzei, asupra căreia nici nu s-a reflectat.

Or, circumstanţele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată de instanţă, adică să fie determinante pentru judecarea justă a cauzei. Referitor la temeiurile invocate şi în cererea de revizuire declarată la 17.10.2013, instanţa de revizuire deja le-a supus aprecierii şi consideră inoportun aprecierea lor repetată. Mai mult ca atît că argumentele în cauză la fel ţin de fondul speţei şi nu de termenul de declarare a recursului. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de 5 reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Consiliul or.

Ialoveni împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cojocaru împotriva Consiliului orăşenesc Ialoveni cu privire la acordarea apartamentului, terenului sau creditului preferenţial. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6