3ra-892/13 — dreptul la spațiu locativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- dreptul la spaţiu locativ
- Temei legal
- termenul de declarare a recursului
3ra-892/13 — dreptul la spațiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 3ra-892/13
Judecători: C. Crețu
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: L. Bulgac, V. Pruteanu, A. Nogai
Republica Moldova
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 august 2013 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu
Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Valentina Clevadî,
Ion Corolevschi, Iuliana Oprea
judecînd recursul declarat de Consiliul orășenesc Ialoveni, în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cojocaru împotriva
Consiliului or. Ialoveni, cu privire la acordarea apartamentului, terenului sau
creditului preferențial,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2012,
C O N S T A T Ă :
La 16 noiembrie 2009, Nicolae Cojocaru a înaintat o cerere de chemare în
judecată către Consiliului or. Ialoveni, solicitînd acordarea apartamentului,
terenului sau creditului preferențial.
În motivarea cererii reclamantul a invocat, că, din luna octombrie a anului
1989 a activat în serviciu pe contract în grad de ofițer în cadrul MAI RM, iar in
luna aprilie 2007 a fost concediat cu dreptul de pensie pe linia MAI.
În anul 1994 conform ordinului Comandantului Trupelor de Carabinieri al
MAI a fost numit în funcție de comandant de companie separată teritoriala în or.
Ialoveni, cu specificul de menținere a ordinii publice și combaterea criminalității în
teritoriu, unde a activat pînă la finele anului 1997. Pe perioada activării în or.
Ialoveni, în anul 1994, a depus o cerere la Primăria or. Ialoveni pentru a i se aloca
spațiu locativ sau lotul de pamînt pentru construcția casei individuale, dar pînă în
prezent nu a primit răspuns pozitiv. A fost nevoit, neavînd unde locui, să obțină o
odaie în cămin, amplasată în or. Ialoveni str. D. Sihastru, 3, unde cu propriile surse
a făcut reparație.
Consideră reclamantul că potrivit art. 23 al Legii cu privire la trupele de
carabinieri, trupele interne ale MAI, nr. 806- XII din 12.12.1991 - militarilor
trupelor de carabinieri li se acordă de către autoritățile administrației publice
locale, cel mult după trei ani de la angajarea în serviciu de subofițeri, apartament
sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislație. Reclamantul a
indicat că în prezent locuiește într-un apartament cu suprafața de 10,8 m2 împreună
cu familia sa constituită din patru persoane.
1
Prin răspunsul Consiliului or. Ialoveni din 28 octombrie 2009 solicitantului
i-a fost refuzată alocarea apartamentului sau atribuirea unui teren pentru
construcția casei din lipsa rezervelor.
Consideră reclamantul că Consiliul or. Ialoveni îi îngrădește dreptul stabilit
și solicită de a fi obligat Consiliul or. Ialoveni de a aloca familiei lui Nicolae
Cojocaru a unui spațiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi sau a unei case
de locuit separate cu metrajul necesar, sau a unui lot de pămînt pentru construcția
casei, cu eliberarea împrumutului fără dobîndă pentru construcția casei individuale
sau locuința cooperatistă cu eșalonarea plății pe 25 ani, cu achitarea în proporții de
50 la sută a împrumutului acordat din contul bugetelor respective.
La 09 martie 2011, reclamantul, în baza prevederilor art. 60 alin. (2) din
CPC, și-a modificat acțiunea inițială, solicitînd să-i fie atribuit un spațiu locativ sub
formă de apartament cu trei odăi.
Pe parcursul judecării cauzei Nicolae Cojocaru a depus cereri de
concretăzări și modificări a acțiuni.
Astfel: la 09 martie 2011, reclamantul solicită emiterea unei hotărîri
judecătorești prin care să-i fie atribuit un spațiu locativ sub formă de apartament cu
trei odăi, la suma medie, la 30 martie 2011, reclamantul solicită emiterea unei
hotărîri judecătorești prin care să-i fie atribuit un spațiu locativ sub formă de
apartament cu trei odăi, la suma medie de 600000 lei. la 19 decembrie 2011 (prin
prisma cererii din 13 iulie 2012 privind examinarea observațiilor asupra
procesului-verbal din 19 decembrie 2011) reclamantul solicită examinarea și
admiterea integrală a observațiilor asupra procesului-verbal al ședinței de judecată
din 19 decembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui
Nicolae Cojocaru împotriva Consiliului or. Ialoveni cu privire la acordarea
apartamentului, terenului și creditului preferențial și anume, că Nicolae Cojocaru a
pledat pentru acordarea apartamentului cu 3 odăi la suma medie de 600000 lei sau
teren pentru construcția casei cu eliberarea împrumutului fără dobîndă și creditul
preferențial.
Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2011, acțiunea a fost
admisă, fiind obligat Consiliul local al Primăriei Ialoveni să-i atribuie lui Nicolae
Cojocaru și familiei sale un lot de teren pentru construcția casei individuale de
locuit din rezerva Primăriei or. Ialoveni, sau echivalentul bănesc al acestuia,
conform prețurilor stabilite pe piața imobiliară.
Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 07 februarie 2012, Consiliul
orășenesc Ialoveni a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii
contestate, emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea depusă de Cojocaru
Nicolae să fie respinsă integral.
Recurs împotriva hotărîrii Ialoveni din 21 decembrie 2011 a declarat și
Nicolae Cojocaru solicitînd admiterea cererii de recurs; modificarea hotărîrii
primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care să-i fie acordat reclamantului
teren pentru construcția casei de locuit cu eliberarea împrumutului fără dobîndă și
creditului preferențial sau apartament cu 3 odăi la suma medie de 600000 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2012, recursurile au
fost admise parțial, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie
2011, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a fost obligat Consiliul or. Ialoveni
2
să-l asigure pe Nicolae Cojocaru și membrii familiei lui cu spațiu locativ conform
normelor stabilite de lege. În rest, recursurile au fost respinse.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a indicat prevederile art. 23 din Legea
cu privire la trupele de carabinieri, trupele interne a MAI RM și a conchis că
Consiliul or. Ialoveni nu a probat faptul asigurării anterioare a lui Nicolae Cojocaru
cu spațiu locativ în temeiul normelor legale. În context, instanța a conchis că
Consiliul or. Ialoveni urmează să asigure exercitarea dreptului lui Nicolae
Cojocaru stabilit de norma legală și să-i acorde spațiu locativ sub formă de
apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislație.
Considerînd ilegală hotărîrea primei instanțe, la 01 martie 2013, Consiliul
orășenesc Ialoveni a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea recursului în
termenul legal de atac, admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel
Chișinău din 26 septembrie 2012.
În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor
de drept material, interpretarea eronată a legii, precum și că concluziile instanței
expuse în hotărîre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
Totodată, s-a indicat că anterior reclamantul a mai depus o acțiune identică, la
care este adoptată o hotărîre irevocabilă.
La 16 aprilie 2013, Cojocaru Nicolae a depus referință la recursul Consiliului
orășenesc Ialoveni prin care a solicitat declararea ca inadmisibilă a cererii de
recurs. Intimatul a indicat că, argumentul precum că, acțiunea a fost repetată este
neîntemeiat, deoarece în decizia din 10.03.2009 era acționat în judecată Primăria
or. Ialoveni, iar la 16.11.2009 s-a adresat în judecată împotriva Consiliului or.
Ialoveni. Or, în opinia acestuia, decizia din 10.03.2009 nu influențiază asupra
hotărîrilor judecătorești ulterioare.
Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților
la proces.
Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și
verificînd, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intimat,
legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide tardivitatea recursului, pornind de la
următoarele.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și
hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
După cu rezultă din materialele cauzei, recurentul își exprimă dezacordul cu
soluția instanței de apel, menționînd totodată că, termenul de atac a fost omis din
motive ce nu țin de voința sa și solicită repunerea în termen.
Analizînd materialele cauzei, Colegiul consideră că cererea de repunere în
termenul de declarare a recursului urmează să fie respinsă, iar recursul considerat
ca depus tardiv, pornind de la următoarele.
Potrivit art. 434 alin. (1) și (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
După cum indică însăși Consiliul or. Ialoveni în recursul declarat, recurentul a
făcut cunoștință cu decizia redactată la 10.12.2012. Recursul a fost înaintat abia la
01.03.2013.
3
Astfel, Colegiul constată că recurentul a depus cererea de recurs în afara
termenului legal de declarare a recursului, iar motivele omiterii termenului de atac
nu au fost indicate, menționînd doar că a fost omis din motive ce nu țin de voința
sa.
Potrivit art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate,
au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de
către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului.
Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept evocate,
Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare
imposibilitatea depunerii cererii de recurs în termen. Or, invocînd motive ce nu țin
de voința sa, Consiliul or. Ialoveni nu a prezentat nici o probă în acest sens.
La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea
garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în
vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar
împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a
hotărîrii judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod, principiul
securității raporturilor juridice.
În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie
2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea
unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de
redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi
ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,
reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice
într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra
repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o
marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru
care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre
exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente
ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen
nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale
rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile,
instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea
justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.
Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele
Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a
menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de
depunere de către pîrîți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au
încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.
Din considerentele menționate, Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de
Consiliul or. Ialoveni este depus în afara termenului de atac și acesta urmează a fi
respins ca tardiv.
4
Ținînd cont de cele indicate, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Se respinge recursul declarat de Consiliul orășănesc Ialoveni ca depus
tardiv.
Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2012, în
cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cojocaru
împotriva Consiliului or. Ialoveni, cu privire la acordarea apartamentului, terenului
sau creditului preferențial.
Decizia este irevocabilă de la pronunțare.
Președintele ședinței,
Judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ion Corolevschi
Valentina Clevadî
Iuliana Oprea
5