3ra-872/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E. Pşeniţa dosarul nr. 3ra-872/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, A. Toderaş DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Bronic - Nord” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Bronic - Nord” împotriva Primăriei satului Parcova, r-nul Edineţ, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Linava” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Luxamin-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Bronic - Nord” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 06 octombrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă.

ca tardivă constată: La 03 aprilie 2014, SRL „Bronic - Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat. Parcova, r-nul Edineţ cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 24 august 2013, Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ a eliberat Societăţii cu Răspundere Limitată „Linavan” Certificatul de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013, iar ulterior a eliberat Autorizaţia de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013. Susţine că despre existenţa acestor acte, a luat cunoştinţă la 27 decembrie 2013, în cadrul examinării dosarului contravenţional cu nr. 4-138/13, când au fost prezentate de către reprezentantul SRL „Linavan”.

Afirmă că la 27 ianuarie 2014, prin scrisoare recomandată a expediat în adresa Primăriei sat. Parcova, r-nul Edineţ, cererea prealabilă cu privire la anularea 1 Certificatului de urbanism cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013. Menţionează că din cauza refuzului de a soluţiona în termen cererea nominalizată, este nevoit să sesizeze instanţa de contencios administrativ în vederea anulării pe cale judiciară a actelor administrative contestate. Remarcă că construcţia în privinţa căreia a fost eliberat certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire se efectuează pe terenul pe care sunt amplasate bunurile ce constituie proprietate a SRL „Bronic - Nord” şi anume, terasele de depozitare a deşeurilor menajere.

Menţionează că acest fapt se probează prin contrapunerea Planului grafic al terenului nr. cadastral 4138101168 cu Planul de amplasament al construcţiei litigioase. Susţine că conform art. 3 al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, pentru eliberarea certificatului de urbanism solicitantul trebuia să prezinte în mod obligatoriu acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi în perioada exploatării obiectului construit. Or, în situaţia când construcţia este edificată din contul distrugerii bunurilor SRL „Bronic - Nord” prezentarea acordului proprietarului imobilului învecinat era absolute obligatoriu.

Indică că mai mult ca atât, construcţia în privinţa căreia au fost emise actele contestate, depăşeşte hotarul terenului aflat în proprietatea SRL „Linavan”. Invocă prevederile art.6 al Legii nominalizate, care stabileşte în mod imperativ prescripţiile şi elementele pe care trebuie să le conţină certificatul de urbanism. În speţă, Certificatul de urbanism cu nr. 2 din 24 august 2013 nu conţine toate elementele prevăzute de lege şi respective este pasibil de nulitate. Solicită anularea Certificatului de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013, eliberate de Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ, suspendarea Certificatului de urbanism şi a Autorizaţiei menţionate, obligarea Primăriei sat.

Parcova, r-nul Edineţ să prezinte în şedinţa de judecată toate actele care au stat la baza emiterii Certificatului de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013, si Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013. Prin încheierea Judecătorie Edineţ din 31 iulie 2014 a fost antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu alături de pârâtul Primăria com. Parcova, r-nul Edineţ, SRL „Luxamin - Nord”, sediul în or.

Edineţ, str. Ion Neculce, 12, ap. 1. Prin cererea de completare a temeiului acţiunii, SRL „Bronic-Nord” a solicitat anularea Certificatului de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013. În motivarea acesteia a invocat că conform contractului de vânzare- cumpărare cu nr. 4814 din 01 octombrie 2003 şi actului de primire-predare din 01 octombrie 2003, SRL „Bronic-Nord” a dobândit dreptul proprietate asupra 2 construcţiilor fostului Complex de producere a cărnii de porc, lăsate pe terenul cu nr. cadastral 4138101168, situat în extravilanul sat. Parcova, r-nul Edineţ, inclusiv şi asupra paturilor de nămol numite terenuri de mâl (formate din 5 decantoare de acumulare, 3 bazine de acumulare şi 1 rezervor de dezinfectare) destinate pentru filtrarea şi prelucrarea deşeurilor menajere ce provin din activitatea Complexului de producere a cărnii de porc.

Susţine că prin natura şi destinaţia lor, paturile de nămol (numite terenuri de mâl) sunt destinate folosinţei bunurilor principale şi prin prisma art. 597 Cod civil, ele sunt aderate un singur bun, motiv pentru care efectele actului juridic încheiat în legătură cu un bun complex se răsfrâng asupra tuturor părţilor componente ale bunului respectiv. Afirmă că Certificatul de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013 şi Autorizaţia de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013 prevăd executarea lucrărilor de construcţie anume pe porţiunea din tertenul cu nr. cadastral 4138101168 pe care sunt amplasate paturile de nămol (numite terenuri de mâl). Remarcă că prin autorizarea lucrărilor de construcţie din contul demolării paturilor de nămol în mod direct se afectează dreptul de proprietate al SRL „Bronic-Nord” asupra bunurilor dobândite în mod licit.

Menţionează că conform prevederilor pct.18 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 27 martie 2006, legalitatea autorizaţiei de construcţie a locuinţei sau anexelor acesteia trebuie analizată în legătură strânsă cu dreptul de vecinătate. Reieşind din dispoziţiile art. 379 alin. (l) Cod civil, obligativitatea anexării acordului vecinilor apare în cazul în care ridicarea sau exploatarea construcţiei atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al vecinului, de acesta dispune în privinţa terenului sau altui imobil. Prin atentare inadmisibilă se va înţelege imixtiunea exercitată prin lucrările menţionate asupra unuia din atributele dreptului de proprietate al nul ui, care nu poate fi primită, acceptată în condiţiile de normalitate a iilor de convieţuire social.

Mai indică că certificatul de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţia de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013 au fost eliberate pentru efectuarea lucrărilor de construcţie pe un teren agricol, fapt care categoric este interzis de legislaţie de a dezafecta terenurile agricole în scop de construcţie. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 06 octombrie 2014 a fost respinsă acţiunea, ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL „Bronic - Nord” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 mai 2015, SRL „Bronic - Nord” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

3 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că la 27 decembrie 2013, în cadrul şedinţei de judecată pe cauza contravenţională cu nr. 4-138/13, a luat cunoştinţă cu Certificatul de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi cu Autorizaţia de construire cu nr. 2 din 04.11.2013. Menţionează că termenul legal de contestare a acestor acte administrative pe cale prealabilă este de 30 de zile.

Acest termen a început, conform art. 111 alin. (3) CPC, în ziua imediat următoare datei comunicării actelor contestate, adică la de 28 decembrie 2013 şi urma să expire la 26 ianuarie 2014. Indică că datorită faptului că ziua de 26 ianuarie 2014, era zi de duminică, termenul de contestare pe cale prealabilă a actelor administrative, urma să expire conform art. 112 alin. (2) CPC, în următoarea zi lucrătoare, adică la 27 ianuarie 2014. Afirmă că la 27 ianuarie 2014, fiind grav bolnav (febră ridicată) nu a fost în stare să se deplasez în com. Parcova pentru a depune cererea prealabilă, dar a solicitat telefonic avocatului Ion Creţu (aflat în mun. Chişinău) să semneze cererea prealabilă şi să o expedieze prin poştă.

Accentuează faptul că cererea prealabilă a fost expediată de către avocatul său de la oficiul poştal MD-2012 (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, nr.134) la 27 ianuarie 2014, fiind recepţionată de către Primăria sat. Parcova, la 03 februarie 2014, fapt recunoscut chiar de către intimat. Indică că scrisoarea recomandată, expediată la 27 ianuarie 2014, a ajuns din mun. Chişinău în com. Parcova, r-nul Edineţ în decursul a 3-4 zile, dar deoarece ziua de 01 februarie 2014 şi 02 februarie 2014, erau zile nelucrătoare, scrisoarea a fost înregistrată abia luni la 03 februarie 2014. Menţionează că intuind rea-credinţă a intimatului de a invoca în viitor faptul că nu au primit cererea prealabilă la 03 februarie 2014, directorul SRL „Bronic- Nord” personal s-a prezentat la Primăria sat.

Parcova pentru a verifica dacă scrisoarea recomandată expediată din numele SRL „Bronic-Nord” de către avocatul Ion Creţu a fost recepţionată şi suplimentar a mai transmis un exemplar de cerere semnat şi ştampilat. Remarcă că în cererea de chemare în judecată, a indicat expres că cererea prealabilă a fost expediată la 27 ianuarie 2014, anexând la cererea de chemare în judecată atât cererea prealabilă, cât şi dovada expedierii acesteia. Susţine că dacă instanţa de fond, la primirea cererii de chemare în judecată, ar fi constatat nerespectarea procedurii prealabile, atunci trebuia să restituie cererea de chemare în judecată în temeiul art. 170 alin. (1) lit. a) CPC sau dacă a acceptat spre examinare a astfel de acţiune, atunci eroarea urma să fie corectată prin scoaterea cererii de pe rol în temeiul art. 267 lit. a) CPC.

Indică că dacă instanţa ar fi acţionat prompt şi ar fi adoptat una din măsurile susmenţionate, atunci dânsul în termen de 6 luni din data expedierii scrisorii recomandate (până pe 27 iulie 2014) s-ar fi adresat la ÎS „Poşta Moldovei” pentru 4 obţinerea unei confirmări de expediere a scrisorii recomandate anume la 27 ianuarie 2014. Remarcă faptul că instanţa de fond a acceptat spre examinare o asemenea cerere şi că de la primirea cererii au derulat anumite acţiuni procedurale (emiterea încheierii de respingere a măsurilor de asigurare a acţiunii, examinarea recursului împotriva unei asemenea încheieri, numirea şedinţelor de judecată), fără ca intimatul să obiecteze în termen rezonabil privitor la nerespectarea procedurii prealabile şi că s-a scurs termenul în care dânsul ar fi avut posibilitate să asigure prin alte mijloace de probă dovada depunerii în termen a cererii prealabile, creează premizele unei posibile îngrădiri a accesului liber la justiţie pentru recurent.

Menţionează că concluzia în cauză se regăseşte şi în Avizul consultativ al Plenul Curţii Supreme de Justiţie din 14 aprilie 2014, care în virtutea principiului securităţii raporturilor juridice, este aplicabil şi la soluţionarea corectă a prezentei cauze. Remarcă că instanţa de fond nu a avut temei legal de a respinge acţiunea ca tardivă atunci când aceasta este depusă în termen, chiar dacă ar fi constatat că cererea prealabilă este depusă tardiv. Susţine că în lipsa unui răspuns la cererea prealabilă din 27 ianuarie 2014, care trebuia să parvină cel târziu până la 26 februarie 2014, dânsul a depus acţiunea în a 29 zi din termenul acordat de lege pentru adresarea în instanţa de contencios administrativ, adică la 27 martie 2014. La 22 iunie 2015, SRL „Linavan” a depus referinţă la recursul declarat, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil, cu menţinerea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 18 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 162), fiind recepţionată de acesta la 20 martie 2015, ce se confirmă prin avizul de recepţie (f. d. 163) Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 mai 2015, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele următoare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Actele cauzei denotă că la 24 august 2013 Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ a eliberat Societăţii cu Răspundere Limitată „Linavan” Certificatul de urbanism 5 pentru proiectare cu nr. 2, iar ulterior, la 04 noiembrie 2013 a eliberat şi Autorizaţia de construire cu nr. 2. La 03 aprilie 2014, SRL „Bronic - Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat. Parcova, r-nul Edineţ cu privire la contestarea actelor administrative şi anume anularea Certificatului de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013 eliberate pe numele SRL „Linavan”.

Fiind investită cu judecarea prezentei acţiuni, prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii ca tardive, soluţie menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea soluţiei date, instanţele de judecată ierarhic inferioare, făcând referire la prevederile art. 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, au reţinut că SRL „Bronic - Nord” a încălcat termenul legal prevăzut de lege pentru înaintarea cererii prealabile. Instanţa de recurs, analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată neîntemeiat au dispus respingerea acţiunii ca fiind tardivă.

Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menţionată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Iar art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ prevede că termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Astfel, în interpretare corectă a prevederilor legale enunţate este de înţeles că 6 termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă.

Având în susţinere prevederile legale menţionate, la caz nu se contestă că SRL „Bronic - Nord” a aflat despre existenţa actelor, anularea căror se solicită, şi anume a Certificatului de urbanism pentru proiectare cu nr. 2 din 24 august 2013 şi Autorizaţiei de construire cu nr. 2 din 04 noiembrie 2013, eliberate de Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ pe numele SRL „Linavan” şi a luat cunoştinţă de acestea la 27 decembrie 2013, în cadrul examinării dosarului contravenţional nr. 4-138/13, când au fost prezentate de către reprezentantul SRL „Linavan”, fapt recunoscut şi de către Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ. Instanţa de recurs va remarca că deşi, reprezentantul Primăriei sat.

Parcova, r-nul Edineţ invocă că cererea prealabilă cu privire la anularea acestor acte administrative a fost depusă de către SRL „Bronic - Nord” numai la data de 03 februarie 2014, adică cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, se constată că Primăria sat. Parcova, r-nul Edineţ nu a respins cererea prealabilă ca depusă tardiv, mai mult, organul emitent în genere nu a dat răspuns la cererea prealabilă depusă de către SRL „Bronic - Nord”. Sub acest aspect, instanţa de recurs relevă că în cazul în care autoritatea publică sau persoana asimilată acesteia nu a examinat cererea persoanei care se consideră lezată într-un drept al său recunoscut de lege în termenul stabilit de lege şi nu a dat răspuns la cererea prealabilă, persoana dată este în drept să se adreseze nemijlocit în instanţa de contencios administrativ.

Termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ, conform art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă de către autoritatea emitentă sau de către autoritatea ierarhic superioară, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă. In interpretarea corectă a normei enunţate, este de înţeles şi faptul că nesoluţionarea în termen a cererii prealabile şi neacordarea răspunsului fără a fi invocată direct, de către organul sesizat, tardivitatea cererii prealabile, presupune repunerea cererii prealabile în termen, chiar dacă aceasta a fost depusă cu omiterea termenului prevăzut de art. 14 al legii menţionate.

Or, neacordarea răspunsului la cererea prealabilă, echivalează cu respingerea acesteia în fond. În susţinerea opiniei menţionate vine şi practica stabilă a Curţii Supreme de Justiţie a RM. Distinct de cele menţionate mai sus, fiind cert că asupra tardivităţii cererii prealabile, urmează să se expună doar organul administrativ căruia i s-a adresat 7 cererea prealabilă, instanţa de judecată urmează să se expună numai asupra termenului prevăzut de art. 17 a Legii contenciosului administrativ, ce ţine de termenul de adresare în judecată. Iar cererea de chemare în judecată depusă la 03 aprilie 2014 de către SRL „Bronic - Nord” se constată a fi în termen. Faţă de cele ce preced, se stabileşte că concluzia instanţelor de judecată cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată în legătură cu tardivitatea cererii prealabile este lipsită de certitudine, fiind cert că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat incorect dispoziţiile legale incidente.

Pentru considerentele expuse, se impune admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei în instanţa de apel pentru rejudecarea pricinii în fond. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Bronic - Nord” Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Bronic - Nord” împotriva Primăriei satului Parcova, r-nul Edineţ, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Linava” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Luxamin-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ şi se remite pricina la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, pentru examinarea pricinii în fond.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 8