1ra-1673/2018 — art.157 CP

1ra-1673/2018 — art.157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1673/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul central din 27 noiembrie 2017 și deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 mai 2018, în cauza penală în privința

lui

Ieșeanu Vitalie XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ieșeanu Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod penal, la

amendă în mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 1 431 lei, ca fiind neîntemeiată.

data de 03 ianuarie 2016, în jurul orelor 0600, aflându-se în or. Cahul, str. M. Viteazul, în

urma unui conflict iscat spontan între el și Gîrneț Alexandru, fără a-și da seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și fără a prevedea posibilitatea survenirii

urmărilor prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă, i-a aplicat lui Gîrneț

Alexandru multiple lovituri cu pumnii în regiunea feței, de la care acesta a căzut.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 37/D din 11 februarie 2016, lui

Gîrneț Alexandru i-a fost cauzată vătămare corporală medie, ce condiționează о

dereglare a sănătății de lungă durată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 157 Cod penal - vătămarea

medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență.

Nicolae în numele inculpatului Ieșeanu Vitalie.

1

3.1. Procurorul, a solicitat casarea acesteia și rejudecare cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care lui Ieșeanu Vitalie pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 157 Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu

art. 90 Cod penal, să-i fie suspendată condiționat executarea pedepsei, cu stabilirea

unui termen de probațiune de 1 an.

La fel, a solicitat și încasarea de la Ieșeanu Vitalie în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în sumă de 1 431 lei.

În motivarea apelului a indicat ilegalitatea hotărârii pe motiv de blândețe a

pedepsei, considerând că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, or, pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de amendă nu-și va atinge scopul

pedepsei penale, de corectare și reeducare a condamnatului.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, inculpatul poate fi corectat doar prin

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia pe un termen de probațiune.

Totodată, procurorul a considerat nefondată concluzia instanței privind

respingerea solicitării acuzatorului de stat de încasare de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu efectuarea raportului de

constatare medico - legală nr. 24/D din 27.01.2016, raportului de expertiză medico -

legală nr. 37/D din 11.02.2016 și raportului de expertiză judiciară nr. 350 din

23.02.2016, în total suma de 1 431 lei, menționând că acestea urmează a fi încasată din

contul inculpatului în beneficiul statului, conform art.art.227-229 Cod de procedură

penală.

3.2. Avocatul Bojenco Nicolae în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivare a menționat că, în cadrul urmăririi penale au fost admise mai multe

încălcări grave, care nemijlocit duc la nulitatea actelor procedurale întocmite cu

încălcarea normelor procedurii penale, fapt care a fost invocat încă la faza de urmărire

penală cât și ulterior în ședința preliminară. Astfel, indicând că ordonanța de

recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui Gîrneț Alexandru a fost întocmită cu

încălcarea prevederilor art. 255 Cod de procedură penală, ceea ce duce la nulitatea

acestui act. La fel, a indicat că chiar dacă de către Gîrneț Alexandru a fost depusă cerere,

aceasta nu a fost înregistrată în R1 sau R2 a IP Cahul, iar pe cazul dat urmărirea penală

poate fi pornită doar în baza plângerii persoanei.

Mai mult ca atât, partea apărării a invocat, că probele administrate la caz nu

confirmă vinovăția lui Ieșeanu Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157

Cod penal, ci din contra demonstrează incontestabil nevinovăția acestuia, or, probele

examinate vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate și în acest sens, a făcut

referire la scrisoarea IP Cahul, care confirmă că în acțiunile lui Gîrneț Alexandru sunt

indicii contravenției, însă nu poate fi tras la răspundere datorită expirării termenului de

prescripție. Astfel, fiind constatat că, la 03.01.2016 anume Gîrneț Alexandru, care era în

stare de ebrietate, a fost persoana agresivă și l-a agresat pe conducătorul taxiului, adică

pe Ieșeanu Vitalie și nu invers. Starea de ebrietate a părții vătămate, fiind demonstrată

2

prin însăși declarațiile acestuia, a inculpatului Ieșeanu Vitalie, cât și a martorilor, care

au fost audiați pe cauza penală.

De asemenea, a menționat și declarațiile unicului martor ocular, din care rezultă

că Ieșeanu Vitalie a acționat din extremă necesitate, așa cum, acesta nu-și putea

continua deplasarea fără a înlătura obstacolul.

La fel, a relatat și declarațiile părții vătămate Gîrneț Alexandru, care fiind audiat în

cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată a indicat că Ieșeanu Vitalie l-a împins și

el a căzut pe spate și a simțit o durere, adică moment în care s-au fracturat ambele

maleole, însă aceste declarații, în opinia apărării urmează a fi contrapuse cu raportul de

expertiză ne. 350 din 23.03.2017, potrivit căruia se exclude producerea fracturii la

cădere pe spate din poziție statică.

Prin urmare, reieșind din cele invocate supra, concluzia apelantului constă în

nevinovăția lui Ieșeanu Vitalie în comiterea infracțiunii imputate.

respins ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat, iar apelul declarat de avocatul

Bojenco Nicolae în numele inculpatului Ieșeanu Vitalie a fost admis, casată parțial

hotărârea atacată, în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțată în această parte o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatului

Ieșanu Vitalie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod

penal i s-a stabilit pedeapsa cu amendă în mărime de 150 unități convenționale,

echivalentul a 3000 lei, cu liberarea acestuia de pedeapsa stabilită, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Ieșeanu Vitalie de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță

a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Așadar, alegațiile părții apărării și a inculpatului, precum că în acțiunile ultimului

nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, totodată, făcând referire și la

presupuse încălcări admise la urmărirea penală, instanța de apel le-a considerat

nefondate, or, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 251 Cod de procedură penală,

care sunt invocate de partea apărării, deoarece toate acțiunile au fost efectuate de către

organul de urmărire penală în corespundere cu normele procesual penale.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, a fost apreciată de către instanța de

apel ca o alegere a poziției de apărare, ceea ce este un drept al acestuia. Totodată,

menționând că, probele administrate la caz și cercetate suplimentar la examinarea

3

apelului, confirmă cu certitudine că, acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal.

5.1. Referitor la alegațiile procurorului privind blândețea pedepsei, instanța de

apel le-a considerat neîntemeiate, or, verificând legalitatea pedepsei stabilite, a

constatat că prima instanță corect a ajuns la concluzia aplicării unei pedepse sub formă

de amendă, motivând că pedeapsa sub formă de închisoare este prea aspră și nu

corespunde scopului prevăzut la art. 61 Cod penal, fiindcă în cadrul examinării

prezentei cauze a fost stabilit că inculpatul a comis infracțiunea în rezultatul

comportamentului părții vătămate, care era în stare de ebrietate.

Însă, instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei maxime sub formă de

amendă fără a motiva acest lucru, nu este întemeiat, astfel că, ținând cont de

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, a ajuns la concluzia că, urmează a fi aplicată amendă

într-un cuantum mai mic de plafonul maxim, care va fi o pedeapsă echitabilă și

proporțională celor comise de inculpat.

Totodată, notificând prevederile art. 16 alin. (2) și 60 Cod penal, instanța de apel a

conchis că inculpatul urmează a fi liberat de pedeapsa stabilită, pe temeiul expirării

termenului de prescripție a răspunderii penale, deoarece de la data săvârșirii

infracțiunii - 03 ianuarie 2016, și până la data pronunțării deciziei - 15 mai 2018 au

trecut mai mult de 2 ani.

5.2. Instanța de apel a considerat nefondate și argumentele procurorului

referitor la soluția primei instanțe de respingere a solicitării acuzatorului de stat

privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 431 lei, și notificând

prevederile art.142 alin. (1), 143 Cod de procedură penală, precum și art. 2, art. 11

alin. (2) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, a menționat că, din materialele dosarului reiese că, la 27.01.2016 a

fost efectuat raportul de constatare medico - legală nr. 24/D, la 11.02.2016 cel de

expertiză medico - legală nr. 37/D, la data de 12.10.2016 raportul de expertiză medico -

legală nr. 376/D, iar la 23.02.2016 raportul de expertiză judiciară nr. 350 (Vol. I, f.d.16;

35; 124; 148-150), totodată, fiind specificat că solicitantul acestora a fost Inspectoratul

de Poliție Cahul (Vol. I, f.d.15, 33, 120, 136-137).

Prin urmare, revine statului sarcina de a dovedi vinovăția celor imputate în

acțiunile inculpatului, deci, nu poate fi pusă pe seama inculpatului încasarea

cheltuielilor de judecată la suma de 1 431 lei pentru efectuarea expertizelor pe

prezenta cauză penală, aceste cheltuieli fiind suportate în cadrul instrumentării cauzei

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului.

Totodată, instanța de apel a notat și faptul că prima instanță, concluzionând

asupra necesității respingerii cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a

pus accent pe prevederile legislației în vigoare la momentul dispunerii expertizelor.

atacată, la 06 iulie 2018, cu recurs ordinar de către procuror, care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

acesteia, precum și a hotărârii primei instanțe, în partea cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea

4

de la inculpatul Ieșeanu Vitalie cu titlu de cheltuieli judiciare în sumă de 1431 lei pentru

efectuarea expertizelor.

În motivare relevă că, în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară, ce urmează a

fi încasată din contul inculpatului în beneficiul statului, conform art.art.227-229 Cod de

procedură penală, or, potrivit art. 143 alin. (2) din Codul de procedură penală plata

pentru expertizele judiciare efectuate în cazurile obligatorii se face din contul bugetului

de stat la momentul dispunerii și efectuării lor, iar la finisarea procesului penal se

solicită restituirea acestor cheltuieli statului, de aceea aceste cheltuieli au fost suportate

din cauza comiterii de către inculpați a infracțiunilor.

La fel, menționează că, instanța de apel, contrar prevederilor art.art.385 alin.(1)

pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, în dispozitivul hotărârii adoptate nu s-a

pronunțat asupra cheltuielilor judiciare.

Se asemenea, atrage atenția la unele hotărâri a instanțelor de judecată privind

recuperare cheltuielilor de judecată suportate de către stat și totodată, subliniază că,

Curtea de Apel Cahul prin decizia din 23.09.2015 în cauza nr. 05-1a-751-03062015, a

admis solicitarea procurorului privind recuperarea cheltuielilor de judecată, iar în

prezenta cauză aceiași instanță de apel respinge solicitarea procurorului la acest

capitol. Astfel, nu sunt clare soluțiile contradictorii adoptate de instanțe în sensul dat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate

alegațiile acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii

primei instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de

procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a notifica prevederile art. 227 Cod

de procedură penală, potrivit cărora: alin. (1) cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Alin. (2)

cheltuielile judiciare cuprind sumele: pct. 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

5

traducătorilor și asistenților procedurali; pct. 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; pct. 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; pct. 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

sau de reconstituire a faptei; pct. 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. Alin. (3) cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Astfel, norma citată supra prevede clar și evident care anume cheltuieli urmează a

fi puse pe seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ cheltuielile

suportate la efectuarea expertizelor judiciare în speța dată, or, potrivit art.143 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale.

Deci, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de

resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și strict

necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli

suplimentar suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în

legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, or, potrivit art. 227 alin.(1), (3) și art. 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea demonstrării vinovăției

inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Mai mult ca atât, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel și-a motivat soluția

în acest sens, indicând că, prima instanță concluzionând necesitatea respingerii cererii

cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a pus accent pe prevederile legislației în

vigoare la momentul numirii și efectuării expertizelor, adică alin. (2) al art. 143 Cod de

procedură penală, care expres prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

7.2. Cu referire la expunerea procurorului, precum că, anterior, Curtea de Apel

Cahul pe un caz similar a statuat asupra încasării cheltuielilor de judecată de la

inculpați, care în viziunea recurentului aceasta este o practică judiciară constantă,

instanța de recurs ține să menționeze că, prin practică judiciară constantă urmează a se

înțelege nu doar o decizie sau un caz individual, ci soluțiile care se desprind dintr-un

ansamblu de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele judecătorești în care se

întrevăd aceleași situații de drept.

7.3. În ce privește argumentul invocat de recurent, precum că dispozitivul

deciziei adoptate de instanța de apel contravine prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14)

și art. 397 pct. 5) din Codul de procedură penală, deoarece instanța nu s-a pronunțat

asupra cheltuielilor judiciare, Colegiul penal reține că acesta este neîntemeiat și

urmează a fi respins din motiv că prin decizia sa instanța de apel ținând cont de

prevederile art. 415 alin. (2) din Codul de procedură penală, a casat sentința parțial,

6

doar în latura stabilirii pedepsei, celelalte dispoziții ale sentinței (inclusiv cele ce se

referă la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare) au fost

menținute.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 15 mai 2018, în cauza penală în privința lui Ieșeanu Vitalie XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 23 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

7