1ra-1654/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-1654/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1654/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și

de către inculpat, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 03 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Gherța Vitalie XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Gherța Vitalie a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. b), 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilite pedepse:

- în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal – 15 ani închisoare;

- în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal – 15 ani închisoare;

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 17 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a respins demersul procurorului, privind încasarea din partea inculpatului în

contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 9 460 lei.

S-a încasat de la Gherța Vitalie în folosul lui XXXXX, suma de 330 lei ca

prejudiciu material și suma de 30 000 lei ca prejudiciu moral.

Vitali, la 14 noiembrie 2017, aproximativ la ora 18:00, pe str. XXXXX, s.

XXXXX, r. Taraclia, cu scopul satisfacerii poftei sexuale, s-a năpustit asupra

minorei XXXXX, care se deplasa pe strada respectivă, știind cu certitudine despre

faptul că XXXXX n-a atins vârsta de 14 ani, și învingând rezistența ei fizică, a rupt

1

hainele și lenjeria ei de corp, a aplicat în privința ei violență fizică și împotriva

voinței ei a încercat să întrețină cu ea raport sexual în formă naturală, însă nu a dus

intențiile sale criminale până la capăt din motive independente de voința lui,

deoarece, din domiciliul a ieșit Cebotari D., care a venit la strigătele părții

vătămate, cerând ajutor.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în limitele indicilor calificativi

prevăzute de art. 27, 171, alin. (3), lit. b) Cod penal– ”tentativa de viol, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei săvârșit

asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani”.

Tot el, Gherța Vitalie, la 14 noiembrie 2017, aproximativ la ora 18:00,

aflându-se pe str. XXXXX, raionul Taraclia, în urma încercării de a întreține un

raport sexual în formă naturală cu minora XXXXXX, inculpatul, știind cu

certitudine că ea nu a atins vârsta de 14 ani, și învingând rezistența ei fizică, a rupt

hainele și lenjeria ei de corp, a aplicat în privința ei violență fizică și împotriva

voinței ei, a atins-o pe partea vătămată la organul genital și a introdus în organul

genital un deget al mâinii sale, prin ce a cauzat părții vătămate vătămări corporale

neînsemnate manifestate prin echimoză cu dimensiunile de 2,5 x 1,5 cm pe fesa

dreapta, la fel echimoză în vestibulul vaginal porțiunea inferioară la baza

himenului.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în limitele indicilor calificativi

prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal – ” Acțiuni violente cu caracter

sexual adică, satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, prin constrângere

fizică și psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra, săvârșită asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a

atins vîrsta de 14 ani”.

3.1 Procurorul în Procuratura r. Taraclia, Lefter Sergiu, prin care a solicitat

casarea sentinței în partea respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de

judecată de la inculpat, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasate de la inculpat în

beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 9 460 lei, invocând că, conform

Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 „pentru modificarea și completarea unor acte

legislative” publicată în Monitorul Oficial, care a intrat în vigoare la 09 februarie

2018, art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală a fost abrogat, respectiv

expertizele enumerate în art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, nu se

efectuează în mod obligatoriu din contul statului, situație care era până la

modificarea prevederilor art. 143 Cod de procedură penală, inculpatul nu

corespunde nici unei condiții menționate în art. 229 alin. (3) Cod de procedură

penală, cu privire la eliberarea de la plata cheltuielilor judiciare, astfel fiind

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit.

b), art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatul conform art. 229 Cod de procedură

2

penală, urma să suporte cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare medico-

legale și medico-biologice pe cazul respectiv.

3.2 Avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

sentinței în partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit de către prima instanță, prin care inculpatului să-i

fie aplicată o pedeapsă mai blândă, invocând că: prima instanță nu a luat în calcul

căința sinceră a inculpatului și faptul că a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, cerându-și iertare de la reprezentantul părții vătămate și fiind de acord

să repare integral prejudiciul material și moral solicitat.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art. 27,

171 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii: „tentativa de viol, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei săvârșit asupra

unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani”; art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal „satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, prin constrângere fizică și

psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

săvârșit asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins

vârsta de 14 ani”.

Referitor la apelul procurorului, instanța de apel a reținut că prima instanță

corect a respins cerința procurorului privind încasarea cu titlu de cheltuieli

judiciare a sumei de 9 460 lei de la inculpat pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză judiciară nr. 916 din 29 noiembrie 2017, nr. 917 din 30 noiembrie 2017

și raportul de expertiză nr. 399 din 01 decembrie 2017, indicând că efectuarea

rapoartelor de expertiză a fost ordonată de către organul de urmărire penală în

vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului, fiind acțiune

procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității formulării

învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în

sarcina părții acuzării.

Mai mult, potrivit art. 75, alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016 (M.O. nr. 157-162/316 din

10.06.2016), se stipulează că, (3) în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sânt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat,

cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Referitor la apelul apărării, instanța de apel a conchis că prima instanță, a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 70 și 75 Cod penal, ținându-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

3

reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele legii, or,

inculpatul nu este la prima sa abatere, el fiind condamnat prin sentința Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 20 februarie 1996, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal, cu

aplicarea art. 42 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare,(f.d.164-

171, vol.I) prin sentința Judecătoriei Taraclia din 27 mai 2004, în baza art. 27, 145

al. (2) lit. c), art. 179, 155 Cod Penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 17 ani închisoare, (f.d.175-176).

La 12 decembrie 2011 a fost eliberat din locurile de detenție în legătură cu

executarea pedepsei. Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 13 august 2012 a

fost condamnat în baza art. 187 al. (2) lit. f) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

de 4 ani de închisoare fără amendă. La 20 aprilie 2016 a fost eliberat din locurile

de detenție în legătură cu executarea pedepsei. (f.d. 172-173).

Astfel, instanța de apel a menționat că respectivele fapte denotă

comportamentul antisocial al inculpatului manifestat prin mai multe condamnări,

precum și incapacitatea acestuia de a adopta un comportament moral acceptat de

societate în vederea neadmiterii faptelor infracționale.

5.1 Procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a sentinței în partea

cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, indicând:

- conform art. 143 Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare

efectuate se face nu numai din contul bugetului de stat;

- sunt exemple din practica judiciară de recuperare a cheltuielilor legate de

efectuarea expertizelor judiciare;

- potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, inculpatul este

responsabil de cheltuielile suportate, și doar dacă condamnatul nu este în stare din

diferite motive să achite aceste cheltuieli, ele sunt trecute în contul statului;

5.2 Inculpatul, Gherța Vitali, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei decizii prin care inculpatului să-i

fie aplicată o pedeapsă mai blândă, invocând că:

- recunoaște vina, nu cunoștea că partea vătămată nu are 14 ani;

- consideră că instanțele de judecată nu l-au condamnat corect;

- în dosar sunt multe neclarități.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acestea sunt

inadmisibile, din următoarele considerente.

6.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către Procurorul – șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru:

4

În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că

conform art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul suportă cheltuielile

judiciare, se califică ca neîntemeiat, acest motiv a fost obiect de dispută atât în

cadrul primei instanțe(f.d. 9 v.II) cât și în cadrul instanței de apel(f.d. 55 – 56 v.II),

asupra căruia s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 9 460 lei, este compusă din

costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, cheltuieli ce urmează a fi

achitate conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red.

05.04.2012), din contul mijloacelor bugetului de stat, care conform art. 10 Cod

penal, este mai favorabil pentru inculpat.

Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale.

Referitor la motivul că practica judiciară este neuniformă, Colegiul penal

invocă, că în decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra – 879/2017 nu au fost

atacate de către partea apărării încasarea cheltuielilor judiciare, iar instanța de

recurs ordinar nu a motivat de ce nu a aplicat prevederile art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală(red. 05.04.2012).

6.2 Cu privire la recursul ordinar declarat de către inculpat:

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

5

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea recursului în cazul în

care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, inculpatul pledează

asupra stabilirii unei pedepse mai blânde, indicând că recunoaște vina și nu

cunoștea despre faptul că partea vătămată nu are 14 ani, argumente ce se

raportează la temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal constată, că argumentul inculpatului este declarativ, nu

corespunde realității, or, din materialele dosarului se constată că pedeapsa stabilită

de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, legală și echitabilă,

corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal indică că temeiul invocat de recurent precum că

pedeapsa aplicată este una prea aspră, nu este acceptat, fiindcă nu corespunde

realității, or, atât prima instanță(f.d. 7 – 9 v. II) cât și instanța de apel(f.d. 56 – 59

v.II) au motivat soluția privind aplicarea pedepsei în hotărârile adoptate, motivare

pe care Colegiul penal o însușește ca corectă, ce este și conform practicii CEDO,

hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Instanța de recurs mai indică că, susține argumentul instanței de apel precum

că inculpatul a mai fost anterior condamnat de 3 ori, astfel, inculpatul nu s-a

resocializat, pedepsele penale anterioare nu și-au atins scopul.

Referindu-se la motivele invocate de recurent privitor la dezacordul cu

sentința și decizia instanței de apel în partea ce ține de situația de fapt, de

probatoriu și calificarea infracțiunilor, Colegiul Penal invocă că inculpatul la 09

februarie 2018 a scris cererea semnată și de avocat(f.d. 230 v.I) de examinare a

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, recunoscându-

se vinovat de cele incriminate lui, astfel, în prezent el este lipsit de dreptul de a

contesta situația de fapt și calificarea infracțiunilor.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

6

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul – șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 mai 2018, în

cauza penală privindu-l pe Gherța Vitalie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 10 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7