1ra-1961/18 — Art. 151 alin. 4 Cp

1ra-1961/18 — Art. 151 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1961/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și de către

inculpatul Pleșca Vasilii, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Pleșca Vasilii XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.06.2017 – 19.01.2018;

Instanța de apel: 03.03.2018 – 29.05.2018;

Instanța de recurs: 10.09.2018 – 07.11.2018;

A C O N S T A T AT :

Pleșca Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, la 14 (paisprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pleșca Vasilii în perioada 05-07 martie 2017, la domiciliul lui Sofronovici Victor,

situat în satul Batîr, raionul Cimișlia a inițiat un conflict, în timpul căruia i-a aplicat

lui Sofronovici Victor multiple lovituri cu mâinile și picioarele, precum și cu un băț

în regiunea corpului, preponderent în cap, cauzându-i acestuia, potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 34 din 10 mai 2017, leziuni corporale ce se califică ca

vătămare corporală gravă, fiind în legătură de cauzalitate indirectă cu survenirea

morții acestuia. Ulterior Sofronovici Victor, în intervalul de timp cuprins între 12-

13 martie 2017, a decedat.

Acțiunile lui Pleșca Vasilii au fost încadrate în prevederile art. 151 alin. (4)

Cod penal, conform indicilor: „vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat

decesul victimei.”

acesteia, în latura civilă, în partea cerinței privind încasarea cheltuielilor judiciare

1

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a se dispune încasarea de la Pleșca Vasilii a cheltuielilor judiciare

suportate de stat pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă totală de 3519 lei,

în rest cu menținerea sentinței, fără modificări.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- deși instanța de judecată a dat apreciere corectă circumstanțelor de fapt

a cauzei și l-a condamnat pe Pleșca Vasilii în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa penală în limitele legale ale normelor Codului penal, în

sentința de condamnare nu s-a expus asupra solicitării acuzatorului de stat cu

privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 3519

lei;

- la adoptarea sentinței, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile

art. 227 alin. (1), (2), pct. 1)-5) Cod de procedură penală, cât și nu au fost luate în

vedere prevederile art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală.

fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a apreciat că în

cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, în vederea constatării

circumstanțelor de o importanță primordială pentru justa soluționare a cauzei și

stabilirea adevărului, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate

din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că, instanța

de judecată emițând sentința din 19 ianuarie 2018, în dispozitivul sentinței a omis

să se expună asupra solicitării acuzatorului de stat, privind încasarea cheltuielilor

judiciare, necătând la faptul că în partea motivată s-a expus în privința acestei

solicitări, constatând necesitatea de a lăsa plata expertizelor judiciare efectuate în

prezenta cauză penală din contul mijloacelor bugetului de stat, însă instanța de

apel nu a constatat motive întemeiate, care ar denatura sentința instanței de fond

și ar genera necesitatea casării acesteia.

A mai menționat instanța de apel că, prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare din 09 februarie 2018 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, a fost abrogat alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală.

Cu toate acestea, având în susținere prevederile art. 414 Cod de procedură

penală în coroborare cu art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, și luând în

considerație că la momentul pronunțării sentinței, nu erau operate modificări în

art. 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat că prima instanță

întemeiat a aplicat prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală în

motivarea soluției sale de respingere a cerinței procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare.

5.1. procurorul, solicitând casarea parțială a hotărârilor judecătorești,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri privind încasarea de la

inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3519 lei.

2

În motivarea recursului, invocând temeiul de drept prevăzut de pct. 6)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat că instanțele ierarhic

inferioare, neîntemeiat au respins solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului.

5.2. inculpatul, care a solicitat admiterea acestuia, cu emiterea unei noi

decizii.

În motivarea recursului, fără a invoca un temei de drept prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat că instanța de fond

neîntemeiat i-a refuzat audierea martorului Cotov Victor și că nu a fost niciodată

la evidența medicului narcolog și psihiatru.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste

termen sau vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către Procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanțele de judecată nu au calificat

obiectiv respingerea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând în acest sens o

decizie neargumentată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de

la inculpat a sumei de 3519 lei, ce constituie cheltuieli pentru efectuarea

expertizelor judiciare, or, cheltuielile suportate de către organul de urmărire

penală în speță nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli neprogramate și

neincluse în cheltuielile evidente suportate anume de către stat.

3

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate

în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de

urmărire penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt

obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea

vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului

de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la

recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat

în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Prin urmare, suma de 3519 lei este compusă din efectuarea expertizei

medico-legale privind cauza morții (raportul nr. 47 din 08 mai 2017 (f.d.

47–57, vol.I), expertizei medico-legală (raportul nr. 34 din 10 mai 2017

(f.d. 59–62, vol.I) și expertiza medico-legală (raportul nr. 125 din 19 aprilie 2017

(f.d. 69–71, vol.I)), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală

4

sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea

cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

stabilirea cauzei decesului victimei, sunt evidente și necesare pentru a demonstra

existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent

prescrisă la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată

la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul

Pleșca Vasilii.

Potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 Cod

de procedură penală nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea

prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu

recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Procurorul care

nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul

declarat din partea apărării.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei legale vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430.

Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să cuprindă conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității

hotărârii atacate și solicitările recurentului, indicând temeiurile prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicând problema de

drept de importanță generală abordată în cauza dată.

Colegiul penal menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel,

fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

În prezenta cauză, din materialele anexate rezultă că, inculpatul

Pleșca Vasilii nu a contestat cu apel sentința primei instanțe, neutilizând calea de

atac, cauza fiind examinată în ordine de apel la apelul procurorului în partea

încasării cheltuielilor de judecată, care a fost respins ca neîntemeiat, fiind

menținută sentința primei instanțe.

5

Prin urmare, Colegiul penal ajunge la concluzia, că recursul ordinar depus

de inculpatul Pleșca Vasilii urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 mai 2018, în cauza penală

privindu-l pe Pleșca Vasilii XXXXX, din motiv că recursul procurorului în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali este vădit neîntemeiat, iar

recursul inculpatului Pleșca Vasilii nu îndeplinește cerințele de formă și de

conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6