1ra-266/2019 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-266/2019 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-266/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 13 aprilie 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Rebeja Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.08.2017 - 13.04.2018;

Instanța de apel: 11.05.2018 - 03.10.2018;

Instanța de recurs: 04.12.2018 - 20.02.2019.

A C O N S T A T A T:

Rebeja Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatul Rebeja Sergiu în noaptea de 01 iunie 2012 spre 02 iunie 2012,

aflându-se în casa cet. Cuzminîh Gheorghe situată în xxxxx, în urma unui conflict

iscat între el și Cuzminîh Gheorghe, conștientizând pericolul social al acțiunilor

sale, având scopul vătămării intenționate a integrității corporale, intenționat i-a

aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului și cu o cărămidă în regiunea capului.

În rezultat, lui Cuzminîh Gheorghe i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă de traumă acută craniocerebrală, plăgi în regiunea frontală care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 259 din 13 decembrie 2012, s-au format

sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămări corporale grave.

1

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința inculpatului, deoarece nu este el făptuitorul.

În argumentarea apelului a indicat, că sentința de condamnare a inculpatului

se bazează pe declarațiile părții vătămate care din start, când ținea minte mult mai

bine, a declarat la poliție și spital că leziunile lui i-au apărut în urma neglijenței

sale, fiind des în stare de ebrietate. Aceasta se confirmă prin declarația părții

vătămate depusă la 09 iulie 2012 prin care declară că nu cunoaște persoanele care

l-au bătut, declarație depusă peste 37 de zile de la incident (f.d. 49), prin declarația

părții vătămate depusă la 18 septembrie 2012, după 3 luni de la incident, că nu știe

cine l-a bătut (f.d. 32), prin cererea depusă personal la 19 septembrie 2012, nesilit

de nimeni, că vina apariției leziunilor este doar a lui, singur a căzut, nu are pretenții

față de nimeni (f.d. 50).

Necătând la aceasta peste 3 ani de zile, abia, în anul 2015 în materialele

cauzei apare numele inculpatului, partea vătămată a început să își aducă aminte și

declară că vinovat în toate se face Rebeja Sergiu, deși nu îl cunoștea, nu a avut

careva tangențe cu el, în conflict nu s-au aflat.

Susține că nevinovăția inculpatului se confirmă prin procesul-verbal de

confruntare din 08 august 2017 (f.d. 156-158), între inculpat și partea vătămată;

prin declarațiile martorilor Rebeja Alexandru, Rebeja Elena, Rebeja Ion.

A menționat apelantul că, analizând dovezile prezentate, apreciate din punct

de vedere al pertinenței concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, probele acuzării confirmă doar

existența săvârșirii faptei, dar nu probează participarea inculpatului la comiterea

infracțiunii imputate.

În opinia apărării, instanța urma să ia în considerație și să aprecieze critic

poziția părții vătămate care a dus instanța în eroare prin neconcordanța

declarațiilor și a acțiunilor ei.

Respectiv, consideră în speță nu a fost dovedită vinovăția inculpatului

Rebeja Sergiu, solicitând achitarea inculpatului, deoarece ultimul nu a săvârșit

infracțiunea incriminată.

3.1. Avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a sentinței în partea aplicării pedepsei

cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte și aplicarea unei pedepse în

condițiile art. 90 sau 901 Cod penal în privința inculpatului.

În motivarea cererii de apel avocatul Marinescu Dumitru a indicat că,

inculpatul Rebeja Sergiu în instanța de apel are cu totul o altă poziție față de cea

prezentată la urmărirea penală și la faza judecării cauzei în prima instanță.

Astfel, inculpatul își recunoaște vina integral, se căiește sincer în cele comise

și restituie prejudiciul adus părții vătămate.

2

Susține că anterior inculpatul nu a fost tras la răspundere penală, ceea ce în

opinia apărării constituie o circumstanță atenuantă, totodată, din momentul

săvârșirii infracțiunii – 01 iunie 2012 și până la condamnarea sa de către prima

instanță la 13 aprilie 2018, au trecut aproape 6 ani, ceea ce la fel constituie o

circumstanță atenuantă în sensul art. 76 alin. (1) lit. l) Cod penal; de asemenea la

momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea o vârstă încă tânără, cea ce la fel

constituie o circumstanță atenuantă.

2018, apelurile au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat că starea

de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a

fost statuată de către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a

sentinței.

În opinia instanței de apel, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere al utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului

Rebeja Sergiu, în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că din conținutul cererii de apel înaintate de

către avocatul Panuș Liliana în numele inculpatului Rebeja Sergiu, rezultă că

legalitatea sentinței este contestată sub aspectul nevinovăției inculpatului, însă în

instanța de apel inculpatul nu a susținut acest apel, recunoscând vina în fapta

imputată.

La fel, instanța de apel a reținut, că din conținutul cererii de apel înaintate

de către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, rezultă că sentința

este contestată sub aspectul aplicării incorecte a pedepsei inculpatului, care este

una prea dură în raport cu circumstanțele cauzei, cât și personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a statuat, că deși inculpatul Rebeja Sergiu la etapa de

urmărire penală și în instanța de fond nu a recunoscut vina, iar în instanța de apel

a recunoscut vina integral, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal, se confirmă și prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume: declarațiile părții

vătămate Cuzminîh Gheorghe, declarațiile martorilor Rădvan Ion, Stici Andrei,

Glinga Angela, cât și prin probele acumulate în cadrul cercetării judecătorești în

prima instanță, precum și verificate în instanța de apel: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 02 iunie 2012 și planșa fotografică (f.d. 48, 108-109);

raportul de expertiză medico-legală nr. 259 din 13 decembrie 2012 (f.d. 77, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 697 din 27 mai 2013 (f.d. 115-117, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 756 din 13 iunie 2013 (f.d. 121-123, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 697 din 27 mai 2017; raportul de expertiză

medico-legală nr. 125 (citologia) din 11 iunie 2013 (f.d. 125-126, vol.I); procesul

verbal de audiere a martorului Simion Gavril din 19 decembrie 2012 (f.d. 69, vol.I),

procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Cuzminîh Gheorghe și

3

martorul Rădvan Ion din 24 iulie 2013 (f.d. 135, vol.I); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 08 iunie 2015 (f.d. 156-158, vol.I);

procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Cuzminîh Gheorghe și

învinuitul Rebeja Sergiu din 08 august 2017 (f.d 241-244, vol.I); corp delict: un

cotileț de fortan de culoare sură, care a fost transmis în camera de păstrare a IP

Strășeni; procesul-verbal de examinare a obiectului din 02 iunie 2012 (f.d. 48b,

vol.I).

Instanța de apel a apreciat critic poziția apărării precum, că inculpatul

Rebeja Sergiu că nu a comis infracțiunea imputată, iar declarațiile inculpatului, ca

fiind făcute cu scopul de autoapărare și de a evita răspunderea penală. Or, prima

instanță corect a concluzionat că declarațiile inculpatului de la urmărirea penală

și instanța de fond sunt în contradicție cu declarațiile date de către partea

vătămată și martorii acuzării în cumul cu probele acumulate și cercetate în ședința

de judecată a instanței de fond, verificate în instanța de apel, întrucât s-a constatat

cu certitudine, că leziunile depistate la partea vătămată Cuzminîh Gheorghe au fost

provocate de un corp contondent, dar nu de la cădere liberă a propriului corp, or

din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 259 din 13 decembrie

2012 lui Cuzminîh Gheorghe i-au fost cauzate: TACC, contuzie cerebral-higrom

subdural bilateral, fractura complexului zigomatic pe dreapta, plăgi în regiunea

frontal - care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămări corporale grave. Apariția leziunilor corporale,

descrise mai sus, în urma căderii de pe pat peste un obiect dur, se exclude

categoric.

Astfel, instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe cu referire la

aprecierea critică a afirmațiilor apărării, precum, și a declarațiilor martorilor

apărării audiați în ședința de judecată a instanței de fond, Rebeja Elena,

Rebeja Alexandru, Rebeja Felicia și Rebeja Ion precum, că Rebeja Sergiu toată

noaptea s-a aflat la o nuntă, fapt confirmat și prin declarațiile martorului

Simion Gavril, care a menționat, că Rebeja Sergiu împreună cu Cuzminîh Gheorghe

în jurul orelor 03:00 au venit la el pentru a servi vin, însă acesta nu le-a permis, iar

Cuzminîh Gheorghe și Rebeja Sergiu au plecat împreună.

Aceeași concluzie rezultă și din declarațiile părții vătămate

Cuzminîh Gheorghe.

În concluzie, instanța de apel a preluat soluția primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la cererea de apel înaintată de către avocatul Marinescu Dumitru,

în numele inculpatului prin care apărătorul pledează pentru casarea parțială a

sentinței în partea aplicării pedepsei acestuia, precum și aplicarea după caz a unei

pedepse în condițiile art. 90 sau art. 901 Cod penal, instanța de apel a constatat că

nici aceste argumente nu și-au găsit confirmare.

4

În acest context, instanța de apel a menționat, că pedeapsa penală aplicată

inculpatului Rebeja Sergiu, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal, este una legală, iar motivele invocate de apărare sunt lipsite de

substrat factologic și juridic.

Mai mult, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatei.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului, au fost încadrate în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 până

la 10 ani, respectiv în temeiul art. 16 alin. (2) Cod penal, se califică ca fiind o

infracțiune gravă.

Instanța de apel a menționat, că în privința inculpatului nu au fost stabilite

careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Prin prisma celor menționate, instanța de apel a reținut că inculpatul inițial

nu a recunoscut vina, iar în instanța de apel a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, nu a reparat prejudiciul cauzat, anterior nu a fost

condamnat.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului

pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului, de prevederile legale

menționate, instanța de apel a considerat că prima instanță corect i-a aplicat

inculpatului, pedeapsa în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani or, aceasta este limita minimă a pedepsei sub formă de

închisoare prevăzută de lege.

Instanța de apel a considerat nefondată solicitarea apărătorului privind

aplicarea față de Rebeja Sergiu a unei pedepse în condițiile art. 90 sau art. 901 Cod

penal, or prima instanță a ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este

motivată de către prima instanță, care corect a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se va asigura prin izolarea inculpatului de societate, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare.

De asemenea instanța de apel a considerat nefondate argumentele

avocatului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse în condițiile art. 90 sau

901 Cod penal, având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii, circumstanțele

în care aceasta a fost comisă, precum și urmările prejudiciabile.

În concluzie, instanța de apel a stabilit, că exigențele art. 6 CEDO au fost

respectate din motiv că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor în cauză,

soluționând toate problemele ce urmează a fi rezolvate la adoptarea sentinței de

condamnare, adoptând o hotărâre conformă cerințelor legii.

5

hotărârile instanțelor judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea individualizării

pedepsei, prin care lui Rebeja Sergiu să-i fie stabilită o pedeapsă minimă, cu

aplicarea art. 90 Cod penal sau art. 901 Cod penal.

În argumentarea recursului apărarea invocă, că inculpatul în instanța de

apel a avut cu totul o altă poziție față de cea din cadrul urmăririi penale și prima

instanță, recunoscând integral vinovăția și căindu-se sincer, totodată inculpatul

anterior nu a fost atras la răspundere penală, ceea ce în opinia apărării constituie

o circumstanță atenuantă.

Relevă, că din momentul săvârșirii infracțiunii – 01 iunie 2012 până la

condamnarea sa de către prima instanță - 13 aprilie 2018 au trecut aproape 6 ani,

ceea ce la fel constituie o circumstanță atenuantă în sensul art. 76 alin. (1) lit. l)

Cod penal, totodată, la momentul săvârșirii infracțiunii Rebeja Sergiu avea o vârstă

încă tânără, ceea ce la fel constituie o circumstanță atenuantă.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că apărarea critică

soluția instanțelor de fond dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa,

instanțele greșit au individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, aplicându-i o

pedeapsă prea aspră, argumente ce se subscriu temeiului de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide că

acestea sunt nefondate și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate,

deoarece instanța de apel a respectat prevederile legale prescrise de art. art.

6

414-419 Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la argumentul apărării prin care se invocă necesitatea aplicării în

privința inculpatului Rebeja Sergiu a prevederilor art. 90 sau art. 901 Cod penal,

din motivul asprimii pedepsei aplicate de către instanțele de fond, Colegiul penal

menționează că acestea nu pot fi reținute, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel cu privire la menținerea sentinței primei

instanțe este întemeiată și legală.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că Rebeja Sergiu a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, care potrivit art. 16 alin. (4)

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, iar având în vedere

modalitatea comiterii infracțiunii, circumstanțele în care aceasta a fost comisă,

precum și urmările prejudiciabile, pedeapsa de 5 ani închisoare este una echitabilă

și în limitele sancțiunii normei incriminate.

Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele apărării prin

care se invocă anumite circumstanțe, care în opinia sa pot fi catalogate ca

atenuante, și care ar servi temei pentru suspendarea condiționată a executării

7

pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, deoarece atât prima

instanță cât și instanța de apel au ținut cont de principiul individualizării pedepsei

(art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și întemeiat au concluzionat că atingerea

scopului pedepsei se va asigura doar prin izolarea inculpatului de societate.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond

la compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de

menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii,

motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de

către avocatul Marinescu Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Marinescu Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Rebeja Sergiu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8