1ra-1945/2018 — art. 42 alin. 3, 187 alin. 3 lit. b CP

1ra-1945/2018 — art. 42 alin. 3, 187 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1945/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 31

octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 mai

2018, declarat de avocatul Adrian Crețu, în numele inculpatului

Tulei Andrei XXXXX născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXX,

XXXXXX XXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.02.2017 – 31.10.2017,

instanța de apel: 21.11.2017 – 31.05.2018,

instanța de recurs: 04.09.2018 – 31.10.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 42 alin. (3), 187 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 31.10.2017,

deducându-se durata aflării în arest din 25.11.2016 până la 31.10.2017.

De la Tulei A. și Parfionov V. s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul lui

Gurleva E. suma de 40.534 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Parfionov V., însă în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

inculpatul Tulei A., împreună cu Parfionov V. și două persoane în privința cărora

urmărirea penală a fost disjunsă, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

au constituit un grup criminal organizat, adică o reuniune stabilă de persoane care

s-au organizat în prealabil, având un plan bine determinat de activitate

1

infracțională, caracterizat printru-un înalt grad de coordonare între membrii săi, cu

desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor grupului, unde Tulei A., având rolul

de organizator, urma să identifice victima ce trebuia jefuită, Parfionov V. având

rolul de autor, urma să jefuiască victima, persoanele în privința cărora urmărirea

penală a fost disjunsă având roluri de complice și care acționau în calitate de șofer

și urmau să supravegheze locul săvârșirii infracțiunii, s-au deplasat din XXXXX

în XXXXXX.

Inculpatul Tulei A. a identificat victima Gurleva E., locuitoare a XXXXX,

XXXXXX XXXX, în perioada 15.09.2016-22.09.2016 a urmărit-o zilnic,

stabilind calea deplasării, ora, cercul persoanelor ce o înconjoară, bunurile avute

asupra ei.

La 22 septembrie 2016, în jurul orelor 08.00, în XXXXX, XXXXX,

inculpatul Parfionov V., fiind instigat și supravegheat de Tulei A. și cele două

persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, a smuls din mâna lui

Gurleva E. geanta în valoare de 100 lei, în care se aflau 1200 dolari SUA, 800 euro

și 13.200 lei, un telefon mobil de model „Samsung” la prețul de 200 lei, patru chei

de la apartament și subsol, buletinul de identitate și carnetul de pensionar,

sustrăgându-i bunuri și bani în sumă totală de 54.624,88 lei.

Instanța a reținut că inculpatul Parfionov V. a recunoscut vina parțial și a

declarat că a văzut cum partea vătămată schimba valută în piață. S-a apropiat de ea

pentru a schimba 10 dolari și a observat la ea o sumă mare de bani. Apoi, a ținut-o

sub observație în timp ce vindea în piață și a urmărit-o pentru a vedea unde

trăiește. Le-a spus lui Tulei A. și celor două persoane că intenționează să jefuiască

partea vătămată și are nevoie de ajutorul lor. Ulterior, l-a convins pe Tulei A. să

stea de pază și să-l anunțe în caz că apare cineva. Dimineața, el și Tulei A. au ieșit

din mașină, iar cele două persoane au rămas. I-a arătat lui Tulei A. unde trebuie să

stea, iar el a urmărit partea vătămată, a apucat-o de geantă, însă nu a putut să i-o

smulgă, deoarece aceasta o ținea strâns. Partea vătămată l-a apucat de haină, iar el

i-a smuls geanta și a fugit. Apoi, l-a sunat pe Carbîșev V. și i-a explicat unde să

vină cu automobilul. Ajungând la Bender, el i-a dat lui Tulei A. 200 dolari, datoria

pe care o avea față de el.

Inculpatul Tulei A. nu a recunoscut vina și a comunicat că Parfionov V. i-a

spus că intenționează să sustragă geanta unei femei care se ocupă cu schimbarea

valutei și i-a cerut să-l ajute, însă el a refuzat. După mai multe discuții, Parfionov

V. l-a convins și a doua zi dimineața el urma să stea de pază. Însă, el nu s-a aflat în

locul indicat de Parfionov V., dar a mers în locul unde se afla automobilul. A urcat

în mașină, s-au deplasat puțin, iar când au oprit, a venit Parfionov V. cu o pungă.

Ultimul i-a reproșat că nu a procedat conform înțelegerii pe care au avut-o și au

mers acasă. Peste câteva zile l-a telefonat Parfionov V. și, întâlnindu-se, i-a

transmis 4000 ruble transnistrene, echivalentul a 400 dolari SUA, iar el i-a restituit

ultimului 2000 ruble, reținând doar suma pe care i-o datora acesta. Consideră că

dacă nu ar fi fost de acord să-l ajute pe Parfionov V., infracțiunea nu ar fi fost

comisă. I-a restituit părții vătămate 800 dolari SUA.

Partea vătămată Gurleva E. a relatat că a fost îmbrâncită din spate de către o

persoană care a încercat să-i smulgă geanta. Luptând cu acesta, a căzut jos, iar

agresorul i-a smuncit geanta și a fugit. Geanta i-a smuls-o din mână Parfionov V.,

2

pe care l-a văzut și cu o zi înainte, la aceeași oră, în același loc. Pe Tulei A. l-a

văzut anterior, însă nu-și amintește în ce condiții. Totodată, fiica ei a observat niște

băieți care urmăreau ceva pe lângă casă. În geantă erau 1200 dolari SUA, 800 euro,

aproximativ 13.000 lei, un telefon de model „Samsung” în valoare de 200 lei,

buletinul de identitate, carnetul de pensionar și chei. Tulei A. i-a restituit 800 dolari

și ea i-a eliberat o recipisă în care indică că nu are pretenții morale și materiale față

de el, însă, deoarece nu au fost reținute și celelalte două persoane care au participat

la săvârșirea infracțiunii, solicită încasarea, în mod solidar, de la Parfionov V. și

Tulei A. a sumei de 40.534 lei.

Martorul Cojocaru V. a comunicat că pe 29.11.2016, la IP Briceni a fost adus

Tulei A. Acesta a scris un bilețel în care era indicat să-l telefoneze pe Roma, ca să

meargă la soția lui Parfionov V. să vorbească ca ultimul să-și schimbe depozițiile

și să-i caute un avocat. Cele invocate în bilețel, inculpatul i le-a comunicat și

verbal. Pe cazul dat a întocmit un raport și a anexat bilețelul. Tulei A. se afla singur

în cameră, personal a scris acest bilețel, nefiind provocat de nimeni. El era la

curent că Parfionov V. este reținut.

Totodată, vinovăția inculpatului se dovedește și prin probele scrise, anexate

la materialele cauzei, și anume:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.09.2016, cu anexă foto în

cadrul căruia a fost depistată o vestă de culoare orange, ce aparținea persoanei, care

a jefuit-o pe Gurleva E.;

imaginile video ridicate de la ÎI „Russu Anna”, conform căror la 21.09.2016

Parfionov V. se deplasează după victima Gurleva E. în apropierea locului unde a

fost comisă infracțiunea, fiind supravegheat de 2 persoane. La 22.09.2016, în ziua

comiterii infracțiunii, Parfionov V. merge în aceeași direcție de deplasare, în

același loc, fiind supravegheat de aceleași 2 persoane;

imaginile video ridicate de la ÎI „Fulgușor-Tudosan”, în care se vede că la

17.09.2016 Parfionov V. se află afară, lângă magazinul dat, timp îndelungat. În

același timp, în magazin se află Tulei A. și încă o persoană, care discută cu

vânzătoarea;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căruia

martorul Bucatca T. l-a recunoscut pe Tulei A.;

procesul-verbal de autodenunțare a lui Parfionov V., în care a declarat că îi

cunoaște pe Tulei A. și celelalte două persoane. Tulei A., aplicând în privința lui

forța fizică, i-a comunicat că dacă nu dispune de bani pentru a-i restitui datoria,

atunci poate să-i propună o afacere ca să câștige bani și să achite datoria. El a fost

de acord. Astfel, după vreo 4 zile, împreună cu Tulei A. și cele două persoane în

privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, cu automobilul „Ford Mondeo”, s-

au deplasat în XXXXX. Tulei A. i-a arătat o femeie și i-a spus că ea se ocupă cu

schimbarea valutei în piață, iar el trebuie s-o urmărească și să-i smulgă geanta cu

bani. Aproximativ 7 zile a urmărit-o, apoi a jefuit partea vătămată. I-a smuls din

mână geanta, a fugit și a transmis-o lui Tulei A. În geantă erau aproximativ 3000

dolari SUA, în diferită valută;

procesul-verbal de audiere a lui Parfionov V. în calitate de bănuit, care în

prezența apărătorului a declarat că îi datora lui Tulei A. 300 dolari SUA. Nu

dispunea de bani pentru a-i restitui datoria, iar ultimul permanent cerea de la el

3

banii și îl amenința cu răfuiala fizică. Tulei A. i-a spus că dacă nu are bani pentru a-

i întoarce datoria, el poate să-i propună o afacere pentru a câștiga bani, iar el a

căzut de acord. Cu Tulei A. și cele două persoane s-au deplasat în XXXXX. Fiind

toți în mașină, Tulei A. a spus că au venit pentru a jefui o femeie și lucrul acesta

urmează să-l facă el, deoarece îi este dator cu bani. Inițial, el a refuzat, iar Tulei A.

s-a năpustit asupra lui, l-a lovit și l-a amenințat cu moartea. Tulei A. i-a cerut să-l

urmeze și s-a îndreptat spre o casă cu 5 nivele, unde i-a arătat scara și i-a spus că

din blocul casei va ieși o femeie cu o fetiță, pe care trebuia s-o urmărească, iar el se

va afla în preajma unui magazin și prin telefon îi va spune dacă merge anume în

urma acelei femei. Peste puțin timp, din casă a ieșit o femeie în vârstă cu o fetiță și

s-au îndreptat spre strada principală. A mers în urma acelei femei, iar Tulei A. i-a

telefonat și i-a spus că merge anume în urma acelei femei pe care trebuia s-o

jefuiască. I-a spus să meargă după ea până la piață, unde ea se va ocupa de schimb

valutar, iar mai apoi prin telefon i-a dat și alte indicații. A urmărit-o până la școală,

mai apoi până la piața centrală, unde ea a întrat într-un magazin. Aceasta a luat un

scaun, s-a așezat și schimba la persoane valută. Tulei A. l-a telefonat, apoi a venit

și el, i-a indicat să stea la o parte să urmărească cât timp se va afla partea vătămată

acolo, când va pleca acasă, cu ce automobil, iar dacă va merge pe jos, să meargă

după ea să vadă pe unde merge acasă și dacă este însoțită de cineva și la ce oră.

Apoi, Tulei A. i-a arătat pe unde, de obicei, aceasta merge spre casă, dându-i

indicații cum să acționeze și locul unde îl vor aștepta ei cu mașina. Ulterior, a

revenit la locul unde se afla partea vătămată și a continuat s-o urmărească. După

prânz aceasta a întrat în magazin, a lăsat scaunul și a mers spre casă. El a urmat-o,

având posibilitate s-o jefuiască, însă n-a făcut-o deoarece nu dorea să comită

infracțiunea. A urmărit-o timp de 6 zile, invocând față de Tulei A. și ceilalți diferite

motive pentru a nu o jefui. A șasea zi Tulei A. l-a telefonat și i-a spus că l-au

urmărit și au văzut că a avut posibilitatea s-o jefuiască și o să se răfuiască cu el,

deoarece minte. Când s-au întâlnit, Tulei A. l-a lovit și l-a amenințat cu omorul

dacă a doua zi nu va jefui partea vătămată. Totodată, i-au spus că vor merge după

el. A șaptea zi, dimineața, iarăși a mers la blocul în care locuia femeia, a așteptat

până aceasta a ieșit cu fetița și s-au îndreptat spre școală. Nu a urmărit-o până la

școală, dar s-a dus pe stradela pe care știa că va merge spre piață, unde este mai

puțină lume. Mergând, a observat că Tulei A. îl urmărește. El s-a întors înapoi și

venea în întâmpinarea femeii. Când a ajuns în drept cu ea, a mers pe alături și după

ce ea a trecut, a apucat-o de geantă și trăgea spre el. Cureaua genții s-a rupt, iar

femeia ținea geanta cu ambele mâini, cerând ajutor. El a smuncit cu putere și a

scos-o din mâinile ei, însă ea l-a apucat de pantaloni. Smuncindu-se din mâinile ei,

i-a căzut chipiul, dar nu l-a ridicat. A fugit cu geanta pe o cărărușă, apoi peste

strada centrală, apoi din nou pe o stradelă, până a ajuns la un râuleț, a trecut pe

partea opusă, a dezbrăcat haina de culoare orange aprinsă și a aruncat-o sub un

tufar, apoi a ieșit la traseul central, unde îl așteptau Tulei A. și ceilalți. A urcat în

mașină și i-a transmis geanta lui Tulei A. Ultimul a deschis-o și a scos de acolo un

telefon mobil și mai multe bancnote de diferită valută, euro, dolari SUA, grivne

ucrainene, ruble rusești și lei. Tulei A. a luat toți banii și i-a restituit geanta. Apoi,

Tulei A. i-a spus să coboare din mașină, să arunce geanta și să se ascundă lângă

traseu, ei urmând să se întoarcă după el. În direcția or. Chișinău s-au deplasat pe un

4

drum secundar. La indicația lui Tulei A., el cobora din automobil, ei se deplasau

înainte pentru a controla traseul dacă nu este vreun echipaj de poliție, Tulei A.

rămânea în drum să urmărească dacă totul e în regulă, iar cele două persoane în

privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă se întorceau după el. Astfel, s-au

deplasat până au ieșit de pe teritoriul raionului Briceni. Au luat-o în direcția or.

Soroca, apoi spre Chișinău și apoi la Bender. Când s-au despărțit una din

persoanele în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă și Tulei A. l-au

preîntâmpinat să nu spună nimănui despre cele întâmplate. Tulei A. i-a spus că nu

mai are datorii față de el. Nu ține minte ce număr de telefon avea, telefonul i 1-a

dat unei din persoanele în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă și i-a

spus că poate să-l telefoneze numai pe el și pe Tulei A. Toate acele 7 zile ei toți s-

au aflat în XXXXX, în automobil și dormeau pe rând;

procesul-verbal de audiere a învinuitului Parfionov V. prin care a recunoscut

pe deplin vina și a susținut declarațiile depuse în calitate de bănuit, cu excepția

faptului, că au acționat în grup criminal organizat;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei, în cadrul căruia partea vătămată

Gurleva E. l-a recunoscut pe bănuitul Parfionov V. care a jefuit-o la 22.09.2016;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor lui Parfionov V. la locul

infracțiunii, în cadrul căruia acesta și-a susținut declarațiile depuse în calitate de

bănuit, indicând locul unde a fost parcat automobilul unei din persoanele în

privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, în XXXXX casa și scara de unde

ieșea Gurleva E., direcția deplasării acesteia prin XXXXX, locul unde a jefuit-o,

direcția deplasării sale după ce a jefuit-o, locul unde s-a dezbrăcat de haină și unde

a aruncat-o;

descifrările convorbirilor telefonice efectuate între Parfionov V., Tulei A. și

două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, ridicate de la IM

„Orange”, „Moldtelecom” și „Moldcell”, raportul de analiză a fișierelor

descifrărilor telefonice.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 42 alin. (2), 187 alin. (3)

Cod penal, ca complicitate în calitate organizator al jafului, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de un grup criminal organizat.

Totodată, instanța a concluzionat că, grupul criminal organizat este o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una

sau mai multe infracțiuni. Pentru grupul criminal organizat sunt caracteristice

următoarele trăsături:

- este alcătuit din 2 sau mai multe persoane;

- este un grup stabil;

- scopul organizării este săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni;

- persoanele trebuie să se fi organizat în prealabil, adică să nu fie organizare

spontană;

- existența unui grad de coordonare mai înalt al activității infracționale, între

participanți stabilindu-se relații trainice, de solidaritate.

Această formă de participație se deosebește de altele după criteriul ei de

stabilitate, de statornicie.

Stabilitatea grupului organizat este indicată de durată, care poate consta din

timpul ce s-a scurs de la formarea grupului pană la săvârșirea infracțiunii. Ea poate

5

consta, de asemenea, din durata existenței acestui grup în timp - durata de timp în

care membrii grupului au săvârșit infracțiunea. Pe lângă criteriul de timp, gradul

înalt de coordonare și stabilitate a legăturilor dintre membrii grupului criminal

poate fi indicat de existența unui plan bine determinat de activitate infracțională, cu

desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor grupului, a unor acte și operațiuni

concrete.

Criteriul statorniciei presupune intenția membrilor grupului criminal

organizat de a săvârși nu doar o singură infracțiune, ci mai multe, iar în cazul

săvârșirii unei infracțiuni - pregătirea îndelungată și minuțioasă a acesteia,

asigurarea tehnică a grupului. Totodată, statornicia grupului criminal organizat

poate să se manifeste prin acțiunile multiple de organizare, plănuire și pregătire

detaliată a unei infracțiuni.

Astfel, fiecare persoană ce intră în grupul criminal organizat nu este un

simplu participant la acest grup, ci membru al grupului, indiferent de locul și

funcțiile ce i-au fost încredințate în cadrul desfășurării planului de activitate

criminală. Aceste concluzii rezultă și din faptul că legea nu limitează participarea

la grupul organizat doar prin acțiuni de autorat sau coautorat, cum este cazul

participației simple sau complexe.

Această formă de participare încadrează și acțiunile persoanelor care fac

parte din grupul criminal, deși nu au participat nemijlocit la sustragerea averii, însă

până la săvârșirea sustragerii, în procesul înțelegerii prealabile dintre participanții

grupului, a avut loc repartizarea de comun acord a rolurilor.

În speță, inculpații Tulei A., Parfionov V. și cele două persoane în privința

cărora urmărirea penală a fost disjunsă, aflându-se în XXXXX, au întocmit un

plan bine determinat, repartizând între ei rolurile, unde Tulei A., având rolul de

organizator, a stabilit persoana care urma să fie jefuită, Parfionov V., având rolul de

autor, urma să jefuiască victima, persoanele în privința cărora urmărirea penală a

fost disjunsă având rolul de complici, urmau să supravegheze locul săvârșirii

infracțiunii și să participe în calitate de șofer, în luna septembrie 2016 s-au deplasat

în XXXXXX, unde Tulei A. a identificat victima, care s-a dovedit a fi Gurleva E.,

au urmărit-o câteva zile, începând cu domiciliul acesteia, calea de deplasare, cercul

de persoane care o înconjoară, bunurile care le avea asupra sa și la 22.09.2016, în

jurul orei 08.00, Parfionov V. pe XXXXX din XXXX, fiind instigat și

supravegheat de către Tulei A. și cele două persoane în privința cărora urmărirea

penală a fost disjunsă, i-a smuls din mână geanta la prețul de 100 lei, în care erau

1200 dolari SUA, 800 euro, 13.200 lei, un telefon mobil de model „Samsung” la

prețul de 200 lei, 4 chei de la apartament, buletinul de identitate și carnetul de

pensionar, cauzându-i un prejudiciu în sumă totală de 54.624,88 lei. După care,

Parfionov V. a fugit printr-o livadă, apoi a ieșit la drumul central, unde s-au înțeles

că îl vor aștepta ceilalți. La locul stabilit a urcat în mașină, i-a transmis lui Tulei A.

geanta și toți împreună s-au deplasat în direcția or. Chișinău, însă nu pe traseul

central, dar pe un drum secundar.

Prin ordonanța procurorului din 05.01.2017 s-a dispus disjungerea din cauza

penală nr. 2016070415 a materialelor pe faptul comiterii jafului în privința a două

persoane.

6

Afirmațiile apărării că Parfionov V. a stabilit de unul singur victima, în timp

ce se afla în piața din XXXXX, singur a urmărit-o, iar Tulei A. și-a dat acordul

numai să-l ajute, adică să se afle la un loc stabilit pentru a-i face semn în caz dacă

va veni cineva, sunt neîntemeiate, fiind în contradicție cu circumstanțele de fapt ale

cauzei și declarațiile depuse de Parfionov V. în calitate de bănuit.

Mai mult, contrar declarațiilor consecvente și uniforme de recunoaștere a

vinovăției, făcute de Parfionov V. la faza de urmărire penală, depozițiile acestuia în

instanța de fond sunt contradictorii și evazive, urmând a fi apreciate drept o poziție

de apărare.

Declarațiile inculpatului Tulei A. că n-a participat la comiterea infracțiunii, a

cunoscut că Parfionov V. se pregătește să săvârșească infracțiunea de jaf și i-a dat

acordul să-l ajute prin supravegherea locului unde urma să fie comisă infracțiunea,

iar apoi s-a dus la automobil și nu s-a aflat la locul stabilit, că a restituit părții

vătămate suma de 800 dolari SUA, numai pentru faptul că se consideră vinovat că

nu l-a oprit pe Parfionov V. de la săvârșirea infracțiunii, că personal n-a participat

la comiterea infracțiunii, se contrazic prin declarațiile date de către Parfionov V. la

urmărirea penală și prin materialele cauzei penale.

Totodată, stabilitatea și statornicia grupului se confirmă prin durata acestui

grup în timp, de la momentul pregătirii infracțiunii, fiind în XXXXX, deplasându-

se împreună în XXXXX pentru a comite infracțiunea, cu un mijloc dc transport

care aparținea unuia din membrii grupului. Toți patru, adică Tulei A., Parfionov V.

și două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă s-au aflat timp

de 7 zile în XXXXXX, urmărind în fiecare zi victima, calea ei de deplasare,

ocupația ei zilnică, adică au întocmit un plan bine determinat, s-au pregătit

minuțios, detailat, repartizând între ei rolurile. Tulei A., având rolul de organizator,

controla acțiunile lui Parfionov V. și îi da indicații. După comiterea infracțiunii,

Tulei A., Parfionov V. și două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost

disjunsă, împreună s-au deplasat înapoi în XXXXX. Au fost probate și legăturile

telefonice permanente, între membrii grupului, în timpul aflării în XXXXX.

Sustragere săvârșită de către un grup de persoane se consideră săvârșirea

acțiunilor la care au participat două sau mai multe persoane care s-au înțeles, în

prealabil sau ocazional, să săvârșească în comun infracțiunea și care au participat

nemijlocit la realizarea ei. Această formă de participare încadrează și acțiunile

persoanelor care fac parte din grupul criminal, deși nu au participat nemijlocit la

sustragerea averii, însă până la săvârșirea sustragerii, în procesul înțelegerii

prealabile dintre participanții grupului, a avut loc repartizarea de comun acord a

rolurilor.

Astfel, s-a constatat că Tulei A., fiind organizatorul jafului, a indicat victima,

care urma să fie jefuită, controla acțiunile lui Parfionov V., iar când ultimul, având

posibilitatea, n-a atacat-o, l-a amenințat și a aplicat asupra lui violență fizică.

Persoanele în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, având rolul de

complice, deși n-au participat nemijlocit la jefuirea victimei, au supravegheat

acțiunile lui Parfionov V., care avea rolul de autor al jafului.

Prin urmare, alegațiile apărării că Parfionov V. a comis un jaf, fiind în

înțelegere prealabilă, de un grup de persoane, prin participație simplă sau

complexă, nu corespund situației de fapt, fiind constatat criteriul de stabilitate, de

7

statornicie a grupului, acționând un timp îndelungat, având în componență un

conducător (lider) cu atribuții de dirijare, coordonare a acțiunilor criminale ale

grupului, menținerea unei discipline, bazate pe subordonare și autoritatea

conducătorului, împuternicit să dea ordine obligatorii pentru alți membri, prin

elaborarea prealabilă a planului săvârșirii infracțiunii și repartizarea obligatorie a

rolurilor membrilor grupului la etapa pregătirii infracțiunii, prin pregătirea

îndelungată și minuțioasă a infracțiunii.

Nu a fost probată nici afirmația inculpaților Tulei A. și Parfionov V. că

împreună cu cele două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă,

s-au deplasat din XXXXX în XXXXX, unde s-au aflat aproximativ 7 zile pentru

a vinde automobilul care aparținea uneia din persoanele în privința cărora

urmărirea penală a fost disjunsă.

Argumentele inculpatului Parfionov V. că autodenunțul și declarațiile date în

cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit au fost făcute sub influență

psihică și fizică din partea colaboratorilor de poliție sunt irelevante, fapt dovedit

prin ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale din 30.01.2017 a procurorului

în Procuratura Briceni Andrian Cosarciuc.

Au fost verificate și afirmațiile inculpatului Tulei A. că a fost influențat fizic

și psihic de angajații poliției, prin ordonanța procurorului în Procuratura Briceni

Andrian Cosarciuc din 26.10.2017 fiind refuzată începerea urmăririi penale pe

faptul maltratării lui Tulei A. din motiv că nu există faptul infracțiunii.

Or, comportamentul inculpaților poartă un caracter de apărare, aceștia având

scopul de a se eschiva de la pedeapsa penală.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal, că acesta a săvârșit o infracțiune gravă, cu intenție directă și se

caracterizează negativ, că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu

are antecedente penale, că a achitat parțial părții vătămate prejudiciul cauzat prin

infracțiune, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă doar cu

izolarea acestuia de societate, aplicându-i o pedeapsă în limitele sancțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța a rezumat că prin acțiunea civilă înaintată la 20.09.2017, Gurleva E.

solicită încasarea, în mod solidar, de la Tulei A. și Parfionov V. a prejudiciului

cauzat prin infracțiune în sumă de 54.624 lei și cheltuielile pentru tratament în

sumă de 2000 lei, în total suma de 56.624 lei.

Potrivit recipisei din 02.10.2017, partea vătămată Gurleva E. a primit de la

inculpatul Tulei A. 800 dolari SUA, indicând că nu are pretenții materiale și morale

față de acesta.

Astfel, suma prejudiciul nerestituit constituie 40.534,72 MDL și 2000 lei

cheltuieli pentru tratament, care urmează a fi încasat, în mod solidar, de la ambii

inculpați.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Tulei A. să fie achitat.

Apelantul a invocat că sentința este bazată pe presupuneri.

Or, nefiind administrate probe incontestabile în acest sens, dubiile urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatului, față de care trebuia adoptată o sentință de

achitare, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii.

8

Mai mult, inculpatul nu prezintă pericol social, nefiind înregistrate încălcări

de către acesta a ordinii publice, nu a fost chemat la poliție, nu face abuz de băuturi

alcoolice, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, duce un mod de

viață sănătos și are grijă de bunica sa care este în etate, ce demonstrează că el nu

este apt de a mai săvârși careva infracțiuni.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să-i fie recalificate acțiunile din art. 42 alin. (2), 187

alin. (3) în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, cu atenuarea pedepsei.

Apelantul a indicat că recunoaște parțial vina or, nu a făcut parte niciodată

dintr-un grup criminal organizat, urmând a-i fi aplicată o pedeapsă mai blândă.

3.2. Avocatul Adrian Crețu a declarat apel suplimentar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului Tulei A.

să fie reîncadrate în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

nonprivative de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că inculpații au dat declarații prin care confirmă că

infracțiunea săvârșită a fost o decizie spontană, fără o careva organizare în

prealabil și fără careva grad de coordonare, nefiind probată existența unor relații

trainice de solidaritate cu stabilitate în timp, care ar crea statornicia grupului

criminal organizat.

Instanța de judecată, urma să aprecieze toate probele și declarațiile

participanților la proces în ansamblu, iar fiecare probă în parte din punct de vedere

al pertinenței și concludenței. Or, pentru încadrarea acțiunilor în baza art. 187 alin.

(3) Cod penal, sunt insuficiente doar declarațiile date la etapa urmăririi penale,

chiar și în lipsa violenței fizice din partea angajaților poliției. Totodată, presiunea

psihologică la care a fost suspus inculpatul Parfionov V., care se afla pentru prima

data în custodia organelor de poliție, l-a făcut să dea declarații mult mai

incriminatorii decât însăși fapta săvârșită, care au fost apreciate de instanța de fond

în favoarea acuzării și în detrimentul declarațiilor date de inculpați în cadrul

ședințelor de judecată.

apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că argumentele invocate de apelanți sunt nefondate

în raport cu materialele cauzei, vinovăția inculpaților fiind confirmată pe deplin

prin declarațiile inculpaților depuse în instanța de fond, ale părții vătămate și

martorilor, precum și prin probele scrise administrate, și anume:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.09.2016, cu planșa

fotografică anexă, potrivit cărei a fost depistată o vestă de culoare orange, ce

aparține persoanei care a jefuit-o pe Gurleva E., care coroborează cu declarațiile lui

Parfionov V. date în calitate de bănuit;

imaginile video ridicate de la ÎI „Russu Ana”, potrivit căror la 21.06.2016

Parfionov V. se deplasează după victima Gurleva E. în apropierea locului, unde a

fost comisă infracțiunea, fiind supravegheat de două persoane. La 22.09.2016, în

ziua comiterii infracțiunii, Parfionov V., din nou, a mers în aceeași direcție de

deplasare, în același loc, fiind supravegheat de aceleași două persoane;

imaginile video ridicate de la ÎI „Fulgușor Tudosan”, care confirmă că

17.09.2016, Parfionov V. s-a aflat afară, lângă magazinul dat, timp îndelungat. În

9

același timp acolo se află și Tulei A. și încă o persoană, care duc discuții cu

vânzătoarea;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căreia

martorul Bucatca T. l-a recunoscut pe Tulei A.;

procesul-verbal de autodenunțare a lui Parfionov V. și de audiere în calitate

de bănuit, corect au fost admise de instanța de fond drept probe ce confirmă

vinovăția lui Tulei A. și Parfionov V., fiind date în prezența avocatului și

interpretului. Or, aceste declarații sunt probe pertinente, concludente și utile, fiind

în coroborare cu probele scrise, inclusiv cu declarațiile martorilor;

procesul-verbal de audiere a învinuitului Parfionov V. prin care vina a

recunoscut-o pe deplin și a susținut declarațiile depuse în calitate de bănuit, cu

excepția faptului, că au acționat în grup criminal organizat;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei, în cadrul căreia partea vătămată

Gurleva E. 1-a recunoscut pe bănuitul Parfionov V. care a jefuit-o la 22.09.2016;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor lui Parfionov V. la locul

infracțiunii, în cadrul căruia Parfionov V. a susținut declarațiile depuse în calitate

de bănuit, indicând locul unde a fost parcat automobilul cu care au venit în

XXXXX, casa și scara de unde ieșea Gurleva E., direcția deplasării sale după ce a

jefuit-o, locul unde s-a dezbrăcat de haină și unde a aruncat-o;

descrierile convorbirilor telefonice efectuate între Parfionov V., Tulei A. și

cele două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, ridicate de la

ÎM „Orange”, „Moldtelecom” și „Moldcell”, raportul de analiză a fișierelor

descifrărilor telefonice;

Or, cercetarea amplă și obiectivă a probelor administrate, denotă caracterul

infracțional și intenția criminală a faptelor comise de către Tulei A. care în

perioada lunii septembrie 2016, împreună cu Parfionov V. și cu alte două persoane

în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane care s-au organizat în prealabil, având un plan bine

determinat de activitate infracțională, caracterizat printr-un înalt grad de

coordonare între membrii săi, cu desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor

grupului, unde Tulei A., având rolul de organizator, urma să identifice victima ce

trebuia jefuită, Parfionov V., având rolul de autor, urma să jefuiască victima, una

din persoanele necunoscute având rolul de complice, fiind în calitate de șofer și

altă persoană necunoscută - complice urma să supravegheze locul săvârșirii

infracțiunii, s-au deplasat din XXXXXX în XXXXXX.

Tulei A. a identificat victima și în perioada 15.09.2016 - 22.09.2016 au

urmărit-o zilnic, stabilind calea deplasării, ora, cercul persoanelor ce o înconjoară,

bunurile avute asupra sa.

La 22.09.2016, în jurul orei 08.00 în XXXXXX, XXXXX Parfionov V.,

fiind instigat și supravegheat de Tulei A. și alte două persoane necunoscute, a

smuls din mâna lui Gurleva E. geanta în valoare de 100 lei, în care se aflau 1200

dolari SUA, 800 euro și 13.200 lei, un telefon mobil de model „Samsung” la prețul

de 200 lei, patru chei de la apartament și subsol, buletinul de identitate și carnetul

de pensionar, sustrăgându-i bunuri și bani în sumă totală de 54.624,88 lei, acțiunile

acestuia corect fiind încadrate în baza art. 42 alin. (3), 187 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

10

Astfel, lipsesc temeiuri de casare a sentinței instanței de fond, apelurile

declarate fiind neîntemeiate.

Mai, mult, din conținutul apelurilor înaintate se stabilesc două poziții radical

diferite, și anume solicitarea de achitare, ulterior fiind înaintată o altă solicitare de

recalificare și aplicare a art. 90 Cod penal, în final, în fața instanței de apel fiind

pusă întrebarea de recalificare a acțiunilor inculpaților în baza art. 187 alin. (2) Cod

penal.

Însă, solicitarea apărării este nefondată, probele administrate confirmând cu

certitudine anume semnul calificativ de la art. 187 alin. (3) lit. b) Cod penal -

grupul criminal organizat.

Potrivit art. 46 Cod penal, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă

de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe

infracțiunii.

Pentru grupul criminal organizat sunt caracteristice trăsăturile precum:

este alcătuit din două sau mai multe persoane;

scopul organizării este săvârșirea uneia sau mai multor infracțiunii;

aceste persoane trebuie să se fi organizat în prealabil, adică să nu fie

organizare spontană;

existența unui grad de coordonare mai înalt al activității infracționale, între

participanți stabilindu-se relații trainice, de solidaritate.

Stabilitatea grupului organizat este indicată de durată, care poate consta din

timpul ce s-a scurs de la formarea grupului până la săvârșirea infracțiunii. Ea poate

consta, de asemenea, din durata existenței acestui grup în timp, durata de timp în

care membrii grupului au săvârșit infracțiunea. Pe lângă criteriul de timp, gradul

înalt de coordonare și stabilitate a legăturilor dintre membrii grupului criminal

poate fi indicat de existența unui plan bine determinat de activitatea infracțională,

cu desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor grupului, a unor acte și operațiuni

concrete.

Criteriul statorniciei presupune instituirea membrilor grupului criminal

organizat de a săvârși nu doar o singură infracțiune, ci mai multe, iar în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, pregătirea îndelungată și minuțioasă a acesteia,

asigurarea tehnică a grupului. Totodată, statornicia grupului criminal organizat

poate să se manifeste prin acțiunile multiple de organizare, plănuire și pregătire

detaliată a unei infracțiuni.

Forma de participare încadrează și acțiunile persoanei care fac parte din

grupul criminal, deși nu a participat nemijlocit la comiterea infracțiunii, însă până

la săvârșirea infracțiunii, în procesul înțelegerii prealabile dintre participanții

grupului, a avut loc repartizarea de comun acord a rolurilor.

Deci, fiecare persoană ce intră în grupul criminal organizat nu este un simplu

participant la acest grup, ci membru al grupului, indiferent de locul și funcțiile ce i

s-au încredințat în cadrul desfășurării planului de activitate criminală or, legea nu

specifică participarea la grupul organizat doar prin acțiuni de autor sau coautor.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit că inculpații Tulei A. și Parfionov V.,

împreună cu alte două persoane, care aflându-se în XXXXX au întocmit un plan

bine determinat, repartizând între ei rolurile, unde Tulei A., având rolul de

organizator, a stabilit persoana care urma să fie jefuită, Parfionov V., având rolul de

11

autor, urma să jefuiască victima Gurleva E., iar persoanele necunoscute având rolul

de complici, urmau să supravegheze locul săvârșirii infracțiunii și să acționeze în

calitate de șofer, s-au deplasat în luna septembrie 2016 în XXXXX unde Tulei A.

a identificat victima, au urmărit-o câteva zile, începând cu domiciliul acesteia,

calea sa de deplasare, cercul de persoane care o înconjoară, bunurile care le avea

asupra sa și la 22.09.2016, în jurul orei 08.00, Parfionov V. pe XXXXXX,

XXXXX, fiind instigat și supravegheat de către Tulei A. și alți doi complici, i-a

smuls din mână geanta la prețul de 100 lei, în care erau 1200 dolari SUA, 800

Euro, 13.200 lei, un telefon mobil de model „Samsung” la prețul de 200 lei, 4 chei

de la apartament, buletinul de identitate și carnetul de pensionar, cauzându-i un

prejudiciu în sumă totală de 54.624,88 lei. După care, Parfionov V. a fugit printr-o

livadă, mai apoi a ieșit la drumul central, unde s-au înțeles că îl vor aștepta ceilalți.

La locul stabilit a urcat în mașină, i-a transmis lui Tulei A. geanta și, toți împreună,

s-au deplasat în direcția mun. Chișinău pe un drum secundar.

Or, este întemeiată constatarea instanței de fond prin care a respins poziția

apărării că Parfionov V. a stabilit de unul singur victima, în timp ce se afla în piața

din XXXXX și singur a urmărit-o, aceste argumente fiind contrare declarațiilor

lui Parfionov V., în calitate de bănuit și susținute în calitate de învinuit și care sunt

în coroborare cu declarațiile martorilor Bucatca T. care a comunicat că „în magazin

a intrat Tulei A. și o persoană pe care nu o cunoaște, au procurat trei cafele. A

intrat în discuție cu ei, și i-a întrebat de ce trei cafele, doar ei sunt doi și i-a

întrebat de unde sunt. Ei au răspuns că sunt din Tiraspol și așteaptă un colet din

România”, moment care a fost înregistrat de camera video, cât și prin imaginile

video ridicate de la ÎI „Russu Ana” și ÎI „Fulgușor-Tudosan”, prin care se vede că

Parfionov V. se deplasa după victimă, fiind însoțit în permanență de aceleași două

persoane.

Prin urmare, argumentele apărării că faptele comise de Tulei A. și Parfionov

V. au fost spontane, fără o organizare intenționată, sunt neîntemeiate, fiind contrare

probelor scrise, descifrărilor convorbirilor telefonice efectuate între Parfionov V.,

Tulei A. și cele două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă,

ridicate de la IM „Orange”, „Moldtelecom” și „Moldcell”.

La fel, instanța de fond corect a conchis că inculpatul Tulei A. a încercat să

evite răspunderea penală, înaintând versiunea că în cadrul urmăririi penale a dat

declarații incorecte, fiind constrâns, aceste afirmații având un caracter declarativ.

Totodată, a fost stabilit că inculpatului Tulei A., în cadrul examinării cauzei,

și-a schimbat poziția de nenumărate ori, mai mult, prin cererea de apel înaintată de

avocatul Ghenadie Odobescu în interesele inculpatului Tulei A. aceștia solicită

achitarea, ulterior cu intervenirea avocatului Adrian Crețu, inculpatul Tulei A. din

nou, și-a schimbat poziția, recunoscând parțial vina, fapt ce denotă intenția

ultimului de a evita răspunderea prin denaturarea tuturor faptelor și probelor.

Deci, probele administrate, verificate în conformitate cu prevederilor art.

100-101 Cod de procedură penală, demonstrează pe deplin vina inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, precum și combat argumentele invocate de

apărare.

Afirmația apărătorului Ghenadie Odobescu că Parfionov V. s-a deplasat în

or. Briceni cu scopul de a vinde automobilul, dar nu cu scop infracțional,

12

contravine materialelor cauzei și poziției inculpatului în instanța de apel, care

recunoaște intenția infracțională, dar nu recunoaște înțelegerea prealabilă cu

complicii săi, cu toate, că direcția de deplasarea a lui Tulei A., Parfionov V. și altor

două persoane necunoscute, locul lor de origine și circumstanțele apariției lor în or.

Briceni confirmă organizarea acestora și comiterea infracțiunii anume în urma unei

înțelegeri.

În acest sens sunt relevante și depozițiile martorului Cojocari V., potrivit

căror „...se afla la serviciu la IP Briceni, unde a fost adus Tulei A., care a scris un

bilețel, în care era indicat să-l telefoneze pe Roma care să se ducă la soția lui

Parfionov V. să vorbească să-și schimbe declarațiile. Tulei A. și verbal i-a spus

ceea ce este indicat în bilet, acesta se afla singur în cameră, a scris personal, fără

a fi provocat de cineva”, prin ce se confirmă intenția inculpatului Tulei A. de a

evita răspunderea pentru faptele comise.

Alegațiile apărării privind ilegalitatea procesului-verbal de autodenunțare și

procesului-verbal de audiere în calitate de bănuit a lui Parfionov V., pe motiv că a

fost încălcată în totalitate procedura întocmirii și înregistrării acestor acte, sunt

declarative or, instanța de apel nu a depistat astfel de încălcări.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 75 Cod penal și, reieșind din categoria infracțiunii săvârșite,

corect a concluzionat că scopurile prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal vor fi

atinse prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 78 Cod penal,

a redus pedeapsa la limita minimă, cu toate că în circumstanțele stabilite,

inculpaților urma să le fie stabilită o pedeapsă la limita maximă, însă, reieșind din

prevederile art. 410 Cod de procedură penală, instanța de apel nu se va expune în

această latură.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza art. 187 alin. (2) Cod penal,

stabilindu-i o pedeapsă cu aplicarea prevederile art. 90 sau 79 Cod penal.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel au apreciat probele

administrate părtinitor și arbitrar în favoarea acuzării.

Totodată, recunoașterea parțială a învinuirii în instanța de apel nu poate fi

apreciată în defavoarea inculpatului or, acesta nu a înțeles în totalitate învinuirea

înaintată, nefiind de acord să recunoască apartenența la un grup criminal organizat.

Instanța a considerat ca fiind neimportante la stabilirea adevărului și judecarea

cauzei în fond aceste circumstanțe, recunoașterea parțială a vinovăției demonstrând

că inculpatul deja a pășit pe calea corectării.

Autodenunțul inculpatului Parfionov V., în temeiul căruia s-a făcut încadrarea

acțiunilor în conformitate cu art. 42 Cod penal, este irelevant, fiind dat la o fază

inițială a procesului.

În același timp, declarațiile inculpatului Parfionov V. făcute în instanța de

fond și susținute în apel, în care indică, în detalii, modalitatea de săvârșire a

infracțiunii, confirmă lipsa participării lui Tulei A. la un grup criminal organizat.

Însă, instanța de apel a considerat aceste declarații ca fiind inadmisibile, fără a le

13

da o apreciere în decizie, în conformitate cu art. 314 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Pe lângă aceasta, martorii Cojocari V. și Bucatca T. nu au comunicat careva

circumstanțe referitor la săvârșirea infracțiunii de către inculpați care ar duce la

calificarea prin prisma art. 42 Cod penal, iar potrivit probelor acuzării în

coroborare cu declarațiile inculpaților, fapta urmează a fi reîncadrată în baza art.

187 alin. (2) Cod penal.

Mai mult, inculpatul Tulei A., după comiterea infracțiunii, a restituit părții

vătămate suma de 800 dolari SUA, fiind de acord să achite integral prejudiciul

cauzat, astfel că, instanțele de fond și de apel urmau să-i stabilească acestuia o

pedeapsă în conformitate cu principiul umanismului, luând în considerație

circumstanțele atenuante constatate, și anume că el nu a fost anterior condamnat,

nu a avut careva trageri la răspundere, potrivit certificatelor eliberate de către

instituțiile din localitate, este o persoană care nu intră în conflicte și nu consumă

băuturi alcoolice. Totodată, faptul că de la o vârstă fragedă inculpatul a rămas

orfan, unica rudă a acestuia fiind bunica în vârstă de 91 ani, aflarea lui în

penitenciar o perioadă îndelungată și lipsa rudelor care ar avea posibilitate să-i facă

vizite constituie premise la aplicarea unei pedepse mai blânde.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legii și când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 42 alin. (3), 187 alin. (3) lit. b) Cod

penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate și ale martorului Cojocari V., procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 22.09.2016, cu anexă foto în cadrul căruia a fost

depistată o vestă de culoare orange, ce aparținea persoanei, care a jefuit-o pe

Gurleva E.; imaginile video ridicate de la ÎI „Russu Anna”, conform căror la

14

21.09.2016 Parfionov V. se deplasează după victima Gurleva E. în apropierea

locului unde a fost comisă infracțiunea, fiind supravegheat de 2 persoane. La

22.09.2016, în ziua comiterii infracțiunii, Parfionov V. merge în aceeași direcție de

deplasare, în același loc, fiind supravegheat de aceleași 2 persoane; imaginile video

ridicate de la ÎI „Fulgușor-Tudosan”, în care se vede că la 17.09.2016 Parfionov V.

se află afară, lângă magazinul dat, timp îndelungat. În același timp, în magazin se

află Tulei A. și încă o persoană, care discută cu vânzătoarea; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căruia martorul Bucatca T. l-a

recunoscut pe Tulei A.; procesul-verbal de autodenunțare a lui Parfionov V.;

procesul-verbal de audiere a învinuitului Parfionov V. prin care a recunoscut pe

deplin vina și a susținut declarațiile depuse în calitate de bănuit, cu excepția

faptului, că au acționat în grup criminal organizat; procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei, în cadrul căruia partea vătămată Gurleva E. l-a recunoscut pe bănuitul

Parfionov V. care a jefuit-o la 22.09.2016; procesul-verbal de verificare a

declarațiilor lui Parfionov V. la locul infracțiunii, în cadrul căruia acesta și-a

susținut declarațiile depuse în calitate de bănuit, indicând locul unde a fost parcat

automobilul în XXXXXX, casa și scara de unde ieșea Gurleva E., direcția

deplasării acesteia prin XXXXXX, locul unde a jefuit-o, direcția deplasării sale

după ce a jefuit-o, locul unde s-a dezbrăcat de haină și unde a aruncat-o;

descifrările convorbirilor telefonice efectuate între Parfionov V., Tulei A. și cele

două persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, ridicate de la IM

„Orange”, „Moldtelecom” și „Moldcell”, raportul de analiză a fișierelor

descifrărilor telefonice, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând

argumentat și detailat motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării,

probele administrate pe caz demonstrând concludent că faptelor săvârșite li s-au

dat o încadrare juridică corectă.

Totodată, soluția instanțelor coroborează cu jurisprudența națională, potrivit

cărei, săvârșirea infracțiunii de un grup criminal organizat are loc în cazul în care

această faptă e comisă de o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în

prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Spre deosebite de două sau

mai multe persoane, care s-au înțeles în prealabil despre săvârșirea sustragerii,

grupul criminal organizat se caracterizează, în special, prin stabilitate, prin

prezența în componența lui a unui organizator și printr-un plan dinainte elaborat al

activității infracționale comune, precum și prin repartizarea obligatorie a rolurilor

între membrii grupului criminal organizat, în timpul pregătirii sustragerii (Hotărârea

Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.23 - Cu privire la practica judiciară în procesele penale

despre sustragerea bunurilor, pct. 26.).

Or, prezența împrejurărilor enunțate în acțiunile infracționale ale inculpatului

este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

15

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Soluția instanțelor este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit cărei

instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de

persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave, în special în ipoteza pluralității

de făptuitori, precum grupul criminal organizat (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2. și 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competență și

16

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

faptelor săvârșite li s-au dat o încadrare juridică corectă, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul de

pe rol este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul nominalizat este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Adrian Crețu,

împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 31 octombrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 mai 2018, în privința inculpatului

Tulei Andrei XXXXXX pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

17