1re-136/2018 — 264-1 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr. 1re-136/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

inculpatul Roșca Dionis, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 05 februarie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 iunie 2018,

C O N S T A T Ă:

Roșca Dionis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi, prin aplicarea prevederilor art.364/1

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

La fel, s-a dispus încasarea de la Roșca Dionis în beneficiul statului cheltuieli de

judecată în sumă de 325 lei.

30.10.2017, pe la orele 11:10 min., conducând automobilul de model Mercedes E

200 cu n/î C QB 538, aflându-se pe str. Pădurii, mun. Chișinău, în preajma

imobilului nr. 13 s-a ciocnit cu automobilul de model „Dacia DOKKER” cu numărul

de înmatriculare „WIZ 474”, condus de cet. Chelmenciuc Gheorghe, a.n.1994, în

urma impactului automobilele au fost deteriorate tehnic, iar careva persoane nu au

avut de suferit. După impact cet. Roșca Dionis, a fost îndreptat la Dispensarul

Republican de Narcologie, unde de către medicul narcolog au fost efectuate

investigațiile prevăzute de Regulamentul privind modul de testare alcooloscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.296 din 16.04.2009, unde s-a stabilit

„starea de ebrietate provocată de stupefiante (cemnabinoide)”, fapt confirmat prin

procesul-verbal nr. 5642 din 30.10.2017.

1

Ca urmare Roșca Dionis, intenționat a ignorat prevederile Regulamentului de

Circulație Rutieră aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și

anume pct. 14 lit. a) conform căruia: Conducătorului de vehicul îi este interzis a) să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-

i afecteze capacitatea de conducere.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Roșca Dionis a săvârșit cu bună știință

infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(l) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate provocată de

stupefiante (cannabinoide).

declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie liberat de

răspundere penală cu atragerea la răspundere contravențională, fiindu-i aplicată o

amendă contravențională de până la 150 unități convenționale (art. 55 Cod penal) fie

să nu-i fie aplicată pedeapsa complimentară prevăzută de ar. 2641 alin. (1) Cod penal

în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal.

fost respins ca nefondat recursul declarat de către inculpatul Roșca Dionis și

menținută fără modificări sentința primei instanțe.

deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul Roșca

Dionis, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Astfel, Colegiul penal a reținut, că instanța de fond pe deplin a constatat starea

de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul Roșca Dionis, luând în

considerare că acesta a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de

învinuire, cauza penală fiind examinată de către instanța de fond în procedura

simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, iar probelor examinate,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au fost apreciate

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În contextul dat, Colegiul penal a constatat cu certitudine, că acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 2641 alin.(l)

Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate provocată de stupefiante (cannabinoide), la materialele cauzei fiind

anexate suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

2

Prin urmare, Colegiul penal nu a reținut ca plauzibile alegațiile invocate în

cererea de recurs declarată de inculpatul or, instanța de fond la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării si reeducării vinovatului.

Prin urmare, ca circumstanțe atenuante la răspunderea inculpatului, instanța de

fond a reținut recunoașterea vinei, manifestarea căinței sincere și faptul că ultimul

are la întreținere doi copii minori, iar circumstanțe care agravează răspunderea

inculpatului nefiind stabilite.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor constatate, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a

altor persoane, luând în considerare că inculpatul benevol și-a exprimat acordul de

a executa o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

Colegiul penal a conchis că instanța de fond corect a considerat că inculpatul Roșca

Dionis urmează a fi condamnat în baza art.2641 alin.(l) Cod penal, prin numirea unei

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160

(o sută șaizeci) ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 (trei) ani.

Cu referire la argumentele părții recurente precum, că instanța de fond nu a luat

în considerare prevederile art.78 alin.(2) Cod penal privind înlăturarea pedepsei

complementare, instanța de recurs le-a respins ca fiind neîntemeiate și a menționat

în acest sens, că pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport prevăzută de art. 2641 alin.(l) Cod penal este

obligatorie și vine să îndeplinească rolul de completare a represiunii și de lichidare

a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de conducere a autoturismelor în

stare de ebrietate, și înlăturării stării de primejdie create asupra siguranței pe

drumurile publice.

Astfel, instanța de recurs a menționat în sensul dat, că în speță nu sunt întrunite

și aplicabile circumstanțele prevăzute la articolul 78 Cod penal.

către inculpatul Roșca Dionis, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care procesul penal în privința acestuia să fie încetat cu

tragerea lui la răspundere contravențională fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de trei ani.

În cererea sa recurentul mai solicită liberarea de răspundere penală cu tragerea

la răspundere contravențională, iar cu trimitere la prevederile art. 78 Cod penal, de

a nu fi aplicată în privința acestuia pedeapsa complimentară, dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de trei ani, invocînd că este la prima abatere,

3

infracțiunea de săvîrșirea căreia este condamnat, potrivit art.16 Cod penal este una

ușoară, se căiește sincer de cele comise, are la întreținere doi copii minori, iar munca

care-i asigură existența întregii familii este șofatul, în situația că nu va mai avea

dreptul de a practica șofatul, este pus în situația de a mai completa rîndurile copiilor

care vor crește fără al avea alături pe tatăl, acesta fiind pus în situația de a pleca peste

hotarele țării pentru a avea posibilitate de a-și întreține familia.

materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs în anulare în termen.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică

prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă

hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu pedeapsa cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de trei ani, solicitînd

aplicarea prevederilor art. 78 Cod penal.

În acest context, se notează că conform prevederilor art 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în cazul

în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol prevede că recursul

în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute de acest

articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că recurentul

nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea atacată, nu a

indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a omis să argumenteze

ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta astfel cerința prevăzută

de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care prevede obligația de a

indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele recursului în anulare,

cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală și cu

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a manifestat dezacordul

4

cu pedeapsa complementară stabilită, pe care invocă că se află în imposibilitate de a

o executa din cauză că munca care-i asigură existența întregii familii este șofatul, în

situația că nu va mai avea dreptul de a practica șofatul, este pus în situația de a mai

completa rîndurile copiilor care vor crește fără al avea alături pe tatăl lor, acesta fiind

pus în situația de a pleca peste hotarele țării pentru a avea posibilitate de a-și întreține

familia și solicită liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, critici la care s-a dat răspuns prin decizia atacată și ce nu pot afecta

soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit irevocabilă.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, ca, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici

o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi

soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie

exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a

efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat

și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei

pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul

în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În aceste împrejurări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului în anulare declarat de inculpatul Roșca Dionis, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de inculpatul Roșca Dionis,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, pe

motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

5