1ra-1644/2018 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1644/2018 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1644/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor și de către

avocatul Roșca Maxim în numele inculpatului Bostan Victor, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 noiembrie 2014 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 în cauza

penală privindu-i pe

Bostan Victor Xxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. xxxxx, fără loc permanent de

trai;

Caraman Victor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxx, str. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2014, au fost condamnați:

- Bostan Victor în baza art. 151 alin. (2) lit. d), g) Cod penal, la 10 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- Caraman Victor în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 12 ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Bostan

Victor la 23 ianuarie 2013, aproximativ în jurul orei 20:00, împreună cu

Caraman Victor, aflându-se pe teritoriul bisericii „Sfânta Vineri” din str.

1

Grigore Ureche, mun. Chișinău, în demisolul bisericii, fiind în stare de ebrietate,

în urma unui conflict iscat cu Cojocari Ilarion, i-a aplicat ultimului multiple

lovituri în diferite regiuni ale corpului cauzându-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 183 din 04.04.2013, traumă cranio-cerebrală

deschisă: plăgi contuze, excoriații și echimoze pe cap, hemoragii în sclera

ochilor, hemoragii pericraniene fronto-parieto-temporal bilateral, fractura osului

temporal drept cu trecere pe baza craniului, fractura oaselor facial (Lefort III),

focar de hemoragie intracerebrală parietal dreaptă, fracturi costale pe stânga,

fractura sternului, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, ce au legătură cauzală cu decesul victimei, care a survenit după 12-

24 ore de necropsie, în rezultatul hemoragiilor intracerebrale.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Bostan Victor în baza art.

151 alin. (2) lit. d), g) Cod penal, - cu indicii calificativi ” vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață,

cauzate de două persoane, din interes material”.

Caraman Victor, la 23 ianuarie 2013, aproximativ în jurul orei 20:00,

împreună cu Bostan Victor, aflându-se pe teritoriul bisericii „Sfânta Vineri” din

str. Grigore Ureche, mun. Chișinău, în demisolul bisericii, fiind în stare de

ebrietate, în urma unui conflict iscat cu Cojocari Ilarion, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 183 din 04.04.2013, traumă cranio-cerebrală

deschisă: plăgi contuze, excoriații și echimoze pe cap, hemoragii în sclera

ochilor, hemoragii pericraniene fronto-parieto-temporal bilateral, fractura osului

temporal drept cu trecere pe baza craniului, fractura oaselor facial (Lefort III),

focar de hemoragie intracerebrală parietal dreaptă, fracturi costale pe stânga,

fractura sternului, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, ce au legătură cauzală cu decesul victimei, care a survenit după 12-

24 ore de necropsie, în rezultatul hemoragiilor intracerebrale.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Caraman Victor în baza

art. 151 alin. (4) Cod penal, - cu indicii calificativi ” vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale, care a provocat decesul victimei”.

procurorul în Procuratura Râșcani mun. Chișinău, Ciobanu Valentina, care a

solicitat casarea parțială a sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

Bostan Victor și Caraman Victor să fie condamnați în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, stabilindu-le pentru fiecare o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 15

ani.

2

În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- instanța incorect a constatat că fapta inculpatului Bostan Victor urmează

a fi reîncadrată în prevederile art. 151 alin. (2) lit. d), g) Cod penal, din motiv că

nu s-a dovedit că vătămarea cauzată de acesta ar fi dus la decesul victimei, pe

când din probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, cât și din

declarațiile inculpatului Caraman Victor, rezultă că decesul victimei a survenit

în urma vătămărilor corporale cauzate de ambii inculpați, fiindcă Bostan Victor

a aplicat lovituri victimei în regiunea capului, astfel că acțiunile lui întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal;

- instanța la stabilirea pedepsei lui Caraman Victor nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de

faptul că inculpatul nu are loc permanent de trai și duce un mod de trai

dezorientat, nu este angajat în câmpul muncii, nu s-a căit sincer de cele comise,

pedeapsa stabilită este prea blândă.

2.1. Avocatul Roșca Maxim în numele inculpatului Bostan Victor, care a

solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri, de achitare, pe motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpat.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că:

- din probele administrate la caz nu rezultă că dânsul a comis infracțiunea

de care a fost găsit vinovat, inculpatul fiind în ograda bisericii unde locuiește și

lucrează, a văzut cum Caraman Victor se certa cu partea vătămată și au început

să se bată, apoi a observat cum acesta din urmă era jos la pămînt și abia atunci

s-a apropiat de el, apoi împreună cu Caraman Victor s-au dus la vulcanizare

pentru a-l filma, deoarece era în sânge, iar după ce acesta a fugit, i-a comunicat

preotului despre cele întâmplate și acesta a chemat poliția;

- inculpatul nu a plecat de la fața locului și nu a avut nici un motiv să-i

aplice victimei lovituri care să ducă la decesul acestuia;

- nevinovăția inculpatului se confirmă prin rapoartele de expertiză

medico-legală nr.133 și nr.145 din 06.02.2013 și 28.02.2013, prin care la Bostan

Victor nu s-au depistat urme de sînge, salivă sau păr ale victimei pe hainele cu

care acesta era îmbrăcat în ziua cînd a fost comisă fapta;

- incorect instanța și-a întemeiat concluziile pe declarațiile inculpatului

date la urmărirea penală, deoarece declarațiile lui date în prima instanță

coroborează cu cele ale martorilor Cazacioc R. și Străjescu D., prin care se

infirmă vinovăția acestuia;

3

- instanța, reținând că inculpatul în cadrul urmăririi penale a afirmat că a

aplicat victimei două lovituri, incorect a ajuns la concluzia că acesta i-a cauzat

lui Cojocari Ilarion vătămări corporale grave, ce au dus la decesul ultimului;

- instanța incorect și-a întemeiat concluzia de vinovăție a inculpatului pe

declarațiile martorilor Agatiev D. și Cordineanu I., de care procurorul s-a

refuzat ca probă;

- incorectă și neprobată este concluzia instanței că inculpatul ar fi comis

infracțiunea din interes material, care rezultă doar din declarațiile lui Caraman

Victor, precum că acesta ar fi cerut de la victimă pensia, nefiind stabilit dacă

într-adevăr victima în acea zi ar fi primit-o.

2.2. Avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor

prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, de

achitare, pe motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că:

- instanța neîntemeiat și-a bazat concluziile de vinovăție pe declarațiile

martorilor Netanyahu J., Gajuc S., Cazacioc R., precum și a martorilor Agatiev

D., Cordineanu I., care nu au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești, iar

declarațiile date la urmărirea penală nu pot fi luate în considerare, fiindcă nu a

avut loc confruntarea;

- instanța nu a reținut că probele părții acuzării nu dovedesc vinovăția

inculpatului și nu demonstrează cert că anume Caraman Victor i-a aplicat

lovituri victimei, în rezultatul cărora acesta a decedat;

-nu a fost stabilit de instanță care este motivul comiterii infracțiunii;

- instanța nu a ținut cont de concluziile rapoartelor de expertiză medico-

legală, prin care s-a constatat că pe scurta ridicată de la Bostan Victor, a fost

depistat sânge de origine umană, care a putut proveni de la victima Cojocari I.;

- instanța nu s-a expus că procesele-verbale de audiere a martorilor

Netanyahu J., Muntean I., a bănuiților Bostan Victor, Caraman Victor, cât și de

ridicare a înregistrărilor video sunt lovite de nulitate, în temeiul art. 251 Cod de

procedură penală, deoarece probele date au fost obținute contrar prevederilor

art. 104 alin. (1), 128 alin. (2) Cod de procedură penală.

2015, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Ceachir

Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor și de către avocatul Roșca

Maxim în numele inculpatului Bostan Victor.

4

A fost admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința în privința lui

Bostan Victor și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Bostan Victor a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost menținută.

numele inculpatului Caraman Victor invocând ca temei art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) Cod de procedură penală, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri, de

achitare a inculpatului Caraman Victor, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- partea descriptivă a deciziei contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct.

1) Cod de procedură penală, deoarece instanța nu a descris fapta considerată ca

fiind dovedită, nu a făcut o descriere completă a faptei comise de către inculpat,

așa cum o cere norma procesual penală, nu a indicat motivul săvârșirii

infracțiunii, legătura de cauzalitate dintre acțiuni, inacțiuni și cauza decesului,

nu a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea și nu a

individualizat legal această pedeapsă;

- instanța de apel neîntemeiat a făcut referire la declarațiile martorilor fără

ca aceștia să fie audiați în instanța de apel ori să fi fost citite declarațiile lor date

în prima instanță;

- instanța incorect a făcut referire la declarațiile martorilor Agatiev D., și

Cordineanu I., care nu au fost audiați nici în prima instanță și nici în apel, iar

procurorul s-a dezis de aceste probe;

- instanța de apel la examinarea apelului nu a respectat prevederile art. 414

alin. (2) și (6) Cod de procedură penală, în rest invocând repetat aceleași motive

ca și în apel, descrise la pct. 2.2 al prezentei decizii.

4.1. Avocatul Roșca Maxim în numele inculpatului Bostan Victor care a

invocând ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri, de achitare a

inculpatului Bostan Victor, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- instanța de apel doar a enumerat temeiurile sale din apel, referitor la

faptul că Bostan Victor nu a fugit de la locul faptei, nu a ascuns urmele

infracțiunii, deși avea această posibilitate, dar a rămas la fața locului, a informat

preotul Netanyahu J., de cele întâmplate și a chemat poliția, că nu a avut vreun

motiv să-i aplice victimei lovituri care să ducă la decesul ultimului, precum și că

5

nu a avut contact fizic cu victima, însă nu le-a respins prin careva argumente și

o motivare obiectivă;

- instanța a lăsat fără apreciere faptul că, declarațiile martorilor Agatiev D.,

și Cordineanu I., pe care și-a întemeiat concluziile, nu puteau fi reținute ca

probe, deoarece procurorul s-a refuzat de ele și, în temeiul art. 371 Cod de

procedură penală, acestea nici nu puteau fi puse la baza vinovăției inculpatului;

- incorectă este concluzia instanței că inculpatul Caraman Victor a declarat

că Bostan Victor a pus pe capul victimei o căldare și lovea cu piciorul în

regiunea capului, deoarece ultimul așa declarații nu a dat nici în prima instanță,

nici în instanța de apel.

octombrie 2015, s-au admis recursurile ordinare declarate, s-a casat total decizia

și s-a dispus rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel,

casând sentința în privința lui Bostan Victor a pus la bază o altă apreciere a

probelor, decât cea dată de către prima instanța și în special declarațiilor

succesorului legal al victimei Furculiță M., a martorilor Netanyahu J., Gajuc S.,

Cazacioc R., Străjescu D., Agatiev D., Cordineanu I., cât și probelor scrise,

ajungând la concluzia că fapta comisă de Bostan Victor întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Instanța de recurs a atestat faptul că, deși pe parcursul urmăririi penale și

examinării cauzei în prima instanță, de către partea acuzării nu a fost modificată

învinuirea, totuși instanța de apel a modificat calificarea faptei, prin adăugirea

mențiunii din interes material care, în viziunea instanței de recurs, contravine

prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, fapt ce duce la

constatarea că instanța de apel a ieșit din limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

La fel, instanța de recurs a stabilit că instanța de apel, constatând că

vinovăția inculpaților Caraman Victor și Bostan Victor s-a confirmat prin

declarațiile martorilor Agatiev D., și Cordineanu I., date la urmărirea penală, nu

a ținut cont de prevederile art. 371 Cod de procedură penală, care stipulează că,

citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorilor depuse în cursul urmăririi

penale pot avea loc, la cererea părților, când martorul lipsește în ședință și

absența lor este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în

instanța, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lor, cu

condiția că audierea acestora a fost efectuată cu confruntarea dintre martor și

6

bănuit, învinuit s-au aceștia au fost audiați în conformitate cu art. 109-110 Cod

de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs a specificat faptul că, instanța de apel, ca și

prima instanță, și-a întemeiat concluziile pe declarațiile acestor martori, fără a

ține cont de faptul că partea acuzării, după cum rezultă din procesul-verbal al

ședinței de judecată din 08.11.2013, s-a refuzat de proba cu martorii Agatiev D.,

și Cordineanu I., refuz care a fost acceptat de instanța (f.d. 40, vol. II).

Totodată, instanța de recurs a constatat că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, și-a întemeiat

concluziile și pe declarațiile succesorului legal al părții vătămate Furculiță M., a

martorului Străjescu D., date în prima instanța, fără a le verifica în ședința

instanței de apel, astfel în procesul-verbal din 29.01.2015 lipsesc mențiuni,

precum că probele indicate au fost citite și examinate (f.d. 6-27 vol. III). Pe

când, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe

probele cercetate de către prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

2017, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Ceachir

Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor și de către avocatul Roșca

Maxim în numele inculpatului Bostan Victor.

A fost admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința în privința lui

Bostan Victor și pronunțată o nouă hotărâre prin care acesta a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

fiindu-i stabilită o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost menținută.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Caraman Victor,

la 23 ianuarie 2013, aproximativ în jurul orei 20:00, împreună cu Bostan Victor,

aflându-se pe teritoriul bisericii „Sfânta Vineri” din str. Grigore Ureche, mun.

Chișinău, în demisolul bisericii, fiind în stare de ebrietate, în urma unui conflict

iscat cu Cojocari Ilarion, i-a aplicat ultimului multiple lovituri în diferite regiuni

ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 183

din 04.04.2013, traumă cranio-cerebrală deschisă: plăgi contuze, excoriații și

echimoze pe cap, hemoragii în sclera ochilor, hemoragii pericraniene fronto-

parieto-temporal bilateral, fractura osului temporal drept cu trecere pe baza

craniului, fractura oaselor facial (Lefort III), focar de hemoragie intracerebrală

parietal dreaptă, fracturi costale pe stânga, fractura sternului, care se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, ce au legătură cauzală cu

7

decesul victimei, care a survenit după 12-24 ore de necropsie, în rezultatul

hemoragiilor intracerebrale.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a conchis corect că

inculpatul Caraman Victor este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (4) Cod penal și anume, vătămare intenționată gravă a integrității

corporale, acțiunile prevăzute de alin. (1) sau alin. (2), care au provocat

decesul victimei.

Instanța de apel a mai constatat că Bostan Victor la 23 ianuarie 2013,

aproximativ la ora 20:00, împreună cu Caraman Victor, aflându-se pe teritoriul

bisericii „Sfânta Vineri” din str. Grigore Ureche, mun. Chișinău, în demisolul

bisericii, fiind în stare de ebrietate, în urma unui conflict iscat cu Cojocari

Ilarion, în timpul căruia i-au aplicat ultimului multiple lovituri în diferite regiuni

ale corpului cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 183

din 04.04.2013, traumă cranio-cerebrală deschisă: plăgi contuze, excoriații și

echimoze pe cap, hemoragii în sclera ochilor, hemoragii pericraniene fronto-

parieto-temporal bilateral, fractura osului temporal drept cu trecere pe baza

craniului, fractura oaselor facial (Lefort III), focar de hemoragie intracerebrală

parietal dreaptă, fracturi costale pe stânga, fractura sternului, care se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, ce au legătură cauzală cu

decesul victimei, care a survenit după 12-24 ore de necropsie, în rezultatul

hemoragiilor intracerebrale. Leziunile descrise au fost produse prin acțiune

traumatică cu corp(-uri) contodent(-e) sau/și la lovirea de acesta(acestea), sunt

în legătură cauzală diretă cu decesul, în comun prezintă pericol pentru viață și se

califică ca vătămare corporală gravă. La cercetarea toxico-chimică, în sângele

cadavrului Cojocari Ilarion nu a fost depistat alcool etilic.

Instanța de apel a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului Bostan Victor, în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, acțiunile prevăzute la alin. (1) sau

alin. (2), care au provocat decesul victimei.

În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, cercetând totalitatea de

probe administrare în prezenta cauză penală, prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, sub aspectul admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității, instanța de apel a conchis că faptele

prejudiciabile imputate inculpatului Bostan Victor, contrar concluziilor primei

instanțe, eronat au fost recalificate în baza prevederilor art. 151 alin. (2) lit. d),

g) Cod penal.

8

Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a remarcat faptul că de

către prima instanță nu a fost dată o apreciere corectă acțiunilor prejudiciabile

ale inculpatului Bostan Victor față de victima Cojocari Ilarion, astfel instanța de

apel a conchis că acțiunile inculpatului Bostan Victor întrunesc semnele

componenței de infracțiune prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a ținut necesar să specifice faptul că în

cazul în care două sau mai multe persoane acționând cu intenția de a cauza

vătămări corporale grave a integrității corporale, au aplicat multiple lovituri și

chiar dacă numai în urma uneia dintre lovituri au survenit consecințele, toate

aceste persoane urmează a fi considerate coautori a infracțiunii de vătămare

gravă a integrității corporale, nu din motiv că este imposibil de a stabili cine din

ele a aplicat lovitura în urma căreia au survenit consecințele, ci pentru că

coautorul voiește să participe la săvârșirea faptei în mod direct și material.

Instanța de apel a menționat faptul că vina inculpaților Bostan Victor și

Caraman Victor în comiterea infracțiunii imputate se confirmă și prin raportul

de expertiză medico-legală nr. 183 din 23.01.2013, prin care s-a constatat că,

moartea lui Cojocari Ilarion a survenit în rezultatul leziunilor produse prin

acțiunea traumatică cu corp(uri) contondent(e) sau/și la lovirea de acesta (

acestea), posibil în timpul și în modul circumstanțelor indicate, fiind în legătură

directă cu decesul, în comun prezintă pericol pentru viață și se califică ca

vătămare corporală gravă.

Analizând declarațiile inculpaților din cadrul ședinței de judecată, în raport

cu cele date la etapa urmăririi penale, instanța de apel a considerat că prima

instanță a conchis corect de a le reține pe cele date în timpul urmăririi penale, ca

fiind în concordanță cu circumstanțele de fapt ale materialelor dosarului, acestea

fiind logice, veridice și convingătoare, pe lângă aceasta instanța de apel a

constatat că pe parcursul examinării cauzei, ambii inculpați s-au învinuit

reciproc, declarând că fiecare a încercat să-l ia pe celălalt în curtea bisericii,

aceasta fiind apreciată de către instanța de apel ca fiind o versiune rău

sincronizată și necoordonată de către inculpați a celor întâmplate, scopul fiind

unul de eschivare de la răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită și

pentru a duce instanța în eroare.

La individualizarea și stabilirea pedepsei, de către instanța de apel s-a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de condițiile de viață ale

9

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

În contextul individualizării pedepselor, instanța de apel nu a stabilit

pedeapsa în limitele solicitate de către acuzatorul de stat, astfel a luat în

considerare că în privința inculpaților nu au fost stabilite careva circumstanțe

agravante și că pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie privită ca

„prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci

trebuie să reflecte echilibrul între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei,

prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea

vătămată și statul să nu urmărească răzbunare, ce ar genera altă răzbunare, prin

încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății.

Cu referire la argumentele invocate în cererile de apel de către avocatul

Ceachir Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor, precum că acesta nu

este vinovat în săvârșirea infracțiunii, precum și că, instanța a conchis eronat că,

vinovăția acestuia este dovedită prin declarațiile martorului Agatiev Dumitru

făcute în cadrul urmăririi penale că, eronat au fost interpretate și concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legale că aceste probe demonstrează

nevinovăția inculpatului și că lipsesc probe ce ar indica direct sau indirect la

legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului Caraman Victor și decesul lui

Cojocari Ilarion, instanța de apel a reținut că, partea acuzării s-a dezis de proba

cu martorul Agatiev Dumitru, refuz care a fost acceptat de către prima instanța.

Totodată, faptul că, inculpații au comis crima imputată s-a demonstrat și

prin faptul că aceștia au fost filmați de camerele de supraveghere de la stația de

reparații a automobilelor și comportamentul comun al inculpaților, precum și

prin faptul că, pe pantalonii lui Caraman Victor se evidențiau semne

asemănătoare cu petele de sânge.

Instanța de apel a respins argumentul apărării privind posibilitatea

provenienței petei de sânge depistate pe pantalonii inculpatului Caraman Victor

de la inculpatul Bostan Victor or, când martorul Gajuc Serghei a văzut pata de

sânge pe pantalonii lui Caraman Victor, acesta era împreună cu Bostan Victor și

martorul respectiv nu s-a referit la prezența vreunei leziuni corporale în ceea ce-

1 privește pe Bostan Victor, circumstanțe probate și prin înregistrarea video

anexată la dosar.

Ceachir Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor, care indică temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 16) Cod de procedură

penală, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

10

hotărâri, de achitare a lui Caraman Victor din motivul lipsei elementelor

infracțiunii, sau dispunerea după caz a rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- nu s-a făcut o descriere completă a faptei comise de către inculpatul

Caraman Victor;

- motivul săvârșirii infracțiunii, legătura de cauzalitate dintre acțiuni și

cauza decesului nu a fost indicat în decizie;

- nu a fost motivată aplicarea față de inculpatul Caraman Victor a

pedepsei cu închisoarea, aceasta nefiind individualizată;

- în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, au fost audiați selectiv,

numai inculpații și trei martori dintre care declarațiile a doi martori Agatiev

Dumitru, Cordineanu Ilie nici nu au fost descrise în decizie;

- instanța de apel eronat a argumentat lipsa audierii martorului Agatiev

Dumitru deoarece s-a refuzat acuzatorul de stat în prima instanță, astfel în

decizie nu s-a făcut nici o referire la declarațiile martorului indicat, care a fost

audiat în instanța de apel la 25.01.2017, fapt ce indică la lipsa unei probe noi,

examinate în instanța de apel;

- nu au fost analizate declarațiile martorului Cordineanu Ilie;

- nu a fost prezent reprezentantul părții-vătămate Furculița Mihail la mai

multe ședințe de judecată, deși era obligat, instanța de apel nici nu s-a referit la

declarațiile acestuia date în ședința de judecată;

- în ședința instanței de apel nu s-au dat citire la nici o probă;

- de către instanța de apel nu s-a ținut cont de prevederile art. 371 Cod de

procedură penală, prin faptul că a constatat că vinovăția inculpaților este

demonstrată prin declarațiile martorilor Netahyahu Johnattan, Gajuc Serghei și

Străjescu Dumitru de la urmărirea penală, deși nu a fost efectuată confruntarea

lor cu inculpații;

- a fost încălcat art. 6 CEDO, dreptul la apărare și la un proces echitabil

(cauza Popovici c. Moldovei, Dan c. Moldovei), prin neexaminare a

argumentelor părții apărării;

- prin concluzia instanței de apel „că infracțiunea a fost săvârșită prin

coautorat” aceasta a depășit limitele învinuirii;

- de către instanța de apel, eronat au fost interpretate concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legale, precum că demonstrează vinovăția

inculpatului Caraman Victor;

11

- lipsesc careva probe ce ar indica direct sau indirect la legătura cauzală

dintre presupusele acțiuni ale inculpatului Caraman Victor și cauza decesului

victimei Cojocari Ilarion;

- instanța de apel eronat a invocat soluția sa ce ține de declararea nulității

probelor puse la baza sentinței, motivând prin faptul că motivele date nu au fost

expuse la urmărirea penală și judecării cauzei în prima instanță;

- instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea apărării cu privire la

declararea nulității probelor puse la baza sentinței, nulitatea putând fi solicitată

la orice etapă a procesului de către părți, poate fi solicitată și în instanță, când

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care

proba este prezentată nemijlocit în instanță;

- instanța de judecată a avut obligația de a argumenta excluderea probelor

nule din dosar în dependență de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, a

posibilității administrării unor probe viciate la faza urmăririi penale;

- nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa, art. 6 paragraf 2

din Convenția pentru apăsarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

stabilește că toate dubiile se interpretează în favoarea inculpatului;

- instanța a lăsat arbitrar și ilegal argumentele apărării care îl

dezvinovățesc pe inculpat, fără a da o apreciere cuvenită și obiectivă acestor

argumente.

7.1. Avocatul Roșca Maxim în numele inculpatului Bostan Victor care

indică temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și solicită casarea sentinței și a deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Bostan Victor să fie

achitat din motivul că fapta nu a fost comisă de către ultimul.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- atât prima instanță, cât și cea de apel au ignorat toate argumentele

apărării și nu s-au expus asupra acestora;

- în cadrul examinării cauzei s-a constatat că inculpatul Bostan Victor a

rămas la fața locului și a chemat poliția prin intermediul părintelui Johnattan

Netanyahu;

- inculpatul nu a avut contact cu victima fapt confirmat și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 133 din 06.02.2013, precum și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 145 din 28.02.2013 pe hainele inculpatului nefiind

descoperite careva urme de sânge, salivă, păr ale victimei;

12

- au rămas neconfirmate argumentele precum că inculpatul Bostan Victor

era în stare de ebrietate cum s-a reținut în rechizitoriu, lipsind în acest sens

vreun raport de constatare a stării de ebrietate;

- declarațiile inculpatului au fost confirmate și prin declarațiile martorilor

Cazacioc Radu și Stăjescu Dumitru;

- instanța de judecată a pus la baza deciziei declarațiile martorului

Netanyahu Johnattan, deși instanța de recurs a stipulat în decizia sa din

20.10.2015 că nu pot fi puse la baza sentinței declarațiile acestui martor

deoarece nu a fost efectuată confruntarea, martorul nefiind audiat în condițiile

speciale prevăzute de art. 109-110 Cod de procedură penale;

- în urma cercetării judecătorești nu s-a probat fapta imputată inculpatului

Bostan Victor, la baza sentinței fiind puse declarațiile acestuia date la faza de

urmărire penală, faptul că la faza de urmărire penală inculpatul a declarat că i-a

aplicat părții-vătămate 2 pumni, acest fapt nu a putut fi catalogat ca vătămări

grave a integrității corporale;

- inculpatul Bostan Victor nu l-a învinuit pe inculpatul Caraman Victor,

dar a declarat cele văzute și auzite în seara de 23.01.2013;

- nu au fost date apreciere tuturor probelor cercetate în instanța de

judecată;

- este inexplicabil faptul cum instanța a ajuns la concluzia că infracțiunea

a fost săvârșită din interes material;

- instanța urma să probeze cu certitudine faptul că Bostan Victor a avut

scopul de a primi un venit material pentru sine sau pentru alte persoane;

- aprecierea instanței, precum că inculpatul Bostan Victor împreună cu

inculpatul Camaran Victor în mod intenționat prin acțiuni reciproce coordonate

au aplicate multiple lovituri, nu coincid cu declarațiile celor doi inculpați;

- au fost denaturate declarațiile inculpatului Caraman Victor, și

neîntemeiat au fost puse la baza deciziei declarațiile date de inculpați la faza de

urmărire penală, or aceștia au fost audiați atât în primă instanță cât și în instanța

de apel.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În acest sens, invocă că instanța de apel just a constatat circumstanțele de

drept și de fapt ale cauzei și corespunzător a încadrat acțiunile făptuitorilor.

Totodată, indică că recurenții își motivează contestațiile prin dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

13

materialului probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Mai mult, notează că instanța de apel, conform art. 101 Cod de procedură

penală a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la alegația, că instanța de apel nu și-a argumentat soluția de

menținere a sentinței primei instanțe, fără a verifica probele acuzării, specifică

că aceste afirmații nu corespund materialelor dosarului, iar probele acuzatorii au

fost cercetate în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

cu includerea lor în procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel.

De asemenea, menționează că instanța de apel a rejudecat cauza conform

prevederilor art. 436 Cod de procedură penală și a înlăturat omisiunile

evidențiate de instanța de recurs ordinar, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

recurenților și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține că avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului

Caraman Victor invocă prezența temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 5), 6), 8), 16) Cod de procedură penală, și anume cazurile când: „cauza

a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

14

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.”, iar avocatul Roșca

Maxim în numele inculpatului Bostan Victor, invocă temeiul de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurenți și motivele specificate în susținerea

acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din

următoarele considerente.

În privința temeiului de recurs invocat în comun de recurenți, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele menționate

supra, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării

materialelor cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica

incidența acestui temei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea

apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra

motivelor relevante invocate în apeluri, fiind redate clar motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel de pronunțare a unei noi hotărâri de

condamnare a lui Bostan Victor în baza art. 151 alin. (4) Cod penal și de

menținere a sentinței primei instanțe în partea condamnării lui Caraman Victor,

în baza cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, soluția instanței nefiind

afectată de o eroare de fapt sau de drept, motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este explus clar, iar de către instanța

de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri justificative de a interveni în

decizia instanței de apel sub aspectele invocate de recurenți.

La fel, ce ține de argumentele recurenților descrise la pct. 7, 7.1, prin care

aceștia își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel,

și anume în parte a declarațiilor inculpaților Caraman Victor și Bostan Victor, a

martorilor Cazacioc Radu, Străjescu Dumitru, Netanyahu Johnattan, a

rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 145 din 28.02.2013 și nr. 133 din

06.02.2013, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că

aceste alegații nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia

15

subiectivă a recurenților care consideră că probele cercetate nu confirmă

învinuirea adusă inculpaților, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel. Astfel,

instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere

probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei

instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic

superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept

comise de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au

fost identificate.

Mai mult, din conținutul recursurilor ordinare declarate rezultă că

recurenții, prioritar fac o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța

de apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind

circumstanțele cauzei, invocând că nu este demonstrată vinovăția inculpaților și

că condamnarea acestora este întemeiată pe presupuneri, iar instanța de recurs

ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată această versiune, or

contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță, întemeiate

just pe cumulul de probe descris, verificat și apreciat de instanța de apel în

decizia sa prin prisma art. 101 Cod de procedură penală (f.d. 67-75, vol. IV).

Cu referire la argumentele invocate în recursul declarat de avocatul

Ceachir Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor ce nu se referă la

aprecierea probelor:

Cât privește temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 5) Cod penal, și argumentul adus în susținerea acestui temei, că

succesorul părții vătămate Furculiță Mihail nu a fost prezent la mai multe

ședințe de judecată, deși era obligat, Colegiul penal atestă că nu pot fi acceptate,

or din materialele cauzei (f.d. 40-55, vol. IV), rezultă că, acesta a fost prezent în

ședința de judecată din 10 mai 2017 în instanța de apel, acesta fiind audiat și-a

susținut declarațiile din prima instanță și de la urmărirea penală (f.d. 38, vol.

IV), iar în privința prezenței ulterioare a acestuia nu a insistat nici o parte în

proces, totodată nici succesorul părții vătămate Furculița Mihail nu a înaintat

nici o cerere, prin care să-și manifeste dezacordul că ședințele de judecată ce au

urmat s-au examinat în lipsa lui, ce nu contravine rigorilor stipulate în art. 413,

323 Cod de procedură penală.

De asemenea, ce ține de alegația că instanța de apel nu a luat în

considerare declarațiile succesorului părții vătămate Furculița Mihail și nu s-a

expus asupra acestora, Colegiul penal notează că contravin părții descriptive a

16

deciziei instanței de apel, unde e menționat cu referire la aceste declarații că nu

pot fi reținute, deoarece nu descriu circumstanțe relevante cauzei.

Ce ține de temeiul de recurs menționat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că este invocat

declarativ, fără a fi susținut prin careva argumente, și fără a se indica care

normă de drept aplicată în prezenta hotărâre contravine unei hotărâri de aplicare

a aceleași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

În continuare, cât privește celelalte critici ale recurentului ce cad sub

incidența temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, se notează că nu se confirmă din următoarele considerente.

Astfel, cu referire la criticile recurentului că nu s-a făcut o descriere

completă a faptei comise de către inculpat, motivul săvârșirii infracțiunii,

legătura cauzală dintre acțiuni și cauza decesului, Colegiul penal conchide că

sunt neîntemeiate, or din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 74, vol. IV,

pct. 32), rezultă că instanța de apel a menținut și a descris aceeași faptă

constatată de prima instanță în privința inculpatului Caraman Victor, în care au

fost respectate rigorile de conținut reglementate de art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod

de procedură penală, fără a se omite de instanțele de judecată vreo eroare sub

acest aspect, or fapta a fost descrisă suficient de detaliat pentru a fi elucidate

circumstanțele esențiale la comiterea infracțiunii, fiind reținute și toate

elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Totodată, cât privește alegațiile recurentului că în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel au fost audiați selectiv numai inculpații și trei martori,

dintre care declarațiile martorilor Agatiev Dumitru și Cordineanu Ilie nici nu au

fost descrise în decizie, și că instanța de apel eronat a argumentat lipsa audierii

martorului Agatiev Dumitru deoarece s-a refuzat partea acuzării, ce indică la

lipsa unei probe noi examinate în instanța de apel și nu au fost analizate

declarațiile martorului Cordineanu Ilie, Colegiul penal constată că nu pot fi

admise, or instanța de apel a examinat cauza ținând cont de indicațiile instanței

de recurs ordinar date prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 20 octombrie 2015, totodată fiind respectate prevederile art. 414,

415 Cod de procedură penală, or în speță s-au examinat apelurile declarate

împortiva unei hotărâri de condamnare și nu a unei de achitare, și deci nu era

obligatorie audierea pe viu a martorilor.

Totodată, din procesul-verbal al ședinței de judecată, Colegiul penal

atestă că de către părți nu a fost înaintată nici o solicitare pentru a fi audiați

martori în instanța de apel.

17

Mai mult, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect nu a descris

declarațiile martorilor Agatiev Dumitru și Cordineanu Ilie, or aceasta a

menționat cu referire la declarațiile acestor martori în decizie (f.d. 73-74, vol.

IV, pct. 28-30) că nu le va reține în confirmarea învinuirii, din considerentul că

partea acuzării în prima instanță s-a dezis de aceste probe, ce denotă că instanța

de apel a constatat în privința vinovăției inculpaților Caraman Victor și Bostan

Victor, fără a-și întemeia soluția pe declarațiile martorilor menționați, dar pe

celelalte probe verificate în ședința instanței de apel, apreciate corect de instanța

de apel (f.d. 68-74, vol. IV), prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Cu referire la alegația recurentului că în ședința instanței de apel nu s-a

dat citire la nici o probă, Colegiul penal stabilește că contravine materialelor

cauzei, or conform procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 55-56, vol.

IV), rezultă că de către instanța de apel au fost verificate prin citire, cu

consemnarea în procesului verbal a probelor, pe care instanța de apel le-a

descris în decizia sa și pe care și-a întemeiat soluția, cu respectarea prevederilor

art. 414 alin. (2), (6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal, coraportând argumentului recurentului, că a fost încălcat

art. 6 CEDO, dreptul la apărare și la un proces echitabil (cauza Popovici c.

Moldovei, Dan c. Moldovei), prin neexaminare a argumentelor părții apărării, la

conținutul apelurilor declarate și deciziei instanței de apel, atestă că instanța de

apel s-a expus argumentat și detaliat asupra chestiunilor esențiale supuse

atenției sale de către partea apărării, fără a comite careva erori de drept în acest

aspect, iar de instanța de recurs ordinar nu se identifică temeiuri întemeiate de a

interveni în decizia instanței de apel sub aspectul notificat.

De asemenea, cât privește critica recurentului că instanța de apel eronat a

respins solicitarea părții apărării de declarare a nulității probelor puse la baza

sentinței de condamnare, pe motiv că aceste critici nu au fost invocate la

urmărirea penală și la judecarea cauzei în prima instanță, Colegiul penal

conchide că instanța de apel s-a expus argumentat în pct. 70-73 a deciziei sale

pe această chestiune, ținând cont de prevederile art. 251 Cod de procedură

penală, iar o nouă reluare a acestor argumente în virtutea corectitudinii lor, nu

se consideră necesară de instanța de recurs ordinar.

Cât privește alegația recurentului, că de către instanța de apel nu s-a ținut

cont de prevederile art. 371 Cod de procedură penală, prin faptul că a constatat

că vinovăția inculpaților este demonstrată prin declarațiile martorilor Netanyahu

Johnattan, Gajuc Serghei și Străjescu Dumitru de la urmărirea penală, deși nu a

fost efectuată confruntarea lor cu inculpații, Colegiul penal notează că sunt

18

neîntemeiate, or din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 70-71, vol. IV),

rezultă că este indicat că sunt reținute declarațiile acestor martori date în prima

instanță și verificate în instanța de apel, prin care acești martori și-au susținut și

declarațiile de la urmărirea penală, ce nu poate fi considerat ca o încălcare a

prevederilor art. 371 Cod de procedură penală, or partea apărării și inculpatul au

avut posibilitatea în cadrul ședințelor de judecată din prima instanță să adreseze

întrebări la acești martori, fiind respectat astfel principiul contradictorialității.

În privința motivului recurentului că prin concluzia instanței de apel

infracțiunea a fost săvârșită prin coautorat, aceasta a depășit limitele învinuirii,

Colegiul penal atestă că nu poate fi acceptat, or din conținutul rechizitoriului

(f.d. 197-203, vol. I), se reține că în rechizitoriu este menționat că inculpații

Bostan Victor și Caraman Victor au comis fapta „împreună”, ce denotă că

instanța de apel a examinat cauza în limitele învinurii incriminate inculpaților.

Cât privește criticile recurentului în privința individualizării pedepsei

stabilite inculpatului, ce cad sub incidența temeiului de recurs neinvocat de

recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, Colegiul

penal atestă că sunt neîntemeiate și constituie opinia subiectivă a recurentului,

or în decizia sa (f.d. 77-78, pct.58-64, vol. IV) instanța de apel a analizat detaliat

și s-a expus argumentat asupra corectitudinii soluției primei instanțe în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Caraman Victor, iar instanța de

recurs ordinar acceptă și însușește aceste argumente, ce este conform

jurisprudenței CtEDO în cauza Albert vs România din 16.02.2010, inculpatului

Caraman Victor fiindu-i stabilită corect pedeapsa de 12 ani închisoare, la limita

minimă a sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate în recursul declarat de avocatul

Roșca Maxim în numele inculpatului Bostan Victor ce nu țin de aprecierea

probelor:

Astfel, ce ține de critica recurentului că au rămas neconfirmate

argumentele precum că inculpatul Bostan Victor era în stare de ebrietate, cum s-

a reținut în rechizitoriu, lipsind vreun raport de constatare a stării de ebrietate,

Colegiul penal constată că este irelevantă or nu modifică esența învinuirii, iar

această circumstanță nu a influențat la calificarea faptei de către instanța de

apel, și nu a fost luată în considerare de instanța de apel nici la individualizarea

pedepsei stabilite inculpatului Bostan Victor.

De asemenea, cât privește alegația recurentului că nu poate fi explicat

cum instanța a ajuns la concluzia că infracțiunea a fost săvârșită din interes

material, Colegiul penal atestă că este invocat eronat, or în fapta constatată de

19

instanța de apel (f.d. 74-79, vol. IV) ca fiind comisă de către inculpatul Bostan

Victor, nu este reținută săvârșirea infracțiunii din interes material.

Ce ține de argumentul recurentului că instanța de judecată a pus la baza

deciziei declarațiile martorului Netanyahu Johnattan, deși instanța de recurs a

stipulat în decizia sa din 20.10.2015 că nu pot fi puse la baza sentinței

declarațiile acestui martor deoarece nu a fost efectuată confruntarea, martorul

nefiind audiat în condițiile speciale prevăzute de art. 109-110 Cod de procedură

penale, Colegiul penal atestă că este inadmisibil, or din conținutul deciziei

instanței de recurs din 20.10.2015, nu rezultă o asemenea mențiune în privința

martorului Netanyahu Johnattan și mai mult, Colegiul penal notează că în

decizia instanței de apel se face referire la declarațiile martorului respectiv din

prima instanță, verificate în instanța de apel, în care acesta afirmă că-și susține

declarațiile date la urmărirea penală (f.d. 70, vol. IV).

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar

recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Ceachir

Anatolie în numele inculpatului Caraman Victor și de către avocatul Roșca

Maxim în numele inculpatului Bostan Victor, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 în cauza penală privindu-i pe

Bostan Victor Xxxx, Caraman Victor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 22 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

20