1ra-1770/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1770/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1770/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Leșan Nicolae în interesele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sed. Ialoveni din 27 februarie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Enachi Mihail Xxxxx, născut la

xxxxx, originar r-nul Xxxxx, dom.

mun. Xxxxx, str. Xxxxx

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

2018, Enachi Mihail Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 8.000 lei.

A fost încasat de la Enachi M. în beneficiul lui Plămădeală I., prejudiciul

material în mărime de 2.000 lei și prejudiciul moral în mărime de 3.000 lei, iar

în total suma de 5.000 lei.

jurul orei 20.00, având inițial scopul exercitării unui legitim sau presupus drept

de restituire a sumei de 6.000 lei, pentru neexecutarea lucrărilor de reparație a

mașinii, împreună cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală,

deplasându-se din mun. Chișinău spre or. Ialoveni, cu automobilul de model

„Honda”, în apropierea sensului giratoriu de lângă stația rutei nr. 35, sub

pretextul de a discuta cu Plămădeală Iurie, care evita întâlnirile, persoana care

nu a fost stabilită de organul de urmărire penală, l-a chemat pe acesta lângă

automobil, unde era așteptat de Enachi M., după care ambii, prin încălcarea

grosolană a ordinii publice, exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate l-au apucat de mâini pe Plămădeală Iurie, l-au forțat și au încercat să-l

urce în automobil, iar pentru împotrivire ambii i-au aplicat câte o lovitură cu

piciorul în regiunea piciorului și se exprimau cu cuvinte necenzurate. Deoarece

1

Plămădeală Iurie a început să strige după ajutor, în altercație a intervenit fratele

Plămădeală Anatolie, care s-a apropiat și l-a luat într-o parte pe persoana pe

nume „Victor”, unde Plămădeală Iurie s-a îndreptat spre automobilul său

parcat alături de automobilul acestora, însă persoana neidentificată pe nume

„Victor” a scos cheia din contactul automobilului și Plămădeală Iurie a încercat

să-i curme acțiunile, fapt pentru care ultimul i-a aplicat lovituri cu capul, în

regiunea capului lui Plămădeală Iurie, din ce motiv acesta a simțit o amețeală și

a început să-i sângereze nasul.

Ca consecință a agresării huliganice, lui Plămădeală Iurie conform

raportului de expertiză nr. 1756/D din 13.07.2016 i-au fost cauzate vătămari

ușoare.

inculpatului Enachi M., prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare a lui Enachi M., pe motiv că în acțiunile acestuia

lipsesc semnele componenței de infracțiune.

În argumentarea apelului declarat, a invocat următoarele motive:

– sentința de condamnare este neîntemeiată și pripită;

– pronunțarea sentinței de condamnare, în condițiile netemeinicei

învinuirilor aduse, a prejudiciat direct și implicit drepturile și libertățile

fundamentale ale lui Enachi M. Materialele dosarului identificând problematica

circumstanțelor de fapt și de drept, reiterând astfel și vădita netemeinicie a

învinuirii aduse lui Enachi M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal;

– prima instanță examinând cauza penală, s-a limitat la susținerea actului

de învinuire, fără însă de a desprinde, acele circumstanțe într-adevăr existente;

–partea acuzării conformându-se mai mult criteriilor subiective, a

prezentat circumstanțele cauzei penale denaturat, aplicând accente critico-

gratuite față de persoana lui Enachi M., ceea ce a afectat ancheta;

- fapta prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu poate fi imputată

lui Enachi Mihail, din care considerente acesta urmează a fi achitat, respectiv

sentința pronunțată de prima instanța fiind pasibilă de casare, ca fiind

neîntemeiată și direct prejudiciabilă drepturilor și libertăților fundamentale ale

lui Enachi M.;

– declarațiile lui Plămădeală A., care este fratele drept al părții vătămate în

cauză, urmează a fi apreciate critic corespunzător, avându-se în vedere și

declarațiile date de alți martori și anume: declarațiile martorului Soltan A. și

declarațiile martorului Cozma I. Astfel, martorul Soltan A., a declarat în cadrul

instanței de judecată, că nu a recunoscut cele pretinse de partea acuzării (nu a

văzut și nu a auzit), respectiv și martorul Cozma I., a negat faptul, că s-ar fi

aflat la fața locului, iar martorul Sanduță A., nu a fost audiat în cadrul instanței

de judecată;

2

–nici raportul de expertiză nr. 1756/D din 13 iulie 2016, în circumstanțele

cauzei au poate fi privit drept probă a învinuirii, avându-se în vedere faptul, că

partea vătămată a pretins, că ar fi fost lovită în anumite regiuni, din concluziile

raportului reiese, că partea vătămată a fost lovită în alte regiuni;

– rezumând cele indicate, în prealabil, se constată cu certitudine faptul, că

la materialele dosarului judiciar, nu există nici o probă într-adevăr utilă,

pertinentă și concludentă, ce ar demonstra comiterea de către Enachi M. a

infracțiunii imputate;

–nu au fost prezentate probe, care dincolo de orice dubiu ar fi dovedit, că

Enachi M. a comis fapta imputată acestuia, prevăzută anume de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, mai mult, fapta de huliganismul, săvârșit de două și mai

multe persoane, nu a avut loc, or, de către partea acuzării nu a fost și nici nu

este dovedită existența elementelor constitutive ale infracțiunii în faptele lui

Enachi M;

–probele aduse de către acuzatorul de stat nu pot fi reținute ca probe, ce ar

demonstra cu certitudine vina lui Enachi M. de cele incriminate, iar alte probe

nu au fost administrate la materialele cauzei, nici la etapa urmăririi penale și

nici la etapa examinării cauzei în instanța de fond.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința.

inculpatului Enachi M. în comiterea infracțiunii, se confirmă prin probele care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice, și coroborează între ele, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate Plămădeală I., declarațiile martorilor Plămădeală

A., Soltan A., Cozma I., Velenciuc V., procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 19.05.2016 cu foto-tabel, raportul de expertiză medico-legală

nr.1756/D din 13.07.2016.

Instanța de apel a stabilit că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu

dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (2) Cod penal, iar argumentele invocate în apelul depus sunt nefondate și

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite, totodată, corect fiind

respinsă solicitarea apărării privind achitarea inculpatului, pe motivul lipsei în

acțiunile acestuia a componenței de infracțiune.

În opinia instanței de apel, agresarea fizică a părții vătămate Plămădeală I.,

de către inculpatul Enachi M. a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate,

care și-a menținut poziția pe parcursul procesului penal, declarațiile martorului

Plămădeală A., conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 1756/D din

13.07.2016.

Instanța de apel a menționat că poziția procesuală a martorilor Soltan A. și

Cozma I. de retractare a depozițiilor date în cadrul urmăririi penale a fost

3

apreciată critic, or, deși la etapa urmării penale martorii au recunoscut faptul

implicării inculpatului Enachi M. în încălcarea grosolană a ordinii publice,

modificarea poziției procesuale în cadrul prezentei cauzei a fost explicat din

punct de vedere psihologic, prin încercarea de a ușura într-un fel poziția

procesuală a inculpatului.

Astfel, instanța de apel a apreciat declarațiile martorului Plămădeală A.

oferite în instanța de fond, ca consecvente, fiind în corespundere cu declarațiile

date în cadrul urmăririi penale și care coroborează cu celelalte probe prezentate

și verificate în cadrul cercetării judecătorești, martorul fiind prevenit de

răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false, prin urmare

neexistând temei pentru aprecierea critică a acestor declarații.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că prima

instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, just a individualizat

pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal și totodată, corect a aplicat pedeapsa

penală sub formă de amendă, care este una echitabilă și proporțională

infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care este

mai puțin gravă, de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului,

anterior judecat, care nu a mers pe calea corijării și nu a conștientizat

graviditatea faptei comise, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate

prin infracțiune, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire

a echității sociale și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către

inculpați, cât și din partea altor persoane.

Instanța de apel a reținut ca neîntemeiată concluzia primei instanțe

privitor la soluționarea acțiunii civile și a conchis că în mod just a fost dispusă

perceperea de la Enachi M. în folosul lui Plămădeală I. a prejudiciului material

în mărime de 2.000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 3.000 lei, în total

suma de 5.000 lei.

Leșan Nicolae în numele inculpatului Enachi M. care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora.

În motivarea recursului invocă:

- fapta prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu a fost săvârșită

de către Enachi M., deoarece în acțiunile acestuia lipsesc semnele componenței

de infracțiune prevăzute de acest articol;

4

- declarațiile martorului Plămădeală A. urmează a fi apreciate critic, ținând

cont că acesta este fratele drept al părții vătămate și acestea contravin altor

probe în cauză: declarațiilor martorilor Soltan A., Cozma I. și raportului de

expertiză nr. 1756/D din 13.07.2016, din care reiese că fapta de huliganism nu a

avut loc;

- la materialele cauzei nu există nici o probă într-adevăr utilă, pertinentă

și concludentă, ce ar demonstra cu certitudine despre comiterea de către Enachi

M. a infracțiunii imputate;

- de către partea acuzării nu a fost dovedită existența elementelor

constitutive ale infracțiunii în faptele lui Enachi M., motiv ce duce la adoptarea

unei sentințe de achitare.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

În continuare, Colegiul penal relevă că, potrivit textului recursului

declarat, titularul acestuia invocă de drept temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat.

Astfel, instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca nefondat, a

apelului declarat, cu menținerea sentinței atacate, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs

apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

5

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al

Convenției obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă

Curtea a specificat că acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de parte (Van de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se

aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate varia în funcție de

natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind

indubitabil vinovăția inculpatului de cele incriminate.

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond

din motiv că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate,

astfel în opinia recurentului, ele nu demonstrează vinovăția inculpatului în

cele incriminate prin actul de sesizare a instanței.

În primul rând, relevant este de menționat, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este

atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina

criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința lui Enachi M.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea

probelor efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică, că această

instanță corect a ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a

apreciat probele administrate în cauză. Prin urmare, opozabil celor enunțate

de recurent, Colegiul penal, subsidiar verificând materialele dosarului

specifică, că judecând apelul declarat, instanța de apel a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a

sentinței, potrivit căreia s-a dispus condamnarea lui Enachi M.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului Enachi M., au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, în care au fost indicate aceleași motive, asupra cărora

s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra alegațiilor

recurentului, pe care Colegiul le însușește.

6

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a

dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul în argumentarea

temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocă faptul că nu a fost dovedită existența în acțiunile inculpatului

Enachi M., a elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu temeiurile

invocate pentru recurs de către avocatul Leșan N. în numele inculpatului,

Colegiul consideră, că în prezenta speța criticile ultimului sânt nefondate, iar

la stabilirea componenței concrete consumate în urma acțiunilor întreprinse

de Enachi M., instanța de apel just și legal a constatat și reținut starea de fapt

și de drept, care justifică elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Reieșind din circumstanțele constatate de către instanțele de fond, din

materialul probator, se atestă că în speța dată, s-a confirmat că acțiunile au

fost comise de inculpat într-un loc public, accesibil, adică în or. Ialoveni, în

apropierea sensului giratoriu de lângă stația rutei nr. 35, fiind prezent partea

vătămată Plămădeală I. și fratele acestuia Plămădeală A., iar în autoturismul

de model Honda, inculpatul Enachi M. și încă o persoană nestabilită de către

organul de urmărire penală, pe nume „Victor”, în prezența cărora Enachi M.

și persoana pe nume „Victor” l-au apucat de mâini pe partea vătămată și au

încercat să-l urce în automobil, însă dat fiind faptul că acesta s-a împotrivit, i-

au aplicat lovituri, forțându-l să urce în automobil, fiind amenințat, ulterior

persoana pe nume „Victor” i-a aplicat 2 lovituri cu capul în regiunea feței.

Așadar, din declarațiile martorului ocular Plămădeală A., audiat în

cadrul instanței de judecată rezultă, că era împreună cu fratele său, când

acesta i-a comunicat că trebuie să ajute o persoană referitor la automobil, a

parcat mașina lingă stație, în or. Ialoveni, iar Plămădeală I. s-a dus să

vorbească cu acea persoană, peste două minute a auzit cum fratele său strigă

după ajutor, s-a îndreptat spre el și a văzut cum Enachi M. și persoana pe

nume „Victor” îl loveau la picior, pentru a-l forța să urce în mașină, astfel a

intervenit și i-a tras pe ultimii într-o parte, fiind numit cu cuvinte necenzurate.

După agresiunea lui Victor, acesta i-a luat cheile lui Plămădeală I. de la

automobil, iar când ultimul a încercat să le întoarcă, Victor l-a lovit cu capul în

față. Aceste declarații au fost confirmate și de către partea vătămată, iar din

spusele martorilor Soltan A. și Cozma I. date în cadrul urmăririi penale, la fel

reiese, că se aflau lângă cercul din or. Ialoveni, în apropierea rutei 35, unde au

observat 2 automobile, iar lângă acestea erau mai multe persoane, printre care

7

și Plămădeală I. care se certau cu glas tare, la un moment dat cineva a strigat

poliția.

Aceste acțiuni, în opinia Colegiului penal, se califică ca acțiuni ce încălcă

normele etice și tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor, prin urmare de

către inculpat au fost admise acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni săvârșite de două

persoane, acestea în cele din urmă reprezentând și fapta prejudiciabilă a

laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal.

În același timp, instanța de recurs consideră că, declarațiile martorilor

Soltan A. și Cozma I., date în cadrul ședinței de judecată, prin care în opinia

recurentului se confirmă că fapta de huliganism nu a avut loc, instanța de apel

întemeiat le-a apreciat critic, deoarece declarațiile acestora, în opinia

Colegiului nu corespund întru totul adevărului, fiind neconsecvente, deoarece

martorul Soltan A., inițial în cadrul urmăririi penale, la data de 19.05.2016 (f.d.

38 v. 1) a declarat că, la data de 19.05.2016, pe cealaltă parte a cercului, lângă

magazinul amplasat în or. Ialoveni, a observat mai multe persoane de gen

masculin, printre care și Plămădeală I., a auzit cum cineva a strigat poliția, iar

ulterior și-a modificat declarațiile menționând că, în anul 2016, aflându-se la

florărie, în or. Ialoveni lângă ruta 35, personal nu a înțeles ce s-a petrecut și

careva gălăgie nu a auzit, nu a auzit ca cineva să strige după ajutor sau să

cheme poliția. Totodată, martorul Cozma I. în cadrul urmăriri penale a

declarat că, la data de 19.05.2016, se afla lângă cercul din or. Ialoveni, în

apropierea rutei 35, unde a observat 2 automobile, iar lângă acestea se certau

cu glas tare 2 persoane, una dintre care era Plămădeală I., ulterior în cadrul

ședinței de judecată a indicat că, declarațiile date în cadrul anchetei nu

corespund adevărului.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că declarațiile date în cadrul

urmăririi penale de către martorii Soltan A. și Cozma I., au fost făcute mai

aproape de comiterea infracțiunii imputate inculpatului, iar evenimentele ce s-

au produs au fost mai recente, ceea ce presupune o sinceritate mai vădită în

astfel de situații, în raport cu declarațiile date ulterior de către acești martori.

Tot la acest capitol, Colegiul penal consideră juste concluziile instanței de

apel, precum că modificarea poziției procesuale a martorilor Soltan A. și

Cozma I., în cadrul prezentei cauze putându-se explica din punct de vedere

psihologic, prin încercarea de a ușura într-un fel poziția procesuală a

inculpatului, în legătură cu ce instanța de apel a apreciat declarațiile acestora

date în instanța de judecată în mod critic, atitudinea lor oscilantă nu poate

influența situația de fapt stabilită în condiții de regularitate procedurală

anterior sesizării instanței, iar declarațiile martorului Plămădeală A. oferite în

cadrul primei instanțe, fiind consecvente și în corespundere cu declarațiile

date în cadrul urmăririi penale și care coroborează cu celelalte probe

prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești. Martorul Plămădeală

8

A. fiind prevenit de răspundere penală pentru darea declarațiilor intenționat

false și prin urmare, neexistând careva temei de a aprecia critic aceste

declarații oferite sub jurământ.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs respinge și criticile

recurentului precum că, declarațiile martorului Plămădeală A. urmează a fi

apreciate critic.

De asemenea, Colegiul apreciază ca nefondate și argumentele

recurentului referitoare la faptul că, nici raportul de expertiză nr. 1756/D din

13 iulie 2016, nu poate fi privit drept probă a învinuirii, avându-se în vedere

că partea vătămată a pretins, că ar fi fost lovită în anumite regiuni, însă din

concluziile raportului de expertiză, se înțelege că partea vătămată a fost lovită

în alte regiuni.

Contrar celor afirmate mai sus de către recurent, Colegiul relevă că

potrivit raportului de expertiză nr. 1756/D din 13 iulie 2016, la Plămădeală I. s-

a constatat traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție

cerebrală, echimoză cu edem a țesuturilor moi adiacente la nivelul feței,

echimoză cu excoriație la nivelul gambei drepte, care a fost produsă în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca

vătămare ușoară. Respectiv, concluziile raportului menționat, este în

coroborare cu declarațiile părții vătămate și a martorului ocular Plămădeală

A., care au indicat că Enachi M. și persoana pe nume „Victor” îl loveau la

picior pe partea vătămată, pentru a-l forța să urce în mașină, ulterior când a

încercat să-l împiedice pe „Victor” să nu scoată cheia din contactul

automobilului, acesta i-a aplicat două lovituri cu capul în regiunea feței, fapt

despre care se motivează corespunzător și în cuprinsul filei 250 v. I, în decizia

atacată.

Totodată, instanțele de fond, în opinia Colegiului penal, just au reținut că

în acțiunile inculpatului Enachi M., se regăsește în totalitate componența

infracțiunii de huliganism. Din circumstanțele speței, rezultă că Enachi M. a

acționat cu intenție directă, fiind inițiatorul acțiunilor huliganice, care

împreună cu persoana pe nume „Victor”, l-au apucat de mâini pe partea

vătămată și au încercat să-l urce în automobil, însă dat fiind faptul că acesta s-

a împotrivit, i-au aplicat lovituri, forțându-l să urce în automobil. Astfel, după

cum rezultă din împrejurările faptelor comise de inculpat și probele

administrate, desconsiderarea ordinii publice o demonstrează dorința

făptuitorului de a profita de un pretext pentru răfuială cu victima, la caz, pe

fundalul restituirii sumei datorate pentru reparația automobilului.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide, că considerentele

menționate raliază celor constatate de prima instanță și de instanța de apel

privitor la situația de fapt și de drept reținută în cauză și privitor la stabilirea

vinovăției inculpatului Enachi M., pe baza unei juste evaluări a probelor

9

administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta o încadrare juridică

corectă.

În concluzie, instanța de recurs consideră hotărârea instanței de apel ca

legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și din atare

considerente, recursul ordinar declarat de către avocatul Leșan Nicolae în

numele inculpatului, este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Leșan

Nicolae în interesele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Enachi

Mihail, ca vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

10