1ra-2208/2018 — art. 152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-2208/2018 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-2208/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016,
declarat de către inculpata
Onu Olga Xxxxx, născută la xxxxx, în or. Xxxxx, domiciliată
r-nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 16.10.2015-31.03.2016
instanța de apel: 19.04.2016-24.06.2016
instanța de recurs: 20.11.2017- 19.12.2018
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 31 martie 2016, Onu Olga Xxxxx, a fost
recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani
închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.
Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată executarea pedepsei, pe un
termen de probă de 2 ani, dacă în termenul de probă nu va comite alte infracțiuni.
A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Vintilă Ana către Onu Olga,
încasându-se de la ultima în folosul părții civile Vintilă A. suma de 1.410,80 lei, în
contul recuperării prejudiciului material și 9.000 lei în contul recuperării
prejudiciului moral.
Potrivit sentinței s-a constatat, că la 16 aprilie 2015, în jurul orei 19:00, Onu
O., aflându-se la domiciliul său amplasat în s. Xxxxx, raionul Xxxxx, în urma unui
conflict apărut anterior între ea și Vintilă Ana, care venise la ea la domiciliu,
intenționat, i-a aplicat ultimei câteva lovituri peste spate, cu o bucată de lemn pe care
o avea în mână, apoi când Vintilă Ana a încercat să fugă, a apucat-o de păr, a trântit-
o jos, după ce, cu bucata de lemn menționată a încercat să o lovească peste cap pe
Vintilă Ana, însă din motiv că, ultima a ridicat mâna dreaptă deasupra capului
pentru a se apăra, i-a aplicat lovitura cu bucata de lemn peste antebrațul drept, în
1
consecințe, cauzându-i Anei Vintilă, leziuni corporale ce se califică ca vătămări
corporale medii.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpată, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.
În motivarea apelului a invocat că:
- nu a săvârșit infracțiunea imputată și că vinovăția ei nu este dovedită, iar
probele puse la baza condamnării nu au fost administrate, cercetate și apreciate
corect;
- nu a avut intenție să cauzeze careva vătămări corporale lui Vintilă Ana
deoarece s-a apărat;
- în cadrul cercetării judecătorești, de către acuzatorul de stat nu au fost
prezentate probe suficiente pentru a demonstra vinovăția sa în comiterea acestei
infracțiuni;
- martorii Dohoter G. și Dimineț V., declarațiile cărora au fost puse de partea
acuzării la baza învinuirii sale în comiterea infracțiunii, în cadrul cercetărilor
judecătorești au declarat că, nu au văzut că ea ar fi aplicat careva lovituri cu o bucată
de lemn peste mâna lui Vintila Ana, în timpul certei aceasta a căzut jos, după ce s-a
ridicat în picioare și a ieșit din ogradă, nu a spus că o doare mâna și în seara aceea nu
s-a adresat la careva instituție medicală pentru acordarea ajutorului medical;
- acuzările procurorului sunt bazate numai pe presupuneri și aceasta se
confirmă prin declarațiile martorului Dohoter G. care în cadrul cercetărilor
judecătorești a declarat că, în timpul certei nu a văzut ca ea să lovească cu o bucată
de lemn pe Ventila Ana peste mâna dreaptă;
- au fost puse la bază numai declarațiile părții vătămate Vintila A. care nu au
fost confirmate prin alte probe.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016, a
fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, vinovăția
inculpatei a fost demonstrată prin declarațiile părții vătămate Vintilă A., martorilor
Dimineț V., Dohoter G. și prin materialele cauzei, și anume:raportul de constatare
medico-legală nr. 122 din 17.04.2015 (f.d. 16); raportul de expertiză medico-legală nr.
81D din 12.05.2015 (f.d. 20-21); raportul de expertiză psihiatrico-legală de staționar
nr. 55sn-2015 din 12.08.2015 (f.d. 67-70).
Instanța de apel a reținut că sentința cuprinde elementele definitorii
condamnării, prevăzute de articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, iar
probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute
legal, sânt admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și
sânt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.
În viziunea instanței de apel, motivele, precum că Onu O. nu este vinovată de
săvârșirea infracțiunii imputate, nu sunt fondate, o dată ce probele prezentate în
sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul
sentinței, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea
infracțiunii respective de către inculpată.
2
În opinia instanței de apel, versiunea inculpatei nu are acoperire probatorie, ce
combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, astfel
fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.
În atare situație, instanța de apel a reținut că, este corectă concluzia primei
instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpată și semnele componenței de
infracțiune în baza art. 152 alin. (1) Cod penal: vătămarea intenționată medie a
integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a
provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea
îndelungată a sănătății.
Totodată, instanța de apel a indicat că prima instanță a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, în sentință, fiind cuprinse datele
privind persoana inculpatei, gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care
influențează asupra pedepsei, astfel este motivată concluzia privind aplicarea
pedepsei prevăzute de sancțiunea art. 152 alin. (1) Codul penal - închisoare.
La fel, instanța de apel a indicat că, inculpata a săvârșit pentru prima dată o
infracțiune gravă, se caracterizează pozitiv cu grad de dezabilitate accentuat și se
află la evidența psihiatrică, astfel prima instanță, conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod
de procedură penală, motivat a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se v-a
asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe un termen de probațiune fixat, iar acțiunea civilă a fost soluționată conform art.
387 Cod de procedură penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar declarat de către
inculpată, prin care solicită repunerea în termen, casarea acesteia și rejudecarea
cauzei de către instanța de apel.
În motivarea recursului ordinar invocă:
- solicită repunerea în termen a recursului, deoarece în instanța de apel a fost
asigurată în vederea acordării asistenței juridice de către avocatul Zagorneanu A.,
după adoptarea deciziei, l-a rugat pe avocat să scrie recurs însă acesta nu a întreprins
nici o acțiune, epuizând și termenul pentru depunerea recursului, fiind numiți și alți
apărători, de asemenea nu au efectuat nici o acțiune;
- este pensionară, fiindu-i greu să se deplaseze și nu a avut resurse financiare
pentru a-și angaja un apărător în bază de contract;
- la motivarea soluției, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 27, 99-
101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele administrate,
nu le-a verificat minuțios, nu le-a dat o apreciere corectă, prin prisma pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul ar confirma vinovăția
inculpatei, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal;
- vinovăția sa în comiterea infracțiunii nu a fost demonstrată pe deplin prin
ansamblul de probe pertinente și concludente, utile și veridice;
- instanța de apel greșit și pripit și-a motivat soluția, bazându-se exclusiv pe
declarațiile părții vătămate Vintila Ana, fără a cunoaște personalitatea acesteia,
caracteristica ei negativă, atitudinea batjocoritoare față de cetățeni, comportamentul
3
acestuia neadecvat și crearea unor situații în care va participa în continuare ca parte
vătămată.
În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 8) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen, deoarece
recursul din 24.10.2018, a fost declarat cu întârziere mai mult de doi ani, de la data
expirării termenului de 30 de zile de declarare a recursului ordinar.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente:
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste
termen.
Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.
Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău, a fost pronunțat la 24 iunie 2016 în prezența procurorului,
inculpatei Onu O., avocatului acesteia Zagorneanu A. și a părții vătămate Vintilă A.,
fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 176-179), din care
rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru
data de 15 iulie 2016.
Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel rezultă, că decizia
instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2016, fiind prezentă doar partea
vătămată, iar procurorul, inculpata și avocatul acesteia, nu au fost prezenți, fiind
înștiințați despre ziua pronunțării deciziei.
Instanța de recurs reține, că procurorului, inculpatei și apărătorului acesteia, în
conformitate cu art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală, li s-au expediat copia
deciziei motivate, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 191).
Prin urmare, Colegiul atestă că inculpata Onu O. a declarat recurs ordinar
împotriva hotărârii instanței de apel la data de 23 octombrie 2018, fapt confirmat
prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei de pe plic (f.d. 214 verso).
În prezenta speță, Colegiul penal constată că, termenul de 30 de zile se
calculează începând cu data de 15 iulie 2016 și având în vedere că ziua de 14 august
2016 este duminica, termenul se epuizează la data de 15 august 2016 - ultima zi de
depunere a recursului, pe când inculpata, a depus recurs ordinar, la data de 23
octombrie 2018, cu mult după expirarea termenului de 30 zile pentru depunerea
recursului ordinar.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
4
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în
calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care
acesta se împlinește.
Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea
lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat
după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală
ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea
de repunere în termen a recursului, din care considerente, Colegiul penal respinge
solicitarea recurentei de repunere în termen a recursului declarat.
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile
pentru depunerea recursului ordinar de către inculpata Onu O., a fost depășit,
impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat peste
termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016, de către inculpata Onu Olga
Xxxxx, în cauza penală în privința acesteia, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 19 decembrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
5