1ra-1603/2018 — art.287 alin.1 CP

1ra-1603/2018 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1603/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către inculpatul

Lucanov Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Lucanov Oleg xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx xx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.07.2015 – 16.05.2016;

Instanța de apel: 26.08.2016 – 04.07.2017;

Instanța de recurs: 13.07.2018– 14.11.2018.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în

mărime de 200 unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Eșanu Gheorghe împotriva Lucanov Oleg cu privire la

repararea prejudiciului material în mărime de 3 144 lei și a prejudiciului moral în mărime

de 20 000 lei, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Lucanov Oleg în beneficiul lui Eșanu Gheorghe

cheltuielilor pentru asistență juridică acordată în sumă de 3 000 lei.

învinuit de faptul că la data de 05.05.2015, aproximativ la ora 18:20, aflându-se în fața

blocului locativ amplasat în xxxx, bd. xxxx nr. xx, unde din intenții huliganice, încâlcind

grosolan ordinea publică și exprimând o vădiri lipsă de respect față de societate, acționând

1

printr-un cinism și obrăznicie deosebită, în rezultatul unui conflict legal de parcarea

automobilelor cu Eșanu Gheorghe, l-a numit pe acesta cu cuvinte injurioase, a aplicat

violența fizică față de Eșanu Gheorghe, manifestată prin lovirea cu mina în regiunea

capului, cauzându-i dureri fizice, după ce a urcat la volanul automobilului său de model

„Toyota Tundra” cu n/î xxxx de culoare albă și a tamponat intenționat automobilul lui

Eșanu Gheorghe de model ”BMW” cu n/î xxxx de culoare roșie, parcat în fața blocului

locativ din xxxx bd. xxxx nr.xx, după ce continuând acțiunile sale criminale, Lucanov

Oleg, a coborât din automobil, amenințându-l cu un cuțit pe Eșanu Gheorghe.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Lucanov Oleg să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivare cererii de apel, procurorul a invocat că sentința este ilegală, deoarece au

fost prezentate și examinate suficiente probe pentru declararea inculpatului ca fiind vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal incriminată de către

organul de urmărire penală, iar instanța incorect a recalificat acțiunile inculpatului,

bazându-se pe declarațiile doar a inculpatului, ignorând declarațiile părții vătămate Eșanu

Gheorghe și a martorilor Eșanu Oxana, Topal Alexandr și Chistol Mihaela, care au

declarat că au observat în mînă la Lucanov Oleg un obiect asemănător cu un cuțit.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe concludente și

utile, care au fost examinate și prin cumul dovedesc pe deplin vina lui Lucanov Oleg în

săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

declarat a fost admis, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lucanov Oleg a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 500

unități convenționale.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

sentinței, nu a indicat fapta prejudiciabilă reținută ca fiind constatată în acțiunile

inculpatului Lucanov Oleg, astfel, instanța de apel a considerat de a corecta această eroare

prin propria decizie.

Astfel, din ansamblul de probe administrate la materialele dosarului, cercetare în

ședința de judecată, instanța de apel a constatat că Lucanov Oleg, la data de 05.05.2015,

aproximativ la ora 18:20, aflându-se în fața blocului locativ amplasat în xxxx, bd. xxxx

nr.xx, unde din intenții huliganice, încâlcind grosolan ordinea publică și exprimând o

vădiri lipsă de respect față de societate, acționând printr-un cinism și obrăznicie deosebită,

în rezultatul conflictului legat de parcarea automobilelor cu Eșanu Gheorghe, l-a numit pe

acesta cu cuvinte injurioase, a aplicat violența fizică față de ultimul, manifestată prin

lovirea cu mâna în regiunea capului, cauzându-i dureri fizice, după ce a urcat la volanul

automobilului său de model „Toyota Tundra” cu n/î xxxx de culoare albă și a tamponat

2

intenționat automobilul lui Eșanu Gheorghe de model ”BMW” cu n/î xxxx de culoare

roșie, parcat în fata blocului locativ din mun. xxxx, bd. xxxx nr.xx.

Instanța a conchis că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este

pe deplin dovedită prin declarațiile părții vătămate Eșanu Gheorghe, martorilor Eșanu

Oxana, Doroftei Roman, Topal Alexandr, Filip Victor, Postica Aurica, Malai Vlad, Chistol

Mihaela, Fiodorov Pavel, Jecov Piotr, și actele cauzei: procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 14.05.2015; procesul-verbal de

percheziție din 05.06.2015.

Astfel, afirmațiile inculpatului privind nevinovăția sa, instanța de apel le-a apreciat

drept o metodă de apărare.

Instanța de apel a conchis că probele menționate supra confirmă cu certitudine, că

inculpatul Lucanov Oleg, prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea prevăzută la

art.287 alin.(1) Cod penal și combat argumentele apelantului precum că inculpatul prin

acțiunile sale intenționate a săvârșit huliganismul agravat, prevăzut la art.287 alin.(3) Cod

penal or, după cum s-a constatat prin procesul-verbal de percheziție din 03.06.2015, în

automobilul de model „Toyota Tundra” cu n/î xxxx, care aparține lui Lucanov Oleg, n-au

fost depistate careva obiecte care ar fi folosite la comiterea infracțiunii, motiv din care

declarațiile părții vătămate Eșanu Gheorghe și a martorului Esanu Oxana, precum că

inculpatul l-a amenințat cu un cuțit pe Eșanu Gheorghe au fost apreciate critic, fiind lipsite

de suport probant.

Instanța a reținut că în momentul conflictului inculpatul Lucanov Oleg nu a avut în

mină un cuțit și nu l-a amenințat pe Eșanu Gheorghe cu obiectul pe care îl avea în mină.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în rezultatul examinării cauzei și a tuturor

probelor prezentate, instanța de fond corect a recalificat acțiunile inculpatului Lucanov

Oleg de la art.287 alin.(3) Cod penal la art.287 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel, ținând cont de circumstanțele cauzei, a considerat că la

aplicarea pedepsei în privința lui Lucanov Oleg pentru infracțiunea comisă, prima instanță

eronat i-a stabilit pedeapsa minimă prevăzută la art.287 alin.(1) Cod penal or, deși în

privința inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuate, ultimul nu și-a recunoscut vina, de

aceea stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale în

cazul dat este incorectă, deoarece nu va fi suficientă pentru corectarea inculpatului și

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă,

cu aplicarea pedepsei amenzii în mărime de 500 unități convenționale, fapt care v-a duce la

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea ultimului și pentru a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, deoarece o

pedeapsă prea blândă nu va asigura atingerea scopului pedepsei și nu va duce la corijarea

inculpatului.

6.1. Procurorul, făcând trimitere la prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel în alt complet de judecată.

3

În argumentarea recursului invocă dezacordul cu calificarea faptei imputate

inculpatului Lucanov Oleg din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal în baza art.287

alin.(1) Cod penal.

În susținerea opiniei sale, procurorul menționează că instanța de apel a dat apreciere

greșită probelor, în derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punând

accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatului și o interpretare eronată a dreptului

material, care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz.

Totodată, instanța de apel în mod greșit a respins probele administrate de către

acuzarea de stat, apreciindu-le în mod superficial.

În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel.

6.2. Inculpatul, făcând trimitere la prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În susținerea cererii de recurs, menționează că învinuirea înaintată este una fictivă,

bazată pe presupuneri, deoarece probele cercetate în ședința de judecată nu confirmă

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal.

Consideră că instanța de apel a enumerat din nou depozițiile martorilor audiați în

ședința de judecată a primei instanțe, fără a da apreciere justă celora ce țin de învinuire, cât

și celor date în favoarea apărării.

care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil și admiterea recursului său.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, potrivit căreia

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.

Potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent. Prin

urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul

acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor

speței analizate.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că

procurorul invocă temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6),

12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, sau când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

4

De asemenea, recursul inculpatului se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute

la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art.427

alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că asemenea eroare nu se

confirmă la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de procuror, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticelor invocate în recursuri de către titularii acestor

cereri, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor.

Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursurilor declarate, se constată că autorii

acestora fac o proprie evaluare a materialului probator, procurorul susținând că actele

cauzei demonstrează săvârșirea de către Lucanov Oleg a infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, pe când inculpatul din contra, prezintă versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă de fapt vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, considerându-se nevinovat, deoarece

conflictul a fost inițiat de Eșanu .

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct

de vedere al coroborării acestora.

5

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților conform învinuirii incriminate, astfel că

reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se încadrează în

prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost

puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea

judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel

întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Lucanov

Oleg în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură

penală, instanța de recurs atestă că acuzatorul de stat își manifestă dezacordul cu faptul

reîncadrării acțiunilor inculpatului Lucanov Oleg din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal

în prevederile art.287 alin.(1) Cod penal, susținând în acest sens că, instanța de apel a omis

să deducă faptul, că inculpatul la amenințat cu un cuțit pe Eșanu Gheorghe.

Raportând însă acest argument la conținutul deciziei atacate, Colegiul penal constată că

instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că

probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea de către Lucanov Oleg a huliganismului

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței cu încercarea aplicării armei sau altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății, menționând că aceste acțiuni nu au fost săvârșite de

către Lucanov Oleg, însă în acțiunile lui Lucanov Oleg a fost dovedită prezența

elementelor infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, și anume acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul Lucanov Oleg invocă în prezenta

speță concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct.8) și 12) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, însă, din argumentele recursului declarat se constată, că în opinia

inculpatului, nu a fost confirmată vina acestuia în comiterea infracțiunii imputate. În atare

împrejurări, Colegiul consideră că de fapt, recurentul în recursul declarat semnalează

temeiul pentru recurs prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, prin

6

prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, în

acțiunile inculpatului Lucanov Oleg, în cele din urmă solicitând achitarea. Respectiv, este

alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat la pct.12) al aceleiași

norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea

abordare se subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu

a fost încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o

argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar menționat în textul

recursului declarat.

Examinând recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele.

Temei menționat supra, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel corect a constatat vinovăția inculpatului

Lucanov Oleg în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, just

analizând cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor. Colegiul penal conchide

că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de către procuror, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și art.417 alin.(8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată,

așa cum este indicat în pct.5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu se impune. Mai mult, instanța de apel just a motivat că,

fiind petrecute imediat măsurile investigație la fața locului, nu a fost depistat nici un obiect

asemănător unui cuțit, atât la inculpat, atât și în automobilul acestuia dar nici prin

apropiere. Inclusiv și martorii acuzării nu au depus declarații ferme, invocând doar că –

presupun că au văzut un cuțit sau ceva asemănător. Respectiv, instanțele de fond corect au

concluzionat că, în virtutea art.8 Cod de procedură penală, nu pot fi puse la baza acceptării

versiunii despre utilizarea armei, niște presupuneri, nefiind înlăturate dubiile prezente în

speță – despre utilizarea armei, acestea fiind corect interpretate în favoarea inculpatului.

Totodată, Colegiul penal reține că, argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, este bazat doar pe interpretarea subiectivă a recurentului Lucanov.

7

Oleg. Instanțele corect au constatat că în acțiunile lui Lucanov Oleg sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, iar

afirmația că, conflictul s-a produs din vina părții vătămate Eșanu Gheorghe, nu exclude

prezența în acțiunile lui Lucanov Oleg a acțiunilor de huliganism, or, ultimul a avut

posibilitatea reală de a evita calm situația de conflict, fără ca acțiunile sale să degenereze

în cele de huliganism, adică acțiunilor intenționate care încălcă grosolan ordinea publică.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile de drept

prevăzute în pct.6), 8) și 12) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală la care fac

referință recurenții, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de către instanța

de apel.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419 Cod

de procedură penală, iar recursurile ordinare declarate de către procuror și de către

inculpatul Lucanov Oleg, sunt inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către inculpatul Lucanov Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în cauza penală privindu-l

pe Lucanov Oleg xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 20 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8