1ra-667/2019 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-667/2019 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-667/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpatul Vacarița Oleg prin care a fost

solicitată casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Vacarița Oleg XXXXX, născut XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.02.2015 – 14.03.2018

instanța de apel: 20.04.2018 – 12.12.2018

instanța de recurs ordinar: 13.02.2019 – 18.06.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Vacarița Oleg, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (4) Cod penal, a fost achitat din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă depusă de Lupașco Evghenie împotriva lui Vacarița

Oleg privind încasarea prejudiciului material în sumă de 4800 euro și a

prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei, încasarea cheltuielilor asistenței

juridice, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Vacarița Oleg este învinuit în aceia că, în luna XXXXX, aflându-se în

XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub

pretextul procurării automobilului de model „Range Rover” cu numărul de

înmatriculare XXXXX contra sumei de 4800 euro, care se afla la păstrare la

Slutu Andrei și care aparținea lui Lupașcu Evgheni, prin înșelăciune și

1

abuz de încredere, a însușit ilegal de la ultimul automobilul nominalizat,

cauzând părții vătămate o daună materială în proporții mari în sumă de 79

200 lei.

Astfel, de către organul de urmărire penală, acțiunile lui Vacarița

Oleg au fost încadrate în baza art. 190 alin.(4) Cod penal, individualizată

prin „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în

proporții mari”.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Pleșca

prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Vacarița Oleg să fie recunoscut vinovat de săvârșirea fracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (4) Cod penal cu numirea pedepsei sub formă închisoare pe

un termen de 9 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul a ocupa funcții în domeniul gestionării bunurilor

materiale pe un termen de 5 ani. Admiterea acțiunii civile și încasarea de la

Vacarița Oleg în beneficiul părții vătămate Lupașcu Evghenie prejudiciul

material în sumă de 4800 euro, prejudiciu moral în sumă de 150 000 lei și

cheltuielile de acordare a asistenței juridice în sumă de 5000.

În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- la adoptarea sentinței de achitare, instanța de judecată a luat la bază

doar declarațiile inculpatului Vacarița Oleg. Instanța de fond nu a luat în

considerație faptul că, inculpatul fără consimțământul părții vătămate,

ilegal a intrat în posesia imobilului, cu care, fără acordul părții vătămate,

fără a informa martorul și partea vătămată, a părăsit teritoriul Republicii

Moldova prin Transnistria, teritoriu necontrolat de autoritățile Republicii

Moldova, evitând respectiv controlul la frontieră, având asupra sa doar

cartea verde și pașaportul tehnic pe acest automobil;

- urma a fi apreciate critic declarațiile inculpatului în partea ce ține de

primirea unei procuri asupra automobilului de la partea vătămată Lupașcu

Evghenie, deoarece acesta nu a comunicat, când, unde și de la cine a primit

procura, conținutul acesteia nu a fost prezentat instanței în confirmarea

cuvintelor sale, acestea fiind doar declarative. În acest sens, declarațiile

inculpatului vin în contradicție nu numai cu declarațiile părții vătămate,

care în ședința de judecată a declarat, că nu i-a transmis lui Vacarița Oleg

nici o procură, dar și cu declarațiile martorului Slutu Andrei, care în cadrul

cercetării judecătorești a declarat că, în automobil erau doar pașaportul

2

tehnic și cartea verde, care la acel moment era deja expirată. Alte

documente în automobil nu erau și Lupașcu Evgheni careva acte nu i-a

transmis;

- instanța greșit a reiterat, că și inculpatul, și partea vătămată au

confirmat că inculpatul nu se ascundea să se întâlnească cu Lupașcu

Evghenie, dar îi comunica să mai aștepte, îi promitea achitarea restului

banilor în timpul apropiat, or, partea vătămată, fiind audiată în cadrul

cercetării judecătorești a declarat cu certitudine că, inculpatul doar de la

bun început răspundea la apelurile telefonice și chiar s-au întâlnit de câteva

ori. Acesta de fiecare dată invoca motive noi de ce nu se poate achita

pentru automobil, de fiecare dată amâna întâlnirile lor pentru altă dată, iar

ulterior s-a ascuns de el, ceea ce l-a făcut să se adreseze cu plângere la

organele de poliție.

- instanța nu a luat în considerație că actele prezentate de către partea

vătămată examinate în cadrul cercetării judecătorești și anume certificatul

de proprietate al automobilului din XXXXX, la capitolul C (Grevări, ipoteci

sau observații) este indicat „Contract de vânzare din XXXXX”, deci, actul

nominalizat supra acordă lui Lupașcu Evghenie aceeași protecție juridică,

care este garantată de lege proprietarului;

- în declarațiile lui Vacarița Oleg, făcute în cadrul urmăririi penale și

cele din instanța de judecată se conțin o mulțime de divergențe, care pun la

îndoială faptul, că la momentul comiterii infracțiunii starea financiară a

inculpatului era satisfăcătoare. Astfel, din declarațiile lui Vacarița Oleg,

date în cadrul urmăririi penale în calitate de învinuit, rezultă că el a plecat

cu automobilul menționat în Franța după bani să se achite pentru

automobil, iar din explicațiile inițiale ale lui Vacarița Oleg reiese că

plecarea acestuia a fost condiționată de afacerea pe care o are în Franța. La

acel moment situația financiară a inculpatului era precară, acesta nu

dispunea de sursele financiare necesare, ceea ce este dovedit însăși prin

declarațiile inculpatului, cât și a martorului Slutu Andrei, care au relatat că

la acel moment Vacarița Oleg nu dispunea de suma necesară de bani;

- inculpatul Vacarița Oleg, pe parcursul a 8 ani nu a întreprins careva

încercări de a restitui banii părții vătămate, ceea ce demonstrează faptul, că

ultimul, mușamalizând acțiunile sale de escrocherie prin încheierea unui

contract de vânzare-cumpărare a automobilului, din start a avut intenția de

dobândire ilicită a bunului nominalizat;

- proprietarul automobilului Dugin Anton nu a fost audiat nici la faza

urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești, prezența lui nefiind

3

asigurată de către acuzatorul de stat, din care cauză instanța a fost în

imposibilitatea de a constata că prejudiciul cauzat de către Vacarița Oleg

urmează a fi restituit unei alte persoane, decât părții vătămate. Instanța, în

sentință nu a dat o apreciere înscrisurilor, care au fost prezentate de către

partea vătămată, cu traducerea în limba română nefiind cercetate în cadrul

cercetării judecătorești și anume: autorizația notarială din XXXXX și

certificatul de proprietate al automobilului din XXXXX.

3.2. Avocatul Guțu Tatiana în interesele părții vătămate Lupașcu

Evghenie, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Vacarița Oleg să fie condamnat în baza de art. 190 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea unei pedepse privative de libertate în limita prevederilor Codului

penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de partea vătămată

Lupașcu Evghenie.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că:

- la pronunțarea sentinței de achitare, instanța de judecată a reținut

două circumstanțe în favoarea inculpatului: partea vătămată nu este

proprietarul automobilului însușit de inculpat și inculpatul nu a avut

scopul dobândirii ilicite a acestui automobil, deoarece a achitat părții

vătămate suma de 200 euro din prețul de 5000 euro, și nu a avut intenția

reală de a comite infracțiunea dată, iar relațiile dintre părți poartă caracter

civil odată ce lipsește latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie;

- partea vătămată deținea legal automobilul, iar intenția inculpatului

a fost ilicită chiar de la momentul preluării bunului. Pentru evitarea

costurilor suplimentare și anume de a înregistra dreptul de proprietate

inițial după importator, iar ulterior după cumpărătorul final, tranzacția a

avut loc în baza actelor prezentate autorizația notarială întocmită pe

numele părții vătămate și transmiterea de către proprietar cumpărătorului

– părții vătămate, a certificatului de proprietate, pașaportului tehnic,

cheilor și mijlocului de transport, iar ultimul a achitat prețul convenit de

părți. Conform Autorizației notariale din XXXXX, Lupașcu Evghenie, a

primit în posesia legală cu dreptul de a circula în Italia și străinătate,

autovehiculul de model XXXXX. Potrivit Certificatului de proprietate nr.

XXXXX al automobilului din XXXXX, la capitolul C (Grevări, ipoteci sau

observații) este indicat „Contract de vânzare din XXXXX”,ceea ce fără

dubii denotă că, părțile: vânzătorul Diugin Anton și cumpărătorul Lupașcu

Evghenie au realizat de fapt un contract de vânzare-cumpărare. Respectiv,

4

înscrisurile menționate supra, acordă lui Lupașcu Evghenie aceeași

protecție juridică, care este garantată de lege proprietarului;

- scopul scoaterii automobilului din țară a fost anume însușirea ilicită

a bunului de către inculpat, intenție care a existat chiar de la data preluării

automobilului, și califică acțiunile acestuia ca infracțiune de escrocherie. Pe

parcursul a 7 ani de zile, inculpatul nu a mai achitat părții vătămate nici-un

ban și în scopul evitării răspunderii penale a mințit și a indus în eroare

instanța de judecată, organul de urmărire penală și partea vătămată, ceea

ce se confirmă prin declarațiile sale și comportamentul de rea-credință pe

care l-a manifestat pe întreaga perioadă atât de la însușirea bunului străin

cât și derularea cauzei penale;

- potrivit explicațiilor inculpatului din XXXXX, acesta peste câteva

zile a plecat cu automobil în Franța, deoarece automobilul dat nu era scos

de mult timp din țară, a plecat cu autoturismul dat din motiv că urma să i-a

de la sora lui bani pentru a achita autoturismul, iar în urma accidentului a

fost internat în spitalul din Paris, unde s-a aflat la tratament aproximativ o

lună de zile. Potrivit Constatării amiabile de accident: la pct.3 este indicat

că „victime nu sunt chiar și cu vătămări ușoare”, fapt care combate

declarația inculpatului despre accidentarea sa gravă și internarea în spital

timp de o lună. Potrivit pct. 12 al Declarației amiabile de accident, la

rubrica „circumstanțele accidentului”, sunt indicate: unul dintre

automobile staționate, a fost lovit de portiera deschisă al celuilalt

automobil în momentul plecării. Astfel, acest neînsemnat accident a avut

loc într-o parcare, care a fost soluționat pe cale amiabilă și nu au existat

consecințe grave pentru nici-o parte implicată în accident. Având în vedere

că nici inculpatul și nici automobilul condus de acesta nu au avut de suferit

de pe urma acestui impact, respectiv declarația inculpatului precum că

automobilul în urma accidentului a fost luat de către organele de poliție și

plasat la o parcare specială sunt mincinoase. Careva dovezi ce ar confirma

că automobilul a fost plasat pe teritoriul unei parcări speciale de către

poliție nu au fost prezentate;

- din momentul preluării automobilului (XXXXX), pe o perioadă de 7

ani, inculpatul nu a întreprins nici-o acțiune în vederea achitării prețului

vehiculului, ceea ce denotă cu certitudine că dânsul nu a avut intenția reală

de a procura acest bun, dar a avut intenția directă de a însuși bunul străin

în mod fraudulos.

decembrie 2018, a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun.

5

Chișinău, Oficiul Rîșcani, Pleșca Angela și apelul avocatului Guțu Tatiana

în numele părții vătămate Lupașcu Evghenie, casată total sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 14 martie 2018, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Vacarița Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și condamnat la o pedeapsă de 8

(opt) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și cu

privare de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul

gestionării bunurilor, pe un termen de 5 (cinci) ani.

Termenul de executare a pedepsei urmând a fi calculat de la data

reținerii lui Vacarița Oleg.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și dispusă încasarea de la

Vacarița Oleg în beneficiul părții vătămate Lupașcu Evghenie a sumei de

4700 (patru mii șapte sute mii) Euro cu titlu de prejudiciu material, sumei

de 1500 (una mie cinci sute) lei cu titlu de prejudiciu moral, cât și sumei de

5000 (cinci mii) lei în calitate de cheltuielile de judecată, în rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, cercetând

probele administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de

vedere al pertinenței, concludenți, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe în raport cu motivele

apelurilor declarate, călăuzindu-se de intima convingere, instanța de apel a

ajuns la concluzia de admitere a apelurilor.

Astfel, instanța de apel a constatat că: inculpatul Vacarița Oleg în

luna XXXXX, aflându-se în XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, sub pretextul procurării automobilului de model

„XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX contra sumei de 4800

euro, care se afla la păstrare la Slutu Andrei și care aparținea lui Lupașcu

Evgheni, prin prezentarea ca adevărată a unei faptei mincinoase, a însușit

ilegal de la ultimul automobilul nominalizat, cauzând părții vătămate o

daună materială în proporții mari în sumă de 79 200 lei. Astfel, prin

acțiunile sale intenționate Vacarița Oleg a comis infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (4) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

6

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune în proporții mari”.

Instanța de apel a descris și reținut în decizia sa, declarațiile

inculpatului Vacarița Oleg depuse în prima instanță precum și cele din

instanța de apel, astfel instanța de apel a considerat că vina inculpatului

Vacarița Oleg a fost dovedită pe deplin în afara dubiilor rezonabile, prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum sunt: declarațiile părții vătămate Lupașcu

Evghenie, declarațiile martorilor Buzuleac Sergiu, Slutu Andrei precum și

prin probele materiale anexate la dosarul penal: procesul-verbal de

confruntare din 25.09.2014 petrecută între partea vătămată Evghenie

Lupașcu și învinuitul Vacarița Oleg în cadrul căruia părțile și-au menținut

declarațiile date anterior și procesul-verbal de ridicare a certificatului de

proprietate pe autoturismul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX (Italia).

Instanța de apel analizând aceste probe, cercetându-le prin prisma

rigorilor de drept, a considerat că acestea demonstrează indubitabil

vinovăția inculpatului Vacarița Oleg de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (4) Cod penal, iar în contextul dat prima instanță a făcut o

apreciere eronată a probatoriului administrat, ajungând în mod pripit la

concluzia că fapta lui Vacarița Oleg nu întrunește elementele infracțiunii de

escrocherie.

În cadrul cercetării cauzei, instanța de apel a conchis că obiectul juridic al

acestei infracțiunii incriminate lui Vacarița Oleg la constituit anume

automobilul de modelul „XXXXX” cu n/î XXXXX (Italia), iar ca urmare,

însușirea acestui bun, al cărui proprietar de facto și de iure este anume

pătimitul Lupașcu Evghenie.

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că însuși inculpatul

Vacarița Oleg a confirmat că a inițiat convorbirile sale de procurare a

acestui automobil de la Lupașco Evghenie, prin intermediul lui Slutu

Andrei, iar condiția de bază pentru procurarea acestuia o constituia

achitarea unei arvune în mărime de 200 de euro, cu achitarea integrală a

restului sumei de 4800 euro, până la finele anului 2010, acțiune care însă nu

s-a realizat, ca urmare a intenției directe a inculpatului, totodată aceste

împrejurări își au confirmare și nemijlocit prin relatările martorului

Buzuleac Serghei, ultimul confirmând integral că aproximativ 8 ani în

urmă a fost contactat telefonic de către Evghenie Lupașcu care l-a rugat să-l

întâlnească la aeroport în Italia. După ce l-a întâlnit, au mers împreună să

se întâlnească cu Dugin Anton pentru a procura de la el un automobil.

7

Dugin Anton era cu automobilul de model „Range Rover”. Lupașcu Eugen

a testat mașina, s-au înțeles asupra prețului și anume prețul final fiind de

5000 Euro, deoarece mașina avea careva defecțiuni s-a cedat la preț. A fost

martor când Evghenie Lupașcu i-a dat suma de 5000 de Euro lui Dugin

Anton pentru procurarea automobilului.

Instanța de apel a notat că prima instanță pripit a conchis că la caz

inculpatul Vacarița Oleg nu ar fi acționat cu scopul dobândirii ilicite a

acestui automobil, în situația în care pătimitul partea vătămată Lupașcu

Evghenie a confirmat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul lui Slutu

Andrei în noiembrie 2010. Inculpatul urma să transmită suma de 4 700 euro

și dânsul cunoștea că este posesor și nu proprietar. În Republica Moldova

automobilul nu a fost înregistrat după numele său, urma să-l înregistreze

după numele cumpărătorului. Dânsul dispunea de procură pentru a se

deplasa. Nu a perfectat nici un act juridic pe numele lui Vacarița Oleg. Nu

a cunoscut că automobilul a fost scos din țară. Nu i-a transmis nimic din

suma care urma să o transmită. După ce a primit avans de la Vacarița Oleg,

l-a mai văzut aproximativ după o lună de zile. Când i-a dat automobilul,

toate actele erau la el în afara de pașaportul tehnic. Înainte de anul nou,

Vacarița Oleg a venit la el cu scopul de al convinge să mai aștepte cu banii

pe care urma să-i restituie. Atunci a primit încă 100 euro pentru mașină.

Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat și faptul că la

adoptarea sentinței de achitare, prima instanță s-a axat doar pe declarațiile

inculpatului Vacarița Oleg, omițând însă acel fapt că inculpatul fără

consimțământul părții vătămate, ilegal a intrat în posesia imobilului, cu

care, fără acordul părții vătămate, fără a informa martorul Slutu Andrei și

partea vătămată, a părăsit teritoriul Republicii Moldova prin Transnistria,

teritoriu necontrolat de autoritățile Republicii Moldova, evitând respectiv

controlul la frontieră, având asupra sa doar cartea verde și pașaportul

tehnic pe acest automobil.

În viziunea instanței de apel sunt eronate constatările de referință la

faptul că și inculpatul, și partea vătămată au confirmat că inculpatul nu se

ascundea să se întâlnească cu Lupașcu Evghenie, dar îi comunica să mai

aștepte, îi promitea achitarea restului banilor în timpul apropiat, or, partea

vătămată, fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești în instanța de

fond, și apel, a declarat cu certitudine că, inculpatul doar de la bun început

răspundea la apelurile telefonice și chiar s-au întâlnit de câteva ori, și

acesta de fiecare dată invoca motive noi de ce nu se poate achita pentru

automobil, și de fiecare dată amâna întâlnirile lor pentru altă dată, iar

8

ulterior s-a ascuns de el, ceea ce l-a făcut să se adreseze cu plângere la

organele de poliție.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii incriminate lui Vacarița

Oleg, instanța de apel a notat că la caz a fost adeverită pe deplin intenția

inculpatului Vacarița Oleg de a însușii automobilul părții vătămate, în

situația în care de la bun început dânsul nu a avut intenția de a achita

costul automobilului părții vătămate Lupașcu Evghenie, faptul dat fiind

confirmat atât de declarațiile ultimului, cât și de relatările martorului Slutu

Andrei, care au confirmat că inițial inculpatul doar promitea că va achita

restul sumei de 4800 euro pentru automobil, ulterior dânsul a început să se

eschiveze, inventând în cele din urmă un motiv steril, precum că ar fi

nimerit într-un accident rutier. De altfel intenția inculpatului este clară

chiar și reieșind din relatările ultimului, astfel că acesta a comunicat că

recunoaște faptul luării automobilului și nu neachitării sumei integrale, dar

nu a achitat-o din cauza producerii accidentului, cu atât mai mult acesta a

indicat că nu refuză de la obligația de achita costul automobilului, dar îl va

achita proprietarului automobilului Dugin Anton, și nu a cunoscut despre

faptul că nu Evghenie Lupașcu este proprietarului automobilului,

circumstanțe ce denotă intenția clară a acestuia de la bun început de

însușire a automobilului de la partea vătămată. Mai mult ca atât, partea

vătămată Lupașcu Evghenie a confirmat că automobilul a fost transmis de

către Slutu Andrei lui Oleg Vacarița, dar nu de către el și consideră că, de

fapt Vacarița Oleg l-a amăgit pe Slutu Andrei, spunându-i să-i transmită

automobilul și promițând achitarea acestuia până la sfârșitul anului, care

nu s-a întâmplat, astfel, având loc înșelăciunea.

De altfel, instanța de apel a notat și faptul că declarațiile inculpatului

Vacarița Oleg, depuse în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond, sunt

contradictorii, și anume acestea denotă starea financiară precară a

inculpatului la momentul pretinsei procurări a automobilului, or,

inculpatul a menționat că a plecat cu automobilul menționat în Franța

după bani să se achite pentru automobil, iar din explicațiile inițiale ale lui

Vacarița Oleg reiese că plecarea acestuia a fost condiționată de afacerea pe

care o are în Franța. Așadar, instanța de apel a constatat că la acel moment

situația financiară a inculpatului era precară, și acesta nu dispunea de

sursele financiare necesare, ceea ce este dovedit însăși prin declarațiile

inculpatului, cât și a martorului Slutu Andrei, care au relatat că la acel

moment Vacarița Oleg nu dispunea de suma necesară de bani, cu atât mai

mult că inculpatul Vacarița Oleg, pe parcursul a 8 ani nu a întreprins

9

careva încercări de a restitui banii părții vătămate, ceea ce demonstrează

faptul, că ultimul, mușamalizând acțiunile sale de escrocherie prin

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a automobilului, din start a

avut intenția de dobândire ilicită a bunului nominalizat.

Circumstanțele enunțate mai sus, în opinia instanței de apel arată clar

că inculpatul Vacarița Oleg, de la bun început a cunoscut despre

imposibilitatea de a achita costul integral al acestui automobil, cu atât mai

mult dânsul intenționat a și părăsi teritoriul RM, cu automobilul dat, iar în

vederea exonerării de răspundere a comunicat fapte mincinoase de

referință la cele întâmplate ulterior cu automobilul dat.

Astfel, instanța de apel a considerat cert identificat și demonstrat fără

echivoc faptul că acțiunile inculpatului Vacarița Oleg, sunt plasate anume

sub aspect penal, și nicidecum sub aspect civil, după cum s-a constatat

pripit de către prima instanță, iar în cele din urmă acțiunile acestuia just au

fost încadrate în condițiile normei vizate de art. 190 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Vacarița Oleg a menționat că a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78, Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii grave prin prisma

prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din

intenție, de personalitatea inculpatului, fără antecedente penale, încadrat în

câmpul muncii, nu se află la medicul narcolog sau psihiatru, la întreținere

are 4 copii minori.

Circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea penală,

conform art. 76 și 77 Cod penal, în privința lui Vacarița Oleg instanța de

apel nu a reținut.

Așadar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest

sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, consideră că în coraport cu fapta

comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, considerând necesar de i-a aplica

inculpatului Vacarița Oleg și pedeapsa complimentară - privare de dreptul

de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul gestionării bunurilor,

pe un termen de 5 (cinci) ani.

10

Cu referire la acțiunea civilă înaintată în speță, instanța de apel a

constatat că este probată existența faptului ilicit, cauzarea prejudiciului,

legătura cauzală dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția inculpatului de

comiterea faptei ilicite. În aceste condiții instanța de judecată reținând că

sunt prezente toate condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale a

inculpatului.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 14 martie 2014

Lupașcu Evghenie a fost recunoscut în calitate de partea vătămată în cauza

penală. În cadrul cercetării judecătorești, partea civilă Lupașcu Evghenie a

înaintat acțiune civilă împotriva inculpatului Vacarița Oleg, solicitând

încasarea prejudiciului material în sumă de 4800 euro, prejudiciului moral

în sumă de 150000 lei și cheltuielile de acordarea asistenței juridice în sumă

de 5000 lei.

În viziunea instanței de apel solicitarea părții vătămate Lupașcu

Evghenie de încasare a prejudiciului material în sumă de 4800 euro a fost

justificată parțial, de vreme ce s-a stabilit cu certitudine în cadrul cercetării

judecătorești cu privire la faptul că între partea vătămată și inculpat a avut

o înțelegere privind vânzare+cumpărarea automobilului în sumă de 5000

euro, fiind achitată o arvună în mărime de 200 euro, ulterior inculpatul ia

mai dat părții vătămate încă 100 euro, fapt confirmat însăși de partea

vătămată în cadrul ședinței în instanța de apel.

În cazul de față cuantumul prejudiciului moral solicitat de către

partea vătămată Lupașcu Evghenie, în mărime de 150 000 lei, a fost

apreciat de instanța de apel ca fiind unul mult prea exagerat și

neproporțional suferințelor morale, fizice și psihice suportate urmare a

actelor infracționale comise de inculpat, subestimând caracterul bănesc al

suferințelor morale care i se cuvin, având în vedere caracterul proporțional

al prejudiciului moral, suferințele avute, dar și nemijlocit posibilitățile reale

materiale ale inculpatului Vacarița Oleg.

Referitor la încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice

părții vătămate Lupașcu Evghenie, instanța de apel a reținut că aceasta din

urmă a fost reprezentată pe parcursul cercetării judecătorești de către

avocatul Guțu Tatiana, fapt confirmat prin mandatul de participare seria

Ma nr.0200702 din 30 martie 2017, iar conform bonului de plată nr.QL

151407, avocatul pentru serviciile sale juridice a fost remunerat în suma de

5000 lei, ceea ce denotă elocvent că acesta suma urmează a fi încasată din

contul inculpatului Vacarița Oleg.

11

2019, a fost atacată cu recursuri ordinare de către inculpatul Vacarița Oleg

la 17 ianuarie 2019 și la 19 martie 2019.

5.1. În recursul declarat la 17 ianuarie 2019 fără a invoca unul din

temeiurile de drept pentru declararea recursului prevăzute de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, inculpatul a solicitat casarea deciziei instanței

de apel și menținerea sentinței;

În motivarea recursului declarat la 17 ianuarie 2019, inculpatul a

menționat că:

- actele prezentate de către partea vătămată la depunerea plângerii la

poliție nu demonstrează că acesta este proprietarul automobilului XXXXX

cu nr. XXXXX (Italia);

- respectivul automobil nu putea fi înmatriculat în Republica

Moldova din cauza anului de producere;

- în prima instanță a fost demonstrat că inculpatul nu a comunicat

niciodată cu partea vătămată referitor la procurarea automobilului;

- nu poate înțelege pentru ce a fost condamnat deoarece nu a primit

copia deciziei motivate a instanței de apel.

5.2. În recursul declarat la 19 martie 2019, inculpatul invocând în

calitate de temeiuri de drept pentru declararea recursului prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12) 15) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În motivare, inculpatul a menționat că:

- pentru una și aceeași acuzare, în baza unor și acelorași probe, de

către instanțele de judecată de fond și de apel au fost pronunțate două

soluții diametral opuse: prima instanță - de achitare; instanța de apel - de

condamnare;

- instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care

conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în

temeiul căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urma să

procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai

acuzării solicitați de părți (hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei

din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva României din 8 martie 2007,

cererea nr.50224/07, prin care înalta Curte a sancționat România, statuând

ca este inadmisibila condamnarea în apel, după achitare, fără a se

12

administra probe noi care sa răstoarne probatoriul de la fond. Judecătorii

CEDO au interzis reinterpretarea acelorași probe;

- învinuirea înaintată lui Vacarița Oleg este bazată doar pe

declarațiile părții vătămate Lupașcu Evghenii, care sunt neconsecvente și

pe alocuri contradictorii;

- din declarațiile martorului Slutu Andrei ultimul a transmis mașina

și a acționat la indicațiile lui Lupașcu Evghenii. Prin urmare nu pot fi

reținute alegațiile lui Lupașcu că nu era la curent cu transmiterea

automobilului lui Vacarița Oleg. De fapt Vacarița Oleg a fost dus în eroare

de Lupașco Evghenii că actele sunt în ordine și că ultimul este proprietarul

automobilului, aflând despre faptul că Lupașco nu este proprietar în urma

accidentului rutier de la autoritățile franceze. Nu în ultimul rând Vacarița

Oleg i-a propus lui Lupașco să se clarifice cine este proprietarul dar ultimul

nu a dorit a devenit agresiv și dorea doar banii. Mai mult relațiile dintre

Lupașcu E. și Vacarița Oleg sunt de ordin civil și nicidecum nu cad sub

sfera dreptului penal;

- prima instanță corect a stabilit că nici acuzarea nu a demonstrat și

nici în fapt nu a existat, intenția lui Vacarița Oleg de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșite

cu cauzarea de daune în proporții mari. Instanța de judecată și-a bazat

constatările pe declarațiile părții vătămate, a martorilor și a inculpatului

audiați în ședința de judecată și înscrisurile acumulate în faza urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești, reținând că standardul de

dovadă trebuie să fie cel al „în afara dubiilor rezonabile”;

- primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul

intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Fapt care nu poate fi

reținut la caz deoarece Vacarița Oleg a achitat arvună 200 euro ulterior a

mai achitat 100 euro. În cadrul cercetărilor judecătorești atât inculpatul cât

și partea vătămată au confirmat că Vacarița Oleg nu se ascundea, se

întâlnea și vorbea telefonic cu Lupașcu Evghenie, îl ruga să mai aștepte, îi

promitea achitarea restului banilor în timpul apropiat. Iar ulterior din

cauza divergenților care au apărut între Lupașco E și Vacarița Oleg.

Lupașcu a refuzat primirea careva sume de bani și s-a adresat cu o

plângere la poliție;

- instanța de apel nu sa expus asupra unei circumstanțe importante și

anume: existentei sau lipsei scopului însușirii ori proprietar al

13

automobilului era Dughin Anton. Vacarița Oleg fiind numai cu drept de

posesie. Urmând a fi proprietar numai după achitarea integrală a sumei si

ulterior perfectarea actelor pe Vacarița O.;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost aduse probe certe și concrete ce ar demonstra că

inculpatul Vacarița Oleg a însușit ilegal automobilul nominalizat, de la

partea vătămată Lupașcu Evghenie, care nefiind proprietar nici nu era în

drept să-l înstrăineze, intenția, acțiuni concrete pe care le-a realizat

inculpatul, scopul pe care l-a urmărit la săvârșirea presupusei infracțiuni.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 100 și art.101 Cod de procedură

penală, analizând și verificând probele administrate sub toate aspectele,

coroborarea lor cu alte probe, consideră că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate nu s-a dovedit;

- asupra situației lui Vacarița Oleg au aplicabilitate deplină și

prevederile art. 8 alin. (3) Cod penal, care stabilește că, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului;

- apelanții nu au invocat careva argumente sau circumstanțe noi, iar

cele existente au fost corect apreciate de prima instanță, instanța de apel nu

avea nici un temei de a casa sentința de achitare în privința lui Vacarița

Oleg cu condamnarea lui, mai mult instanța de apel nu s-a expus asupra

existenței sau lipsei scopului însușirii ori proprietar al automobilului era

Dughin Anton. Vacarița Oleg fiind numai cu drept de posesie. Urmând a fi

proprietar numai după achitarea integrală a sumei și ulterior perfectarea

actelor pe Vacarița O.

avocatul Guțu Tatiana, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat cu menținerea hotărârii atacate.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție, concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din considerentele

ce urmează.

Potrivit art.435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

14

Prevederile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele,

cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului

trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul

sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în

cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță. Suplimentar instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de

către inculpatul Vacarița Oleg la depunerea recursului declarat la 17

ianuarie 2019, Colegiul, verificând motivele recursului declarat, constată că

inculpatul, în recursul declarat susține ilegalitatea deciziei, nefiind de

acord cu condamnarea sa în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, aducând ca

argumente dezacordul cu aprecierea probelor. Prin urmare, Colegiul

constată că inculpatul critică soluția instanței, neinvocând incidența unui

temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și în

ce constă esența erorilor comise.

Prin urmare, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs

temeiul pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală

penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după

conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430

Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil, or,

Colegiul constată că recursul inculpatului nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul

declarat cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest aspect,

întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu

totul alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre ilegală, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de

drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Vacarița

Oleg la 19 martie 2019, Colegiul a stabilit că acesta a fost depus în afara

15

termenului stabilit la art. 422 Cod de procedură penală și astfel la această

etapă a procedurilor, urmează a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel,

dup ce inculpatul Vacarița Oleg, fiind prezent la examinare și-a expus

ultimul cuvânt conform prevederilor art. 413 alin. (7) Cod de procedură

penală, după care instanța de apel sa retras în camera de deliberare, și

revenind în sala ședinței de judecată a pronunțat dispozitivul deciziei la 12

decembrie 2018 (f.d. 86, vol. II), totodată participanții la proces fiind

înștiințați că pronunțarea deciziei motivate va avea loc la 09 ianuarie 2019,

ulterior fiind amânată pentru 23 ianuarie 2019.

Reieșind din aceste constatări, instanța de recurs atestă că la data

examinării și pronunțării dispozitivului, inculpatul și avocatul acestuia au

fost prezenți în ședința de judecată și au cunoscut sau trebuia să cunoască

despre data la care urmează să se prezinte în ședință pentru a primi copia

deciziei motivate, dată de la care se calculează termenul de atac, ținând

cont de faptul că aceștia deja cunoșteau soluția pe caz.

Operând cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată că, termenul de declarare a recursului se calculează din 24

ianuarie 2019, ce reprezintă ziua următoare datei pronunțării deciziei

motivate și a expirat la 23 februarie 2019, fiind zi de sâmbătă, zi

nelucrătoare, următoarea zi lucrătoare fiind 25 februarie 2019, această dată

considerându-se ultima zi de depunere a recursului, pe când inculpatul a

declarat al doilea recurs la 19 martie 2019, respectiv cu omiterea

termenului de atac prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal lărgit ține să

menționeze faptul că, deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt

expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie

să se refere numai la acestea, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se

întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii în

recursul declarat la 17 ianuarie 2019, iar recursul declarat la 19 martie 2019,

16

a fost depus cu omiterea termenului de atac prevăzut la art. 422 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Vacarița Oleg, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Vacarița Oleg XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

17