1ra-1175/2018 — art. 264 alin. 1 Cod Penal

1ra-1175/2018 — art. 264 alin. 1 Cod Penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1175/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

condamnatul Ivașcu Constantin, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Ivașcu Constantin xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul,

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime

de 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 1 an.

Prin aceiași sentință s-a dispus încasarea din contul lui Ivașcu Constantin în

beneficiul părții vătămate Cobeț Eugenia, prejudiciul material în mărime de 1404 lei,

cu admiterea parțială a prejudiciului moral, prin încasarea din contul lui Ivașcu

Constantin în beneficiul lui Cobeț Eugenia, suma de 5000 (cinci mii) lei.

declarate de inculpatul Ivașcu Constantin și de avocatul Alexandru Cebanaș ca fiind

nefondate și s-a menținut fără modificări sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 04 martie 2011.

inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Alexandru Cebanaș în interesele

condamnatului și de condamnatul Ivașco Constantin împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2011.

2012 s-a declarat inadmisibil recursul în anulare declarat de către Procurorul General

adjunct Serbinov Igor împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2011 și

deciziei Curții Supreme de Justiție din 01 februarie 2012 în cauza penală privindu-l pe

Ivașco Constantin ca fiind vădit neîntemeiată.

2012, s-a dispus deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal 1-33/2011, în

baza cererii petiționarului Constantin Ivașcu.

Geru Nicolae, a înaintat în instanța de judecată, concluziile privind rezultatele

cercetării circumstanțelor noi apărute în cadrul procedurii de revizuire a procesului

penal nr.1-33/2011, în vederea admiterii acesteia.

În motivarea cererii, revizuentul indică că decizia instanței de apel, cât și decizia

instanței de recurs ordinar, sunt neîntemeiate, conțin erori de drept, fiind afectate de un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, nu cuprind motive pe care se

întemeiază soluțiile pronunțate, încalcă prevederile art. 6 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, afectând drepturile

persoanei condamnate.

Comunică procurorul că, în rezultatul cercetării circumstanțelor noi s-a constatat

că instanța de fond, cercetând documentele și procesele-verbale ale acțiunilor

procesuale, la ședința din 25.02.2011 nu avea cunoștință că procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 06.08.2009 este alcătuit cu încălcarea gravă a

art. 260 alin.(4) și (5) Cod procedură penală, schițele de la locul accidentului rutier

(f.d.7 și f.d.8, vol. I) nu sunt identice, precum și nu avea cunoștință de posibilitatea ori

imposibilitatea evitării accidentului rutier în condițiile și circumstanțele avute (anexă –

raportul de constatare tehnico-științifică nr.10 din 20 martie 2012). Ca urmare celor

indicate, s-a stabilit prezența altor circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța

atunci când a dat hotărârea.

respins ca neîntemeiată cererea înaintată de Procurorul sect. Centru, mun. Chișinău,

Nicolae Geru privind revizuirea cauzei penale cu nr.1-33/2011, prin care Ivașcu

Constantin a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod Penal al RM.

Constantin prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie admisă

cererea de revizuire.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- în decurs de 5 ani (07.12.2012 - 29.11.2017) au fost preconizate și petrecute 27

de ședințe a instanței de judecată. Pentru îndeplinirea cerințelor art.462 Cod procedură

penală: „(3) La termenul fixat, instanța, ascultând părțile prezente, examinează

chestiunea dacă cererea de revizuire a fost făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă

din probele administrate în cursul cercetării efectuate rezultă date suficiente pentru

admiterea revizuirii.... ”;

- pe parcursul timpului instanța a verificat toate probele, pe care se întemeiază

cererea de revizuire: a audiat părțile pe dosar, în special partea vătămată-pietonul E.

Cobeț, martorul I. Palamarciuc, specialistul I. Mîrza, expertul V. Lungul. Conducându-

se de art. 462 (3) CPP: „Instanța poate ... să administreze probe noi la cererea

părților...” judecătorul G. Bivol - președintele instanței de revizuire a procesului penal

nr. 1-33/2011 a emis la 03 noiembrie 2014 încheierea de a numi pe dosarul în cauză o

expertiză judiciară tehnico-științifică cu întrebările bine determinate (vezi încheierea în

f. d. 166,167). La 17 decembrie 2014 Expertul Centrului tehnico-criminalistic și

expertize judiciare al IGP, Ghenadie Cozlovschi a prezentat raportul de expertiză nr.

10401 (f. d. 171-174), în care a expus următoarele concluzii; „ ... viteza de deplasare a

a/m până la frânare - 50 km/oră; distanța necesară pentru oprire în siguranță este 38

metri; Ivașcu Constantin, deplasându-se cu viteza de 50 km/oră, nu dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării obstacolului (pietonului E. Cobeț)

aplicând metoda frânării”;

- anume aceste circumstanțe nu erau cunoscute de instanța de judecată la

momentul emiterii hotărârii judecătorești și se încadrează în prisma prevederilor art.

458, (3), 2) Cod procedură penală.

- dar din motive necunoscute aceste probe concludente au fost ignorate de

instanța de examinare a cercetării de revizuire a cauzei penale nr. 1-33/2011 în vederea

admiterii (președintele ședinței - judecătorul Ion Chirtoacă);

- consideră că această circumstanță este proba concludentă în vederea admiterii

cererii de revizuire a dosarului penal 1-33/2011;

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 06.08.2009: a)

Prima pagina a procesului-verbal sus-numit nu este semnată de nimeni, fapt ce

constituie încălcare esențială de către organul de urmărire penală a dispozițiilor art.

260 (5) al Codului de procedură penală. Art. 260 (5): „Fiecare pagină a procesului-

verbal se semnează de persoana care îl întocmește, precum și de persoanele

menționate...”. De asemenea, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și prin

urmare , se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi

puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele, care au fost obținute: 8)

cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului

cod art. 94 (1), 8) CPP al RM; b) aceste cerințe sunt prevăzute și de art. 163 procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale (vezi – Anexa 1);

- în decurs de 5 ani (07.12.2012-29.11.2017) au fost preconizate și petrecute 27

de ședințe a instanței de judecată în conformitate cu art. 462 Cod procedură penală,

măsuri premergătoare și admiterea revizuirii. Dintre acestea o parte sub președinția

judecătorului G. Bivol, iar alta sub președinția judecătorului Ion Chirtoacă.

Conducându-se de cerințele art. 462 (3) Cod procedură penală: „Instanța poate verifica

oricare din probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, să

administreze probe noi la cererea părților”. Judecătorul G. Bivol președintele instanței

de revizuire a procesului penal nr.1-33/2011 a emis încheierea din 03.11.2014 (f.d.166,

167) și a dispus efectuarea expertizei judiciare tehnico-științifice nr.10401, care are

aceiași putere juridică ca și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 10 din 20

martie 2012 (f. d. 14, 15, vol.111). Anume aceste probe ca și toate celelalte ale părții

apărării demonstrează ilegalitatea hotărârii supuse revizuirii;

- instanța de judecată n-a luat în considerare aceste probe la emiterea sentinței din

29 noiembrie 2017, nu s-a expus asupra lor prin ce a comis o eroare gravă de fapt art.

6, 11/1 Cod procedură penală - „stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor”;

- consideră că aceste circumstanțe constituie probe utile în vederea admiterii

cererii de revizuire a procesului penal nr. 1-33/2011;

- instanța de judecată comite această gravă eroare de fapt în timpul când instanța

de judecată pe care o conducea trebuia să examineze neglijarea verificării probelor

apărării de către instanțele de judecată, anterior examinării cererii de revizuire, expuse

în cerere comp. I p.4); comp. II, p.2);

- în paragraful 43 al ședinței judecătorul enumeră (ca și instanțele precedente)

numai actele și procesele-verbale propuse de partea acuzării. Art. 373 (1) prevede și

cercetarea materialelor propuse de partea apărării și anume: Informația Serviciului

Hidrometeorologic de Stat din 07.09.2009 (f.d.82); Informația Centrului de Medicină

Urgentă din 15.12.2010 (f. d. 208); Nota informativă a Agenției de Detectivi „Spataru”

sustrasă ilegal din dosar și anexată repetat la ședința Curții de Apel din 05.07.2011 (f.

d. 218-229 v. I); Referința la Rechizitoriu din 22.10.2009 (f. 80-81 -VI); Fotografii,

materiale video (f. d. 216) și altele. Toate acestea au o importanță deosebită și concretă

la examinarea cauzei, însă au fost trecute cu vederea, n-au fost examinate - deci n-au

avut cunoștință de ele. Materialele indicate nu se conțin în procesul-verbal al

Judecătoriei Centru din 08.04.2010 (f. d. 129) și procesul-verbal Curții de Apel din

05.07.2011 (f. d. 41);

- despre divergențele avute la schițele f. d. 7 și f. d. 8 a accidentului rutier a fost

prezentată cerere Colegiului judiciar al Curții de Apel la ședința din 05.07.2011. Fiind

respinsă din motive neîntemeiate a solicitat un raport de constatare tehnico-științifică a

unui specialist de desen și geometrie descriptivă - profesorul Ion Mîrza. Raportul 01-

13/118 a fost depus la 04.06.2012. La 05.05.2014 instanța de examinare a Cererii de

revizuire a procesului penal nr. 1-33/2011 - judecătorul G. Bivol l-a audiat pe

profesorul Ion Mîrza, la care ultimul a dat explicații, a prezentat argumente despre

neidentitatea Schițelor (f. d. 147-148; 161,162, 163). Consideră pe cale de consecință

circumstanțele date se încadrează prin prisma prevederilor art. 458 (3) 2) Cod

procedură penală;

- reieșind din cerințele art. 462 (3) pietonul E. Cobeț a fost citat și așteptat la

ședințele instanței de judecată pentru revizuirea procesului penal nr. 1-33/2011 în

decurs de 3 ani de la 25.03.2013 până la 10.02.2016. La ședința de judecată a

recunoscut, că a trecut intersecția Cantemir- Ismail „pe diagonală” și „n-a ajuns până la

zebra vreo câteva metri”. Adică a traversat drumul neregulamentar;

- calea de deplasare a pietonului. O însemnătate deosebită în examinarea

motivelor de revizuire a cauzei penale nr. 1-33/2011 o are faptul, că instanțele nu au

avut cunoștință de adevărata cale de deplasare a pietonului cu cărucior manual E.

Cobeț (la 06.08.2009, ora 05:42). Pe de o parte – la ședința de judecată din 03.12.2009

(f. d. 94) pietonul E. Cobeț declară că „a trecut drumul pe diagonală, foarte des merge

pe sectorul unde s-a petrecut accidentul, nu purta elemente fluorescente pe

îmbrăcăminte”. În aceiași ședință din 03.12.2009 martorul Ig. Palamarciuc (f. d. 96)

declară: „Mașinile stăteau din motiv că era culoare roșie pentru pietoni”, ,,Partea

vătămată traversa drumul pe diagonală (de-a curmezișul)”, „Carosabilul era umed,

fiindcă la mine lucra parbrizul” „Tamponarea a avut loc mai sus de trecerea de pietoni.

Partea vătămată mergea pe diagonală spre pietoni”, „Partea vătămată a început să

meargă pe culoarea roșie. Partea vătămată trecea mai sus de trecerea de pietoni”. (Să

avem în vedere că martorul Ig. Palamarciuc la volanul autovehiculului se afla pe str. D.

Cantemir - la culoarea roșie a semaforului inclusă pentru dânsul, deci, culoarea roșie

era inclusă și pentru pietoni de pe str. Ismail. Câmpul vederii martorului permitea clar

și cu precizie să vadă accidentul rutier petrecut în fața lui). La audierea suplimentară a

părții vătămate în ședința din 25.01.2011 (f. d. 165) pietonul cu cărucior manual E.

Cobeț confirmă: „n-am ajuns la zebra”, „A trecut drumul pe diagonală. N-a ajuns la

trecerea de pietoni”. La audierea pietonului cu cărucior manual E. Cobeț în ședința de

examinare a procesului de revizuire a cauzei penale nr.1-33/2011 din 10.02.2016

ultima a menținut mărturiile depuse anterior și a declarat că a traversat intersecția str.

Ismail - D. Cantemir - A. Iancu pe diagonală ( f.d.211-213 - minutele 12:07; 12:38;

13:00; 13:46; 14:17 și înregistrarea audio a ședinței de judecată din 10.02 2016).

Traversarea neregulamentară a intersecției str. Ismail - D. Cantemir - A. Iancu este

confirmată și de „martorul neclintit” a acestui accident - gardul metalic cu lungimea

laturii apropiate de 26 m din perimetrul intersecției, ignorat de pietonul cu cărucior

manual E. Cobeț. Anume acest gard lipsește pe Schițele AR (f.d.7 și f. d. 8), însă există

în realitate. Fotografiile, depuse ca probe în instanța de fond, conform demersului nr.

2490 din 04.02.2011 (Vol. I, f. d. -167) și în instanța de apel (Vol. I, f. d. 207) și

cererea de administrare a noi probe din 05.07.2011, depusă de avocatul A. Cebanaș

(Vol. II, f. d. 24) demonstrează această circumstanță. Toate aceste probe au fost trecute

cu vederea de către instanțele de cauză fără a fi examinate, admise ori motivat

respinse;

- pe de altă parte - în sentința instanței de fond din 04.03.2011 (Vol. I, f.d.191), în

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel din 15.07.2011 (Vol. II, f.d.45), în Decizia

Curții Supreme de Justiție din 01.02.2012 (Vol. II; f.d.119-120), în Decizia Colegiului

penal lărgit al CSJ din 24.05.2012 (Vol. II, f.d.131) „s-a constatat, că s-a comis

tamponarea pietonului Cobeț E. D., care traversa regulamentar carosabilul, nemijlocit

pe trecerea de pietoni, de la stânga la dreapta relativ deplasării unității de transport...”.

Pe parcursul a 4 ședințe a diferitor instanțe de judecată, pietonul E. Cobeț și martorul I.

Palamarciuc s-au expus despre traversarea neregulamentară, pe diagonală a intersecției

de către pietonul E. Cobeț, iar instanțele de toate nivelele trec cu vederea probele

incomode;

- procurorul E. Panfil în decurs de 5 ani de examinare a cererii de revizuire a

cauzei penale 1-33/2011 „în vederea admiterii” a susținut cererea prin propriile

concluzii depuse în instanță la 07.12.2012. Refuzul de a susține în continuare cererea

de revizuire a procesului penal 1-33/2011 n-a fost motivat și nu s-a expus, care din

propriile concluzii nu s-au confirmat la examinarea în instanță. Prin acest apel s-a

confirmat încă odată că hotărârile atacate conțin grave erori de drept și de fapt, fiind

afectate de viciul fundamental în cadrul procedurii precedente, prin ce s-au încălcat

esențial drepturile și libertățile garantate de CEDO.

6.1 La data de 29 noiembrie 2017, condamnatul a declarat apel suplimentar prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie admisă cererea de

revizuire.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond cercetând documentele nu aveau cunoștință de posibilitatea și

imposibilitatea evitării accidentului rutier în condițiile și circumstanțele avute”.

(Concluziile privind rezultatele cercetării circumstanțelor noi apărute” - acuzatorul

de stat procurorul s. Centru mun. Chișinău - Nicolae Geru);

- la 03 noiembrie 2014 instanța (președintele ședinței - judecătorul Garri Bivol) în

corespundere cu art.462 (3), art. 142 (1) Cod procedură penală emite încheierea despre

numirea expertizei judiciare tehnico-științifice - f.d.166, 167-v. III. La 17.12.2016 a

fost emis și prezentat în instanță raportul de expertiză nr.10401, care a dat răspuns la

întrebările, adresate expertului de către instanța de revizuire a procesului penal nr. 1-

33/2011. Expertiza s-a dispus pentru constatarea, clasificarea și evaluarea

circumstanțelor, care au importanță probatorie pentru cauza penală. Judecătorul Ion

Chirtoacă a ignorat ori a neglijat și această probă importantă. Prin comiterea acestei

erori grave de fapt (art. 6) Judecătorul Ion Chirtoacă a amplificat viciul fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată - încălcarea esențială

a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale, Constituția R. Moldova alte legi naționale;

- instanța de fond cercetând documentele și procesele-verbale ale acțiunilor

procesuale, la ședința din 25.02.2011 nu aveau cunoștință că procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier din 06.08.2009 este alcătuit cu încălcarea gravă a

art. 260 al. (4) (5) Cod procedură penală, schițele de la locul accidentului rutier (f.d.7

și f.d.8) nu sunt identice (Concluziile privind rezultatele cercetării circumstanțelor noi

apărute);

- schițele de la locul accidentului rutier (f.d.7 și f.d.8) nu sunt identice;

- la 04 iunie 2012 din inițiativa proprie și din cont propriu a solicitat un raport de

constatare tehnico-științific nr.01-13/118, efectuat de specialist în desen tehnic și

geometrie descriptivă, care a explicat divergențele principiale a Schițelor - art.142 (2)

Cod procedură penală;

- la examinarea deosebirii principiale a Schițelor f.d.7 și f.d.8 judecătorul trece cu

vedere Cererea înaintată de partea apărării Colegiului judiciar penal al Curții de Apel

la 05.07.2011 în vederea aprecierii divergențelor principiale. De asemenea judecătorul

trece cu vederea respingerea nemotivată și neîntemeiată a cererii contrar cerințelor art.

101 Cod procedură penală;

- la ședința de judecată pentru examinarea cererii de revizuire din 05.05.2014

(președintele G. Bivol) a fost audiat specialistul Ion Mîrza, care a confirmat raportul de

constatare tehnico-științific nr. 01-13/118 și adăugător a prezentat susținerile orale,

însoțite de 2 schițe efectuate la calculator, care în ansamblu dovedesc neidentitatea

Schițelor f.d.7 și f. d, 8; f. d. 161; f. d. 162; 163-v.III);

- astfel, în art. 44, 45 a sentinței din 29 noiembrie 2017 judecătorul Ion Chirtoacă

în mod aberant se referă la Schițele f.d.7 și f. d. 8 a accidentului rutier din 06.08.2009

(ora 5:42), încercând neîndemânatic să le îndepărteze, ca motiv pentru admiterea

procedurii de revizuire a procesului penal nr. 1-33/2011;

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 06.08.2009 este

alcătuit cu încălcarea gravă a art. 260 alin. (4), (5) Cod procedură penală;

- examinând procesele-verbale ale instanței de fond din 25 februarie 2011 și

procesul-verbal a instanței de apel din 05 iulie 2011 a făcut concluzia că ambele

instanțe nu cunoșteau că procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

06.08.2009 și schițele f. d. 7 și f. d. 8 ca anexe ale lui (procesului-verbal) sunt

efectuate cu încălcarea gravă a art. 260 (4), (5) și art. 260 (2) (3), art. 94 (1), (8), art. 94

(2), (3) Cod procedură penală. Încrederea judecătorilor în actele efectuate de organele

de urmărire penală este înțeleasă, însă verificarea (după cum vedem) este necesară;

- la întocmirea procesului-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

06.08.2009 s-au încălcat art. 260 (1), (2), (3), (6) Cod procedură penală;

- președintele ședinței judecătorul Ion Chirtoacă referitor la aceleași circumstanțe

în art. 45, 46, 47 ale Sentinței sale din 29.11.2017 afirmă: „Procesul-verbal în cauză a

fost examinat și reținut de către instanțele de judecată, pe care consecință partea

apărării și acuzatorul de stat) eronat invocă faptul că această circumstanță nu a fost

reținută de către instanțele de judecată la examinarea cauzei, pe care de consecință

circumstanța dată nu se încadrează prin prisma prevederilor art. 458 alin (3) pct. 2)

Cod procedură penală;

- din aceste afirmații deducem că președintele instanței Ion Chirtoacă este convins

că instanțele de fond și de apel, prin neglijarea cerințelor art. 101 Cod procedură

penală, cunoșteau despre acțiunile procesuale efectuate cu încălcarea art. 260, 94, 163

Cod procedură penală. Cu alte cuvinte, judecătorul constată că s-a comis pronunțarea

cu bună-știință de către judecător a unei sentințe contrare Legii – art. 307 (1) Cod

penal;

- aceste afirmații neîntemeiate și nechibzuite a instanței de examinare a cererii de

revizuire - președinte judecătorul Ion Chirtoacă - sunt opuse concluziilor acuzatorului

de stat, procurorului s. Centru mun. Chișinău - Nicolae Geru, care afirmă contrariul:

„În rezultatul cercetării circumstanțelor noi s-a constatat că instanța de fond cercetând

documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale, la ședința din 25.02.2011

nu aveau cunoștință că procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

06.08.2009 este alcătuit cu încălcarea gravă a art. 260 al. (4) (5) Cod procedură penală,

schițele de la locul accidentului rutier (f. d. 7 și f. d. 8) nu sunt identice precum și nu

aveau cunoștință de posibilitatea și imposibilitatea evitării accidentului rutier în

condițiile și circumstanțele avute. Ca urmare celor indicate s-a stabilit prezența altor

circumstanțe de care nu aveau cunoștință instanța atunci când a dat hotărârea.” Susține

întrutotul poziția acuzatorului de stat în privința ilegalităților comise la alcătuirea

procesului-verbal de cercetare a locului accidentului rutier (din 06.08.2009 și consideră

că acestea sunt suficiente pentru a încadra în prevederile art. 458 (3) 2) Cod procedură

penală;

- atât în recursul în anulare declarat de Procuratura Generală a RM la 13.04.2012

(f. d. 126-128), cât și în Concluziile privind rezultatul cercetării circumstanțelor noi

apărute în cadrul procedurii de revizuire a procesului penal nr. 1-331/2011 este

frecvența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată” - art. 6, 44) Cod procedură penală;

- acest viciu este exprimat - în cadrul urmăririi penale - prin erorile și falsurile

comise de ofițerul de urmărire penală pe care a trebuit să le combat prin probe

concludente și utile. Pe prima pagina a Procesului-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier din 06.08.2009 alcătuit cu încălcarea gravă a art. 260 (4) (5) se

conțin 4 falsificări a acestuia. La momentul accidentului timpul nu numai era

„posomorât”, ci turna ploaie torențială (f. d. 82; f. d. 96). Accidentul s-a petrecut nu

ziua, ci noaptea (f. d. 208; art.6 pt. 49 Cod procedură penală). Carosabilul la momentul

accidentului nu era „semiuscat”, „semiumed” „pe alocuri uscat”, ci era ud (umed) - f.

d. 83, f. d. 96. Lungimea căii de frânare nu era 22 m., ci 18 m. (încheierea instanței de

fond din 10.12.2009) f.d.113-114, f. d. 8. Direcția de deplasare a pietonului din

schițele f. d. 7 și f. d. 8 nu corespunde declarațiilor pietonului și martorului. Ca răspuns

la falsificările comise de ofițerul de urmărire penală la 01.10.2009 a încheiat Contract

cu Agenția de Detectivi „Spataru” pentru colectarea datelor în baza Legii nr. 283- XV

din 2003. La 23.10.2009 Agenția de Detectivi „Spataru” a depus la Judecătoria s.

Centru Nota Informativă și materialele acumulate pentru a fi anexate la cauza penală

nr. 1 -33/2011. Nota Informativă a Agenției de Detectivi „Spataru” n-a fost examinată,

n-a fost admisă și nici n-a fost motivat respinsă. La transmiterea materialelor cauzei

penale nr. 1-33/2011 de la instanța de fond la Curtea de Apel Chișinău - Nota

Informativă a Agenției de Detectivi „Spataru” cu materialele acumulate au dispărut din

dosar. La Cererea (sesizarea) Colegiului judiciar penal al Curții de Apel despre

sustragerea Notei Informative a Agenției de Detectivi „Spataru” instanța pe loc a

dispus: - se anexează la materialele cauzei Nota Informativă a Agenției de Detectivi

„Spataru” - fără a se proceda conform prevederilor art. 526 din Cod procedură penală -

f d. 218-229, a respinge demersul avocatului privind audierea Directorului Agenției

Gheorghe (Dan) Spataru - f. d. 39-41;

- în acest caz instanța de asemenea n-a examinat ca probă Nota Informativă a

Agenției de Detectivi „Spataru” - n-a admis și n-a motivat respingerea. Prin

respingerea audierii martorului apărării instanța de apel a încălcat principiul egalității

armelor prevăzut de Legile naționale și art. 6 al. 3 lit. d) al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Neînțelegând comportamentul

instanțelor de judecată și atitudinilor față de probele părții apărării și martorii apărării a

adresat întrebări și solicitat răspuns de la Comisia judiciară numiri si imunități a

Parlamentului RM. - Anexa - Răspunsul Președintelui Comisiei - Victor Popa (azi

Judecător al Curții Constituționale);

- după recunoașterea traversării intersecției str. Ismail - D. Cantemir - A. Iancu

„pe diagonală” de către pietonul cu cărucior manual E. Cobeț la 06.08.2009 (ora 5:42)

de către Agenția de Detectivi a fost efectuată și prezentată instanței de fond Schița

adevărată deplasării de către pieton. Această Schiță în coroborare cu fotografia

intersecției (f. d. 215), ambele cu amplasarea gardului metalic - dovedesc singura

diagonală a intersecției, pe care s-a deplasat pietonul cu cărucior manual E. Cobeț.

Anexa 4. Atât Schița, cât și fotografiile intersecției nu au fost examinate ca mijloc de

probă, n-au fost admise, dar nici motivat respinse;

- despre prezentarea Schiței, fotografiilor și filmului cu traversarea regulamentară

a fost depusă adresarea nr. 2490 din 04.02.2011 - art. 66, (2), 15) - f. d. 167; f. d. 215.

Anexa 3;

- pentru a înțelege despre rezultatul lucrului efectuat de instanța de examinare a

cererii de revizuire a procesului penal nr. 1-33/2011 în vederea admiterii în cei 5 ani de

activitate pentru îndeplinirea cerințelor art. 462 al. (3) găsim esențialul din Sentința

pronunțată la 29.11.2017;

- pentru a vedea ilegalitatea procesului-verbal de examinare a locului accidentului

rutier din 06.08.2009 de către un specialist de drept trebuie câteva minute. Acest

proces-verbal conform art. 94 (1) nu poate fi admis ca probă și prin urmare se exclude

din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu poate fi pus la baza

sentinței, deoarece au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire

penală a dispozitivelor Cod procedură penală. Nu este semnată prima pagină a

procesului-verbal (schimbată, falsificată). De asemenea, conform art. 94 (3) datele

administrate cu încălcările menționate la al. 1 „prin violarea drepturilor și libertăților

persoanei; „pot fi utilizate ca probe care confirmă faptul încălcărilor respective și

vinovăției persoanelor, care le-au admis”. Reieșind din conținutul art. 47; 48 al

Sentinței din 29.11.2017 judecătorul nu înțelege, că o persoană a fost condamnată

conform unui proces-verbal cu schițe anexate, care nu pot fi puse la baza sentinței,

deoarece au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a

dispozitivelor art. 260 (4) (5); art. 260 (2) 3); art. 94 (1) 8); art. 94 (2) (3): art. 163 Cod

procedură penală. Judecătorul Ion Chirtoacă demonstrează închipuiri tendențios

deformate în privința art. 101 Cod procedură penală. Aprecierea probelor, care este

locul central al probatoriului. Din acest articol magistratul vede doar cuvintele „...

conform propriu convingeri” și nu vrea să vadă sfârșitul art. 101 (2) și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege”. În acest mod judecătorul Ion Chirtoacă pe parcursul

examinării cererii de revizuire a cauzei penale nr. 1- 33/2011 n-a observat, n-a

examinat faptul, că nici una din mulțimea de probe prezentate de partea apărării n-a

fost examinată, admisă ori motivat respinsă. Nici una n-a stat la baza elaborării

hotărârilor judecătorești;

- în art. 49 al Sentinței din 29.11.2017 judecătorul Ion Chirtoacă exprimă niște

„concluzii aberante, contrare logicii și bunului simț: „Prin urmare, instanța de judecată

reține că instanțele anterior care s-au expus asupra circumstanțelor cauzei au dat o

apreciere corespunzătoare probelor apreciate, iar la moment prin noile presupuse

circumstanțe susținute de partea apărării (și acuzatorul de stat) de fapt se camuflează

un apel”;

- s-a încălcat dreptul la apărare prin neexaminarea tuturor documentelor și altor

mijloace de probă depuse de partea apărării pentru a fi anexate la dosarul penal și

pentru cercetare în ședința de judecată - art. 66 (2) 15). S-a încălcat dreptul la apărare

prin respingerea audierii martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării,

ce contravine art. 66 (2) 17) și art. 6 (3) d) CEDO;

- s-a depistat falsuri comise de persoane cu funcții de răspundere și prin probe s-

au clarificat circumstanțele adevărate - care nu s-au luat în vedere de instanțe. Toate

împreună - „viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată ” - art. 6, 44) Cod procedură penală. Același stil de gândire și exprimare a

judecătorului Ion Chirtoacă se manifestă și în art. 50, 51 a sentinței. Invocând

principiul securității raporturilor juridice ca aspect al preeminenței dreptului și

referindu-se la cauza Brumarescu c. României nr 28342/95, paragraful 6l ECHR 1999

- VII și cauza Roșca c. Moldovei nr. 6267/02, paragraful 24, 22 martie 2005

președintele ședinței vede în această practică doar posibilitatea părtinitoare de a

respinge cererea de revizuire a cauzei penale și concluziilor acuzatorului de stat. Se

face impresia că în decursul anilor de examinare a cauzei n-a observat erorile judiciare

și omisiunile justiției. O derogare de la principiul securității raporturilor judiciare este

justificată doar atunci, când este necesară datorită unor circumstanțe esențiale și

convingătoare - așa cum sunt în cazul nostru;

- judecătorul Ion Chirtoacă pornește la examinarea cererii de revizuire a cauzei

penale nr.1-33/2011 cu încălcarea din start a art. 33 si 34 CPP RM. La 20 aprilie 2016

instanța de judecată - președintele judecătorul Ion Chirtoacă examinează a doua cerere

de recuzare a judecătorului Garri Bivol pentru încălcarea art. 33 (2) 6) - Circumstanțe

care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea judecătorului. În încheierea adoptată la

20 aprilie 2016 judecătorul Ion Chirtoacă copie în întregime art. 33 (2) CPP RM,

cunoscând bine fiecare punct al acestuia. Dacă judecătorul Ion Chirtoacă a participat

conform art. 33 (2) 4) la adoptarea unei hotărâri referitoare la această cauză în orice

organ obștesc sau de stat, apoi conform art. 34 (1) magistratul era obligat să facă

declarație de abținere de la judecarea cauzei.

fost respins apelul declarat de condamnatul Ivașcu Constantin împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2017, ca fiind nefondat,

menținând hotărârea atacată fără modificări.

7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, în contextul argumentelor

invocate de revizuentul Ivașcu Constantin precum că instanța de fond, apel și recurs nu

au avut cunoștință de raportul de constatare tehnico-științifică cu nr.10 din 20 martie

2012 potrivit căruia șoferul Ivașcu Constantin nu dispunea de posibilitatea tehnică de

evitare a tamponării pietonului Cobeț Eugenia, folosind frâna, a precizat că starea de

fapt și cea de drept reținută de către instanțele de judecată, anterior examinării cererii

de revizuire s-au expus asupra tuturor circumstanțelor prin prisma probelor

administrate la materialele cauzei penale și anume: procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier (f.d.4, vol. I); tabel fotografic (f.d.5-6, vol. I); schița

accidentului rutier (f.d.7, vol. I); procesul-verbal despre examinarea și verificarea stării

tehnice a unității de transport (f.d.9, vol. I); demersul cu nr.19/8 din 28 august 2009

(f.d.16-17, vol. I); extrasul de la Centrul Național Științifico Practic de Medicină

Urgentă (f.d.18, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.2251 (f.d.22, vol. I);

raportul de expertiză auto-tehnică efectuată în comisie cu nr.1330 (f.d.138-141, vol. I).

În acest sens, instanța de apel a relevat că raportul de constatare tehnico-științifică

cu nr.10 din 20 martie 2012 (f.d.14-15, vol. III), prin presupusele circumstanțe noi

invocate de partea apărării nu au valoarea probantă suficientă de a conduce la o soluție

diametral opusă, ce ar dovedi ilegalitatea hotărârii supuse revizuirii.

La fel, în motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că argumentele

invocate de Ivașcu C. precum că, raportul de constatare tehnico-științifică cu nr.01-

13/118, din 04 iunie 2012, în concluziile căruia se indică faptul că în rezultatul

divergenților principale a schițelor conchide că schițele f.d.8 și f.d.7, principial nu sunt

identice și că în cadrul cercetării judecătorești s-au depistat și alte deosebiri, neclarități

și neconcordanțe, care determină neidentitatea schițelor, nu poate fi reținut deoarece

această probă a fost obținută ulterior examinării cauzei și până la înaintarea cererii de

revizuire, fapt ce denotă că nu întrunește condițiile corespunzătoare ale art.100 și 101

Cod procedură penală, pe cale de consecință nu se încadrează ca o circumstanță de

care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau

împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este

nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru

care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a

dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată.

În ceea ce privește procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

06 august 2009, instanța de apel a indicat, că în instanța de fond, a fost examinat și

respectiv, i-a fost dată deja apreciere prin prisma prevederilor art.101 Cod procedură

penală la emiterea sentinței din 04 martie 2011, astfel că această circumstanță nu se

încadrează prin prisma prevederilor art.458 alin.(3), pct.2) Cod procedură penală.

Cu referire la argumentele revizuentului Ivașcu Constantin precum că instanța

de fond a încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, instanța de apel a

constatat că această încălcare nu și-a găsit confirmare, iar motivele amânării ședințelor

de judecată a avut loc, în toate cazurile, din motive obiective ca neprezența părților și a

procurorului, aflarea judecătorului în concediu medical, dispunerea efectuării

expertizei, înaintarea a două cereri de recuzare de către partea apărării, redistribuirea

cauzei unui alt judecător, etc.. Or, criteriile de apreciere a termenului rezonabil de

soluționare a cauzei penale sunt complexitatea cazului, comportamentul participanților

la proces, conduita organului de urmărire penală și a instanței de judecată, importanța

procesului pentru cel interesat, vârsta de până la 18 ani a victimei (art.20 alin.(2) Cod

procedură penală).

În speță, pe cauza dată nu sunt persoane aflate în arest, precum și minori, pentru

ca judecarea cauzei penale să fie efectuată în mod preferențial, mai mult decât atât,

participanții la proces au înaintat instanței care judecă în fond cauza o cerere privind

accelerarea procedurii de judecare a cauzei, însă aceasta a fost respinsă.

Astfel, instanța de apel a statuat, că de către instanța de judecată, reieșind din

criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluționare a cauzei penale apreciat ca

„rezonabilă” perioada de timp scursă în cauză, întârzieri neconforme nu au fost

constatate.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, la adoptarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2017 instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 458-460 CPP al RM, or, revizuirea reprezintă calea de

atac extraordinară prin care hotărârile judecătorești ce nu reflectă adevărul sunt scoase

de sub autoritatea lucrului judecat, fiind viciate, pe fond, datorită necunoașterii în

întregime a situației de fapt, a folosirii probelor false sau a coruperii subiecților oficiali

care au desfășurat procesul, fie de existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești

inconciliabile, iar finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, în speța

dată nefiind de apelant prezentate acele erori de fapt ce rezultă din împrejurări

necunoscute instanței care a soluționat cauza și care să atragă o altă soluție sau o

modificare esențială a soluției atacate.

declarat condamnatul Ivașcu Constantin care, invocând temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei penale de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- instanțele de judecată n-aveau cunoștință despre posibilitatea ori imposibilitatea

evitării accidentului rutier în condițiile avute ca rezultat al ignorării Raportului de

expertiză nr.10401 (f.d.171-174, v. III).

- instanțele de judecată pentru examinarea cererii de revizuire n-au luat cunoștință

de probele apărării: a) despre direcția reală de deplasare a pietonului la traversarea

intersecției (f.d.129, v. IV), b) despre faptul întocmirii procesului-verbal de examinare

a locului accidentului rutier din 06.08.2009 (f.d.4, v. I) și schițele (f.d.7 și f.d.8) ca

anexe ale acestuia, cu încălcarea art.260 Cod procedură penală, și art.163 Cod

procedură penală și nu pot fi puse la baza sentinței în conformitate cu 94 Cod

procedură penală.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată,

consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea

apelului declarat de către condamnatul Ivașcu Constantin, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct.7 din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent, au constituit obiect al examinării în prima instanță și în instanța de apel, și

asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Din materialele cauzei penale, se constată, că recurentul solicită revizuirea unei

sentințe irevocabile, prin care acesta a fost condamnat.

Potrivit art. 458 alin.(1), alin.(3) pct. 2 Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu

privire la latura civilă, iar revizuirea poate fi cerută în cazul în care s-au stabilit alte

circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care,

independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel

condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă

decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu

privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată.

Prin circumstanțe noi se înțelege orice faptă, orice împrejurare dată în vileag după

rămânerea irevocabilă a hotărârii penale constituind o descoperire, din momentul ce nu

a fost cunoscută instanței atunci când a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel de circumstanțe care ar servi drept temei legal de revizuire a hotărârii

irevocabile a instanței judecătorești nu au fost stabilite.

Se reține, că procedura de deschidere a revizuirii a fost prezentată de către

procuror, invocând dispozițiile art. 458 alin.(3), pct.2) Cod procedură penală, care în

rezultatul examinării tuturor circumstanțelor și probelor a solicitat respingerea acesteia,

pe motivul că nu s-a confirmat existența temeiurilor legale privind revizuirea hotărârii.

Colegiul constată, că la adoptarea hotărârilor contestate, instanțele de fond au

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 458-460 Cod procedură penală, întemeiat

au ajuns la concluzia că la caz lipsesc temeiuri legale pentru revizuirea hotărârii de

condamnare a lui Ivașcu Constantin, iar cele invocate de către acesta nu se încadrează

în normele legale relevante, iar circumstanțele enunțate de recurent nu sunt suficiente

pentru a anula o hotărâre irevocabilă, or, revizuirea reprezintă calea de atac

extraordinară prin care hotărârile judecătorești ce nu reflectă adevărul sunt scoase de

sub autoritatea lucrului judecat, fiind viciate, pe fond, datorită necunoașterii în

întregime a situației de fapt, a folosirii probelor false sau a coruperii subiecților oficiali

care au desfășurat procesul, fie de existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești

inconciliabile, iar finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, în speța

dată nefiind de prezentate acele erori de fapt ce rezultă din împrejurări necunoscute

instanței care a soluționat cauza și care să atragă o altă soluție sau o modificare

esențială a soluției atacate.

Argumentele invocate supra de către recurent întru susținerea poziției sale de

revizuire a hotărârii de condamnare nu pot fi reținute, acesta de fapt exprimându-și

dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele care au examinat cauza în fond,

iar unele probe invocate de recurent, fiind obținute ulterior examinării cauzei și până la

înaintarea cererii de revizuire, fapt ce denotă că nu întrunește condițiile legale de

revizuire a hotărârilor contestate, prevăzute la art.458 Cod procedură penală.

Totodată, instanța de apel întemeiat a respins și argumentele revizuentului

Ivașcu Constantin referitor la procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier

din 06 august 2009, or, procesul-verbal în cauză a fost examinat și reținut de către

instanțele de judecată, respectiv, partea apărării eronat indică că această circumstanță

nu a fost reținută de către instanțele de judecată la examinarea cauzei.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o

eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Criticile formulate de recurent și enunțate la pct.8 al prezentei decizii prin care se

invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct.7, soluție, pe care instanța de recurs și-a însușit-o pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură

penală, nu s-a identificat existența altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, constatându-se astfel, că recursul declarat este inadmisibil.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de condamnatul

Ivașcu Constantin se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Ivașcu Constantin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe Ivașcu Constantin xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie