1rh-7/2018 — art.313 CPP

Dosarul nr. 1rh-7/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun

Iurie Bejenaru,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

avocatului Ion Căpățînă,

în lipsa:

petiționarului Sobieski-Camerzan Gheorghe, care a depus cerere de

examinare lipsa sa, în legătură cu imposibilitatea

prezentării,

a judecat, în ședință publică, cererea de revizuire împotriva încheierii

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 august

2012, declarată de petiționarul

Sobieski-Camerzan Gheorghe,

XXXXXXXX

Termenul de examinare,

instanța de recurs: 12.10.2018 – 30.10.2018.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea cererii de revizuire.

Avocatul a solicitat admiterea acesteia.

Asupra cererii de revizuire, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă:

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în baza art. 313 Cod de procedură penală,

solicitând declararea nulității ordonanței Procurorului Anticorupție interimar,

Viorel Morari, din 28.06.2012, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva

acțiunilor procurorului în Procuratura Anticorupție Andrei Balan.

1

El a invocat că pe parcursul judecării cauzei sale penale, procurorul Andrei

Balan ar fi influențat psihologic judecătorul, amenințând-o cu pornirea urmăririi

penale pentru uz de acte false la obținerea diplomei de licență, în vederea emiterii

unei sentințe de condamnare în privința lui.

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a dispus: „Se respinge plângerea înaintată în

baza art. 313 CPP de reclamantul Sobieski-Camerzan Gheorghe în care solicită

declararea nulității ordonanței Procurorului Anticorupție interimar Viorel Morari

din 28.06.2012, prin care a fost respinsă plângerea sa aferent la acțiunile

procurorului în Procuratura Anticorupție Andrei Balan”.

Instanța a constatat că afirmațiile reclamantului sunt nefondate, iar ordonanța

contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, nefiind stabilite

încălcări de procedură care ar fi afectat drepturile ultimului.

revizuire, în care solicită casarea încheierii nominalizate și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța competentă.

Revizuentul a invocat că la 13.02.2018, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a pronunțat hotărârea în cauza Sobieski-Camerzan Gheorghe c. Republicii

Moldova (cererea nr. 3792/02), din conținutul cărei rezultă violarea art. 8, 13 și art.

1 al Protocolului adițional la CEDO.

Astfel, el este stabilit că el a fost condamnat ilegal și, până în prezent,

suportă consecințe negative grave.

motivele invocate, Colegiul penal, concluzionează că aceasta urmează a fi respinsă

din următoarele considerente.

Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o

încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului pot fi supuse

revizuirii dacă, cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor

adiționale la aceasta, continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate.

În sensul vizat se atestă că, prin hotărârea din 13 februarie 2018, CtEDO a

statuat că în perioada desfășurării evenimentelor, Sobieski-Camerzan Gheorghe

exercita profesia de avocat. În anul 2000 și-a amenajat cabinetul în încăperea din

centrul Chișinăului. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile a fost

revendicat de către Sobieski-Camerzan Gheorghe, de Ministerul Afacerilor Interne

și de Consiliul municipal Chișinău. La 01.07.2004, colaboratorii de poliție au

sigilat încăperile în cauză, fiind întocmit un proces-verbal cu o listă de obiecte

găsite acolo, inclusiv mobilier de birou și numeroase cărți juridice.

La 12.07.2004, Sobieski-Camerzan Gheorghe a depus o plângere la

autoritățile statului pentru a denunța acțiunile colaboratorilor de poliție. Prin

ordonanța din 15.04.2005, Procuratura mun. Chișinău a dispus neînceperea

urmăririi penale, pe motiv că nu au fost întrunite elementele componenței de

2

infracțiune. În urma cererii de recurs a reclamantului, Judecătoria Râșcani, mun.

Chișinău a menținut ordonanța de neîncepere a urmăririi penale prin încheierea

irevocabilă din 29.08.2005. Reclamantul a depus un recurs în anulare împotriva

acestei încheieri. Prin decizia irevocabilă din 13.12.2005, Curtea Supremă de

Justiție a admis recursul, motivând că instanțele inferioare nu au elucidat temeiul

juridic exact al intervenției litigioase a poliției în acest caz. Prin încheierea

definitivă din 16.03.2006, Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a menținut din nou

ordonanța procuraturii de neîncepere a urmăririi penale. Instanța a omis să ofere un

răspuns la întrebarea ridicată de Curtea Supremă de Justiție.

La 16.01.2005, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, revendicând dreptul său de proprietate

asupra bunurilor litigioase. Invocând prevederile art. 8 din Convenție, el a solicitat,

de asemenea, repararea prejudiciului material și moral pe care l-ar fi suferit ca

urmare a acțiunilor colaboratorilor de poliție. La 25.03.2005, Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău a respins acțiunea pe motiv că reclamantul nu prezentase niciun act

care să ateste dreptul său de proprietate sau de posesie asupra încăperilor. Această

hotărâre a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 02.06.2005 și de Curtea

Supremă de Justiție la 10.08.2005. Ulterior, au urmat o serie de proceduri civile și

administrative împotriva reclamantului, din partea Ministerului Afacerilor Interne

și a Consiliului Municipal Chișinău întru determinarea proprietarului bunurilor în

litigiu. În final, instanțele de judecată au decis că dreptul de proprietate aparține

autorităților publice locale din municipiul Chișinău. Totodată, ele au stabilit că

evacuarea reclamantului din încăperile în litigiu a fost efectuată cu încălcarea

flagrantă a prevederilor legale, potrivit cărora apărarea drepturilor civile încălcate

urma să fie realizată pe cale judiciară.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de sigilarea cabinetului

său de avocat.

La fel, reclamantul a pretins că nu a dispus de un recurs efectiv în sensul art.

13 din Convenție, pentru a-și exercita drepturile sale garantate de art. 8 din

Convenție.

Astfel, CtEDO, în cazul petiționarului Sobieski-Camerzan Gheorghe, a

constatat încălcarea art. 8 art. 13 din Convenție, în ceea ce privește sigilarea

biroului reclamantului și a art. 1 Protocolul 1 din Convenție, în ceea ce privește

sechestrul asupra bunurilor mobile ale reclamantului.

Totodată, prescripțiile din 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, expres

prevăd că pot fi supuse revizuirii doar acele hotărâri irevocabile în cauzele căror

CtEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale

omului.

Circumstanțele expuse supra relevă, însă, că prin hotărârea din 13 februarie

2018, invocată de petiționar, CtEDO a constatat încălcări în dosarul lui privind

sigilarea biroului și sechestrul bunurilor mobile, în cadrul cărui a fost pronunțată

încheierea irevocabilă din 16.03.2006 de către Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău.

În același timp, în cauza de pe rol, Sobieski-Camerzan Gheorghe solicită

revizuirea altei încheieri, adică celei din 02 august 2012, pronunțată de către

3

judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în altă cauză –

privind respingerea plângerii lui Sobieski-Camerzan Gheorghe înaintată în baza

art. 313 Cod de procedură penală, despre declararea nulității ordonanței

Procurorului Anticorupție interimar, Viorel Morari, din 28.06.2012, prin care i-a

fost respinsă plângerea cu privire la acțiunile procurorului în Procuratura

Anticorupție Andrei Balan.

Prin urmare, dat fiind că Sobieski-Camerzan Gheorghe nu a prezentat

instanței vreo hotărâre CtEDO în dosarul privind încheierea irevocabilă a

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 august

2012, iar hotărârea CtEDO din 13.02.2108 nu se referă la această cauză, cererea de

revizuire este una neîntemeiată.

Conform art. 4641 alin. (10) Cod de procedură penală, instanța respinge

cererea de revizuire în cazul în care constată că este neîntemeiată.

Rezultă că, odată ce cererea de revizuire este neîntemeiată, ea urmează a fi

respinsă (pct. 3. din decizie).

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire declarată de petiționarul

Sobieski-Camerzan Gheorghe împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 02 august 2012, privind respingerea plângerii ultimului, înaintată în

baza art. 313 Cod de procedură penală, despre declararea nulității ordonanței

Procurorului Anticorupție interimar, Viorel Morari, din 28.06.2012, prin care i-a fost

respinsă plângerea cu privire la acțiunile procurorului în Procuratura Anticorupție

Andrei Balan.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2018.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

4