1re-122/2018 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-122/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționarul Triboi Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2018,

C O N S T A T Ă:

respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea înaintată de petiționarul Triboi Mihail, în

ordinea art.313 Cod procedură penală, în cadrul procesului penal înregistrat în registrul

de evidentă a sesizărilor cu privire la infracțiuni al Centrului Național Anticorupție, cu

nr.320 din 03.06.2014.

declarat recurs în termen prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 03 mai 2018, anularea ordonanței

procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție Morari Viorel din 27 februarie 2018 și a

ordonanței procurorului delegat în Procuratura Anticorupție Zubco Eugenia din 19

ianuarie 2018, obligarea procurorilor să lichideze încălcările depistate ale drepturilor

sale și investigarea cauzei conform prevederilor art.19 alin.(3) Cod procedură penală.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că încheierea contestată contravine

prevederilor art.art.19, 24, 313, 315 Cod procedură penală. Instanța a ignorat fără temei

legal faptul că procurorii n-au îndeplinit deciziile Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 14.05.2015 prin care a fost declarată nulă ordonanța procurorului din

03.07.2014 și obligarea reluării procesului penal în vederea examinării depline a

alegațiilor sale, lichidarea încălcărilor depistate ale drepturilor sale. Procurorii n-au

îndeplinit nici decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 28.04.2016

privind dispunerea reluării investigațiilor. Ordonanța procurorului Alexandru Găină din

04.10.2016 prin care la fel s-a refuzat în pornirea urmăririi penale, din motiv că fapta

1

nu întrunește elementele infracțiunii, a fost anulată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 24.05.2017, indicațiile căreia la fel au fost ignorate de procurori.

La 19.01.2018 procurorul delegat în Procuratura Anticorupție Eugenia Zubco pe

aceleași temeiuri a emis ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din motiv ca

n-a fost constatată existența faptului infracțiunii, iar prin ordonanța din 27.02.2018

emisă de procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție Viorel Morari sa respins plângerea,

instanța soluționând plângerea sa contrar prevederilor art.19 alin.(3) Cod procedură

penală cu toate că urmărirea penală a fost efectuată superficial.

Recurentul a mai indicat că întemeiat a solicitat instanței atragerea la răspundere

penală a factorilor de decizie din cadrul ÎP „Chetrodex” și a funcționarilor Primăriei sat.

Chetrosu raionul Anenii-Noi, conform prevederilor art.art.326, 327, 361, 332, 335, 191

Cod Penal.

Prima instanță n-a ținut cont de faptul că lotul respectiv 1-a primit când lucra la

întreprinderea de construcții și nu de la Spitalul Nr.1, de unde au primit ceilalți membri

a ÎP „Chetrodex”.

A plătit cotizațiile și impozitul funciar în anul 1988 - 200 ruble, în anul 1989 -

300 ruble, în anul 1992 - 192 lei, în anul 1996 - 140 lei, în anul 2000 - 240 lei fără a

primi bon de plata și 150 lei cu bon de plată, în anul 2002 a plătit 150 lei, martor poate

fi vecina Petrova Măria.

Pasații Vladimir a devenit Președinte la ÎP „Chetrodex” în luna august 2009, iar

în anul 2007 a aflat că din anul 2004 el este deposedat ilegal de lot, fără să fie lipsit de

posesia lotului printr-o hotărâre judecătorească.

Declarațiile lui Pasații Vladimir, Paiu Ioana, Podolin Victor n-au fost examinate

în ședința de judecată și nu pot servi temei pentru respingerea plângerilor sale.

fost respins recursul declarat de către petiționarul Triboi Mihail, cu menținerea

încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 03.05.2018.

3.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că analizând în

ansamblu materialele acumulate în raport cu circumstanțele cauzei, procurorul just a

concluzionat că, în cadrul cercetărilor a fost stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil că

nu a avut loc faptul pretinderii, acceptării sau primirii, personal sau prin mijlocitor, de

bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau

pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenta sau care susține că are

influenta asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică,

persoane publice străine, funcționar internațional, pentru a-1 face să îndeplinească sau

nu, ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu, adică a infracțiunii prevăzute la art.326

Cod penal, nici faptul folosirii intenționate de către o persoană publică a situației de

serviciu, în interes material ori în alte interese personale, precum și faptul folosirii

2

intenționate de către o persoană care gestionează o organizație nestatală, în interes

material sau personal, adică a infracțiunii prevăzute la art.327 și respectiv art.335 Cod

penal, precum și nici faptul înscrierii de către o persoană publică, în documentele

oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă

acestea acțiuni au fost săvârșite din interes material sau din alte interese personale, adică

a infracțiunii prevăzute la art.332 Cod penal.

De asemenea, instanța a constatat că procurorul corect a concluzionat că în

acțiunile persoanelor vizate în plângere nu sunt se constată nici o bănuială rezonabilă

privind săvârșirea faptelor incriminate de legislația penală. Procurorul întemeiat a

concluzionat că „în acțiunile persoanelor publice din cadrul primăriei s. Chetrosu, r-nul.

Anenii-Noi, precum și a persoanelor care gestionează IP „Chetrodex”, nu s-a constatat

întrunirea elementelor infracțiunilor prevăzute la art.art.326, 327, 332 și 335 Cod penal

sau a altei infracțiuni săvârșite de către persoane publice sau persoane care gestionează

o organizație privată”.

Mai mult ca atât, s-a constatat că procurorul în urma procesului de administrare

și apreciere a probelor obținute, just a conchis că „informația din certificatul eliberat de

către IP „Chetrodex” în persoana președintelui Pasații Vladimir la 04.06.2010, către

Judecătoria raionului Anenii-Noi intitulat „Rectificare Certificat”, potrivit căruia Triboi

Mihail a achitat taxa de aderare și de membru doar pentru perioada 1989-1998, coincide

cu datele din fotocopiile chitanțelor la dispoziția de încasare nr.825 din 29.12.1989,

nr.78 din 27.03.1992 și nr.11 din 30.06.2000 (pentru perioada anilor 1996-1998).

Astfel, instanța de recurs a menționat că procurorul corect a reținut că „careva

date denaturate sau vădit false în certificatul menționat nu au fost incluse, certificatul

menționat nu întrunește forma și calitățile unui document oficial, mai mult ca atât, nu

acordă careva drepturi sau eliberează de careva obligații. Prin urmare în acțiunile

președintelui ÎP „Chetrodex”, Pasații Vladimir, la întocmirea și eliberarea certificatului

din 04.06.2010, nu se poate concluziona asupra întrunirii elementelor infracțiunii

prevăzute la art.361 Cod penal”.

Totodată, instanța de recurs a reținut că procurorul prin ordonanța emisă la

19.01.2018 a expus în mod complet și obiectiv, constatările de rigoare privind pretinsele

acțiuni săvârșite de persoane publice din cadrul administrației publice locale com.

Chetrosu r-nul Anenii –Noi, cât și persoanelor care gestionează o organizație nestatală,

la înstrăinarea lotului de teren menționat, reținând că acestea nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute la art.191 Cod penal.

Prin urmare, în cadrul examinării plângerii depuse de petiționarul Triboi Mihail

au fost întreprinse toate măsurile posibile în vederea cercetării complete, imparțiale,

obiective și sub toate aspectele a faptelor invocate de petiționar, în motivarea plângerii,

nu au fost invocate careva vicii fundamentale care au afectat hotărârile contestate, nu

au fost invocate careva temeiuri plauzibile de declarare a nulității ordonanțelor

3

contestate, criticând acțiunile organului de urmărire penală și deciziile procurorilor,

care în opinia subiectivă a petiționarului sunt ilegale, neîntemeiate și nemotivate.

Instanța de recurs a apreciat ca fiind formale și pur declarative argumentele

recurentului precum că procurorul a luat o atitudine superficială la examinarea cauzei

și a materialelor anexate, de vreme ce la examinarea cauzei procurorul se conduce strict

de rigorile procesual penale și de atribuțiile funcționale, urmând nu doar să administreze

probele întru învinuirea persoanei, dar și probele ce îl dezvinovățesc, în cele din urmă

pronunțând-se asupra întregului probatoriu administrat la caz.

Așadar, instanța de recurs a concluzionat că în motivarea plângerii, nu au fost

invocate careva vicii fundamentale care au afectat hotărârile contestate, nu au fost

invocate careva temeiuri plauzibile de declarare a nulității ordonanțelor contestate,

criticând doar acțiunile organului de urmărire penală și deciziile procurorilor, care, în

opinia subiectivă a petiționarului sunt ilegale, neîntemeiate și nemotivate.

Instanța de recurs a reiterat că, ordonanțele contestate sunt argumentate și sunt

emise fără încălcarea a careva norme care ar face obiectul lezării unor drepturi și

libertăți ocrotite de lege. În consecință este menționat că, argumentele invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare în ședința instanței de recurs. Analizând materialele

prezentate, instanța nu găsește temei de admitere a recursului înaintat.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că reieșind din conținutul materialelor

relatate, judecătorul de instrucție corect a stabilit că organul de urmărire penală și

procurorul au asigurat caracterul complet și obiectiv al soluționării plângerii înaintate,

astfel că concluziile date de procurori sunt în corespundere cu prevederile art.19 Cod

de procedură penală, care prevede „accesul liber la justiție”, art.20 din Constituția RM

și art.6 CEDO care prevăd „dreptul persoanei la un proces echitabil”.

În consecință, instanța de recurs a considerat că argumentele invocate de recurent

nu și-au găsit confirmare în ședința instanței de recurs, analizând materialele prezentate,

instanța nu găsește temei de admitere a recursului înaintat.

contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit căreia instanța să dispună obligarea procurorilor să lichideze încălcările

depistate ale drepturilor acestuia cu respectarea prevederilor art.19 alin.(3) Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot

declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

4

În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele legale invocate, cu

menționarea cazurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,

poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac

– în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât

vinovăția persoanei au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și instanța de

recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite

nici o derogare.

Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la speța dată,

Colegiul penal constată că petiționarul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a

soluționat plângerea acestuia înaintată în baza art.313 Cod de procedură penală, iar

astfel de hotărâri nu sânt susceptibile de a fi atacate în ordinea recursului în anulare,

deoarece nu cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art.452

alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție.

Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, rezultă că încheierile judecătorului

de instrucție nu cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la

art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziilor instanței

de apel pronunțate în ordine de recurs este inadmisibil, deoarece asemenea hotărâri nu

sânt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs în anulare.

În conformitate cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7), art. 453 Cod de procedură

penală, instanța urmează să decidă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de

5

către petiționarul Triboi Mihail, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și

conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Triboi Mihail

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2018,

deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

6