1ra-954/2018 — art. 151 alin. 2 lit. d, 287 alin. 3 CP

1ra-954/2018 — art. 151 alin. 2 lit. d, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-954/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Elena Cobzac, Victor Boico, Luiza Gafton și Tamara Chișca-Doneva,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Coptu Sergiu

în numele părților vătămate și părțile vătămate Rotaru Cezar și Rotaru Gheorghe,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Povar Toader xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx

și

Povar Vladimir xxxxx, născut la 01 august

1950, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.03.2015 - 02.09.2016;

Instanță de apel: 26.10.2016 - 21.02.2017;

Instanță de recurs: 08.06.2017 - 15.08.2017;

Instanță de apel: 08.09.2017 - 16.02.2018;

Instanță de recurs: 19.04.2018 - 27.09.2018.

A C O N S T A T A T :

Vladimir și Povar Toader învinuiți de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

art.151 alin.(2) lit. d), 287 alin.(3) Cod penal au fost achitați din motiv că faptele

incriminate nu au fost săvârșite de către aceștia.

către organul de urmărire penală a fost pus sub învinuire pentru că, la 23 februarie

2014, aproximativ la ora 21:30, în s. Secăreni, r-nul Hîncești, în stradă, împreună și

de comun acord cu Povar Vladimir și o altă persoană în privința căruia cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, acționând în mod intenționat și

având drept scop provocarea leziunilor corporale, în baza relațiilor reciproc ostile,

i-au aplicat lui Cezar Rotaru multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect

metalic peste diferite regiuni ale corpului prin ce a cauzat celui din urmă, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.102„D” din 31 martie 2014, vătămări

1

corporale grave, periculoase pentru viață.

Tot ei, la 23 februarie 2014, aproximativ la ora 21:30, în s. Secăreni, r-nul

Hîncești, în stradă, împreună și de comun acord, din intenții huliganice, fără motiv,

încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în prezența altor

persoane, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane, intenționat l-au înjurat

pe Rotaru Gheorghe, după ce, intenționat i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu

pumnii și picioarele și un obiect metalic peste diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.103 „D” din 01

aprilie 2014, vătămări corporale neînsemnate.

Povar Vladimir a fost pus sub învinuire că, la 23 februarie 2014, aproximativ

la ora 21:30, în s. Secăreni, r-nul Hîncești, în stradă, împreună și de comun acord

cu Povar Vladimir și o altă persoană în privința căruia cauza penală a fost disjunsă

într-o procedură separată, acționând în mod intenționat și având drept scop

provocarea leziunilor corporale, în baza relațiilor reciproc ostile, i-au aplicat lui

Cezar Rotaru multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect metalic peste

diferite regiuni ale corpului prin ce au cauzat celui din urmă conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 102„D” din 31 martie 2014, vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Tot ei, la 23 februarie 2014, aproximativ la ora 21:30, în s. Secăreni, r-nul

Hîncești, în stradă, împreună și de comun acord, din intenții huliganice, fără motiv,

încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în prezența altor

persoane, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane, intenționat l-au înjurat

pe Rotaru Gheorghe, după ce, intenționat i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu

pumnii și picioarele și un obiect metalic peste diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.103„D” din 01 aprilie

2014, vătămări corporale neînsemnate.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Povar Toader și Povar Vladimir să fie

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal, la câte

10 ani închisoare fiecare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și art.287

alin.(3) Cod penal, la câte 3 ani închisoare fiecăruia cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, a le stabili inculpaților Povar Toader și

Povar Vladimir pedeapsa definitivă câte 11 ani închisoare fiecăruia, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

A încasa din contul inculpaților în beneficiu părților vătămate prejudiciul

cauzat prin infracțiunile comise.

În susținerea solicitărilor sale procurorul a invocat următoarele argumente:

- partea acuzării a prezentat suficiente probe în cadrul cercetării judecătorești

care toate au fost examinate și dovedesc integral vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor imputate;

- sentința a fost motivată în temeiul unor concluzii greșit formulate de

instanță, fără o analiză corespunzătoare a probelor prezentate de acuzare. Astfel,

pentru a ajunge la concluzia că faptele social-periculoase nu au fost săvârșite de

2

inculpați, instanța de judecată a admis cu valoare de probatoriu doar declarațiile

martorilor Rotaru Gheorghe (nepotul inculpatului Povar Vladimir), Costandachi

Lilia (soția inculpatului Povar Toader), Raețchi Mihail (bunelul soției inculpatului

Povar Toader), care sunt rude cu inculpații, declarații ce nu au un caracter

pertinent, concludent și veridic;

- atribuirea de către instanța de judecată a unui caracter veridic declarațiilor

inculpaților prin care aceștia nu și-au recunoscut vinovăția și prezența la locul

infracțiunii, contravine hotărârii judecătorești din 02 februarie 2015 privind

încetarea procesului contravențional pornit de agentul constatator conform art.78

alin.(2) Cod contravențional, în privința persoanei Rotaru Cezar (dosar

contravențional nr.5r-136) și hotărârii judecătorești din 25 aprilie 2014, privind

încetarea procesului contravențional pornit de agentul constatator conform art.78

alin.(2) Cod contravențional în privința persoanei Rotaru Gheorghe (dosar

contravențional nr.5r-55/14);

- ambele procese-verbale de constatare a contravenției au fost întocmite de

către agentul constatator la cererea inculpatului Povar Vladimir, care a pretins că a

fost maltratat de frații Rotaru.

3.1. Părțile vătămate Rotaru Cezar și Rotaru Gheorghe au contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie

recunoscuți culpabili de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.151 alin.(2)

lit. d), 287 alin.(3) Cod penal și să le fie aplicată o pedeapsă în limitele sancțiunii

acestor articole.

În motivarea cerințelor sale, au invocat că, prima instanță în mod incorect a

apreciat critic declarațiile părților vătămate, care coroborează cu celelalte probe

administrate în cadrul cercetării judecătorești, fiind confirmate în ședința judiciară

prin declarațiile martorilor Stașcu Tamara și Sîrbu Vasile, care sunt indicate în

sentința contestată, însă prima instanță a făcut doar trimitere la declarațiile acestor

persoane, indicând pe scurt conținutul acestor declarații, fără a ține cont de faptul

că acestea confirmă declarațiile părților vătămate.

Totodată, martorul Rotaru Grigore este nepotul lui Povar Vladimir, nu a fost

martor ocular al celor întâmplate, deoarece nu se afla la fața locului alături.

2017, au fost admise apelurile, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Povar Toader a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 10 ani 6 luni închisoare;

- art.287 alin.(3) Cod penal, 4 ani închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 11 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Povar Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 11 ani închisoare;

- art.287 alin.(3) Cod penal, 4 ani 6 luni închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 12 ani

3

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Pentru a pronunța decizia instanța de apel a constatat fapta și a

menționat că, vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate se

demonstrează prin probele administrate la cauză, iar declarațiile martorilor Raețchi

Mihail, Constandachi Lilia și Rotaru Gheorghe, depuse în primă instanță, nu

constituie bază probatorie veridică, care ar conduce la concluzia certă privind

nevinovăția inculpaților, deoarece se observă că acești martori sunt rude cu

inculpații și, respectiv, caracterul declarațiilor făcute de către aceștia este unul

subiectiv.

Totodată, instanța de apel a constatat o legătură cauzală directă între

acțiunile inculpaților și vătămările corporale produse părților vătămate, stabilite

prin rapoartele de expertiză medico-legală, iar potrivit concluziei expertului

vătămările corporale stabilite părților vătămate au putut surveni la timpul și în

circumstanțele indicate în speță.

Instanța de apel, din actul de învinuire a exclus sintagma „fără motiv”

(f.d.210-211 vol. I), deoarece, nu poate fi admisă posibilitatea de a raporta

huliganismul la infracțiunile săvârșite fără motiv, dat fiind că nu există conduită

umană care să nu fie motivată. Deși motivul nu este indicat în textul legii penale ca

semn obligatoriu al laturii subiective al componenței de infracțiune huliganismul,

acesta decurge din însăși esența infracțiunii respective.

4.2. Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel cu

trimitere la prevederile art.art.7, 61, 75, 84 Cod penal, a ajuns la concluzia că

realizarea scopului pedepsei penale va fi asigurat prin aplicarea pedepsei închisorii

în limitele prevăzute de sancțiunea normelor penale speciale în baza cărora s-a

efectuat calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.

4.3. Totodată, instanța de apel a indicat că, acțiune civilă în procesul penal

nu a fost înaintată, iar inculpații nu cad sub incidența Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, existând restricțiile prevăzute la art.1 alin.(1) - inculpații nu au

manifestat căință activă în cadrul procesului penal, iar art.10 alin.(1) lit. d)

stabilește, că nu se aplică amnistia persoanelor care au săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.151 Cod penal.

Vladimir, în temeiul pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat

cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu s-a expus în decizia

pronunțată asupra argumentelor invocate de partea apărării la judecarea apelurilor

părții acuzării, astfel fiind încălcate flagrant prevederile art.art.414, 417 Cod de

procedură penală, nefiind rezolvat obiectiv și multilateral fondul apelului.

Instanța de apel a dat o apreciere unilaterală probelor, fără a se expune

asupra unui șir de argumente invocate de către partea apărării și fără a acorda

acesteia posibilitatea de a prezenta probele sale.

Probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat în fața instanței de apel, nu pot constitui drept temei de stabilire

fără echivoc a vinovăției lui Povar Toader și Povar Vladimir în săvârșirea

infracțiunilor incriminate, deoarece în urma evaluării întregului material probatoriu

4

administrat în cauză, instanța de apel urma să aprecieze, că, în prezenta cauză nu a

fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea, că faptele ce li se

pun în sarcină inculpaților, au fost cu adevărat săvârșite de către aceștia.

5.1. Inculpatul Povar Toader, în temeiul pct.8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia

cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, în cadrul ședinței instanței de apel a

fost respinsă nemotivat cererea de audiere a martorilor apărării Raețchi Mihail și

Povar (Costandachi) Lilia, deși aceștia au declarat atât la urmărirea penală, cât și în

prima instanță, că la momentul săvârșirii infracțiunii incriminate Povar Toader nu

se afla la locul infracțiunii.

Probele și faptele nu au fost supuse analizei și aprecierii, iar declarațiile

inculpatului și ale martorilor care au confirmat că nu s-a aflat în sat pe parcursul

întregii zile și nopți de 23 februarie 2013, nu au fost verificate de către instanța de

apel, făcându-se o simplă remarcă că toate se apreciază critic.

5.2. Avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar Vladimir, în

temeiul pct.6), 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, învinuirea înaintată lui Povar Vladimir

nu și-a găsit confirmarea pe parcursul examinării cauzei penale în prima instanță și

instanța de apel, probele cercetate au fost apreciate în mod eronat de instanța de

apel, instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare doar declarațiile părților

vătămat,; instanța de apel a refuzat neîntemeiat audierea martorilor Raețchi Mihail

și Povar (Costandachi) Lilia, încălcând dreptul inculpaților la un proces echitabil.

expus pentru inadmisibilitatea acestora din motiv că, temeiurile pentru declararea

recursurilor ordinare nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de

drept invocată de recurenți.

august 2017, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel,

pronunțând decizia de condamnare a inculpaților Povar Toader și Povar Vladimir,

după ce a casat sentința prin care inculpații au fost achitați, nu a respectat

prevederile legale, care stipulează modalitatea de examinare a cauzelor în instanța

de apel în cazul existenței unei sentințe de achitare, punând la baza deciziei de

condamnare declarațiile părților vătămate și martorilor acuzării, cu respingerea

neîntemeiată a demersului apărării de audiere a martorilor, fără cercetarea

nemijlocită în ședința instanței de apel a declarațiilor martorilor Raețchi Mihail și

Povar (Costandachi) Lilia, încălcând în așa mod dreptul inculpaților la un proces

echitabil.

2018, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art.art.95, 101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al admisibilității, pertinenței, concludenței,

5

utilității și veridicității raportate la declarațiile date de inculpați, părțile vătămate și

martori, în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, stabilind corect

situația de fapt.

Instanța de apel a constatat că, în cauza dedusă judecății, probele

administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat,

puse la dispoziție instanței, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Povar

Toader și Povar Vladimir în săvârșirea infracțiunilor incriminate, or, în urma

evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța de apel a

apreciat, că, în prezenta cauză nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială

rezonabilă, împrejurarea că faptele ce li se pun în sarcină inculpaților, au fost cu

adevărat săvârșite de către aceștia.

Mai mult, instanța de apel a conchis că, evaluarea probatoriului la care s-a

făcut trimitere de către organul de urmărire penală, lasă loc nesiguranței în privința

autorului faptei, pornind de la următoarele constatări: principala probă a acuzării o

constituie declarațiile părților vătămate din fața organelor de urmărire penală, în

cuprinsul cărora victimele îi indică în mod cert pe inculpați ca autori ai vătămărilor

corporale și a acțiunilor huliganice manifestate inclusiv prin aplicarea unor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale, această susținere fiind o supoziție, raportată

la împrejurarea că părțile vătămate bănuiesc că cei care i-au atacat, sunt inculpații

prin raportare la conflictul pe care Rotaru Cezar îl are cu Povar Vladimir asupra

unor terenuri de pământ aflate în vecinătatea acestora; însăși partea vătămată

Rotaru Cezar a relatat că în seara conflictului era întuneric, a recunoscut inculpații

după voce, ceea ce instanța de apel a apreciat ca fiind rezultatul unui proces psihic,

reliefat pe marginea neînțelegerilor pe care ambii recunosc că le aveau în careva

raporturi civile.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la caz nu există probe certe și

pertinente care să dovedească prezenta inculpatului Povar Toader în s. Secăreni, la

data când au fost produse vătămările corporale părților vătămate și

comportamentul grosolan arătat de acuzare în formularea rechizitoriului, or, în

aceste condiții se naște un semn de întrebare cu privire la persoanele care au fost la

locul faptei, dacă unele au fost sau nu, dacă au mai fost și altele decât cele

identificate de organul de urmărire penală.

În afară de aceasta, instanța de apel a conchis că, existența vătămărilor

descrise în textul rapoartelor de expertiză medico-legală poate fi un segment, dar

nu un tot întreg a spectrului ce ține de componența unei infracțiuni care să arate la

vinovăția inculpaților și a faptului că aceștia sunt autorii nemijlociți a acțiunilor

imputate supra. Evaluarea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe

o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a

evaluărilor făcute prin examinarea probelor în ansamblul lor.

La fel, instanța de apel a indicat că, deși părțile vătămate au indicat că

„Povar Vladimir spunea diferite cuvinte urâte, murdare, a răspuns la fel”, „Povar

Vladimir folosea cuvinte urâte, iar Rotaru Cezar a răspuns la fel”, martorul Sîrbu

Vasile care se afla în acel moment cu părțile vătămate la masă relatează că „Povar

Vladimir și Rotaru Cezar discutau la o distanță de 5-10 metri față de ei. Discutau

liniștit”, în această parte declarațiile acestora nu coroborează între ele.

Mai mult, în continuare partea vătămată Rotaru Cezar a relatat că, în timp ce

6

se deplasa spre casă, „de după fântână sunt 25-30 metri, a ieșit Povar Sergiu,

Povar Toader și Povar Vladimir și i-au aplicat o lovitură în cap cu un obiect dur,

el a întrebat din ce cauză, la care aceștia au afirmat că el știe pentru ce”, „este

sigur că inculpații lau lovit”, „ pe inculpați i-a recunoscut după vorbă”, or, este

imposibil ca toți trei să fi apucat un obiect dur și să-l lovească în cap pe Rotaru

Cezar.

Partea vătămată Rotaru Gheorghe a declarat că „Rotaru Cezar a strigat la el

și el a plecat la ei și a strigat să-l lase în pace lui Povar Vladimir, Povar Toader și

Povar Sergiu, astfel Povar Vladimir a rămas lângă Rotaru Cezar, iar pe el l-au

lovit Sergiu și Toader”.

Instanța de apel analizând aceste declarații a constatat că, acestea nu pot fi

coroborate cu alte probe administrate în cauză, în condițiile în care martori nu au

observat direct acest moment, mai mult, martorul Stașcu Tamara a relatat că „nu a

văzut pe rudele lui Povar în acea seară, a auzit pași alergând, dar nu a văzut

nimic”.

În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că, fiind audiați în instanță,

frații Rotaru au comunicat că s-au adresat la Spitalul de Urgență seara târziu la 23

februarie 2014, însă în materialele cauzei penale se conține copia certificatului-

extras din data de 24 februarie 2014, potrivit căruia după 2 zile Rotaru Cezar a fost

externat în stare satisfăcătoare din unitatea medicală. În concluzia medicului legist,

care a întocmit raportul de expertiză, este indicat că la caz a fost constatată plaga în

regiunea capului care are lungimea de 8 cm și e deschisă de 1,5-2 cm, iar deja

peste 2 zile Cezar Rotaru a fost externat în stare satisfăcătoare.

În această ordine de idei, afirmațiile părții vătămate cum că inculpații au fost

cei ce au aplicat loviturile sunt circumstanțiale, indirecte și insuficiente pentru a

răsturna prezumția de nevinovăție a inculpaților, reieșind și din observarea

împrejurărilor atât anterioare, cât și concomitente sau ulterioare comiterii faptei.

Din acest punct declarațiile inculpaților și ale părților vătămate, relativ la

modul în care au derulat evenimentele, sunt total antagonice și contradictorii.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, atunci când o parte din aceste fapte și

împrejurări se coroborează cu declarațiile părții vătămate, iar cealaltă parte cu cele

ale inculpatului, pe lângă aprecierea cantitativă a acestora, se impune și aprecierea

pertinenței lor. Alte aspecte relevante pentru stabilirea condițiilor de loc și de timp

ale presupusei activități infracționale, modul de operare în săvârșirea infracțiunii,

traseul parcurs de inculpatul Povar Vladimir în momentul agresiunii manifestate în

raport cu părțile vătămate și nu în ultimul rând, actele de participație în mod

concret la săvârșirea infracțiunii, având ca făptuitor pe Povar Toader, care a relatat

că se afla în mun. Chișinău, relatările de altfel susținute sub jurământ și de către

martorii Povar Lilia și Raiețchi Mihail, nu au fost demonstrate în nici un mod.

Mai mult, la materialele dosarului nu există probe care să conducă la

conturarea indubitabilă că Povar Toader și Povar Vladimir sunt autorii faptelor ce

fac obiectul prezentei cauze calificate după indicii calificativi prevăzuți la art.151

alin.(2) lit. d) și art.287 alin.(3) Cod penal, în condițiile în care partea vătămată

Rotaru Cezar arată la inculpați după voce, iar partea vătămată Rotaru Gheorghe

arată că a văzut inculpații aplicând lovituri, în condițiile în care Rotaru Cezar la

etapa urmăririi penale a relatat că „era timp de noapte, a văzut doar silueta acelor

7

persoane”.

Astfel, instanța a conchis că prima instanță, călăuzindu-se de principiul

prezumției nevinovăției, cercetând toate probele prezentate din partea acuzării în

învinuirea adusă inculpaților Povar Toader și Povar Vladimir, de asemenea de

probele prezentate de partea apărării, justificat a ajuns la convingerea că față de

Povar Toader și Povar Vladimir este necesar de adoptat o sentință de achitare în

temeiul art.390 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, întrucât faptele incriminate

inculpaților în baza art.art.151 alin.(2) lit. d), 287 alin.(3) Cod penal, nu au fost

săvârșite de către aceștia.

contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de judecată a dat o apreciere

incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv

probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților

în comiterea infracțiunilor incriminate, fără a se expune asupra tuturor motivelor

indicate în apelul procurorului.

Consideră recurentul că, atât prima instanță cât și instanța de apel nu au luat

în considerație probele acuzării, apreciindu-le eronat, fiind respinsă puterea de

acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea

incriminată inculpatului, fiind astfel încălcate prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, or, din probele administrate la pe caz rezultă cu certitudine că nu

sunt prezente careva dubii în probarea învinuirii, motivarea instanței de apel

reprezintă doar niște versiuni din oficiu înaintate de către instanță în favoarea

inculpaților, care nu au nici un suport probatoriu, deoarece vina lor este dovedită

prin depozițiile părților vătămate depuse în instanța de judecată.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare următoarele probe expuse în apelul procurorului, care dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, și anume:

declarațiile părților vătămate Rotaru Cezar (f.d.39 vol. II) și Rotaru Gheorghe

(f.d.42-44 vol. II); martorilor Sârbu Vasile (f.d.48-49 vol. II) și Stașco Tamara

(f.d.45-47 vol. II); plângerile depuse de Rotaru Cezar și Rotaru Gheorghe la 25

februarie 2014 (f.d.31, 32 vol. I); informațiile 903 din 24.02.2014 înregistrate sub

nr.652 și 654 în Registru de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni a IP

Hîncești (f.d.33, 34 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

24.02.2014 (f.d.36 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.102„D” din

31.03.2014 (f.d.65-67 vol. I); raportul de constatare medico-legală nr.107 din

25.02.2014 (f.d.68 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.103„D” din

01.04.2014 (f.d.77-79 vol. I); procesul-verbal de examinare a informației oferite de

instituțiile de telecomunicații SA „Orange” și SA „Moldcell” din 12.02.2015

(f.d.177 vol. I); declarațiile martorilor Rotaru Gheorghe (f.d.50-51 vol. II),

Costandachi Lilia (f.d.52-53 vol. II) și Raețchi Mihail (f.d.54-55 vol. II) depuse în

ședința de judecată în primă instanță.

Indică procurorul că, declarațiile inculpatului Povar Toader, precum că în

timpul săvârșirii infracțiunii nu se afla la locul infracțiunii, urmează a fi apreciate

critic devreme ce se combat prin declarațiile părților vătămate care direct și sigur

8

arată la primul ca participant la săvârșirea infracțiunilor imputate.

În contextul celor expuse acuzarea consideră că, instanța de apel, la

adoptarea deciziei a repetat eroarea de drept admisă de către instanța de fond și nu

a dat apreciere justă suportului probatoriu administrat, astfel încât concluzia

instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei

minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate

ale participanților la proces, iar în astfel de condiții, colegiului penal îi rămânea

doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

9.1. Avocatul Coptu Sergiu în numele părților vătămate și părțile vătămate

Rotaru Cezar și Rotaru Gheorghe, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, au contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului au invocat că, instanțele de fond în mod incorect au

apreciat critic declarațiile părților vătămate, chiar dacă o asemenea mențiune nu

este indicată în hotărâri, acest fapt rezultă din conținutul hotărârilor.

În viziunea recurenților declarațiile părților vătămate, care sunt consecvente

și clare, coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cadrul cercetării

judecătorești, în special cu rapoartele de expertiză medico-legale și actele judiciare

pronunțate de instanțele de judecată în cauzele contravenționale.

În opinia recurenților, nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu

echivalează cu achitarea acestora, devreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc

cu certitudine săvârșirea infracțiunilor respective de către inculpați. Versiunile

inculpaților reprezintă poziția de apărare, ce nu corespunde adevărului, ci

urmărește scopul de a evita răspunderea penală. Apărările invocate de inculpați nu

au suport probatoriu. Declarațiile martorilor Raețchi Mihail, Constandachi Lilia și

Raețchi Ana prezentate în primă instanță, nu constituie bază probatorie veridică,

care ar conduce la concluzia certă privind nevinovăția inculpaților. Acești martori

sunt rude cu inculpații și, respectiv, caracterul declarațiilor făcute - este subiectiv,

precum și s-a făcut de inculpați trimitere la declarațiile lor și la necesitatea audierii

lor abia în ședința de judecată în prima instanță, după ce au fost administrate

probele acuzării și se cunoșteau probele acuzării, esența și conținutul lor, iar la

urmărirea penală inculpații nu au indicat nimic despre acești eventuali sau posibili

martori, pentru a putea fi audiați încă de atunci și a fi verificate aceste declarații

prin anumite procedee probatorii, precum și nici în instanța de fond la ședința

preliminară inculpații cu apărătorul său nu au prezentat încă de atunci o listă a

probelor apărării inculpaților, potrivit legislației procesuale penale, prin care ar fi

menționat și indicat prin care probe ei intenționează să-și promoveze poziția sa în

procesul penal.

Recurenții consideră neargumentate concluziile primei instanțe preluate de

instanța de apel, precum că „...evaluarea probatoriului la care s-a făcut trimitere

de către organul de urmărire penală, lasă loc nesiguranței în privința autorului

faptei...” or, partea vătămată Rotaru Cezar a indicat că: „ ...când se deplasa spre

9

casă, de după fântână sunt 25-30 metri, au ieșit Povar Sergiu, Povar Tudor și

Povar Vladimir și i-au aplicat o lovitură în cap cu un obiect dur, el a întrebat din

ce cauză, la care aceștia au afirmat că el știe pentru ce. în urma loviturii el a căzut

jos, iar aceștia i-au aplicat lovituri și pe corp. în timpul aplicării loviturilor

aceștia strigau și înjurau...”; totodată, partea vătămată Rotaru Gheorghe indică că:

„ ...Povar Vladimir i-a spus că îl cheamă pe feciorii săi Toader și Sergiu pentru a

se clarifica cu Cezar. Peste 20-30 minute acesta s-a întors pe un alt drum și a spus

că a venit cu băieții pentru a se clarifica, ca să-l bată... La aproximativ 40 metri a

auzit strigăte, înjurături și sunete de lanț era ceva „nauceacuri”, Rotaru

Gheorghe a strigat la el și el a plecat la ei și a strigat să-l lase în pace la Povar

Vladimir, Toader și Sergiu. Povar Vladimir a rămas lângă Cezar, iar pe el l-au

lovit Sergiu și Toader... pe inculpați i-a recunoscut după față, a reușit să-i vadă

deoarece fugea după ei... a fost lovit de Povar Toader și Sergiu. Povar Vladimir la

el nu a strigat, a strigat la Cezar...”

În atare împrejurări, se constată o legătură cauzală directă între acțiunile

inculpaților și vătămările corporale produse părților vătămate, stabilite prin

rapoartele de expertiză medico-legală, or, potrivit concluziei expertului vătămările

corporale stabilite părților vătămate au putut surveni la timpul și în circumstanțele

indicate în speță.

Astfel, consideră că, există toate elementele și datele de fapt care indică la

faptul că instigator, organizator și unul din coautori a comiterii infracțiunilor

asupra părților vătămate a fost cet. Povar Vladimir, iar fiii acestuia, Povar Serghei

și Povar Toader sunt coautori a acestor infracțiuni.

La compartimentul faptei de vătămare a integrității corporale grave susțin că,

este demonstrat faptul că Rotaru Cezar a fost lovit de inculpați și aceste vătămări

corporale obținute ca urmare a aplicării loviturii au fost calificate corect ca grave

periculoase pentru viață, iar concluzia medicilor legiști este conformă cu

prevederile pct.pct.26, 27, 43, 48 a Regulamentului cu privire la aprecierea

medico-legală a vătămărilor integrității corporale aprobat de Ministerul Sănătății al

Republicii Moldova adoptat prin Ordinul nr.199 din 27.06.2003.

În viziunea recurenților, reieșind din circumstanțele de fapt și de drept

expuse mai sus, au fost încălcate prevederile art.6 CțEDO referitor la toate

garanțiile unui proces echitabil, fiind neglijate de către instanța de fond probele-

cheie invocate de partea acuzării în sprijinul poziției sale, privind vinovăția

inculpaților, care constituie un viciu fundamental.

Recurenții consideră neîntemeiat argumentul invocat de instanța de apel cu

privire la faptul că, în speță, probele administrate de organul de urmărire penală

pentru a demonstra învinuirea făptuitorului nu au fost în măsură să răstoarne

prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un

dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia, deoarece probele prezentate

de partea acuzării, în special declarațiile părților vătămate sigure și consecvente

după sens și conținut pe tot parcursul procesului penal, care coroborează cu

celelalte probe administrate la cauză, au răsturnat prezumpția de nevinovăție

instituită prin lege în favoarea inculpaților.

Mai invocă recurenții că, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor

invocate de către aceștia în apel, și anume că, declarațiile inculpaților Povar

10

Vladimir și Povar Toader urmau a fi apreciate critic, că cet. Raețchi Ana și Raețchi

Mihail sunt rude cu soția actuală a inculpatului Povar Toader și corespunzător

aceștia au declarat că chipurile la o anumită dată în luna februarie, probabil în anul

2014, nepoata lor Costandachi Lilia împreună cu prietenul ei de pe atunci,

inculpatul Povar Toader, s-au aflat la ei în ospeție și au sărbătorit ziua Armatei

Sovietice, unde au rămas peste noapte, declarații care au un caracter contradictoriu,

deoarece fiind întrebat în instanța de fond dacă dispune de livret militar, în ce trupe

a făcut serviciul militar și dacă ține minte, unitatea militară în care a făcut serviciul

militar, cet. Raețchi Mihail nu a putut răspunde cu exactitate, că părțile vătămate

au indicat că au recunoscut inculpații nu doar după voce dar și după față, vorbe,

acțiuni, statură și corp, ținând cont de faptul că toți locuiesc în aceeași localitate și

se cunosc bine.

Totodată, instanța de apel neîntemeiat a respins motivele invocate de părțile

vătămate și procuror în apeluri, referitor la săvârșirea faptei infracționale de către

inculpați și existența probelor care confirmă comiterea infracțiunii de către aceștia,

invocând în acest sens numai anumite concluzii cu un caracter general, ceia ce nu

este admisibil pentru o soluție întemeiată a instanței de apel.

Susțin recurenții că, în speță sunt aplicabile prevederile hotărârii CtEDO din

21 iunie 2011 în cauza Giuran vs. România, în care s-a reținut că un verdict care

ignoră probele cheie poate cu siguranță să constituie o eroare. Curtea a subliniat că

astfel de cauze trebuie evaluate spre exemplu în cadrul art.4 par.2 din Protocolul

nr.7, care permite expres ca un stat să redeschidă o cauză când se constată în

procedurile anterioare o deficientă fundamentală care ar fi putut afecta rezultatul

cauzei. Curtea constată că nimic nu indică faptul că modalitatea în care înalta Curte

de Casare si Justiție a stabilit și a evaluat probele, a fost inechitabil sau arbitrar. Ca

urmare se poate concluziona doar că procedura recursului în anulare i-au pus la

dispoziție reclamantului toate clauzele de protecție procedurale prevăzute de art.6

par.1 din Convenție.

În practica instanțelor judecătorești naționale există precedente similare în

care părțile vătămate indică direct la făptuitori că aceștia au comis infracțiunea, iar

în hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești a fost dată o apreciere critică

declarațiilor făptuitorilor și luate ca bază declarațiile părților vătămate depuse sub

jurământ și confirmate prin un cumul de probe, în special prin declarațiile chiar și

indirecte a unor martori și direct prin rapoartele de expertiză medico-legală.

Astfel, în situația de față suntem în situația de aplicare neuniformă a legi

procesuale existând divergente în jurisprudența instanțelor judecătorești naționale.

Existența divergențelor de jurisprudență este inerentă oricărui sistem juridic,

care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond ce au autoritate asupra

competenței lor teritoriale. Toate contradicțiile de jurisprudență existente la nivelul

instanțelor inferioare trebuie soluționate și înlăturate de Curtea Supremă de Justiție.

Astfel potrivit legii naționale instanța supremă are sarcina să asigure interpretarea

și aplicarea corectă și unitară a legii de către toate instanțele judiciare pe întreg

teritoriul țării. CtEDO de asemenea declară că rolul unei instanțe supreme este de a

reglementa contradicțiile de jurisprudență (Zielinski, Pradal, Gonsalez ș.a. vs.

Franța, CEDO 1999- VII, nr.nr.24846/94, 34165/96, 34173/96, paragraf 59).

Hotărârile CtEDO sunt direct aplicabile în sistemul de drept al Republicii

11

Moldova având forță constituțională și supra legislativă. CtEDO a apreciat că

practica judiciară neunitară este contrară principiului siguranței publice care este

implicită în ansamblul articolelor Convenției europene și care constituie unul din

elementele fundamentale ale statutului de drept (Baranowski vs. Polonia,

nr.28358/95, CtEDO 2000 - III).

În viziunea părților vătămate instanța de apel predispus a acceptat

concluziile primei instanțe cu privire la nevinovăția inculpaților Povar Vladimir și

Povar Toader, fără a da o analiză și apreciere detaliată și minuțioasă fiecărei

circumstanțe de fapt și de drept constatată în cadrul acestei cauze penale, și astfel,

a pus la baza deciziei sale contestate, unele din probe, care au fost obiectul

cercetării judecătorești în ședința instanței de apel cu respectarea principiului

nemijlocirii, oralității și contradictorialității, dar care au fost apreciat eronate în

urma unei percepții eronate.

Din decizia instanței de apel rezultă că, instanța a preluat motivele expuse în

sentința primei instanțe la compartimentul aprecierii probelor administrate, la

motivarea soluției sale cu privire la necesitatea menținerii sentinței de achitare a

inculpaților, a acceptat concluziile instanței și a adoptat o soluție, doar în baza

probelor indicate în sentința de achitare, tratând toate motivele invocate de părțile

vătămate în apel și în pledoarii în instanță de apel ca nefondate.

În așa mod instanța de apel a reținut generic, că situația de fapt și de drept

expusă în sentința de achitare emisă de instanța de fond în privința inculpaților

Povar Vladimir și Povar Toader corespunde realității, fără a evalua în concret

motivele invocate în apel și fără a analiza probele care conduc la aflarea

adevărului.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții invocă în recursurile lor temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) pct.1), 3) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

12

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

Instanța de apel în motivarea soluție sale de menținere a sentinței de achitare

a inculpaților, a extras secvențe din declarațiile părților vătămate și martorului Sîbu

Vasile, indicând că, părțile vătămate au declarat că „Povar Vladimir spunea

diferite cuvinte urâte, murdare, a răspuns la fel”, „Povar Vladimir folosea cuvinte

urâte, iar Rotaru Cezar a răspuns la fel”, pe când martorul Sîrbu Vasile, care se

afla în acel moment cu părțile vătămate la masă, a relatat că „Povar Vladimir și

Rotaru Cezar discutau la o distanță de 5-10 metri față de ei. Discutau liniștit”,

astfel, declarațiile acestora în această parte nu coroborează între ele.

Însă această concluzie a instanța de apel, în opinia Colegiului penal este

pripită, or, după cum este indicat, părțile vătămate au declarat că, Povar Vladimir

,,spunea” dar nu striga, iar martorul Sîrbu Vasile a declarat că ,,discutau liniștit”,

ținând cont și de faptul că, ultimul se afla la o distanță de 5-10 metri față de ei.

La fel, instanța de apel nu a indicat din ce motiv urmează a fi reținute ca

fiind veridice declarațiile martorilor Raețchi Mihail, Povar (Constandachi) Lilia și

Raețchi Ana, care sunt rude a inculpaților, ținând cont și de faptul că inculpați au

făcut trimitere la necesitatea audierii lor abia în ședința de judecată în prima

instanță, după ce au fost administrate probele acuzării, iar la urmărirea penală

inculpații nu au indicat nimic despre acești eventuali sau posibili martori, pentru a

putea fi audiați încă de atunci și a fi verificate aceste declarații prin anumite

procedee probatorii.

Totodată, instanța de apel a analizat declarațiile părților vătămate în raport

cu declarațiile inculpaților, stabilind că sunt antagonice și contradictorii și cu

declarațiile martorilor, care nu au observat direct momentul când au fost aplicate

loviturile, însă nu le-a verificat în raport cu probele materiale care au fost cercetate

în ședința de judecată și anume: plângerile depuse de Rotaru Cezar și Rotaru

Gheorghe, informația de la 903, rapoartele de expertiză medico-legală, raportul de

constatare medico-legală și procesul-verbal de examinarea a informației, conform

art.101 Cod de procedură penală.

Deci, se reține că, instanța de apel nu verificat minuțios și obiectiv fiecare

probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și

veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

13

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter

generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri

corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Or, potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu s-a expus

asupra argumentelor invocate în apelul declarat de părțile vătămate, care au indicat

expres că:

- declarațiile inculpaților Povar Vladimir și Povar Toader urmau a fi

apreciate critic;

- martorii Raețchi Ana și Raețchi Mihail sunt rude cu soția actuală a

inculpatului Povar Toader și corespunzător aceștia au declarat că chipurile la o

anumită dată în luna februarie probabil în anul 2014 nepoata lor Costandachi

Lilia împreună cu prietenul ei pe atunci, inculpatul Povar Toader s-au aflat la ei

în ospeție și au sărbătorit ziua Armatei Sovietice, unde au rămas peste noapte,

declarații care au un caracter contradictoriu, deoarece fiind întrebat în instanța

de fond dacă dispune de livret militar, în ce trupe a făcut serviciul militar și dacă

ține minte, unitatea militară în care a făcut serviciul militar, cet. Raețchi Mihail nu

a putut răspunde cu exactitate, că părțile vătămate au indicat că au recunoscut

inculpații nu doar după voce dar și după față, vorbe, acțiuni, statură și corp,

ținând cont de faptul că toți locuiesc în aceeași localitate și se cunosc bine.

La fel, instanța de apel nu a dat o apreciere argumentelor apelanților,

referitoare la procesele contravenționale.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.art.414, 419 Cod de procedură penală,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să examineze sub

toate aspectele circumstanțele de fapt ale cauzei și judecând cauza să se pronunțe

14

asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să țină cont de cele invocate în

recursuri, să aprecieze toate probele în mod separat și ulterior în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, iar în dependență de concluzia formată să adopte

o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Coptu Sergiu în numele

părților vătămate și părțile vătămate Rotaru Cezar și Rotaru Gheorghe, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2018, în

cauza penală în privința lui Povar Toader xxxxx și Povar Vladimir xxxxx și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia pronunțată integral la 08 noiembrie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

/semnătura/ Luiza Gafton

/semnătura/ Tamara Chișca-Doneva

15