1ra-1112/2017 — Art. 151 alin. 2 lit. d; art. 287 alin. 3 CP

1ra-1112/2017 — Art. 151 alin. 2 lit. d; art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1112/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Alerguș

Constantin

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către inculpatul Povar Toader, avocatul Bordian Radion în numele inculpaților

Povar Toader și Povar Vladimir și de către avocatul Chifiac Iurie în numele

inculpatului Povar Vladimir, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Povar Toader XXXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, r-nul XXXXXX;

Povar Vladimir XXXXX, născut la

XXXXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXXX, r-nul XXXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.03.2015 – 02.09.2016;

Instanța de apel: 26.10.2016 – 21.02.2017;

Instanța de recurs: 08.06.2017 – 15.08.2017;

A C O N S T A T AT :

Vladimir și Povar Toader învinuiți de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (3) Cod penal au fost achitați din motiv că

faptele incriminate nu au fost săvârșite de către aceștia.

către organul de urmărire penală este pus sub învinuire că, la 23 februarie

2014, aproximativ la orele 21:30, în satul XXXXXi, raionul XXXXX, în stradă

împreună și de comun acord cu Povar Vladimir și Povar Serghei, acționând în

mod intenționat și având drept scop provocarea leziunilor corporale, în baza

relațiilor reciproc ostile, i-au aplicat lui Cezar Rotaru multiple lovituri cu

pumnii, picioarele și un obiect metalic peste diferite regiuni ale corpului prin ce

a cauzat celui din urmă conform raportului de expertiză medico legală nr. 102

1

„D” din 31 martie 2014, fractură a oaselor parietal pe stânga, cu trecere la bază

cu plagă contuză sagitală cu edem în jur, edem și echimoze la partea laterală a

1/3 distale a gambei drepte, pavilionul urechii stângi, cutia toracică pe stânga,

cotul mâinii stângi, ce se califică ca vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață.

Tot ei, la 23 februarie 2014, aproximativ la orele 21:30, în satul Secăreni,

raionul Hîncești, în stradă, împreună și de comun acord, din intenții huliganice,

fără motiv, încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în

prezența altor persoane, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane,

intenționat l-au înjurat pe Rotaru Gheorghe, după ce, intenționat i-au aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele și un obiect metalic peste

diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico

legală nr. 103 „D” din 01 aprilie 2014, echimoze în regiunea lombară stângă,

brațul mâinii stângi ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Povar Vladimir este pus sub învinuire că, la 23 februarie 2014, aproximativ

la orele 21:30, în satul XXXXXXX, raionul XXXXXXX, în stradă împreună și de

comun acord cu Povar Vladimir și Povar Serghei, acționând în mod intenționat

și având drept scop provocarea leziunilor corporale, în baza relațiilor reciproc

ostile, i-au aplicat lui Cezar Rotaru multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un

obiect metalic peste diferite regiuni ale corpului prin ce au cauzat celui din

urmă conform raportului de expertiză medico legală nr. 102 „D” din 31 martie

2014, fractură a oaselor parietal pe stânga, cu trecere la bază cu plagă contuză

sagitală cu edem în jur, edem și echimoze la partea laterală a 1/3 distale a

gambei drepte, pavilionul urechii stângi, cutia toracică pe stânga, cotul mâinii

stângi ce se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Tot ei, la 23 februarie 2014, aproximativ la orele 21:30, în satul XXXXXX,

raionul XXXXXX, în stradă, împreună și de comun acord, din intenții huliganice,

fără motiv, încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în

prezența altor persoane, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane,

intenționat l-au înjurat pe Rotaru Gheorghe, după ce, intenționat i-au aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele și un obiect metalic peste

diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico

legală nr. 103 „D” din 01 aprilie 2014, echimoze în regiunea lombară stângă,

brațul mâinii stângi ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Rotaru C. și Rotaru Gh..

3.1. Procurorul a solicitat casarea totală a sentinței Judecătoriei Hîncești din

02 septembrie 2016, rejudecarea cauzei în ordine de apel cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i

recunoaște vinovați pe Povar Toader și Povar Vladimir în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal și a

le stabili pedeapsă după cum urmează: în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal

- câte 10 ani închisoare fiecăruia cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - câte 3 ani închisoare fiecăruia cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a le stabili

inculpaților Povar Toader și Povar Vladimir pedeapsa definitivă câte 11 ani

2

închisoare fiecăruia cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A

încasa din contul inculpaților în beneficiu părților vătămate prejudiciul cauzat

prin infracțiunile comise. De asemenea a solicitat luarea sub strajă a inculpaților

Povar Toader și Povar Vladimir din sala de judecată.

În susținerea solicitărilor sale procurorul a invocat următoarele argumente:

- partea acuzării a prezentat suficiente probe în cadrul cercetării

judecătorești care toate au fost examinate și dovedesc integral vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate;

- sentința a fost motivată în temeiul unor concluzii greșit formulate de

instanță, fără o analiză corespunzătoare a probelor prezentate de acuzare.

Astfel, pentru a ajunge la concluzia că faptele social-periculoase nu au fost

săvârșite de inculpați, instanța de judecată a admis cu valoare de probatoriu

doar declarațiile martorilor Rotaru Gheorghe (nepotul inculpatului Povar

Vladimir), Costandachi Lilia (soția inculpatului Povar Toader), Raețchi Mihail

(bunelul soției inculpatului Povar Toader), care sânt rude cu inculpații,

declarații ce nu au un caracter pertinent, concludent și veridic;

- atribuirea de către instanța de judecată a unui caracter veridic declarațiilor

inculpaților prin care aceștea nu și-au recunoscut vinovăția și prezența la locul

infracțiunii, contravine Hotărârii contravenționale judecătorești din data de 02

februarie 2015, privind încetarea procesului contravențional pornit de agentul

constatator conform art. 78 alin. (2) Cod contravențional, în privința persoanei

Rotaru Cezar (dosar contravențional nr. 5r-136) și Hotărârii contravenționale

judecătorești de la data de 25 aprilie 2014, privind încetarea procesului

contravențional pornit de agentul constatator conform art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, în privința persoanei Rotaru Gheorghe (dosar contravențional

nr. 5r-55/14);

- ambele procese-verbale de constatare a contravenției au fost întocmite de

către agentul constatator la cererea inculpatului Povar Vladimir, care a pretins

că a fost maltratat de frații Rotaru.

Reieșind din cele expuse, procurorul a considerat, că instanța de fond a

pronunțat o sentință contrară legii și nefondată și, prin urmare, în scopul

respectării dreptului la un proces echitabil al părților, a cerut casarea acesteia,

iar Povar Toader și Povar Vladimir să fie condamnați pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin.(3) Cod penal.

3.2. Părțile vătămate au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din

02 septembrie 2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpații să fie

recunoscuți culpabili de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2)

lit. d) și art. 287 alin. (3) Cod penal și să le fie aplicată o pedeapsă în limitele

sancțiunii acestor articole, invocând următoarele argumente:

- instanța de fond în mod incorect a apreciat critic declarațiile lor depuse în

calitate de părți vătămate în cauza penală;

- declarațiile lor coroborează cu celelalte probe administrate în cadrul

cercetării judecătorești. Astfel, declarațiile lor au fost confirmate în ședința

judiciară prin declarațiile martorilor Stașcu Tamara și Sîrbu Vasile, care sunt

indicate în sentința contestată, însă prima instanță a făcut doar trimitere la

3

declarațiile acestor persoane, indicând pe scurt conținutul acestor declarații,

însă nu a ținut cont de faptul că acestea confirmă declarațiile părților vătămate;

- martorul Rotaru Grigore este nepotul lui Povar Vladimir, nu a fost martor

ocular al celor întâmplate, deoarece el nu se afla la fața locului alături, și el,

posibil, numai a auzit unele sunete și atât;

- inculpatul Povar Vladimir și feciorii acestuia nu recunosc faptul că i-au

lovit cu un obiect metalic dur în cap, cu mâinile și picioarele peste diferite părți

ale corpului, și prin aceasta le-au cauzat vătămare corporală gravă, deși probe

care confirmă acest fapt sunt, în special, declarațiile părților vătămate, a

martorului Stașcu Tamara, precum și raportul de examinare medico-legală, care

confirmă faptul cauzării a unei vătămări corporale grave;

- de asemenea inculpații nu recunosc nici aplicarea loviturilor lui Rotaru

Gheorghe, deși există probe care indică direct la aceasta și anume procesul-

verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui Rotaru Cezar de către

agentul constatator Danuță Vasile, șeful de post în cadrul IP Hâncești, la data de

10 martie 2014 în baza art. 78 alin. (2) Cod Contravențional, ce a fost întocmit

în absența lui în perioada când era spitalizat în spital;

- nu i-a aplicat nici o lovitură lui Povar Vladimir, și nici nu s-a apărat de

loviturile inculpaților, însă Povar V. a depus plângere la IP Hîncești;

- agentul constatator a încălcat multiple prevederi ale Codului

contravențional, întocmind procesul-verbal cu privire la contravenție în absența

lui în privința unei fapte pe care nu a comis-o și în absența unor probe directe,

care ar indica la comiterea acestei contravenții de către el. Prin hotărârea

Judecătoriei Hîncești din 11 iulie 2014 a fost respinsă contestația sa împotriva

acestui proces-verbal contravențional și a deciziei agentului constatator.

Hotărârea a fost contestată cu recurs și prin decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 august 2014 a fost admis recursul său, a fost casată

hotărârea primei instanțe cu remiterea cauzei contravenționale la rejudecare în

prima instanță. Ulterior Judecătoria Hîncești a examinat această cauză

contravențională și prin hotărârea pronunțată anexată la materialele cauzei

penale în instanța de fond a fost admisă contestația sa și anulat proces-verbal

întocmit ilegal în privința sa de către V. Danuța;

- tot la data de 10 martie 2014 același agent constatator Danuță Vasile, șeful

de post în cadrul IP Hîncești, l-a invitat în sediul Primăriei din s. Secăreni,

r-nul Hîncești pe fratele său Rotaru Gheorghe, unde i-a întocmit un proces-

verbal cu privire la contravenție în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional,

fără a-i aduce la cunoștință în principiu pe același fapt incriminat și lui că l-ar fi

bătut pe Povar Vladimir la data de 23 februarie 2014 ora 20.00 lângă barul din

s. Secăreni, r-nul Hîncești;

- prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 25 aprilie 2014 a fost admisă

contestația lui Rotaru Gheorghe împotriva acestui proces-verbal

contravențional și decizii a agentului constatator, care au fost anulate cu

încetarea procesului contravențional. Agentul constatator și Povar Vladimir nu

au contestat această hotărâre care a intrat în vigoare;

- procurorul și-a exercitat corect atribuțiile, iar aprecierea probelor

efectuată de instanța de fond este neîntemeiată.

4

2017, au fost admise apelurile, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Povar Toader a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de articolele 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal și i-a fost

stabilită pedeapsă: în baza articolului 151 alin. (2) lit. d) Cod penal cu

închisoare la 10 (zece) ani și 6 (șase) luni; în baza articolului 287 alin. (3) Cod

penal cu închisoare la 4 (patru) ani, iar în conformitate cu prevederile

articolului 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 11

(unsprezece) ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Povar Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de articolele 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal și și i-a fost

stabilită pedeapsă: în baza articolului 151 alin. (2) lit. d) Cod penal cu

închisoare la 11 (unsprezece) ani; în baza articolului 287 alin. (3) Cod penal cu

închisoare la 4 (patru) ani 6 (șase) luni, iar în conformitate cu prevederile

articolului 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 12

(doisprezece) închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Povar Vladimir și o persoană în privința căreia este disjunsă cauza, la 23

februarie 2014, aproximativ ora 21:30, în satul Secăreni, raionul Hâncești, în

stradă, împreună și de comun acord, acționând în mod intenționat și având

drept scop cauzarea leziunilor corporale, în baza relațiilor reciproc ostile, i-au

aplicat lui Rotaru Cezar multiple lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect

metalic peste diferite regiuni ale corpului, producându-i, conform concluziei

raportului expertizei medico-legală nr. 102 „D” din 31 martie 2014: „ fractură a

oaselor parietal pe stânga, cu trecere la bază cu plagă contuză sagitală cu edem

în jur, edem și echimoze la partea laterală a 1/3 distale a gambei drepte,

pavilionul urechii stângi, cutia toracică pe stânga, cotul mâinii stângi”, ce se

califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Tot ei, la 23 februarie 2014, aproximativ ora 21:30, în satul Secăreni,

raionul Hâncești, în stradă, împreună și de comun acord, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în prezența altor

persoane, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane, intenționat l-au

înjurat pe Rotaru Gheorghe, după ce, intenționat i-au aplicat multiple lovituri cu

pumnii, picioarele și cu un obiect metalic peste diferite regiuni ale corpului,

producându-i, conform concluziei raportului expertizei medico-legală nr. 103

„D” din 01 aprilie 2014: echimoze în regiunea lombară stângă, brațul mâinii

stângi, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că vinovăția inculpaților

se demonstrează prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate Rotaru C. (f. d. 39, vol. II);

- declarațiile părții vătămate Rotaru Gh. (f. d. 42 – 44, vol. II);

- declarațiile martorului Sîrbu V. (f. d. 48 – 49, vol. II);

- declarațiile martorului Stașcu T. (f. d. 45 – 47, vol. II);

5

- plângerea lui Rotaru C. din 25 februarie 2014 depusă la IP Hâncești prin

care se solicită tragerea la răspundere a cetățenilor Povar V., Povar T. și Povar

S., care la data de 23 februarie 2014 i-au aplicat lovituri peste diferite părți ale

corpului (f. d. 31, vol. I);

- plângerea lui Rotaru Gh. din 25 februarie 2014 depusă la IP Hâncești prin

care se solicită atragerea la răspundere a cetățenilor Povar T. și al fratelui său

care la data de 23 februarie 2014 i-au aplicat lovituri peste diferite părți ale

corpului (f. d. 32, vol. I);

- informațiile 903 din 24 februarie 2014 înregistrate sub nr. 652 și 654 în

Registru de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni a IP Hâncești (f. d. 33,

34, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24 februarie 2014 (f. d. 36,

vol. I);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 102 „D” din 31 martie 2014

conform concluziei căruia la Rotaru Cezar au fost depistate: „fractură a oaselor

parietal pe stânga, cu trecere la bază cu plagă contuză sagitală cu edem înjur,

edem și echimoze la partea laterală a 1/3 distale a gambei drepte, pavilionul

urechii stângi, cutia toracică pe stânga, cotul mâinii stingi” ce se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. La fel, au fost depistate

vătămări corporale neînsemnate exprimate prin edem a gambei drepte,

pavilionului urechii stângi, cutiei toracice pe stânga, cotului mâinii stângi

(f. d. 65 – 67, vol. I);

- raport de constatare medico – legală nr. 107 din 25 februarie 2014

potrivit căruia lui Rotaru C.: „la momentul examinării au fost depistate plagă a

regiunii parietale pe stânga, echimoze și edem a pavilionului urechii stângi,

gamba dreaptă, cutia toracică pe stânga, cotul mânii stângi, fractură a osului

parietal pe stânga, care puteau fi provocate de acțiunea unor obiecte dur-

contondente, se prepoate și în circumstanțele arătate mai sus și vremea

indicată, ce în sumar se califică ca vătămări corporale GRAVE, periculoase

pentru viață.” (f. d. 68, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 103 „D” din 01 aprilie 2014

conform concluziei căruia la Rotaru Gheorghe au fost depistate: „echimoze în

regiunea lombară stângă, brațul mâinii stângi” ce se califică ca vătămări

corporale neînsemnate (f. d. 77 – 79, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a informației oferite de instituțiile de

telecomunicații SA „Orange” și SA „Moldcell” din 12 februarie 2015 (f. d. 177,

vol. I);

- declarațiile martorilor: Rotaru Gh. (f. d. 50-51, vol. II); Costandachi L.

(f. d. 52-53, vol. II); Raețchi M. (f. d. 54-55, vol. II) prezentate în ședința de

judecată în primă instanță.

Instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpați nu echivalează cu achitarea lor, deoarece probele prezentate în

sprijinul învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în ședința instanței de

apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor respective de către

inculpați.

6

Astfel, instanța de apel a conchis, că versiunile inculpaților reprezintă o

poziție de apărare, ce nu corespunde adevărului și urmărește scopul evitării

răspunderii penale, iar apărările invocate de inculpați nu au suport probatoriu.

În acest sens instanța de apel a indicat, că declarațiile martorilor Raețchi

M., Constandachi L., Rotaru G., prezentate în primă instanță, nu constituie bază

probatorie veridică, care ar conduce la concluzia certă privind nevinovăția

inculpaților, deoarece se observă că acești martori sunt rude cu inculpații și,

respectiv, caracterul declarațiilor făcute de către aceștea este unul subiectiv.

Instanța de apel a menționat că, nu sunt relevante susținerile inculpatului

Povar T., precum că la timpul săvârșirii infracțiunii nu se afla la locul

infracțiunii, deoarece aceste probe se combat prin declarațiile părților

vătămate, care în mod direct și sigur arată la acesta ca participant la săvârșirea

infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a reținut ca fiind neargumentate concluziile primei

instanțe, precum că „ ... evaluarea probatoriului la care s-a făcut trimitere de

către organul de urmărire penală, lasă loc nesiguranței în privința autorului

faptei ...” or, partea vătămată Rotaru C. a indicat : „ ... când se deplasa spre casă,

de după fântână sunt 25-30 metri, a ieșit Povar Sergiu, Povar Toader și Povar

Vladimir și i-au aplicat o lovitură în cap cu un obiect dur, el a întrebat din ce

cauză, la care aceștia au afirmat că el știe pentru ce. În urma loviturii el a căzut

jos, iar aceștia i-au aplicat lovituri și peste corp. În timpul aplicării loviturilor

aceștia strigau și înjurau...”; totodată, partea vătămată Rotaru Gh. indică că: „ ...

Povar Vladimir i-a spus că îl cheamă pe Povar Toader și Sergiu pentru a se

clarifica cu Cezar. Peste 20-30 minute acesta s-a întors pe un alt drum și a spus

că a venit cu băieții pentru a se clarifica, ca să-l bată... La aproximativ 40 metri a

auzit strigăte, înjurături și sunete de lanț era ceva „nauceacuri”, Rotaru Cezar a

strigat la el și el a plecat la ei și a strigat să-l lase în pace la Povar Vladimir,

Toader și Sergiu. Povar Vladimir a rămas lângă Rotaru Cezar, iar pe el l-au lovit

Sergiu și Toader... pe inculpați i-a recunoscut după față, a reușit să-i vadă,

deoarece fugea după ei... a fost lovit de Povar Toader și Sergiu. Povar Vladimir la

el nu a strigat, a strigat la Rotaru Cezar...”.

Ținând cont de aceste împrejurări, instanța de apel a constatat o legătură

cauzală directă între acțiunile inculpaților și vătămările corporale produse

părților vătămate, stabilite prin rapoartele de expertiză medico – legală, iar

potrivit concluziei expertului vătămările corporale stabilite părților vătămate

au putut surveni la timpul și în circumstanțele indicate în speță.

În context instanța de apel a remarcat, că în rezultatul acțiunilor criminale

ale inculpaților părții vătămate Rotaru C., conform concluziei raportului

expertizei medico-legală, i-a fost cauzată fractura oaselor parietal pe stânga, cu

trecere la bază cu plagă contuză sagitală cu edem în jur, edem și echimoze la

partea laterală a 1/3 distale a gambei drepte, pavilionul urechii stângi, cutia

toracică pe stânga, cotul mâinii stângi, care se califică ca vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, iar părții vătămate Rotaru Gh., conform

concluziei raportului expertizei medico-legală - vătămări corporale

neînsemnate.

Instanța de apel, din actul de învinuire a exclus sintagma „ fără motiv”

(f. d. 210, 211, vol. I), or, nu poate fi admisă posibilitatea de a raporta

7

huliganismul la infracțiunile săvârșite fără motiv, dat fiind că nu există conduită

umană care să nu fie motivată. Deși motivul nu este indicat în textul legii penale

ca semn obligatoriu al laturii subiective al componenței de infracțiune

huliganismul, acesta decurge din însăși esența infracțiunii respective.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel a indicat că

ține cont de prevederile articolelor 7, 61, 75 și 84 Cod penal: de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpaților, precum și de faptul, că pedeapsa are

drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a menționat, că inculpații nu au antecedente penale, se

caracterizează pozitiv (f. d. 107, vol. I), infracțiunile săvârșite prevăzute la

articolele 151 alin. (2) și 287 alin. (3) Cod penal, potrivit articolului 16 alin. (4)

Cod penal, se clasifică ca fiind grave, de aceea întru realizarea scopului

pedepsei, instanța de apel a considerat oportună aplicarea pedepsei cu

închisoare în limitele prevăzute de sancțiunea normelor penale speciale în baza

cărora s-a efectuat calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.

Totodată, instanța de apel a indicat, că n-a constatat circumstanțe

excepționale pentru aplicarea prevederilor articolului 79 Cod penal în privința

inculpaților, astfel considerând că nu există careva temei pentru aplicarea

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Instanța de apel a indicat, că acțiune civilă în procesul penal nu a fost

înaintată, iar inculpații nu cad sub incidența Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

existând restricțiile prevăzute la articolul 1 alin. (1) - inculpații nu au

manifestat căință activă în cadrul procesului penal, iar articolul 10 alin. (1),

lit. d) stabilește, că nu se aplică amnistia persoanelor care au săvârșit

infracțiunea prevăzută de articolul 151 Cod penal.

Povar Toader, avocatul Bordian Radion în numele inculpaților Povar Toader și

Povar Vladimir și avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar Vladimir.

6.1. Inculpatul Povar Toader, declarând recurs la 14 aprilie 2017, în termen,

a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 8 alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, considerând că în speță nu a fost dovedită vinovăția

sa în săvârșirea infracțiunii incriminate, a indicat următoarele argumente:

- în cadrul ședinței instanței de apel a fost respinsă nemotivat cererea de

audiere a martorilor apărării: Raețchi M. și Costandachi (Povar) Lilia, deși

aceștea au declarat atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță, că la

momentul săvârșirii infracțiunii incriminate el nu se afla la locul infracțiunii;

- prima instanță a dat apreciere faptică și juridică fiecărei probe cercetate

pe parcursul cercetării judecătorești și a făcut o analiză amplă și complexă a

acestora și, ca rezultat, a emis soluția de achitare, iar decizia instanței de apel se

bazează în exclusivitate doar pe declarațiile părților vătămate, care ar fi indicat

direct asupra inculpaților;

- probele și faptele nu au fost supuse analizei și aprecierii, iar declarațiile

sale și ale martorilor care au confirmat că nu s-a aflat în sat pe parcursul întregii

8

zile și nopți de 23 februarie 2013, nu au fost verificate de către instanța de apel,

făcându-se o simplă remarcă că toate se apreciază critic.

6.2. Avocatul Bordian Radion în numele inculpaților Povar Toader,

declarând recurs la 21 aprilie 2017, în termen, a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a expus în decizia pronunțată asupra argumentelor

invocate de partea apărării la judecarea apelurilor părții acuzării, astfel fiind

încălcate flagrant prevederile art. 414, 417 Cod procedură penală, nu a fost

rezolvat obiectiv și multilateral fondul apelului;

- în decizia instanței de apel s-a dat o apreciere unilaterală probelor, fără a

se da o apreciere probelor prezentate de apărare, fără a se expune asupra unui

șir de argumente invocate de către partea apărării și fără a acorda acesteia

posibilitatea de a prezenta probele sale de apărare (instanța de apel a respins

toate cererile părții apărării privind audierea martorilor, care confirmau

declarațiile lor, cât și audierea de martori suplimentari);

- instanța de apel nu s-a expus asupra invocării precum că în ziua când a

fost comisă infracțiunea, inculpatul Povar Toader nu se afla în sat, dar se afla în

mun. Chișinău;

- un alt argument al apărării, care a fost prezentat instanței de apel, este

faptul că, fiind audiați în instanță frații Rotaru au comunicat, că s-au adresat la

Spitalul de Urgență seara târziu la 23 februarie 2014, însă în materialele cauzei

penale se conține copia certificatului-extras din data de 24 februarie 2014,

potrivit căruia după 2 zile Rotaru Cezar a fost externat în stare satisfăcătoare

din unitatea medicală. Pare dubioasă concluzia medicului legist, care a întocmit

raportul de expertiză, constatând că plaga în regiunea capului are lungimea de 8

cm și e deschisă de 1,5-2 cm, ceea ce vine în contradicție cu constatarea din

certificatul menționat supra, cum că peste 2 zile Cezar Rotaru a fost externat în

stare satisfăcătoare. Astfel, din aceste considerente, dar și din multe altele,

partea apărării a solicitat înfăptuirea unei expertize medico-legale repetate,

care a fost respinsă de către prima instanță, deoarece aceasta a ajuns la

concluzia, că Povar Toader și Povar Vladimir nu sunt vinovați de fapta de

maltratare a fraților Rotaru, iar participarea acestora la asemenea acțiuni nu a

fost dovedită;

- Curtea de Apel Chișinău, examinând cauza, a respins în mod neîntemeiat

de a fi audiați martorii Raețchi Mihail și Costandachi (Povar) Lilia, astfel ca

instanța de apel să aprecieze declarațiile acestora și temeinicia punerii lor la

baza sentinței de achitare, emisă de Judecătoria Hîncești, încălcând astfel

prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

- prima instanță a dat apreciere faptică și juridică fiecărei probe cercetate

pe parcursul cercetării judecătorești și a făcut o analiză amplă și complexă a

acestora, corect ajungând la concluzia de achitare, pe când decizia instanței de

apel se bazează în exclusivitate doar pe declarațiile părților vătămate, care ar fi

indicat direct asupra inculpaților ;

- instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului Rotaru

Cezar, care a relatat, „... când se deplasa spre casă, de după fântână sunt 25-30

9

metri, a ieșit Povar Sergiu, Povar Tudor și Povar Vladimir și i-au aplicat o

lovitură în cap cu un obiect dur, el a întrebat din ce cauză, la care aceștia au

afirmat că el știe de ce…”, or, este imposibil ca toți trei să fi apucat un obiect dur

și să-l lovească în cap pe Rotaru Cezar;

- pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea solicită ca probele

administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită

în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și

vinovăția acestuia, iar în speță aceste cerințe legale nu au fost realizate;

- probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat în fața instanței de apel, nu pot constitui drept temei de

stabilire fără echivoc a vinovăției lui Povar Toader și Povar Vladimir în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, deoarece în urma evaluării întregului

material probatoriu administrat în cauză, instanța de apel urma să aprecieze, că,

în prezenta cauză nu a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă,

împrejurarea, că faptele ce li se pun în sarcină inculpaților, au fost cu adevărat

săvârșite de către aceștia;

- prima instanță, prin emiterea sentinței de achitare, corect a concluzionat,

că existența vătămărilor descrise în textul rapoartelor de expertiză medico-

legală poate fi un segment, dar nu un tot întreg al spectrului ce ține de

componența unei infracțiuni și care să conducă la concluzia privind vinovăția

inculpaților și a faptului că aceștia sunt autorii nemijlociți ai acțiunilor imputate

acestora;

- declarațiile părților vătămate nu pot fi coroborate cu alte probe

administrate în cauză, în condițiile în care nimeni dintre martori nu au fost

prezenți la momentul săvârșirii infracțiunii incriminate, astfel, nefiind martori

oculari, mai mult ca atât, martorul Stașcu Tamara a relatat că „ nu a văzut pe

rudele lui Povar în acea seară, a auzit pași alergând, dar nu a văzut nimic.".

6.3. Avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar Vladimir, declarând

recurs la 21 aprilie 2017, în termen, solicită admiterea acestuia, casarea

deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- învinuirea înaintată lui Povar Vladimir nu și-a găsit confirmarea pe

parcursul examinării cauzei penale în instanța de fond și apel;

- probele cercetate au fost apreciate în mod eronat de instanța de apel;

- instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare doar declarațiile

părților vătămate;

- instanța de apel a refuzat neîntemeiat audierea martorilor Raețchi Mihail

și Costandachi (Povar) Lilia, încălcând dreptul inculpaților la un proces

echitabil.

recursurilor pe motiv, că temeiurile pentru declararea recursurilor ordinare nu

și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurenți.

10

concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Colegiul lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, iar instanța de recurs poate să intervină în

soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată

comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri

neîntemeiate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul lărgit atestă, că recurenții invocă temeiurile de drept prevăzute de

pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond, când: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419, 436

alin. (1), (2) Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate de apel.

Potrivit practicii judiciare constante apelul constituie o continuare a

judecării fondului cauzei, legea (art.414 alin.(4) Cod de procedură penală) și

prevede posibilitatea instanței de a da o nouă apreciere probelor administrate la

judecarea în prima instanță.

Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit

față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la

administrarea oricăror probe noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța

prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv

dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea

procesului penal.

11

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea

însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțând o nouă hotărâre.

Totodată Colegiul penal menționează că, ținând cont de dispozițiile art. 6

CEDO, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate, cât și de prevederile art.

415 alin.21 Cod de procedură penală, după o hotărâre de achitare pronunțată de

prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără

audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel.

De asemenea instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin

declarațiile martorilor și ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a

fost achitat de prima instanță. După o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă

audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt

probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Administrarea respectivelor mijloace de probă se desfășoară după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce

permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau

martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate.

Celelalte declarații și probe materiale în acuzare examinate în prima

instanță, urmează în mod obligatoriu să fie verificate prin citirea lor în ședința

de judecată a instanței de apel de către procuror.

Instanța de apel, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță,

poate din oficiu să verifice probele administrate de prima instanță, însă fără a

înrăutăți situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal menționează, că deși legislația națională, în acord cu

jurisprudența CtEDO, reglementează în mod clar procedura de examinarea a

cauzelor în instanța de apel, astfel ca în practica judiciară să fie asigurată

respectarea drepturilor fundamentale ale omului, la examinarea prezentei cauze

de către instanța de apel, au fost comise erori de drept, care impun casarea

deciziei pronunțate, deoarece aceasta a fost emisă cu încălcarea dreptului

inculpaților la apărare, aceștea fiind lipsiți neîntemeiat de către instanța de apel

de posibilitatea de a-și susține poziția de apărare, și în acest mod procesul penal

în privința inculpaților fiind apreciat de către instanța de recurs ca inechitabil.

În acest sens Colegiul penal atrage atenția, că potrivit practicii judiciare

constante instanța de apel se pronunță, prin încheiere, asupra cererii de

administrare a unor noi probe sau de cercetare suplimentară a probelor

administrate de prima instanță, motivând admiterea sau respingerea cererii, în

dependență de faptul dacă aceste probe sunt concludente și utile cauzei.

Potrivit jurisprudenței CtEDO dreptul de a interoga martorii apărării sau ai

acuzării nu poate fi respectat decât dacă acuzatul a cerut să-l exercite și nu

interesează faptul că cererea de confruntare nu a fost făcută în forma cerută de

norma națională Saidi vs France 20.09.1993, ci primează asigurarea respectării

dreptului la apărare.

12

În speță Colegiul penal constată, că solicitarea de audiere suplimentară a

martorilor Raețchi Mihail și Costandachi (Povar) Lilia a fost formulată de către

partea apărării (f. d. 139 v. 2), iar inculpatul Povar Toader, fiind anterior

interogat în instanța de apel ( f. d. 137 v. 2) a declarat în ședința de judecată că

anume acești martori confirmă alibiul său și anume faptul, că la momentul

săvârșirii infracțiunii imputate, el se afla în altă localitate.

Cu toate acestea, instanța de apel, fără a expune careva argumente, a

respins în mod nemotivat demersul apărării printr-o încheiere, care s-a rezumat

la o singură frază : „ a respinge demersul avocatului, a continua examinarea

cauzei” ( f. d. 140 v. 2).

Colegiul penal de asemenea menționează, că potrivit art. 101 alin. 4) Cod de

procedură penală, instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii

sale numai acele probe, la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală

măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

Astfel, în caz de admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond,

care cerințe ale legii au fost încălcate de către această instanță, apoi motivele

adoptării soluției date de instanța de apel.

Instanța este obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau

nevinovăția persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau respingerii

probelor atât de învinuire, cât și cele de apărare. În orice caz se supun analizei

toate probele, indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau

prezentate de către părți în ședință.

În acest context Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel,

respingând în mod neîntemeiat cererea de audiere a martorilor apărării, care

confirmă alibiul inculpatului și astfel pun la îndoială credibilitatea declarațiilor

părților vătămate, iar ulterior pronunțând o sentință de condamnare a

inculpaților, a încălcat prevederile legale și practica judiciară constantă indicate

supra, nerespectând procedura de examinare a cauzei inculpaților Povar

Toader și Povar Vladimir în baza art. 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod

penal după ce prima instanță i-a achitat, încălcându-le flagrant dreptul la

apărare.

Colegiul penal subliniază, că potrivit jurisprudenței CtEDO relevante speței

și anume cauza CtEDO - Manoli v. Republica Moldova din 28 februarie 2017,

Curtea Europeană a statuat, că autoritatea responsabilă de a decide cu privire la

vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte

victimele, învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea

acestora (a se vedea, Kashlev v. Estonia, nr. 22574/08, §§ 48-50, 26 aprilie

2016) și că evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi

realizată, de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a declarațiilor lor.

În cauza Dan v. Republica Moldova din 05 octombrie 2011 CtEDO a ajuns la

concluzia, că cei care au responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția

unui acuzat ar fi trebuit, în principiu, să poată audia martorii în persoană și să

poată evalua credibilitatea acestora. Evaluarea încrederii unui martor

reprezintă o sarcină complexă, care, de obicei, nu poate fi realizată printr-o

simplă lectură a declarațiilor.

13

În hotărârea Lüdi c. Elveției din 15 iunie 1992, CtEDO a ajuns la concluzia

că există o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție chiar și atunci când proba nu a

fost singura care a fundamentat condamnarea, dar instanțele naționale nu au

oferit un motiv întemeiat pentru absența martorului.

În hotărârea Fluieraș c. României din 09 aprilie 2013, Curtea a condamnat

statul român pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de

art. 6 § 1 din Convenție, ca urmare a condamnării reclamantului fără audierea

martorilor, deși acesta fusese achitat de două instanțe inferioare.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit ține să menționeze că respingerea

demersului de audiere a martorilor apărării în speță a afectat grav dreptul

inculpaților la un proces echitabil, deoarece potrivit jurisprudenței CtEDO, și

anume cauza Grădinar v. Republica Moldova din 02 iunie 2008, Curtea a

considerat, că instanțele judecătorești naționale nu au adus motive suficiente

pentru condamnarea lui G. și, astfel, nu a respectat cerințele la echitate, după

cum o cere art. 6 al Convenției, deoarece instanțele judecătorești superioare nu

au examinat constatarea instanței inferioare potrivit căreia G. și celălalt

coacuzat au avut un alibi pentru presupusul timp al crimei.

Relevantă în acest sens este și cauza Vetrenko v. Republica Moldova, prin

care s-a statuat că instanțele naționale au ales pur și simplu să rămână reticente

la o serie de aspecte fundamentale cum ar fi alibiul pentru presupusul moment

al comiterii infracțiunii, iar Curtea de la Strasbourg nu a putut găsi nici o

explicație pentru aceste omisiuni. Împrejurarea este frapantă, având în vedere

că două instanțe au achitat reclamantul în prima rundă a procedurii și, în

absența unor probe noi, acestea l-au condamnat în a doua rundă de proceduri,

neglijând în mod vădit circumstanțele care au dus anterior la achitare.

Astfel, Colegiul lărgit concluzionează, că instanța de apel, pronunțând

decizia de condamnare a inculpaților Povar Toader și Povar Vladimir, după ce a

casat sentința prin care inculpații au fost achitați, nu a respectat prevederile

legale, care stipulează modalitatea de examinare a cauzelor în instanța de apel

în cazul existenței unei sentințe de achitare, punând la baza deciziei de

condamnare declarațiile părților vătămate și martorilor acuzării, cu respingerea

neîntemeiată a demersului apărării de audiere a martorilor, fără cercetarea

nemijlocită în ședința instanței de apel a declarațiilor martorilor Raețchi Mihail

și Costandachi (Povar) Lilia, încălcând în așa mod dreptul inculpaților la un

proces echitabil.

Referitor la eroarea de drept invocată de avocatul Chifiac Iurie prevăzută la

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit nu se va

expune reieșind din faptul o astfel de eroare de drept poate fi invocată în cazul

în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă în prezenta

cauză, instanța de apel a casat sentința de achitare a primei instanțe prin care

inculpații Povar Toader și Povar Vladimir au fost achitați de sub învinuirea de

comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. b) și art. 287 alin. (3)

Cod penal.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul lărgit conchide că erorile de

drept evidențiate se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, deoarece instanța de apel, casând sentința de achitare și

pronunțând decizia privind condamnarea inculpaților, nu a respectat

14

prevederile art. 414 și 415 Cod de procedură penală, iar, ținând cont de faptul,

că erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța

de recurs în prezenta procedură, decizia instanței de apel urmează a fi casată,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală: să verifice și să aprecieze

profund probele administrate pe parcursul procesului penal în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să dea răspuns la

argumentele invocate în recursuri de către partea apărării, să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de jurisprudența națională

constantă, precum și de practica relevantă a CtEDO, să înlăture erorile

constatate mai sus, ținând cont de motivele casării deciziei atacate și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare, declarate de către inculpatul Povar Toader,

avocatul Bordian Radion în numele inculpaților Povar Toader și Povar Vladimir

și de către avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar Vladimir, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017

privindu-i pe Povar Toader XXXXX și Povar Vladimir XXXXX, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Inculpații Povar Toader XXXXX și Povar Vladimir XXXXX, urmează a fi

eliberați imediat din penitenciar dacă nu au de executat pedeapsa închisorii sau

măsura preventivă – arestul, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 25 august

2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

15

Dosarul nr. 1ra-1112/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod de

procedură penală pe cauza penală privindu-l pe Povar Toader XXXXX,

15 august 2017 mun. Chișinău

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința Judecătoriei Hîncești din 02 septembrie

2016, Povar Vladimir și Povar Toader învinuiți de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (3) Cod penal au fost achitați din motiv că faptele

incriminate nu au fost săvârșite de către aceștia.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror și părțile vătămate: Rotaru C. și

Rotaru Gh.

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie

2017, au fost admise apelurile, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Povar Toader a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

articolele 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă: în

baza articolului 151 alin. (2) lit. d) Cod penal cu închisoare la 10 (zece) ani și 6 (șase)

luni; în baza articolului 287 alin. (3) Cod penal cu închisoare la 4 (patru) ani, iar în

conformitate cu prevederile articolului 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă - 11 (unsprezece) ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

- Povar Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de articolele 151 alin. (2) lit. d) și 287 alin. (3) Cod penal și și i-a fost stabilită

pedeapsă: în baza articolului 151 alin. (2) lit. d) Cod penal cu închisoare la 11

(unsprezece) ani; în baza articolului 287 alin. (3) Cod penal cu închisoare la 4 (patru)

ani 6 (șase) luni, iar în conformitate cu prevederile articolului 84 alin. (1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă - 12 (doisprezece) închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs ordinar: inculpatul Povar

Toader, avocatul Bordian Radion în numele inculpaților Povar Toader și Povar

Vladimir și avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar Vladimir.

Potrivit deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

1112/2017 din 15 august 2017 au fost admise recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Povar Toader, avocatul Bordian Radion în numele inculpaților Povar Toader

și Povar Vladimir și de către avocatul Chifiac Iurie în numele inculpatului Povar

16

Vladimir, s-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

februarie 2017, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Îmi exprim dezacordul cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de

judecată a instanței de recurs și pledez pentru susținerea soluției luate pe marginea

acestei cauze de către instanța de apel, iar în vederea acestei statuări expun următoarele

raționamentele.

Consider că instanța de apel corect a dispus condamnarea în privința inculpaților,

dat fiind că din actele cauzei rezultă indubitabil că aceștia se fac vinovați de comiterea

infracțiunilor nominalizate supra, care au fost comise în circumstanțele descrise în

rechizitoriu, fiind acumulate suficiente probe de către procuror, care îi incriminează în

acest sens.

În baza celor expuse, nu pot ralia la soluția luată de majoritatea colegilor din

completul de judecată, pronunțându-mă pentru soluția prevăzută de art. 435 alin. (1)

pct.1) Cod de procedură penală, conform căreia recursurile ordinare declarate urmau a fi

respinse, ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii contestate.

În acest context, țin să evidențiez că, reieșind din partea descriptivă a deciziei

instanței de recurs, temeiul pentru care s-a dispus casarea deciziei instanței de apel

constă în faptul că, potrivit practicii judiciare constante instanța de apel trebuia să se

pronunțe, prin încheiere, asupra cererii de administrare a unor noi probe sau de

cercetare suplimentară a probelor administrate de prima instanță, motivând admiterea

sau respingerea cererii, în dependență de faptul dacă aceste probe sunt concludente și

utile cauzei. Respectiv, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel nu a motivat

din ce considerent a respins cererea avocatului Bodnariuc Al. privind audierea

suplimentară a martorilor Raiețchi Mihail și Povar Lilia, ci doar a dispus respingerea

demersului înaintat.

Pe această linie de considerente, țin să specific că, potrivit practicii judiciare

constante a instanței de recurs, în cazul în care decizia atacată este insuficient motivată,

dar soluția este legală, instanța de recurs este în drept să corecteze această eroare

judiciară în sensul completării considerentelor și temeiurilor corespunzătoare ce ar

justifica soluția.

Din actele cauzei se constată că solicitarea parvenită din partea avocatului

Bodnariuc Al. de audiere suplimentară a martorilor Raiețchi Mihail și Costandachi

(Povar) Lilia nu a fost motivată de acesta. Prin alte cuvinte, partea nu a motivat ce

informații relevante cauzei vor fi obținute prin audierea martorilor dați, menționînd doar

că aceștia au fost audiați în prima instanță.

Relevant aici este de menționat că, partea care invocă prezentarea unor probe, în

special proba cu reaudierea unor martori în proces, trebuie să specifice pentru instanță,

care este necesitatea reaudierii acestora și ce informații relevante cauzei dînșii vor

prezenta.

La caz, apărătorul Bodnariuc Al. nu a făcut nici o specificare despre necesitatea

reaudierii lui Raiețchi Mihail și Costandachi (Povar) Lilia în proces și care anume

informații noi și relevante cauzei dînșii vor expune.

17

Prin urmare, față de cele ce preced, opinez că greșeala instanței de apel privitor la

respingerea demersului părții apărării privind audierea suplimentară a martorilor, nu

poate genera casarea hotărîrii recurate, or nu este una esențială, care afectează soluția sau

înrăutățește, într-un fel sau altul, situația inculpaților, încălcîndu-le un careva drept.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie NICOLAEV

18