1re-93/2018 — art.264-1 alin.1 CP

Dosarul nr. 1re-93/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Poștaru Dan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 22 noiembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Poștaru Dan XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

.

C O N S T A T Ă:

Poștaru D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

14 aprilie 2016 aproximativ la orele 2040 se deplasa la volanul automobilului de

model „Dacia Duster” cu n/î XXXXX, unde la intersecția str. Ismail și bd. Ștefan cel

Mare, mun. Chișinău a fost stopat de către angajatul INP al IGP, Ciochină V. În

continuare, fiind suspectat în consumarea băuturilor alcoolice Poștaru D. a fost

supus testării alcoolscopce cu mijlocul tehnic „Dragher 6810” în rezultatul căruia s-a

stabilit că concentrația de alcool în aerul expirat este de 1,17 mg/l, adică ultimul se

afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fapt ce denotă că Poștaru D. a

încălcat cerințele art. 14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, care prevede că

„conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere”.

1

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal:

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat ( în redacția de până la intrarea în vigoare a Legii

din 13.07.2017).

Burlacu M. în numele condamnatului, care a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare argumentând următoarele:

- declarațiile martorului Lungu I., care a comunicat că Poștaru D. la 14.04.2016

nu a consumat băuturi alcoolice, nu au fost luate în considerație și apreciate de

instanța de fond;

- acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar fi permis instanței de

judecată de a pronunța o sentință de condamnare;

- în speță de către agentul constatator nu au fost îndeplinite obligațiile ce

derivă din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și de examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

296 din 16.04.2009;

- procedura de documentare a stării de ebrietate în privința lui Poștaru D. nu a

fost respectată.

recursul declarat a fost respins ca nefondat.

probelor din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia de vinovăție a lui Poștaru D. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal a respins alegațiile apărării referitor la faptul că

declarațiile martorului Lungu I. nu au fost apreciate și a indicat că depozițiile

martorului respectiv, nu pot fi reținute deoarece sunt combătute prin declarațiile

martorilor și datele obiective din probele scrise anexate la materialele cauzei. Mai

mult martorul menționat se află în relații de concubinaj cu Poștaru D., urmărind

scopul de evitare răspunderii penale a inculpatului.

În continuare instanța de recurs a respins alegațiile apărării referitor la faptul

că „procesul-verbal privind testarea alcooscopică se citește tuturor persoanelor care

au participat la efectuarea acțiunii, explicând dreptul, de a face obiecții, iar acestea

urmează să fie consemnate în procesul-verbal”, or un asemenea proces-verbal la

cauză lipsește, la materialele dosarului fiind anexat doar procesul-verbal privind

constatarea faptului de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, în care este indicat rezultatul testării cu aparatul Drager, fapt care a fost

adus la cunoștința inculpatului, iar acesta a semnat nefiind înscrise careva obiecții.

Referitor la argumentul recurentului precum că, agentul constatator nu l-a

condus pe Poștaru D. la instituția medicală pentru preluarea probei biologice, dar l-a

purtat prin diferite instituții circa 4-5 ore, Colegiul penal a menționat că, inculpatul

2

nu și-a exprimat dezacordul cu rezultatele testării, nu făcut careva obiecții și nu a

solicitat preluarea probelor biologice.

condamnatul, care a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele:

-fapta prejudiciabilă incriminată a fost bazată doar pe presupunerile organului

de urmărire penală, or în speță nu există nici o probă care ar confirma că Poștaru D.

a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate;

- Poștaru D. a fost condamnat în lipsa elementelor infracțiunii și în lipsa unor

probe veridice, prin ce au fost încălcate prevederile art. 6 CEDO, dreptul la un

proces echitabil;

- instanța de recurs nu a argumentat de ce a admis depozițiile martorilor

acuzării - polițiști, care erau vădit cointeresați și nu a admis depozițiile martorului

ocular Lungu I.;

- în speță urma a fi pronunțată o hotărâre de achitare, deoarece fapta

incriminată nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente;

- la examinarea cauzei a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției;

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului în anulare

declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece recurentul își întemeiază recursul doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele cauzei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

supune unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța de

recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să examineze

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu prevederile

art. 431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art. 6 pct. 44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

3

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată

o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul atestă că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că din textul recursului în anulare

declarat, rezultă că, autorul invocă afectarea deciziei contestate de un viciu

fundamental, exprimat prin interpretarea eronată a probelor și condamnarea lui

Poștaru D. în lipsa elementelor infracțiunii, fapt care în opinia sa a dus la încălcarea

prevederilor art. 6 CEDO.

Asupra criticilor invocate de recurent, în sensul art. 6 CEDO – încălcarea

dreptului la un proces echitabil, Colegiul menționează că, în norma vizată și pretinsă

a fi încălcată de către instanțele de fond și de recurs ordinar, sunt instituite o serie de

garanții privitoare la modul de desfășurare a procesului, inclusiv în materie penală,

garanții care sunt prevăzute în cuprinsul textului art.6 al Convenției, adică -garanții

explicite, precum și cele ce se deduc indubitabil din ansamblul reglementării, adică

garanții implicite.

Prin urmare, termenii art. 6§1 din Convenție consacră în mod explicit o serie

de garanții a căror importanță este considerabilă; astfel, orice persoană are dreptul la

un tribunal instituit prin lege, care trebuie să fie independent și imparțial; de

asemenea orice justițiabil are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, fiind

precizată necesitatea judecării cauzei sale în mod echitabil.

Totodată, din dispoziția art. 6 al Convenției se atestă și garanțiile implicite ale

desfășurării unui proces echitabil și constau în „egalitatea armelor”, „respectarea

principiului contradictorialității”, „motivarea hotărârilor” „dreptul acuzatului de a

păstra tăcerea și de a nu contribui la propria sa încriminare”, ”dreptul de-a fi

informat, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa”.

Din conținutul recursului în anulare, Colegiul penal reține că, deși autorul

invocă încălcarea prevederilor art. 6 al Convenției, însă critică hotărârile adoptate în

speță sub aspectul aprecierii probelor și a circumstanțelor cauzei, nefiind de acord

cu condamnarea sa, însă în viziunea instanței de recurs în anulare, argumentele

invocate în sensul menționat, nu cad sub incidența încălcării garanțiilor prevăzute la

art. 6 al Convenției și poartă doar un caracter deghizat, având scopul redeschiderii

procesului penal.

4

Referitor la argumentul invocat precum că instanța de recurs nu a motivat de

ce a admis depozițiile martorilor acuzării – polițiști și a respins depozițiile

martorului ocular Lungu I., Colegiul reține, că instanța de recurs la acest capitol și-a

argumentat clar concluzia, indicând de ce nu pot fi reținute depozițiile martorului

Lungu I., care este concubina inculpatului, pe motiv că acestea sunt făcute cu scopul

de a-l ajuta pe Poștaru D. pentru a evita răspunderea penală și a-i ușura situația. Mai

mult instanța de recurs a indicat că depozițiile martorului Lungu I. sunt combătute

atât prin depozițiile martorilor Ciorchina V. și Grati Iu., cât și prin probele scrise

examinate în instanța de fond.

În acest context, lecturând decizia contestată prin prisma criticilor formulate

de recurent Colegiul penal constată, că instanța de recurs a examinat cauza

multilateral, adoptând o decizie motivată și argumentată, care conține răspunsuri

clare asupra tuturor motivelor invocate în recursul declarat de apărare.

Alegațiile condamnatului prin care susține că instanțele ierarhic inferioare au

adoptat hotărâri nemotivate țin de modul de apreciere de către acestea a probelor

acuzării în alt mod decât cel dorit de recurent. Sub acest aspect Colegiul relevă că

instanțele de judecată în conformitate cu prevederile art. 27, 101 Cod de procedură

penală, apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate în ansamblu sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, iar faptul că instanțele de fond nu au apreciat

probele în modul solicitat de apărare nu constituie motiv de a afirma că instanțele au

pronunțat hotărâri nemotivate bazate doar pre presupuneri.

Colegiul penal constată că, în speță, atât instanța de fond cât și cea de recurs

ordinar s-au pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de apărare, cărora li

s-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, soluție care este considerată

legală.

Acestea fiind menționate Colegiul penal respinge ca neîntemeiate

argumentele recurentului referitor la faptul că în speță au fost încălcate prevederile

art. 8 Cod de procedură penală, or, în cazul dat acuzarea a prezentat suficiente

probe, care fiind cercetate și analizate în ansamblu au permis instanțelor de fond de

a conchide că în speță incontestabil s-a demonstrat vinovăția recurentului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Generalizând cele expuse la caz, instanța de recurs în anulare constată că

decizia contestată prin care a fost menținută hotărârea instanței de fond nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și aceste

hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia, deoarece principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

5

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs

România din 28 octombrie 1999).

Așadar, Colegiul penal conchide că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanțele de fond și recurs,

care ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză ce ar afecta hotărârile

irevocabile, iar existența unei alte păreri a apărării asupra aceleiași probleme nu

poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

Luând în considerație concluziile menționate mai sus, Colegiul penal consideră

că se impune inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Poștaru D., ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Poștaru Dan

XXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie

2018, în propria cauza penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

6