1re-35/19 — art. 264-1 alin. 1 CP

Dosarul nr.1re-35/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 11 septembrie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2018, declarat de către

avocatul Zamfir Pavel în numele condamnatului și condamnatul

Mateescu Ion XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la amendă în mărime de 562,5 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Mateescu Ion a cheltuielilor judiciare în

mărime de 13,68 lei.

procedură penală, a constatat că Mateescu Ion, la data de 15 ianuarie 2018,

aproximativ ora 01:20, în timp ce se deplasa la volanul automobilului de model

„Mercedes Vito”, cu numerele de înmatriculare XXX, prin s. XXX, r-nul XXX, a fost

stopat de către angajații INP a IGP a MAI, fiind suspectat de consum de alcool. În

rezultatul testării cu aparatul „Drager” s-a stabilit că, concentrația vaporilor de alcool

în aerul expirat era de 0,80 mg/l.

inculpatului a declarat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia

în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mateescu Ion să-i

fie aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

1

invocând că instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu este încadrat în câmpul

muncii și că este în imposibilitate să achite amenda; - că a solicitat aplicarea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității; - instanța nu și-a motivat

hotărârea în partea aplicării pedepsei penale sub formă de amendă; - nu a ținut seama

de faptul că neexecutarea sancțiunii sub formă de amendă va duce la înlocuirea

ulterioară a ei cu muncă neremunerată în folosul comunității, fapt ce va îngreuna

procesul de înfăptuire a justiției.

2018, recursul declarat de către avocatul Fetcu Andrian în numele inculpatului a fost

respins ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar

în partea stabilirii pedepsei.

Astfel, instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei penale, prima instanță

a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de

circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria

celor ușoare, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai,

că nu are antecedente penale, că circumstanțe care atenuează răspunderea penală nu

au fost stabilite, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența

pedepsei asupra corectării și reeducării lui, și corect a conchis că corectarea

inculpatului va putea fi atinsă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

Consecvent, instanța de apel a menționat că aplicarea față de inculpat a unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu este posibilă, or,

reieșind din prevederile art.62 Cod penal, această categorie de pedeapsă este mai

severă decât cea sub formă de amendă și respectiv, aplicarea acesteia va duce la

încălcarea prevederilor art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit căruia,

instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana

care a declarat apel.

Complementar, cu referire la posibilitatea aplicării față de inculpat a

prevederilor art.55 Cod penal, instanța de apel a precizat că, în speță nu sunt întrunite

condițiile privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională a inculpatului.

Cu referire la solicitarea apelantului de a fi aplicată față de inculpat a unei

pedepse penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de

apel a indicat că acesta nu a prezentat probe ce ar justifica aplicarea în privința lui a

unei astfel de pedepse, agravarea situației inculpatului în propriul recurs fiind contrară

legii, or, sancțiunea amenzii este cea mai blândă pedeapsă.

condamnatului și condamnatul au declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești, prin care, făcând trimitere la prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și

dispunerea rejudecării cauzei în partea casată în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

2

art.61, 65, 75, 78 Cod penal și a aplicat față de Mateescu Ion o pedeapsă prea aspră; -

instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării apelantului privind aplicarea față de

condamnat a prevederilor art.55 Cod penal; - instanța nu a elucidat argumentele

invocate de către partea apărării, a omis să descrie poziția avocaților și a solicitărilor

vis-a-vis de apelul procurorului, precum și a omis să reflecte poziția inculpatului față

de același apel; - instanța nu a ținut cont că însăși procurorul a solicitat aplicare unei

pedepse complementare mai blânde, adică privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani; - nu a ținut cont nici de faptul că condamnatul și-a

recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată; - prin

mențiunea „Decizia este irevocabilă”, partea apărării a fost indusă în eroare referitor

la oportunitățile căilor de atac utilizate, într-o astfel de situație, în respectiva cauză

penală, putând fi declarate atât recurs ordinar, cât și în anulare.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Cu referire la argumentul recurentului, potrivit căruia, în respectiva cauză

penală pot fi declarate atât recurs ordinar, cât și în anulare, Colegiul penal

menționează că acesta este neîntemeiat, instanța de apel corect indicând că „Decizia

este irevocabilă”. Or, potrivit art.437 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, pot fi

atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile ușoare

pentru săvârșirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de

libertate.

În speță, norma art.2641 alin.(1) Cod penal, în baza căruia Mateescu Ion a fost

recunoscut vinovat și condamnat, prevede în exclusivitate o pedeapsă nonprivativă de

libertate.

Reieșind din prevederile art.466 alin.(4) și (5) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de recurs (în cauza penală de față – Curtea de Apel) împotriva

hotărârii pe cauzele pentru care legea nu prevede calea de atac apelul, sunt

irevocabile.

Consecvent, potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac pot fi contestate cu

recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Cu referire la argumentele invocate în recurs întru casarea hotărârilor

judecătorești pronunțate în respectiva cauză penală, Colegiul penal menționează

următoarele.

Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la

art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul său

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Articolul 453 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

3

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul R.Moldova despre depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția R.Moldova și de alte legi naționale.

Potrivit art.456 alin.(1) Cod de procedură penală, actele procedurale

preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a

recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art.431 și 432, care

se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală,

un complet format din 3 judecători, prin decizie, motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430.

Consecvent, coraportând prevederile art.430 pct.5) și 455 alin.(2) pct.7) Cod de

procedură penală, recursul în anulare trebuie motivat, cu indicarea obligatorie cel

puțin a unui temei prevăzut în art.453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia,

cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate din punct de vedere al problemei de drept

și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată.

Examinând recursul, Colegiul constată că acesta nu se întemeiază pe nici un

temei de drept stipulat în art.453 Cod de procedură penală, cu invocarea

circumstanțelor considerate a fi un viciu fundamental care ar fi afectat hotărârea

atacată, cu indicarea normelor de drept care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi

încălcate, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Argumentele invocate de către recurenți în recursul în anulare privind

ilegalitatea hotărârii adoptate în cauză, descrise la pct.5 al prezentei decizii, țin de

pedeapsa penală, pe care o consideră prea aspră, temei prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.10) Cod de procedură penală și care poate fi invocat doar în cazul contestării

hotărârii cu recurs ordinar.

În context, Colegiul penal menționează că contestarea categoriei și termenului

pedepsei penale la etapa recursului în anulare, după cum solicită recurentul, nu se

încadrează în prevederile art.453 Cod de procedură penală.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârea recurată, Colegiul penal nu

constată vreun viciu fundamental sau erori de drept grave ce ar afecta legalitatea

hotărârilor judecătorești deja irevocabile, care capătă putere de lucru judecat și ar da

temei de intervenire în procedura precedentă.

Conform prevederilor art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în

anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul

articol sau este declarat repetat.

În astfel de circumstanțe, având în vedere că hotărârea atacată nu conține erori

de drept, cuprinse de noțiunea viciului fundamental, Colegiul penal conchide că,

4

recursul în anulare declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele condamnatului

și condamnat este inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Zamfir Pavel

în numele condamnatului Mateescu Ion și condamnatul, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2018, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivate, pronunțată la data de 13 iunie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

5