1re-108/2018 — art. 473 CPP

La 20.10.2017, condamnatul Pascal Stipan s-a adresat instanței de judecată cu o plângere privind acțiunile Departamentului Instituțiilor Penitenciare, în motivarea căreia a invocat că, nu este de acord cu transferul său din Penitenciarul nr. 15 Cricova în Penitenciarul nr. 1 - Taraclia și că, acest transfer ar fi contrar legislației.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13.12.2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatului Pascal Stipan privind acțiunile ilegale ale Departamentului Instituțiilor Penitenciare. 2.1. Pentru a pronunța încheierea în cauză, instanța de fond a reținut că, Departamentul Institutiilor Penitenciare este unica instituție care are atribuții în vederea soluționării chestiunii cu privire la transferarea deținutului dintr-un penitenciar în altul.

Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, condamnatul Pascal Stipan a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea sa, invocând că el fiind originar din or. Cricova nu era necesar să fie transferat la Taraclia, or astfel, se încalcă prevederile Statutului executării pedepsei de către condamnați, care stipulează că, penitenciarul urmează să fie situat cât mai aproape de locul de trai al condamnatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.04.2018 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul Pascal Stipan, cu menținerea încheierii. 4.1. Verificând și analizând materialele dosarului, instanța de recurs a considerat că, la pronunțarea încheierii, instanța de fond a stabilit corect circumstantele de fapt și de drept și just a conchis de a respinge ca neîntemeiată cererea condamnatului Pascal Stipan privind acțiunile ilegale ale Departamentului Instituțiilor Penitenciare. 1 Instanța de recurs a constatat că, Pascal Stipan a executat o perioadă de timp pedeapsa cu închisoare în penitenciarul nr. 1 Taraclia, fiind condamnat printr-o sentință judecatorească definitivă, fiindu-i stabilit regim inițial, iar în prezent acesta se deține în Penitenciarul nr. 15-Cricova. Din materialele dosarului s-a stabilit că, Pascal Stipan a fost transferat în Penitenciarul nr. 1 - Taraclia pentru a executa pedeapsa stabilită în regim inițial, ținând cont de locurile disponibile pentru acest regim în Penitenciarul nr. 15 - Cricova. Aceste acțiuni au fost întreprinse de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare în temeiul atribuțiilor sale de repartizare a condamnaților în instituțiile penitenciare pentru executarea pedepsei cu închisoare. Astfel, deși condamnatul Pascal Stipan urma să execute în continuare pedeapsa în regim inițial, dar Penitenciarul nr. 15 - Cricova nu dispune de locuri libere în sectorul cu un asemenea regim, instanța de recurs a considerat că, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a conchis corect că, pentru a evita suprapopularea penitenciarului, este necesar transferul condamnatului Pascal Stipan într-un penitenciar care dispune de asemenea regim, cu atât mai mult că, potrivit pct. 961 al Hotărârii Guvernului nr. 583 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, la repartizarea condamnatului în penitenciar pentru executarea pedepsei, se i-a în considerare ca penitenciarul să fie situat, pe cât e posibil, mai aproape de domiciliu sau altă localitate indicată de condamnat.

Hotărârea menționată, în temeiul art. 466 alin. (4) Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Nefiind de acord cu decizia, condamnatul a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor menționate, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând că el fiind originar din Cricova nu era necesar să fie transferat la Taraclia, or astfel, se încalcă prevederile Statutului executării pedepsei de către condamnați, care stipulează că, penitenciarul urmează să fie situat cât mai aproape de locul de trai al condamnatului. Totodată, invocă că, examinarea cererii de recurs în instanța de apel a avut loc în lipsa sa, pe motiv că instanța de judecată la cererea avocatului a examinat cauza cu o oră mai devreme decât ora stabilită pentru examinare, fără ca să-i fie adusă la cunoștință faptul dat, prin ce i s-a încălcat dreptul l-a un proces echitabil.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Colegiul consideră necesar a menționa că nu orice hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, ci numai cele pentru care legea prevede această cale de atac. 2 Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală -adică calea apelului și recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Prin urmare, reieșind din normele sus menționate, hotărârea atacată de recurent nu este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurentul a declarat recurs în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, situație ce persistă în această cauză. În aceste împrejurări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de către condamnatul Pascal Stipan, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. art. 432 alin. (2) pct. 1) și 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de către condamnatul Pascal Stipan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 31 octombrie 2018. Președinte: Covalenco Elena Judecători: Guzun Ion Diaconu Iurie 3