1ra-1224/18 — art. 201/1 al. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1224/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Anatolie Țurcan

Victor Boico

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 02 iunie 2017

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui:

Gabură Valeriu Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din Xxxxx, domiciliat

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2016 - 02.06.2017;

Instanța de apel: 12.07.2017 - 08.11.2017;

Instanța de recurs: 30.01.2018 - 07.03.2018;

24.05.2018 - 31.10.2018.

C O N S T A T Ă:

achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, pe motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

învinuit de către organul de urmărire penală și trimis în judecată pentru faptul, că

aflându-se în condiția locuirii separate cu fiul său, Xxxxx Xxxxx, a.n. xxxx, și fiica

Xxxxx Xxxxx, a.n. xxxx, cu care este membru de familie conform prevederilor art.

1331 Cod penal, în perioada anilor 2013-2015, în repetate cazuri, data nestabilită,

venind în vizită la copii și fosta sa soție Gabură Tamara, la domiciliul situat în Xxxxx,

în prezența copiilor, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx, o agresa fizic și psihic pe Gabură

Tamara, manifestând față de aceasta un comportament brutal, abuziv și agresiv,

exprimând cuvinte înjurioase, intimidări, insultări, amenințări că-i va lăsa fără casă să

ajungă pe drumuri, că va distruge casa prin explozie curmându-le viața, acțiuni prin

care a provocat lui Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx suferințe psihice exprimate prin

1

stări psiho-emoționale determinate de situațiile de fapt, percepând amenințările ca fiind

serioase și posibil reale, având în vedere antecedentele penale a tatălui lor.

Astfel, de către organul de urmărire penală acțiunile lui Gabură Valeriu au fost

încadrate în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, individualizată prin violența în

familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată verbal, comisă de un

membru al familiei asupra a doi membri ai familiei, care a provocat suferință psihică

și prejudiciu moral.

În ședința de judecată a instanței de fond din 09 februarie 2017 acuzatorul de stat,

Braila Natalia a înaintat Ordonanța privind modificarea învinuirii ca rezultat al

modificărilor art. 2011 din Codul penal prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare

din 16.09.2017, potrivit căreia lui Gabură Valeriu i s-a incriminat comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, individualizată prin

violența în familie, adică acțiunea și inacțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei asupra a doi membri ai familiei, manifestată prin intimidare în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei, în următoarele

circumstanțe: Gabură Valeriu, fiind membru de familie cu fiul său, Xxxxx Xxxxx, a.n.

xxxx și fiica, Xxxxx Xxxxx, a.n. xxxx, în perioada de după eliberarea sa din

Penitenciarul nr. 13 Chișinău, decembrie 2013 și până în luna decembrie 2015,

aflându-se inițial în condiția de conlocuire cu copiii săi în Xxxxx, apoi și în condiția

de locuire separată, acționând în scopul impunerii voinței sale și a controlului personal

asupra copiilor, i-a intimidat prin comportamentul său brutal, abuziv și agresiv și

exprimându-le limbaj specific persoanelor private de libertate (jargoane), cuvinte

înjurioase și insultări, amenințări că-i va lăsa fără casă, și că vor ajunge pe drumuri și

în închisoare și s-a implicat în viața lor personală manipulându-i și șantajându-i

emoțional oriunde s-ar afla și orice ar face, obligându-i să se supună doar cerințelor

lui, fără a ține cont de părerea și doleanța copiilor, acțiuni care prin conținutul lor, au

cauzat victimelor stări de tensiune, consecințe psihologice și emoționale grave pe

termen lung.

3.1. procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Gabură Valeriu să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a), 34, 82 Cod

penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 4 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond ilegal a dispus achitarea inculpatului, pe

parcursul cercetării judecătorești fiind ignorate toate probele, or acuzarea a prezentat

probe verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele cazului și au demonstrat

pe deplin vinovăția lui Gabură Valeriu în săvârșirea infracțiunii imputate.

3.2. inculpatul, care a solicitat casarea parțială a sentinței și judecarea cauzei în

drept, instanța de apel urmând să se expună asupra cererii privind nulitatea ordonanței

de pornire a urmăririi penale și ordonanței de punere sub învinuire ca fiind depuse

tardiv.

2

Apelantul a indicat că sentința instanței de fond, care în limitele competenței s-a

expus asupra vinovăției sale, este întemeiată și legală, însă instanța a omis să se expună

asupra cererilor în care s-au invocat erorile de drept admise la desfășurarea urmăririi

penale, și anume tardivitatea ordonanței de pornire a urmăririi penale și a ordonanței

de punere sub învinuire, care fiind nule, generează nulitatea actelor procedurale emise

ulterior și care sunt inadmisibile ca probe.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

4.1. Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a apreciat probele și

circumstanțele cauzei, acestea fiind examinate prin prisma utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

În învinuirea inițială, organul de urmărire penală i-a incriminat inculpatului

comiterea unor fapte, axându-se pe norma penală în vigoare la acel moment. Ulterior,

art. 2011 Cod penal fiind modificat, acțiunile acestuia au fost decriminalizate, iar

acuzarea, în mod ilegal, a dispus modificarea învinuirii în sensul agravării,

incriminându-i alte acțiuni, conform normei modificate. Astfel, inculpatului i-a fost

încălcat grav dreptul la apărare, acesta fiind pregătit pentru a se apăra de învinuirea

înaintată pentru anumite fapte și fiindu-i imputate unele acțiuni, care nu și-au găsit

confirmare și nu se regăsesc în nouă învinuire înaintată, acuzarea modificând

nemijlocit doar norma de drept, fără a modifica și circumstanțele de fapt în care este

învinuit inculpatul.

Prin urmare, instanța de fond a constatat în mod justificat că acuzarea nu a

prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar demonstra fapta

incriminată inculpatului, probatoriul administrat fiind insuficient pentru a dovedi cert

existența faptei infracționale în acțiunile acestuia și fiind admise mai multe omisiuni

din partea organului de urmărire penală, care generează menținerea sentinței de

achitare a inculpatului.

Colegiul a menționat că învinuirea este una neconcretă, bazată exclusiv pe

presupuneri, pe declarațiile părților vătămate, care nu sunt confirmate prin careva

probe, iar în instanța de apel, acuzarea a făcut referire și a pledat pentru cercetarea

acelorași declarații ale părților vătămate, martorilor și probelor scrise, care au fost

examinate în instanța de fond și puse la baza sentinței de achitare, nefiind prezentate

alte probe noi, iar organul de urmărire penală a acționat unilateral și neobiectiv, nefiind

administrate suficiente probe și nefiind efectuate acțiunile procesuale necesare pentru

a demonstra existența faptei infracțiunii în acțiunile inculpatului.

În instanța de apel, părțile vătămate au confirmat că nu a fost aplicată violență

fizică în privința lor, invocând doar amenințările care le-au afectat psihologic, precum

și controlul total din partea inculpatului, afirmații care, însă, nu au fost confirmate prin

careva probe.

3

Potrivit declarațiilor inculpatului, ale părților vătămate și martorului Gabură

Tamara, foștii soți se aflau în litigiu civil privind partajarea averii comune în

devălmășie, astfel că afirmațiile părților vătămate rezultă din posibilele certuri apărute

la partajarea casei în care au locuit împreună până la condamnarea inculpatului.

Alegațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx și ale martorului Gabură Tamara că

inculpatul i-ar fi aplicat lovituri lui Gabură Tamara, nu au fost confirmate prin careva

probe, nefiind înregistrate plângeri în acest sens și lipsind un raport de expertiză care

ar constata prezența sau lipsa unor vătămări.

Învinuirea înaintată inculpatului este una vagă, neclară și bazată pe presupuneri,

or nici părțile vătămate, nici martorii nu au putut să indice cu claritate și exactitate când

anume s-au desfășurat acțiunile de violență psihică sau amenințările, partea vătămată

Xxxxx Xxxxx invocând doar că inculpatul a spus că va plasa o bombă în casă, martorul

Gabură Tamara relatând același lucru și specificând că a fost lovită și agresată psihic,

fără a concretiza circumstanțele și perioada de timp când s-au produs aceste acțiuni.

Mai mult, nici în ordonanța procurorului din 08.02.2017 prin care s-a dispus

modificarea învinuirii înaintate inculpatului, nu se regăsesc circumstanțele concrete și

perioada de timp în care s-ar fi produs pretinsa infracțiune de violență în familie.

Totodată, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate Xxxxx Xxxxx din

23.05.2016, întocmit de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, deși

denotă afecțiuni de nivel psihologic ale acesteia, nu poate impune adoptarea unei

concluzii de condamnare a inculpatului, nefiind administrate și alte probe în acest sens,

iar fapta incriminată inițial inculpatului fiind ulterior decriminalizată, neconstituind o

infracțiune.

casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanțele de fond nu au analizat în cumul probele

administrate, dându-le o apreciere greșită, contrară stării de fapt stabilită de către

organul de urmărire penală.

s-a dispus inadmisibilitatea recursului declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 6), și 11) Cod de procedură penală,

solicită casarea atât a sentinței instanței de fond prin care a fost achitat de sub învinuirea

înaintată, cât și a deciziei instanței de apel prin care aceasta a fost menținută,

menționând că aceste hotărâri îl pun în situația de fapt că a fost urmărit penal și judecat

de două ori pentru una și aceiași faptă. Totodată solicită a lăsa în vigoare decizia de

nevinovăție ce a fost emisă ca urmare a încetării de drept a calității procesuale de

bănuit, care a devenit definitivă și irevocabilă.

4

7.1. Pe marginea recursului declarat procurorul depune referință solicitând a

decide asupra inadmisibilității acestuia ca fiind declarat peste termen.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind

declarat peste termen din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine

de apel cu participarea procurorului, inculpatului, avocatului acestuia și părților

vătămate, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 08 noiembrie 2017, iar decizia

motivată, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 140-151), la 06

decembrie 2017 în prezența doar a procurorului. Conform scrisorii anexate la

materialele cauzei (f.d. 192), la 13 decembrie 2017, copia deciziei integrale a fost

expediată tuturor participanților la proces, inclusiv inculpatului.

Instanța de recurs precizează că atât inculpatul cât și avocatul acestuia, Druță

Boris, nu s-au prezentat în ședința de judecată din 06 decembrie 2017 când a avut loc

pronunțarea deciziei integrale din motive necunoscute, cu toate că despre aceasta au

fost înștiințați în cadrul ședinței de judecată din 08 noiembrie 2017, de unde rezultă că

ultimii intenționat s-au eschivat de a fi prezenți la pronunțarea deciziei motivate.

Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de

inculpat abia la 10 mai 2018, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost

depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste

termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței

de apel a expirat la 09 ianuarie 2018, iar inculpatul și avocatul acestuia au avut reala

posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în

termenul stabilit de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,

că recursul ordinar declarat de inculpatul Gabură Valeriu, este inadmisibil, ca fiind

declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

5

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Gabură Valeriu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017,

în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 octombrie 2018.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Anatolie Țurcan

Victor Boico

6